MELOXICAM SANDOZ 15 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Meloxicam Hexal 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine meloxicam 15 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 86 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde de culoare galben pal, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbărilor osteoartrozei.
Tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide sau al spondilitei anchilozante.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se administrează în doză unică, cu apă sau alt lichid, în timpul unei mese.
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
pentru utilizare).
Necesitatea pacientului pentru ameliorare simptomatică şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate
periodic, mai ales la pacienţii cu osteoartrită.
Exacerbările osteoartrozei: 7,5 mg pe zi.
Dacă este necesar, în absenţa ameliorării, doza poate fi crescută la 15 mg pe zi.
Poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă: 15 mg pe zi (Vezi de asemenea mai jos pct. „Populaţii
speciale”).
În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Doza de 15 mg pe zi nu trebuie depăşită.
Nu trebuie depășită doza de 15 mg meloxicam/zi.
2
Populaţii speciale
Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată al poliartritei reumatoide şi spondilitei anchilozante
în cazul pacienţilor vârstnici este de 7,5 mg pe zi. Pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse trebuie să
înceapă tratamentul cu o doză de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4 )
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice)
La pacienţii cu insuficienţă renală severă dializaţi: doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (de exemplu,
pacienţi cu clearance-ul la creatinină >25 ml/min). (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă
nedializaţi vezi pct. 4.3 ).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2 )
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă vezi pct. 4.3 ).
Copii şi adolescenţi
Meloxicam este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 “Contraindicații“).
Acest medicament se găseşte în alte doze care sunt mai potrivite la această categorie de vârstă.
4.3 Contraindicatii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- În trimestrul al treilea de sarcină (vezi pct.4.6 “Sarcină și alăptare“ )
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
- Hipersensibilitate la meloxicam sau la oricare dintre excipienţi sau hipersensibilitate la medicamente cu
acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicam nu trebuie administrat la pacienţii care
prezintă semne de astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie ca urmare a administrării
de acid acetilsalicilic sau alte AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamentul anterior cu AINS
- Ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent (două sau mai multe
episoade dovedite de ulceraţie sau sângerare);
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă la pacienţi nedializaţi;
- Hemoragie gastrointestinală , antecedente de hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii
- Insuficienţă cardiacă severă;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2).
Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică recomandată în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nu
trebuie adăugat un AINS suplimentar la tratament pentru că poate creşte toxicitatea în timp ce avantajele
terapeutice nu sunt dovedite. Utilizarea meloxicam împreună cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 trebuie evitată.
Meloxicam nu este adecvat în tratamentul pacienților care necesită ameliorarea durerii acute.
În absenţa ameliorării după mai multe zile beneficiul tratamentului trebuie reevaluat.
Trebuie observate orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer peptic pentru a se asigura de
vindecarea lor totală înainte de utilizarea tratamentului cu meloxicam. Trebuie acordată atenţie pentru
apariţia posibilă a recidivelor la pacienţii trataţi cu meloxicam care prezintă antecedente de acest fel.
3
Efecte gastro-intestinale
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii care pot fi letale s-au raportat în orice moment al
tratamentului cu AINS, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe.
Riscul de sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la
pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi se recomandă iniţierea terapiei cu doza cea mai mică. La aceşti
pacienţi, ca şi pentru cei ce necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze mici sau cu alte
medicamente asemănătoare, care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale, se recomandă
tratament asociat cu medicamente protectoare gastrice (inhibitorii pompei protonice sau misoprostol (vezi
pct 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal neobişnuit (în special sângerări gastro-intestinale) mai ales
la începutul tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, precum heparina ca tratament curativ sau administrată în geriatrie,
anticoagulantele – warfarina, sau alte medicamente antiinflamatoare nesteriodiene, inclusiv acid
acetilsalicilic
administrat în doze de antiinflamator (≥ 1 g ca aport unic sau ≥ 3 g ca doză zilnică totală)
(vezi pct.4.5).
Când hemoragiile gastro-intestinale sau ulceraţiile apar la pacienţii care primesc meloxicam, tratamentul
trebuie întrerupt.
Se recomandă precauţie la administrarea AINS pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colita ulceroasă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava. (vezi pct.4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandată
monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţii cu risc, la momentul inițial şi mai
ales în timpul iniţierii tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam ( în
special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat.)
Reacţii cutanate
Foarte rar au fost raportate în legătură cu utilizarea AINS, apariţia unor reacţii cutanate severe, unele cu
potenţial letal incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct.4.8). Pacienţii par a avea un risc crescut pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul
acestor reacţii apărând în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
meloxicam trebuie întrerupt la apariţia primelor erupţii cutanate, leziuni mucoase sau a oricărui semn de
hipersensibilitate cutanată.
4
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice, creşteri ale
bilirubinemiei sau a altor parametri ai funcţiei hepatice, ca şi creşteri ale creatininemiei şi acidului uric, ca
şi modificări ale altor parametrii biologici. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi
tranzitorii peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau
persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi iniţiateinvestigații adecvate.
Insuficienţa renală funcţională:
AINS inhibând efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce apariţia insuficienţei renale,
prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. Se recomandă
monitorizarea diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului şi în caz de creştere a dozei, la
pacienţii prezentând următorii factori de risc:
- Vârstnici;
- Tratamente concomitente cu inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru
angiotensină II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5);
- Hipovolemie (indiferent de etiologie);
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Insuficienţă renală;
- Sindrom nefrotic;
- Nefropatie lupică;
- Insuficienţă hepatică severă (albuminemia 25 ml/min).
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea de sodiu, potasiu şi retenţie de apă şi interferenţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, poate apare o reducere a efectului antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive (vezi pct.4.5). Consecutiv la pacienţii susceptibili edemul, insuficienţa
cardiacă şi hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate. Prin urmare este necesară
monitorizarea clinică la pacienţii cu risc (Vezi pct.4.2 şi pct.4.3).
Hiperpotasemia
Hiperpotasemia poate fi favorizată în caz de diabet zaharat sau în caz de tratament concomitent cu
medicamente cunoscute prin efectul lor de creştere a potasemiei (vezi 4.5). Se recomandă monitorizarea
regulată a concentraţiilor plasmatice ale potasiului în aceste cazuri.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse sunt frecvent mai puţin tolerate la vârstnici, la persoane fragile sau la persoane slăbite,
care prin urmare necesită monitorizarea atentă. Similar altor AINS, se recomandă precauţie la vârstnici la
care funcţiile renală, hepatică şi cardiacă sunt frecevnt afectate.
Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS mai ales hemoragie gastro-intestinală şi
perforaţie care poate fi letală (vezi pct.4.2)
Meloxicam, ca orice alt AINS poate masca simptomele unei boli infecţioase concomitente.
Utilizarea meloxicamului similar oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei
poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care se pregătesc să rămână gravide. În cazul
femeilor cu tulburări ale fertilităţii sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu meloxicam.
5
Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.
Interacţiuni farmacodinamice
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetisalicilic ≥3 g/zi:
Nu este recomandată administrarea concomitentă cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
inclusiv acidul acetilsalicilic administrat în doze anti-inflamatorii (≥1 g ca aport unic sau ≥3 g cantitate
totală zilnică).
Corticosteroizi (de exemplu glucocorticoizi):
Administrarea concomitentă cu corticosteroizi necesită atenţie datorită creşterii riscului de hemoragie sau
ulceraţii gastro-intestinale.
Anticoagulant sau heparină administrate la persoanele vârstnice sau în doze curative:
Creşterea riscului de hemoragie prin inhibarea funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei gastro-duodenale.
AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale, de exemplu, warfarina (vezi pct.4.4). Nu se recomandă
administrarea concomitentă a AINS cu anticoagulantele orale sau cu heparină administrate la persoanele
vârstnice sau în doze curative (vezi pct.4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară prudenţă datorită riscului crescut de sângerare.
Se recomandă monitorizarea atentă a INR, dacă această asociere nu poate fi evitată.
Trombolitice şi antiagregante plachetare
Creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale prin inhibarea funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei
gastro-duodenale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut pentru hemoragii gastrointestinalevezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru angiotensina II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi a altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie
renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
compromisă) asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie sau antagonişti ai receptorilor pentru
angiotensina II şi medicamentele inhibitoare de ciclooxigenază pot determina o nouă deteriorare a funcţiei
renale, incluzând posibilitatea insuficienţei renale acute, care este de obicei reversibilă.
Se recomandă precauţie în administrarea acestei asocieri, în special la pacienţii vârstnici.
Pacienţii sub tratament cu meloxicam şi diuretice trebuie hidrataţi corespunzător, iar funcţia renală trebuie
monitorizată înainte de începerea tratamentului şi periodic, ulterior (vezi pct 4.4);
Alte antihipertensive (cum sunt, beta-blocante):
Pe perioada tratamentului poate să apară o scădere a efectuluiantihipertensivelor beta-blocante (prin
inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare)
Inhibitori de calcineurină (ciclosporinele, tacrolimus):
AINS pot creşte nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină prin efecte mediate de prostaglandinele
renale. În timpul tratamentului asociat trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă monitorizarea
atentă a funcţiei renale, în special la vârstnici.
Dispozitive intrauterine:
S-a raportat că AINS scad eficacitatea dispozitivelor intrauterine.
Scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine de către AINS a fost raportată anterior, dar este necesară o
confirmare ulterioară;
6
Interacţiuni farmacocinetice: efectul meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente
Litiu:
AINS cresc concentraţiile plasmatice de litiu (prin scăderea excreţiei renale a litiului), care poate atinge
valori toxice. Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu şi AINS (vezi pct. 4.4). Dacă este
necesară această asociere, trebuie monitorizată cu atenţie concentraţia litiului plasmatic atunci când se
iniţiază, se modifică sau se întrerupe tratamentul cu meloxicam;
Metotrexat:
AINS pot reduce excreţia tubulară a metotrexatului, crescând astfel concentraţiile plasmatice de
metotrexat. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS la pacienţi trataţi cu doze
mari de metotrexat (mai mult de 15 mg pe săptămână) (vezi pct.4.4).
Riscul unei interacţiuni dintre medicamentele din grupul AINS şi metotrexat trebuie avut în vedere şi la
pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la cei cu insuficienţă renală. Dacă este necesară
această asociere, se recomandă monitorizarea hemogramei/formulei sanguine şi funcţiei renale. Se
recomandă precauţie la administrarea AINS cu metotrexat în decurs de 3 zile, deoarece în acest caz
concentraţiile plasmatice de metotrexat pot să crească determinând creşterea toxicităţii.
Deşi proprietăţile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe săptămână) nu au fost afectate în mod
relevant prin administrarea concomitentă de meloxicam, se va lua în considerare faptul că toxicitatea
sanguină a metotrexatului poate fi amplificată de tratamentul cu AINS (vezi pct. 4.8);
Interacţiuni farmacocinetice: efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului
Colestiramina:
Accelerează eliminarea meloxicamului prin întreruperea circuitului enterohepatic, astfel clearance-ul
pentru meloxicam creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire prin eliminare scade la 13 ± 3 ore. Această
interacţiune are semnificaţie clinică.
Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitentă de antiacide,
cimetidină şi digoxină.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2).
Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică recomandată în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nu
trebuie adăugat un AINS suplimentar la tratament pentru că poate creşte toxicitatea în timp ce avantajele
terapeutice nu sunt dovedite. Utilizarea meloxicam împreună cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 trebuie evitată.
Meloxicam nu este adecvat în tratamentul pacienților care necesită ameliorarea durerii acute.
În absenţa ameliorării după mai multe zile beneficiul tratamentului trebuie reevaluat.
Trebuie observate orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer peptic pentru a se asigura de
vindecarea lor totală înainte de utilizarea tratamentului cu meloxicam. Trebuie acordată atenţie pentru
apariţia posibilă a recidivelor la pacienţii trataţi cu meloxicam care prezintă antecedente de acest fel.
Efecte gastro-intestinale
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii care pot fi letale s-au raportat în orice moment al
tratamentului cu AINS, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe.
Riscul de sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la
7
pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi se recomandă iniţierea terapiei cu doza cea mai mică. La aceşti
pacienţi, ca şi pentru cei ce necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze mici sau cu alte
medicamente asemănătoare, care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale, se recomandă
tratament asociat cu medicamente protectoare gastrice (inhibitorii pompei protonice sau misoprostol (vezi
pct 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal neobişnuit (în special sângerări gastro-intestinale) mai ales
la începutul tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, precum heparina ca tratament curativ sau administrată în geriatrie,
anticoagulantele – warfarina, sau alte medicamente antiinflamatoare nesteriodiene, inclusiv acid
acetilsalicilic
administrat în doze de antiinflamator (≥ 1 g ca aport unic sau ≥ 3 g ca doză zilnică totală)
(vezi pct.4.5).
Când hemoragiile gastro-intestinale sau ulceraţiile apar la pacienţii care primesc meloxicam, tratamentul
trebuie întrerupt.
Se recomandă precauţie la administrarea AINS pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colita ulceroasă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava. (vezi pct.4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandată
monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţii cu risc, la momentul inițial şi mai
ales în timpul iniţierii tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam ( în
special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat.)
Reacţii cutanate
Foarte rar au fost raportate în legătură cu utilizarea AINS, apariţia unor reacţii cutanate severe, unele cu
potenţial letal incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct.4.8). Pacienţii par a avea un risc crescut pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul
acestor reacţii apărând în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
meloxicam trebuie întrerupt la apariţia primelor erupţii cutanate, leziuni mucoase sau a oricărui semn de
hipersensibilitate cutanată.
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice, creşteri ale
bilirubinemiei sau a altor parametri ai funcţiei hepatice, ca şi creşteri ale creatininemiei şi acidului uric, ca
şi modificări ale altor parametrii biologici. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi
tranzitorii peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau
persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi iniţiateinvestigații adecvate.
Insuficienţa renală funcţională:
8
AINS inhibând efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce apariţia insuficienţei renale,
prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. Se recomandă
monitorizarea diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului şi în caz de creştere a dozei, la
pacienţii prezentând următorii factori de risc:
- Vârstnici;
- Tratamente concomitente cu inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru
angiotensină II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5);
- Hipovolemie (indiferent de etiologie);
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Insuficienţă renală;
- Sindrom nefrotic;
- Nefropatie lupică;
- Insuficienţă hepatică severă (albuminemia 25 ml/min).
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea de sodiu, potasiu şi retenţie de apă şi interferenţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, poate apare o reducere a efectului antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive (vezi pct.4.5). Consecutiv la pacienţii susceptibili edemul, insuficienţa
cardiacă şi hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate. Prin urmare este necesară
monitorizarea clinică la pacienţii cu risc (Vezi pct.4.2 şi pct.4.3).
Hiperpotasemia
Hiperpotasemia poate fi favorizată în caz de diabet zaharat sau în caz de tratament concomitent cu
medicamente cunoscute prin efectul lor de creştere a potasemiei (vezi 4.5). Se recomandă monitorizarea
regulată a concentraţiilor plasmatice ale potasiului în aceste cazuri.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse sunt frecvent mai puţin tolerate la vârstnici, la persoane fragile sau la persoane slăbite,
care prin urmare necesită monitorizarea atentă. Similar altor AINS, se recomandă precauţie la vârstnici la
care funcţiile renală, hepatică şi cardiacă sunt frecevnt afectate.
Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS mai ales hemoragie gastro-intestinală şi
perforaţie care poate fi letală (vezi pct.4.2)
Meloxicam, ca orice alt AINS poate masca simptomele unei boli infecţioase concomitente.
Utilizarea meloxicamului similar oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei
poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care se pregătesc să rămână gravide. În cazul
femeilor cu tulburări ale fertilităţii sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu meloxicam.
Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
9
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-
fetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort, malformaţii cardiace şi
gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se
presupune că riscul creşte cu doza şi de durata tratamentului. La animale administrarea de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii
embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-au administrat inhibitori ai sintezei de prostaglandine în
perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, meloxicamul nu trebuie administrat decât
dacă este absolut necesar. În cazul în care cantitatea de meloxicam se utilizează de către o femeie care
încearcă să rămâna gravidă, sau în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie
să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine
poate expune după cum urmează fătul la:
-Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
-Disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
-O posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate să apară chiar la doze
foarte mici;
-Inhibarea contracţiilor uterine ce poate conduce la încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecință, meloxicam este contraindicat în trimestrul al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3
Contraindicații).
Alăptarea
Deşi nu se cunosc date referitoare la meloxicam, se ştie că AINS se excretă în laptele matern.
De aceea meloxicam este contraindicat femeilor care alăptează..
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, pe baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse
raportate, meloxicamul pare a avea o influenţă neglijabilă sau deloc asupra acestor abilităţi.
Totuşi, dacă apar tulburări de vedere sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos
central se recomandă evitarea acestor activităţi.
4.8 Reacţii adverse
Descriere generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că unele AINS (mai ales în doze mari şi în tratamentul
de lungă durată) pot fi asociate cu un risc redus al evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare)..
În asociere cu tratamentul AINS au fost raportate edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele gastro-intestinale. Pot apare ulcere peptice, perforaţie şi
hemoragie gastro-intestinală, uneori letală mai ales la vârstnici. (vezi pct 4.4
Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei
şi a bolii Crohn (vezi pct.4.4). Mai puţin frecvent s-a observat stomatită.
Frecvenţele reacţiilor adverse menţionate mai jos sunt în funcţie de frecvenţa apariţiei acestora raportată
în timpul celor 27 studiilor clinice cu o durată de cel puţin 14 zile. Datele provin din studii clinice
efectuate la 15197 pacienţi cărora li s-au administrat zilnic 7,5 mg meloxicam sau 15 mg meloxicam pe o
perioadă de până la un an.
10
Au fost evidenţiate reacţii adverse ca urmare a rapoartelor primite în legătură cu administrarea de produse
comercializate.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvență, utilizând următoarea convenţie: Foarte
frecvente (1/10); frecvente (1/100, 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000, 1/100); rare (1/10000,
1/1000); foarte rare (1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Reacţiile adverse
Tulburări hematologice şi limfatice:
Mai puțin frecvente: anemie
Rare: tulburări ale numărului elementelor sanguine (inclusiv a numărului leucocitelor) leucopenia,
trombocitopenia,
Foarte rare: Au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză (vezi “Informaţii ce caracterizează reacţiile
adverse serioase şi/sau frecvente“ care apar de mai jos)
Tulburări ale sistemului imunitar:
Mai puţin frecvente: reacţii alergice, altele decât reacţiile anafilactice sau anafilactoide.
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie anafilactică, reacţie anafilactoidă
Tulburări psihice:
Rare: tulburări de dispoziţie, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: amețeală, somnolenţă
Tulburări oculare:
Rare tulburări de vedere, inclusiv înceţoşarea vederii, conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare:
Frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii
În asociere cu tratamentul cu AINS a fost raportată insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare:
Mai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale (vezi pct.4.4), bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: astm la persoane alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: hemoragii gastro-intestinale oculte sau macroscopice, stomatite, gastrită, eructații
Rare: colită, ulcer gastro-duodenal, esofagită
Ulcerele peptice, perforaţiile sau hemoragiile gastro-intestinale, care pot apare pot fi uneori letale, în
special la vârstnici (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu valori crescute ale transaminazelor sau bilirubinei)
Rare: hepatită
11
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: angioedem, prurit, erupţii cutanate
Rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică, urticarie
Foarte rare: dermatită buloasă, eritem multiform
Cu frecvenţă necunoscută: fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: Retenţie hidrosalină, hiperpotasemie (vezi pct.4.4 şi 4.5), valori anormale ale testelor
funcționale renale (creșterea creatininei serice și/sau uree serică)
Foarte rare: insuficienţă renală acută la pacienţii cu factori de risc. (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte frecvente: edeme, inclusiv edeme ale membrelor inferioare
Informaţii privind cazurile individuale grave şi/sau reacţii adverse mai frecvente
Foarte frecvent s-au raportat cazuri de agranulocitoză la pacienţii trataţi cu meloxicam şi cu alte
medicamente cu potenţial mielotoxic (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse care nu au fost observate până în prezent în legătură cu produsul, dar care sunt în general
acceptate ca fiind atribuite altor compuşi din aceeaşi clasă.
Leziuni renale organice probabil rezultate din insuficienţă renală acută: foarte rar au fost raportate cazuri
izolate de nefrită interstiţială, necroză tubulară acută, sindrom nefrotic şi necroză papilară renală (vezi pct.
4.4).
4.9 Supradozaj
După supradozajul acut cu AINS, simptomele sunt limitate la letargie, somnolenţă, greață, vărsături şi
dureri epigastrice, care sunt în general reversibile cu tratament de susţinere. Pot să apară sângerări gastro-
intestinale.
Intoxicaţia severă poate să determine hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică,
depresie respiratorie, comă, convulsii, şoc cardiac şi stop cardiac.
Au fost raportate reacţii anafilactice după tratamentul cu doze terapeutice de AINS, care pot să apară după
supradozaj.
După supradozajul cu AINS pacienţilor li se va administra tratament simptomatic şi de susţinere. A fost
demonstrată în urma unui studiu clinic, o accelerare a eliminării meloxicamului prin administrarea a 4 g
de colestiramină, de trei ori pe zi.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem musculo-scheletic, antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene,
oxicami, codul ATC: M01AC06.
Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor, având
proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Meloxicamul a demonstrat activitatea antiinflamatoare în modelele standard de inflamaţie.
Mecanismul său de acţiune rămâne necunoscut. Totuşi, există cel puţin un mod de acţiune comun tuturor
AINS (incluzând meloxicamul): inhibarea sintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuţi ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
12
După administrarea orală (capsule), meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, ceea ce se
reflectă printr-o biodisponibilitate absolută mare, de 89%. S-a demonstrat bioechivalenţa pentru
comprimate, suspensie orală şi capsule.
După administrarea unei doze unice de meloxicam comprimate, media concentraţiilor plasmatice maxime
a fost atinsă în decurs de 2 ore pentru suspensia orală şi în decurs de 5-6 ore pentru formele solide cu
administrare orală (capsule şi comprimate).
În cazul administrării de doze repetate, starea de echilibru a fost atinsă în 3 până la 5 zile.
Administrarea zilnică în doză unică duce la concentraţii plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii
relativ mici între concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea
dozei următoare), variind între 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv între 0,8 – 2,0 μg/ml
pentru doze de 15 mg (C
min, respectiv Cmax la starea de echilibru).
Concentraţiile plasmatice maxime de meloxicam la starea de echilibru sunt atinse în decurs de cinci până
la şase ore pentru comprimate, capsule şi respectiv, suspensie orală.
În urma unui tratament continuu pe perioade mai mari de un an, concentraţiile plasmatice ale
meloxicamului sunt comparabile cu cele observate la starea de echilibru, de la iniţierea tratamentului.
Administrarea orală a meloxicamului împreună cu alimentele, nu îi modifică absorbţia.
Distribuţie
Meloxicamul este legat în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, în special de albumină (99%).
Meloxicamul trece în lichidul sinovial atingând concentraţii cu valori aproximativ jumătate din cele
plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, în medie 11 l. Variaţiile interindividuale sunt de ordinul a 30–
40%.
Metabolizare
Meloxicamul este metabolizat extensiv la nivel hepatic.
În urină au fost identificaţi patru metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere
farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (60% din doză), se formează prin oxidarea unui metabolit
intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, într-o proporţie mai mică (9% din
doză). Studiile in vitro arată că CYP 2C9 joacă un rol important în această cale metabolică, cu o
contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazică a pacientului este probabil
responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%, respectiv 4 % din doza administrată.
Eliminare
Meloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi care se elimină în proporţii egale prin
urină şi materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică se elimină nemodificată prin materiile fecale,
în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului iniţial.
Media timpului de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 20 ore.
Valoarea medie a clearance-ului plasmatic total este de 8 ml/min.
Linearitate/non-linearitate
S-a dovedit că meloxicamul are proprietăţi farmacocinetice lineare la doze terapeutice cuprinse între 7,5
mg până la 15 mg după administrare orală sau intramusculară.
Populaţii speciale
Insuficienţă hepatică/renală
Proprietăţile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influenţate în mod substanţial nici de insuficienţa
hepatică, nici de insuficienţa renală uşoară până la medie.
În insuficienţa renală în stadiul final, creşterea volumului de distribuţie poate să determine concentraţii
plasmatice mai mari de meloxicam liber, şi doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg (vezi pct. 4.2 şi
pct.4.3).
Pacienţi vârstnici
Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacienţii vârstnici a fost uşor mai mică
decât cea raportată la pacienţii mai tineri.
13
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul toxicologic al meloxicamului observat în cursul studiilor preclinice este identic cu al AINS:
ulceraţii şi eroziuni gastro-intestinale, necroză papilară renală, urmând administrării cronice de
meloxicam, în doze crescute, la două specii de animale.
Studii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei şi inhibarea nidaţiei şi
efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze orale maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari.
Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu au demonstrat efect
teratogen la doze orale de până la 4 mg pe kg la şobolan şi 80 mg pe kg la iepure.
Dozele care au determinat afectări depăşeau dozele terapeutice (7,5 – 15 mg) de 5 până la 10 ori, pentru
doze exprimate în mg/kg (persoană cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul
gestaţiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine.
Meloxicamul nu a prezentat efect mutagen în testele in vivo sau in vitro.
Studiile efectuate la şobolan sau şoarece cu doze de meloxicam mai mari decât cele terapeutice nu au
demonstrat risc carcinogen.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Citrat de sodiu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.2 Perioada de valabilitate
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HEXAL AG.
Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6441/2014/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Meloxicam Hexal 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine meloxicam 15 mg
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 86 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde de culoare galben pal, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al exacerbărilor osteoartrozei.
Tratamentul simptomatic pe termen lung al poliartritei reumatoide sau al spondilitei anchilozante.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se administrează în doză unică, cu apă sau alt lichid, în timpul unei mese.
Reacţiile adverse pot fi diminuate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
pentru utilizare).
Necesitatea pacientului pentru ameliorare simptomatică şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate
periodic, mai ales la pacienţii cu osteoartrită.
Exacerbările osteoartrozei: 7,5 mg pe zi.
Dacă este necesar, în absenţa ameliorării, doza poate fi crescută la 15 mg pe zi.
Poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă: 15 mg pe zi (Vezi de asemenea mai jos pct. „Populaţii
speciale”).
În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Doza de 15 mg pe zi nu trebuie depăşită.
Nu trebuie depășită doza de 15 mg meloxicam/zi.
2
Populaţii speciale
Pacienţii vârstnici şi pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată al poliartritei reumatoide şi spondilitei anchilozante
în cazul pacienţilor vârstnici este de 7,5 mg pe zi. Pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse trebuie să
înceapă tratamentul cu o doză de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4 )
Insuficienţă renală (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice)
La pacienţii cu insuficienţă renală severă dializaţi: doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi.
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (de exemplu,
pacienţi cu clearance-ul la creatinină >25 ml/min). (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă
nedializaţi vezi pct. 4.3 ).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2 )
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă vezi pct. 4.3 ).
Copii şi adolescenţi
Meloxicam este contraindicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3 “Contraindicații“).
Acest medicament se găseşte în alte doze care sunt mai potrivite la această categorie de vârstă.
4.3 Contraindicatii
Acest medicament este contraindicat în următoarele situaţii:
- În trimestrul al treilea de sarcină (vezi pct.4.6 “Sarcină și alăptare“ )
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
- Hipersensibilitate la meloxicam sau la oricare dintre excipienţi sau hipersensibilitate la medicamente cu
acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic. Meloxicam nu trebuie administrat la pacienţii care
prezintă semne de astm bronşic, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie ca urmare a administrării
de acid acetilsalicilic sau alte AINS;
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamentul anterior cu AINS
- Ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent (două sau mai multe
episoade dovedite de ulceraţie sau sângerare);
- Insuficienţă hepatică severă;
- Insuficienţă renală severă la pacienţi nedializaţi;
- Hemoragie gastrointestinală , antecedente de hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii
- Insuficienţă cardiacă severă;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2).
Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică recomandată în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nu
trebuie adăugat un AINS suplimentar la tratament pentru că poate creşte toxicitatea în timp ce avantajele
terapeutice nu sunt dovedite. Utilizarea meloxicam împreună cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 trebuie evitată.
Meloxicam nu este adecvat în tratamentul pacienților care necesită ameliorarea durerii acute.
În absenţa ameliorării după mai multe zile beneficiul tratamentului trebuie reevaluat.
Trebuie observate orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer peptic pentru a se asigura de
vindecarea lor totală înainte de utilizarea tratamentului cu meloxicam. Trebuie acordată atenţie pentru
apariţia posibilă a recidivelor la pacienţii trataţi cu meloxicam care prezintă antecedente de acest fel.
3
Efecte gastro-intestinale
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii care pot fi letale s-au raportat în orice moment al
tratamentului cu AINS, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe.
Riscul de sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la
pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi se recomandă iniţierea terapiei cu doza cea mai mică. La aceşti
pacienţi, ca şi pentru cei ce necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze mici sau cu alte
medicamente asemănătoare, care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale, se recomandă
tratament asociat cu medicamente protectoare gastrice (inhibitorii pompei protonice sau misoprostol (vezi
pct 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal neobişnuit (în special sângerări gastro-intestinale) mai ales
la începutul tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, precum heparina ca tratament curativ sau administrată în geriatrie,
anticoagulantele – warfarina, sau alte medicamente antiinflamatoare nesteriodiene, inclusiv acid
acetilsalicilic
administrat în doze de antiinflamator (≥ 1 g ca aport unic sau ≥ 3 g ca doză zilnică totală)
(vezi pct.4.5).
Când hemoragiile gastro-intestinale sau ulceraţiile apar la pacienţii care primesc meloxicam, tratamentul
trebuie întrerupt.
Se recomandă precauţie la administrarea AINS pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colita ulceroasă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava. (vezi pct.4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandată
monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţii cu risc, la momentul inițial şi mai
ales în timpul iniţierii tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam ( în
special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat.)
Reacţii cutanate
Foarte rar au fost raportate în legătură cu utilizarea AINS, apariţia unor reacţii cutanate severe, unele cu
potenţial letal incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct.4.8). Pacienţii par a avea un risc crescut pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul
acestor reacţii apărând în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
meloxicam trebuie întrerupt la apariţia primelor erupţii cutanate, leziuni mucoase sau a oricărui semn de
hipersensibilitate cutanată.
4
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice, creşteri ale
bilirubinemiei sau a altor parametri ai funcţiei hepatice, ca şi creşteri ale creatininemiei şi acidului uric, ca
şi modificări ale altor parametrii biologici. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi
tranzitorii peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau
persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi iniţiateinvestigații adecvate.
Insuficienţa renală funcţională:
AINS inhibând efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce apariţia insuficienţei renale,
prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. Se recomandă
monitorizarea diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului şi în caz de creştere a dozei, la
pacienţii prezentând următorii factori de risc:
- Vârstnici;
- Tratamente concomitente cu inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru
angiotensină II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5);
- Hipovolemie (indiferent de etiologie);
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Insuficienţă renală;
- Sindrom nefrotic;
- Nefropatie lupică;
- Insuficienţă hepatică severă (albuminemia 25 ml/min).
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea de sodiu, potasiu şi retenţie de apă şi interferenţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, poate apare o reducere a efectului antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive (vezi pct.4.5). Consecutiv la pacienţii susceptibili edemul, insuficienţa
cardiacă şi hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate. Prin urmare este necesară
monitorizarea clinică la pacienţii cu risc (Vezi pct.4.2 şi pct.4.3).
Hiperpotasemia
Hiperpotasemia poate fi favorizată în caz de diabet zaharat sau în caz de tratament concomitent cu
medicamente cunoscute prin efectul lor de creştere a potasemiei (vezi 4.5). Se recomandă monitorizarea
regulată a concentraţiilor plasmatice ale potasiului în aceste cazuri.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse sunt frecvent mai puţin tolerate la vârstnici, la persoane fragile sau la persoane slăbite,
care prin urmare necesită monitorizarea atentă. Similar altor AINS, se recomandă precauţie la vârstnici la
care funcţiile renală, hepatică şi cardiacă sunt frecevnt afectate.
Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS mai ales hemoragie gastro-intestinală şi
perforaţie care poate fi letală (vezi pct.4.2)
Meloxicam, ca orice alt AINS poate masca simptomele unei boli infecţioase concomitente.
Utilizarea meloxicamului similar oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei
poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care se pregătesc să rămână gravide. În cazul
femeilor cu tulburări ale fertilităţii sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu meloxicam.
5
Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţiune au fost efectuate doar la adulţi.
Interacţiuni farmacodinamice
Alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetisalicilic ≥3 g/zi:
Nu este recomandată administrarea concomitentă cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
inclusiv acidul acetilsalicilic administrat în doze anti-inflamatorii (≥1 g ca aport unic sau ≥3 g cantitate
totală zilnică).
Corticosteroizi (de exemplu glucocorticoizi):
Administrarea concomitentă cu corticosteroizi necesită atenţie datorită creşterii riscului de hemoragie sau
ulceraţii gastro-intestinale.
Anticoagulant sau heparină administrate la persoanele vârstnice sau în doze curative:
Creşterea riscului de hemoragie prin inhibarea funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei gastro-duodenale.
AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale, de exemplu, warfarina (vezi pct.4.4). Nu se recomandă
administrarea concomitentă a AINS cu anticoagulantele orale sau cu heparină administrate la persoanele
vârstnice sau în doze curative (vezi pct.4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară prudenţă datorită riscului crescut de sângerare.
Se recomandă monitorizarea atentă a INR, dacă această asociere nu poate fi evitată.
Trombolitice şi antiagregante plachetare
Creşterea riscului de sângerări gastro-intestinale prin inhibarea funcţiei plachetare şi lezarea mucoasei
gastro-duodenale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut pentru hemoragii gastrointestinalevezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru angiotensina II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi a altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie
renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
compromisă) asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie sau antagonişti ai receptorilor pentru
angiotensina II şi medicamentele inhibitoare de ciclooxigenază pot determina o nouă deteriorare a funcţiei
renale, incluzând posibilitatea insuficienţei renale acute, care este de obicei reversibilă.
Se recomandă precauţie în administrarea acestei asocieri, în special la pacienţii vârstnici.
Pacienţii sub tratament cu meloxicam şi diuretice trebuie hidrataţi corespunzător, iar funcţia renală trebuie
monitorizată înainte de începerea tratamentului şi periodic, ulterior (vezi pct 4.4);
Alte antihipertensive (cum sunt, beta-blocante):
Pe perioada tratamentului poate să apară o scădere a efectuluiantihipertensivelor beta-blocante (prin
inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare)
Inhibitori de calcineurină (ciclosporinele, tacrolimus):
AINS pot creşte nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină prin efecte mediate de prostaglandinele
renale. În timpul tratamentului asociat trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă monitorizarea
atentă a funcţiei renale, în special la vârstnici.
Dispozitive intrauterine:
S-a raportat că AINS scad eficacitatea dispozitivelor intrauterine.
Scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine de către AINS a fost raportată anterior, dar este necesară o
confirmare ulterioară;
6
Interacţiuni farmacocinetice: efectul meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente
Litiu:
AINS cresc concentraţiile plasmatice de litiu (prin scăderea excreţiei renale a litiului), care poate atinge
valori toxice. Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu şi AINS (vezi pct. 4.4). Dacă este
necesară această asociere, trebuie monitorizată cu atenţie concentraţia litiului plasmatic atunci când se
iniţiază, se modifică sau se întrerupe tratamentul cu meloxicam;
Metotrexat:
AINS pot reduce excreţia tubulară a metotrexatului, crescând astfel concentraţiile plasmatice de
metotrexat. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS la pacienţi trataţi cu doze
mari de metotrexat (mai mult de 15 mg pe săptămână) (vezi pct.4.4).
Riscul unei interacţiuni dintre medicamentele din grupul AINS şi metotrexat trebuie avut în vedere şi la
pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la cei cu insuficienţă renală. Dacă este necesară
această asociere, se recomandă monitorizarea hemogramei/formulei sanguine şi funcţiei renale. Se
recomandă precauţie la administrarea AINS cu metotrexat în decurs de 3 zile, deoarece în acest caz
concentraţiile plasmatice de metotrexat pot să crească determinând creşterea toxicităţii.
Deşi proprietăţile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe săptămână) nu au fost afectate în mod
relevant prin administrarea concomitentă de meloxicam, se va lua în considerare faptul că toxicitatea
sanguină a metotrexatului poate fi amplificată de tratamentul cu AINS (vezi pct. 4.8);
Interacţiuni farmacocinetice: efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului
Colestiramina:
Accelerează eliminarea meloxicamului prin întreruperea circuitului enterohepatic, astfel clearance-ul
pentru meloxicam creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire prin eliminare scade la 13 ± 3 ore. Această
interacţiune are semnificaţie clinică.
Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitentă de antiacide,
cimetidină şi digoxină.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2).
Nu trebuie depăşită doza maximă zilnică recomandată în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nu
trebuie adăugat un AINS suplimentar la tratament pentru că poate creşte toxicitatea în timp ce avantajele
terapeutice nu sunt dovedite. Utilizarea meloxicam împreună cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 trebuie evitată.
Meloxicam nu este adecvat în tratamentul pacienților care necesită ameliorarea durerii acute.
În absenţa ameliorării după mai multe zile beneficiul tratamentului trebuie reevaluat.
Trebuie observate orice antecedente de esofagită, gastrită și/sau ulcer peptic pentru a se asigura de
vindecarea lor totală înainte de utilizarea tratamentului cu meloxicam. Trebuie acordată atenţie pentru
apariţia posibilă a recidivelor la pacienţii trataţi cu meloxicam care prezintă antecedente de acest fel.
Efecte gastro-intestinale
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii care pot fi letale s-au raportat în orice moment al
tratamentului cu AINS, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de tulburări gastro-intestinale
severe.
Riscul de sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale creşte cu dozele de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3) şi la
7
pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi se recomandă iniţierea terapiei cu doza cea mai mică. La aceşti
pacienţi, ca şi pentru cei ce necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze mici sau cu alte
medicamente asemănătoare, care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale, se recomandă
tratament asociat cu medicamente protectoare gastrice (inhibitorii pompei protonice sau misoprostol (vezi
pct 4.5).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal neobişnuit (în special sângerări gastro-intestinale) mai ales
la începutul tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte
riscul ulceraţiilor sau sângerărilor, precum heparina ca tratament curativ sau administrată în geriatrie,
anticoagulantele – warfarina, sau alte medicamente antiinflamatoare nesteriodiene, inclusiv acid
acetilsalicilic
administrat în doze de antiinflamator (≥ 1 g ca aport unic sau ≥ 3 g ca doză zilnică totală)
(vezi pct.4.5).
Când hemoragiile gastro-intestinale sau ulceraţiile apar la pacienţii care primesc meloxicam, tratamentul
trebuie întrerupt.
Se recomandă precauţie la administrarea AINS pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale
(colita ulceroasă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava. (vezi pct.4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandată
monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţii cu risc, la momentul inițial şi mai
ales în timpul iniţierii tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam ( în
special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele
existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat.)
Reacţii cutanate
Foarte rar au fost raportate în legătură cu utilizarea AINS, apariţia unor reacţii cutanate severe, unele cu
potenţial letal incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică
(vezi pct.4.8). Pacienţii par a avea un risc crescut pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul
acestor reacţii apărând în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Tratamentul cu
meloxicam trebuie întrerupt la apariţia primelor erupţii cutanate, leziuni mucoase sau a oricărui semn de
hipersensibilitate cutanată.
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Similar majorităţii AINS au fost raportate creşteri ocazionale ale transaminazelor serice, creşteri ale
bilirubinemiei sau a altor parametri ai funcţiei hepatice, ca şi creşteri ale creatininemiei şi acidului uric, ca
şi modificări ale altor parametrii biologici. În majoritatea cazurilor, a fost vorba de creşteri mici şi
tranzitorii peste limita superioară a valorilor normale. Dacă modificarea este semnificativă sau
persistentă, administrarea meloxicamului trebuie întreruptă şi iniţiateinvestigații adecvate.
Insuficienţa renală funcţională:
8
AINS inhibând efectul vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce apariţia insuficienţei renale,
prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. Se recomandă
monitorizarea diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului şi în caz de creştere a dozei, la
pacienţii prezentând următorii factori de risc:
- Vârstnici;
- Tratamente concomitente cu inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor pentru
angiotensină II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5);
- Hipovolemie (indiferent de etiologie);
- Insuficienţă cardiacă congestivă;
- Insuficienţă renală;
- Sindrom nefrotic;
- Nefropatie lupică;
- Insuficienţă hepatică severă (albuminemia 25 ml/min).
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea de sodiu, potasiu şi retenţie de apă şi interferenţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, poate apare o reducere a efectului antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive (vezi pct.4.5). Consecutiv la pacienţii susceptibili edemul, insuficienţa
cardiacă şi hipertensiunea arterială pot fi precipitate sau exacerbate. Prin urmare este necesară
monitorizarea clinică la pacienţii cu risc (Vezi pct.4.2 şi pct.4.3).
Hiperpotasemia
Hiperpotasemia poate fi favorizată în caz de diabet zaharat sau în caz de tratament concomitent cu
medicamente cunoscute prin efectul lor de creştere a potasemiei (vezi 4.5). Se recomandă monitorizarea
regulată a concentraţiilor plasmatice ale potasiului în aceste cazuri.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse sunt frecvent mai puţin tolerate la vârstnici, la persoane fragile sau la persoane slăbite,
care prin urmare necesită monitorizarea atentă. Similar altor AINS, se recomandă precauţie la vârstnici la
care funcţiile renală, hepatică şi cardiacă sunt frecevnt afectate.
Vârstnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS mai ales hemoragie gastro-intestinală şi
perforaţie care poate fi letală (vezi pct.4.2)
Meloxicam, ca orice alt AINS poate masca simptomele unei boli infecţioase concomitente.
Utilizarea meloxicamului similar oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei
poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care se pregătesc să rămână gravide. În cazul
femeilor cu tulburări ale fertilităţii sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu meloxicam.
Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
9
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-
fetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort, malformaţii cardiace şi
gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul
absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se
presupune că riscul creşte cu doza şi de durata tratamentului. La animale administrarea de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii
embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-au administrat inhibitori ai sintezei de prostaglandine în
perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, meloxicamul nu trebuie administrat decât
dacă este absolut necesar. În cazul în care cantitatea de meloxicam se utilizează de către o femeie care
încearcă să rămâna gravidă, sau în timpul primului și celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie
să fie cât mai mică și durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine
poate expune după cum urmează fătul la:
-Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
-Disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
-O posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregant care poate să apară chiar la doze
foarte mici;
-Inhibarea contracţiilor uterine ce poate conduce la încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecință, meloxicam este contraindicat în trimestrul al treilea de sarcină (vezi pct. 4.3
Contraindicații).
Alăptarea
Deşi nu se cunosc date referitoare la meloxicam, se ştie că AINS se excretă în laptele matern.
De aceea meloxicam este contraindicat femeilor care alăptează..
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii specifice privind efectele tratamentului cu meloxicam asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Totuşi, pe baza profilului farmacodinamic şi a reacţiilor adverse
raportate, meloxicamul pare a avea o influenţă neglijabilă sau deloc asupra acestor abilităţi.
Totuşi, dacă apar tulburări de vedere sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări la nivelul sistemului nervos
central se recomandă evitarea acestor activităţi.
4.8 Reacţii adverse
Descriere generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că unele AINS (mai ales în doze mari şi în tratamentul
de lungă durată) pot fi asociate cu un risc redus al evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct.4.4
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare)..
În asociere cu tratamentul AINS au fost raportate edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele gastro-intestinale. Pot apare ulcere peptice, perforaţie şi
hemoragie gastro-intestinală, uneori letală mai ales la vârstnici. (vezi pct 4.4
Atenționări și precauții
speciale pentru utilizare). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei
şi a bolii Crohn (vezi pct.4.4). Mai puţin frecvent s-a observat stomatită.
Frecvenţele reacţiilor adverse menţionate mai jos sunt în funcţie de frecvenţa apariţiei acestora raportată
în timpul celor 27 studiilor clinice cu o durată de cel puţin 14 zile. Datele provin din studii clinice
efectuate la 15197 pacienţi cărora li s-au administrat zilnic 7,5 mg meloxicam sau 15 mg meloxicam pe o
perioadă de până la un an.
10
Au fost evidenţiate reacţii adverse ca urmare a rapoartelor primite în legătură cu administrarea de produse
comercializate.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvență, utilizând următoarea convenţie: Foarte
frecvente (1/10); frecvente (1/100, 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1000, 1/100); rare (1/10000,
1/1000); foarte rare (1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Reacţiile adverse
Tulburări hematologice şi limfatice:
Mai puțin frecvente: anemie
Rare: tulburări ale numărului elementelor sanguine (inclusiv a numărului leucocitelor) leucopenia,
trombocitopenia,
Foarte rare: Au fost raportate cazuri izolate de agranulocitoză (vezi “Informaţii ce caracterizează reacţiile
adverse serioase şi/sau frecvente“ care apar de mai jos)
Tulburări ale sistemului imunitar:
Mai puţin frecvente: reacţii alergice, altele decât reacţiile anafilactice sau anafilactoide.
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie anafilactică, reacţie anafilactoidă
Tulburări psihice:
Rare: tulburări de dispoziţie, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: amețeală, somnolenţă
Tulburări oculare:
Rare tulburări de vedere, inclusiv înceţoşarea vederii, conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare:
Frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii
În asociere cu tratamentul cu AINS a fost raportată insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare:
Mai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale (vezi pct.4.4), bufeuri
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Rare: astm la persoane alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: hemoragii gastro-intestinale oculte sau macroscopice, stomatite, gastrită, eructații
Rare: colită, ulcer gastro-duodenal, esofagită
Ulcerele peptice, perforaţiile sau hemoragiile gastro-intestinale, care pot apare pot fi uneori letale, în
special la vârstnici (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Tulburări hepatobiliare
Frecvente: tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu valori crescute ale transaminazelor sau bilirubinei)
Rare: hepatită
11
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Mai puţin frecvente: angioedem, prurit, erupţii cutanate
Rare: sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică, urticarie
Foarte rare: dermatită buloasă, eritem multiform
Cu frecvenţă necunoscută: fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: Retenţie hidrosalină, hiperpotasemie (vezi pct.4.4 şi 4.5), valori anormale ale testelor
funcționale renale (creșterea creatininei serice și/sau uree serică)
Foarte rare: insuficienţă renală acută la pacienţii cu factori de risc. (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Foarte frecvente: edeme, inclusiv edeme ale membrelor inferioare
Informaţii privind cazurile individuale grave şi/sau reacţii adverse mai frecvente
Foarte frecvent s-au raportat cazuri de agranulocitoză la pacienţii trataţi cu meloxicam şi cu alte
medicamente cu potenţial mielotoxic (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse care nu au fost observate până în prezent în legătură cu produsul, dar care sunt în general
acceptate ca fiind atribuite altor compuşi din aceeaşi clasă.
Leziuni renale organice probabil rezultate din insuficienţă renală acută: foarte rar au fost raportate cazuri
izolate de nefrită interstiţială, necroză tubulară acută, sindrom nefrotic şi necroză papilară renală (vezi pct.
4.4).
4.9 Supradozaj
După supradozajul acut cu AINS, simptomele sunt limitate la letargie, somnolenţă, greață, vărsături şi
dureri epigastrice, care sunt în general reversibile cu tratament de susţinere. Pot să apară sângerări gastro-
intestinale.
Intoxicaţia severă poate să determine hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică,
depresie respiratorie, comă, convulsii, şoc cardiac şi stop cardiac.
Au fost raportate reacţii anafilactice după tratamentul cu doze terapeutice de AINS, care pot să apară după
supradozaj.
După supradozajul cu AINS pacienţilor li se va administra tratament simptomatic şi de susţinere. A fost
demonstrată în urma unui studiu clinic, o accelerare a eliminării meloxicamului prin administrarea a 4 g
de colestiramină, de trei ori pe zi.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem musculo-scheletic, antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene,
oxicami, codul ATC: M01AC06.
Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicamilor, având
proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Meloxicamul a demonstrat activitatea antiinflamatoare în modelele standard de inflamaţie.
Mecanismul său de acţiune rămâne necunoscut. Totuşi, există cel puţin un mod de acţiune comun tuturor
AINS (incluzând meloxicamul): inhibarea sintezei prostaglandinelor, mediatori cunoscuţi ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
12
După administrarea orală (capsule), meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro-intestinal, ceea ce se
reflectă printr-o biodisponibilitate absolută mare, de 89%. S-a demonstrat bioechivalenţa pentru
comprimate, suspensie orală şi capsule.
După administrarea unei doze unice de meloxicam comprimate, media concentraţiilor plasmatice maxime
a fost atinsă în decurs de 2 ore pentru suspensia orală şi în decurs de 5-6 ore pentru formele solide cu
administrare orală (capsule şi comprimate).
În cazul administrării de doze repetate, starea de echilibru a fost atinsă în 3 până la 5 zile.
Administrarea zilnică în doză unică duce la concentraţii plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii
relativ mici între concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea
dozei următoare), variind între 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv între 0,8 – 2,0 μg/ml
pentru doze de 15 mg (C
min, respectiv Cmax la starea de echilibru).
Concentraţiile plasmatice maxime de meloxicam la starea de echilibru sunt atinse în decurs de cinci până
la şase ore pentru comprimate, capsule şi respectiv, suspensie orală.
În urma unui tratament continuu pe perioade mai mari de un an, concentraţiile plasmatice ale
meloxicamului sunt comparabile cu cele observate la starea de echilibru, de la iniţierea tratamentului.
Administrarea orală a meloxicamului împreună cu alimentele, nu îi modifică absorbţia.
Distribuţie
Meloxicamul este legat în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, în special de albumină (99%).
Meloxicamul trece în lichidul sinovial atingând concentraţii cu valori aproximativ jumătate din cele
plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, în medie 11 l. Variaţiile interindividuale sunt de ordinul a 30–
40%.
Metabolizare
Meloxicamul este metabolizat extensiv la nivel hepatic.
În urină au fost identificaţi patru metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere
farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’-carboximeloxicam (60% din doză), se formează prin oxidarea unui metabolit
intermediar 5’-hidroximetilmeloxicam, care este excretat, de asemenea, într-o proporţie mai mică (9% din
doză). Studiile in vitro arată că CYP 2C9 joacă un rol important în această cale metabolică, cu o
contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea peroxidazică a pacientului este probabil
responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%, respectiv 4 % din doza administrată.
Eliminare
Meloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi care se elimină în proporţii egale prin
urină şi materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică se elimină nemodificată prin materiile fecale,
în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului iniţial.
Media timpului de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 20 ore.
Valoarea medie a clearance-ului plasmatic total este de 8 ml/min.
Linearitate/non-linearitate
S-a dovedit că meloxicamul are proprietăţi farmacocinetice lineare la doze terapeutice cuprinse între 7,5
mg până la 15 mg după administrare orală sau intramusculară.
Populaţii speciale
Insuficienţă hepatică/renală
Proprietăţile farmacocinetice ale meloxicamului nu sunt influenţate în mod substanţial nici de insuficienţa
hepatică, nici de insuficienţa renală uşoară până la medie.
În insuficienţa renală în stadiul final, creşterea volumului de distribuţie poate să determine concentraţii
plasmatice mai mari de meloxicam liber, şi doza zilnică nu trebuie să depăşească 7,5 mg (vezi pct. 4.2 şi
pct.4.3).
Pacienţi vârstnici
Valoarea medie a clearance-ului plasmatic la starea de echilibru la pacienţii vârstnici a fost uşor mai mică
decât cea raportată la pacienţii mai tineri.
13
5.3 Date preclinice de siguranţă
Profilul toxicologic al meloxicamului observat în cursul studiilor preclinice este identic cu al AINS:
ulceraţii şi eroziuni gastro-intestinale, necroză papilară renală, urmând administrării cronice de
meloxicam, în doze crescute, la două specii de animale.
Studii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei şi inhibarea nidaţiei şi
efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze orale maternotoxice de 1 mg/kg sau mai mari.
Studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu au demonstrat efect
teratogen la doze orale de până la 4 mg pe kg la şobolan şi 80 mg pe kg la iepure.
Dozele care au determinat afectări depăşeau dozele terapeutice (7,5 – 15 mg) de 5 până la 10 ori, pentru
doze exprimate în mg/kg (persoană cu o greutate de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul
gestaţiei, efecte comune tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine.
Meloxicamul nu a prezentat efect mutagen în testele in vivo sau in vitro.
Studiile efectuate la şobolan sau şoarece cu doze de meloxicam mai mari decât cele terapeutice nu au
demonstrat risc carcinogen.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Citrat de sodiu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.2 Perioada de valabilitate
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
14
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
HEXAL AG.
Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6441/2014/01-06
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
