OXIGEN MEDICINAL COMPRIMAT
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen Cipla 400 mg comprimate filmate
Ibuprofen Cipla 600 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ibuprofen Cipla 400 mg
Fiecare comp rimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 110 mg.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 600 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 165 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ibuprofen Cipla 400 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe , de culoare roşu trandafiriu.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Cipla este indicat la adul ţi şi adolescen ţi cu greu tatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta
peste 12 ani în :
Durere de intensitate uşoară până la moderată.
Dismenoree primară .
Febră .
Afecţiuni reumatice cum sunt bolile artritice, de exemplu: poli artrită reumatoidă, afecţiuni artritice
degenerative ( de exemplu artroz ă), afecţiuni reumatice nearticulare, alte tulburări musculare şi ale
încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi .
2
1.1 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi minim izate prin utilizarea celor mai mici doze cu efect ter apeutic pentru cel
mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.
Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră
Adul ţii şi adolescenţi i cu vârst a de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi /600 mg ca doză unică sau de 2 ori pe zi .
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţii şi adolescenţi i cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/ 600 mg ca doză unică sau de până la 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Afecţiuni reumatice
Adulţi şi adolescen ţi cu vârsta de12 ani şi peste (≥40 kg):
Doza obişnuită este de 400 mg, de trei ori pe zi /600 mg de 2 ori pe zi . Pentru unii pacienţi, pot fi
eficace doze de întreţinere de 1200 mg pe zi. În afecţiuni acute sau severe, dozele pot fi crescute la un
maxim de 2400 mg, divizat e în prize.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 sau 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu
efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de
timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă nici un beneficiu sau dacă apare
intoleranţa.
Insufic ienţă renală
La pacienţi i cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi
pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă r enală severă - vezi pct. 4.3) .
Insuficienţă hepatică
La pacienţi i cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică
şi pentru cel mai scurt timp posibil. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă - vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă , fără a fi mestecate,
sparte sau sfărâmate.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic , rinită, urticarie sau angioedem)
ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
Antecedente de sânger are gastrointestinală sau perforaţi e, în legătură cu un tratament anterior cu
AINS.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/ hemoragie gastrointestinal ă recurent ă în antecedente (două
sau mai multe episoade separate de ulceraţi e sau sânger are dovedite ).
3
Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă
Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică.
Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemorag ii active.
Tulburări ale hematopoi ezei de etiologie necunoscută.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea Ibuprofen Cipla împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ci clo oxigenaz ei-2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen ( vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minim izate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată
pentru cel mai scurt ti mp posibil necesar controlul ui simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile
gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung
trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
I buprofen Cipla trebuie administrat doar lu ând în strictă considerare raportul beneficiu -risc în
următoarele afecţiuni:
- Lupus eritematos si stemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: por firie acută intermitentă)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină
- Alăptare
Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:
- Boli gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală redusă
- Disfuncţie hepatică
- Tulburare a hematopoiez ei
- Tulburări de coagulare a sângelui
- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,
deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se
pot manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa- numitul astm bronşic indus de analgezice)
- Imediat după intervenţii chirurgicale majore
Sânger are gastrointestinală, ulceraţi e şi perforaţi e
Sân gerarea gastrointestinal ă, ulceraţi a şi perforaţi a ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în
legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de p rezenţa sau nu în antecedente a
evenimentelor gastrointestinale severe.
Riscul de apariţie a sângerări i, ulceraţi ei sau perforaţi ei gastrointestinale este mai mare la doze
crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat
cu sânger are sau perforaţi e (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care
urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina
creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie avut ă în vedere utilizarea
tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitor i de pompă de
protoni) . (Vezi în continuare şi pct. 4.5).
4
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinal ă, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale), cu precădere la in iţierea
tratamentului.
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să
crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticost eroizii orali, anticoagulante le
precum warfarina sau heparina , inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei sau medicamentele
anti agregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sânger are sau
ulceraţi e ga strointestinală .
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, ca de
exemplu colita ulcerativă şi boal a Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstni cii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sânger are şi
perforaţi e g astrointestinal ă, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2)
Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată
în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare,
întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide , hipertensiune arterială şi edem în asoc iere cu
tratamentul cu AINS .
Datele din studiile clinice şi epidemiologice indică faptul că utilizarea ibuprofen, în special în doze
mari (2400 mg pe zi ) şi în tratamentul de durată poate fi asociat cu un risc uşor crescut de apariţie a
reacţiilor adverse trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
În general , studiile epidemiologice nu indică faptul că o doză mică de ibuprofen (de exemplu
≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după analiz a atentă a riscurilor şi a benefi ciilor. Aceeaşi analiză trebui e aplicată şi
înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
afecţiuni cardiovasculare ( de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie , diabet zaharat, fumat).
Reacţi i cutanate
Au fost raportate foarte rar ca fiind în legătură cu administrarea AINS, reacţii cutanate severe, unele
dintre acestea letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Cel mai mare r isc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului,
majoritatea cazurilor fiind raportate în prima lună de tratament. Tratamentul cu Ibuprofen Cipla
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţ iilor grave cutanate
sau ale ţesutu rilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.
Astfel, este recomandată evitarea utilizării Ibuprofen Cipla în cazul varicelei.
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior
afecţiuni renale, d in cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi
poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.
Similar altor AINS , administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză
papilară şi alte modificări patolo gice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială
5
acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de
asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând
reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi , în al doilea rând, scăderea fluxului
sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a
prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei
care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnici i. De obicei, înt reruperea tratam entului cu
AINS este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii c are prezintă sau care au avut
în antecedente: astm bronşic, rinită c ronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem ).
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, po ate duce la agravarea acesteia.
Dacă apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie
întrerupt . Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au
cefalee frecvent sau zilnic în ciuda (sau d in cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.
În general, utilizare a de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce
combat durerea, poa te conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei
insuficienţei renale. Acest risc poate cr eşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.
De aceea, trebui e evitat.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningit ă
aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la
pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de
ţesut conjunctiv) .
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a funcţiei renale, pr ecum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic , întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales
dacă afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie
sau de sângerare gastro -intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie
cutanată, creştere ponderală sau edem.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă cicloo xigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Pacienţii cu afecţiuni eredi tare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharaz ei-izomaltaz ei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 100 mg per doză . Acest lucru trebuie să fie luat în considerare de
către pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie la sodiu.
6
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a
ibuprofenului cu: Efecte posibile:
Alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai cicl ooxigenazei- 2 Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de
diferite AINS poate creşte riscul de ulceraţi e şi hemoragie
gastrointestinale.
De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS
trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiotonice
(digoxină) AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea
glomerulară şi creşte valorile plasmatice al e glicozidelor
cardi otonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei.
Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinale (vezi pct.
4.4).
Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina
şi heparina (vezi pct. 4.4) . În caz de tratament concomitent, este
recomandată monitorizarea timpului de coagulare.
Medicamente antiagregan te
plachetar e (de exemplu:
clopidogrel şi ticlopidin ă) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Acid acetil salicilic Trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen cu acidul
acetilsalicilic, cu excepţia cazului în care medicul a recomandat
administrarea de doze mici de acid acetilsalicilc, deoarece creşte
riscul de reacţii adverse.
Datele experimentale arată că atunci când se administrează
concomitent, ibuprofenul poate inhiba efectul asupra agregării
plac hetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Cu toate acestea,
inexistenţa datelor complete şi incertitudinile legate de
extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că
nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea
per iodică de ibuprofen şi nu poate fi considerat niciun efect
relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de
administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 5.1).
Inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Litiu Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot
creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară
verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Ticlopidina AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din
cauza riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.
Diuretice care economisesc
potasiu
Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (este
recomandată verificarea potasiului seric).
Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează
efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.
Medicamente antihipertensive
(Diuretice , IECA, antagonişti
ai angiotensinei -II)
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS.
AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor ,
inclusiv inhibitorii ECA şi betablocantele.
L a pacienţi cu funcţie renal ă redusă (de exemplu pacienţi
deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renal ă redusă) , utilizarea
concomitent ă a inhibitori lor ECA şi a antagonişti lor angiotensinei
II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la
afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă
7
renală acută.
Acest lucru este de obicei reversibil. Prin urmare, aceste
combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la
pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente
lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a
funcţiei renale , imediat după iniţierea tratamentului concomitent.
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care
economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate cauza
hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei
plasmatice de potasiu).
Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară
unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance- ului
metotrexat ului.
Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după
administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii
crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De
aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze
mari de metotrexat.
De asemenea, trebuie luat în considerare şi r iscul unei potenţiale
interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu
disfuncţie renală. În cazul în car e se administrează tratament
concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.
Ci closporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de
administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu
poate fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.
Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care
utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un
risc crescut de apariţie a hem artrozei şi a hematoamelor.
Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul
utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată
efectuarea hemogramei la 1 -2 săptămâni după iniţierea
administrării concomitente.
Antibiotice chinolo ne Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu
antibiotic e chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care
utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Inhibitori ai CYP2C9 (de
exemplu: voriconazol sau
fluconazol ) Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9
poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru
CYP2C 9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C 9), s-a arătat o creştere a expunerii l a
ibuprofen- S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare o reducer e a dozei de ibuprofen atunci câ
nd se
administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în
special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau cu fluconazol.
Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În caz
de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Colest iramin a Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină
pr elungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste
medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
A minoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte
toxicitatea acestora.
Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.
8
Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în
mod frecvent (14- 20 porţii de băutură/ săptămână sau mai mult )
trebuie evitată d in cauza riscului crescut de reacţii adver se gastro-
intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.
Mifepriston ă Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcin a
Inhibiţia sintezei de prostaglandine poa te influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a
embrio nului/fă tului . Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţi e a
malformaţiilor cardiace, a gastroschizis- ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii . Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut
de la mai puţin de 1% la aproximat iv 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de
durata t ratamentului . La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei are ca rezultat pierderi pre- şi post - implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În
plus, l a animalele expuse la u n inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei
organogenet ice, a fost raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv
cardiovascular e. În timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, Ibuprofen Cipla nu
trebuie utilizat cu excepţia cazului în care este absolut necesar. D acă Ibuprofen Cipla este utilizat de o
femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doi lea trimestru de sarcină,
doza trebui e să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă .
În timpul celui de -al treilea trimestr u de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot
expune :
F ătul , la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară )
- Tulburări renal e care pot evolua către insuficienţă renală cu ol igohidramnios.
M ama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii , la:
- Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici
- Inhibiţia contracţiilor uterine , având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, Ibuprofen Cipla este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină .
Alăpta rea
Ibuprofen se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin
probabil în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea,
tratamentul este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea
neîntârziată a alăptării.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofen nu este recomandat femeilor care
doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la
femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru
infertilitate.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asu pra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.
Totuşi, având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseal a, som nolenţ a,
vertij ul (raportate ca frecvente) şi tulburări le de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite
9
cazuri individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje . Acest
efect este potenţat de consumul sim ultan de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcer e peptic e,
perforaţi e sau hemoragie gastrointestinal ă, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi
pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastr ita.
Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor
gastrointestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la
doze mari (2400 mg pe zi) şi pe termen lung, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accid ent vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4) .
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia
MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele
categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
( ≥ 1/1000 şi <1/100), r are (≥1/10000 şi <1/1000) , foarte rare ( <1/ 10000) şi cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile) .
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne şi simptome pot
include: febră, dureri
în gât,
ulceraţii la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate
severă, sângerări nazale şi cutanate.
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum
sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi criză de astm
bronşic (uneori cu hipotensiune
arterială).
Rare Sindrom de lupus eritematos.
Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.
Simptomele pot include: edem
facial, inflamaţia limbii, inflamaţia
internă a laringelui cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee,
tahicardie, scădere
a tensiunii
arteriale până la şoc ameninţător de
viaţă.
10
Tulburări psihice Rare Depresie, stare confuzională,
halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij,
fatigabilitate , agitaţie, ameţeală,
insomnie, iritabilitate.
Foarte rare Meningită aseptică.
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere.
Rare Ambliopie toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus.
Tulburări cardiace Foarte rare
Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, edem pulmonar
acut, edem.
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm.
Tulburări gastrointestinale Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum
sunt: pirozis, dispepsie, dureri
abdominale şi greaţă, vărsături ,
flatulenţă, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu
hemoragie şi perforaţie (vezi pct.
4.4), pierderi ascunse de sânge care
pot conduce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă,
colită, exacerbare
a bolii
inflamatorii a intestinului,
complicaţii ale diverticulilor
colonului (perforaţie, fistulă) ,
gastrită.
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi
intestinale.
Tulburări hepatobiliare Rare Creştere a ureei sanguine, a
transaminazelor serice şi a
fosfatazei alcaline.
Foarte rare Disfuncţie hepatică, leziuni
hepatice, mai ales la utilizare pe
termen lung, i nsuficienţă hepatică,
hepatită acută, icter.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente Fotosensibilitate.
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate
(eritem polimorf , dermatită
exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv
sindrom Stevens- Johnson şi
necroliză epidermică toxică),
alopecie, fasceită necrozantă.
11
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la
pacienţii cu hipert ensiune arterială
sau insuficienţă renală, sindrom
nefrotic , nefrită interstiţială
, care
poate fi asociată cu insuficienţa
renală.
Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea
pe termen lung (vezi pct. 4.4) .
Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi
hematocritului, inhibiţia agregării
plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scădere a calciului seric,
creştere a acidului uric seric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate dup ă autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemu lui
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ing erat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor
dezvolta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus,
cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai gr ave se observă toxicitate
la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare
sau comă. Ocazional pacienţii au dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea
crampe mioclonice. În intoxica ţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi
timpul de protrombină /INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea
insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respirato rie şi cianoză. La
pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului
stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de
o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg /kg corp. Dacă Ibuprofen Cipla a fost deja absorbit, trebuie
administrate substanţ e alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt
frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri
pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate
bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific .
Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLO GICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente anti inflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai
acidului propionic , codul ATC: M01AE01.
12
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale
pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofen inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La
oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia
şi febr a. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare
stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Efecte f armacodinamice
Datele experimentale arată că ibuprofen ul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic , în doză mică ,
asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent .
Într -un studiu în care s -a utilizat o doză unică de ibuprofen de 400 mg cu 8 h înainte sau cu 30 min
după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat un efect scăzut al A AS
asupra formării de tr omboxan sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, inexistenţa datelor
complete şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că
nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea regulată de ibuprofen şi nu poate fi
considerat niciun efect relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de administrarea
ocazională de ibuprofen.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă,
contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal , ceea ce poate conduce la insuficienţă
renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că
izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră deşi considerată
farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul
de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă
circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul
este b ine absorbit după administrare a pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă
nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de
aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabil it o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.
Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg
pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liber ă.
Absorbţie
Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături,
capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1 -2
ore de la administrare. Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se
datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate.
Diferenţele observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi conc entraţia plasmatică maximă (C
max), se datorează modului
de dozare diferit în funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie
(Vd/F) datorate febrei.
Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce pr iveşte concentraţia
plasmatică maximă atinsă (C
max) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă
concentraţia plasmatică maximă T
max este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s- au
13
arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a
febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.
Distribuţie
Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în
proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μ g/ml). Legarea de proteinele
plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non- lineară.
Pe baza datelor obţ inute la administrare orală exist ă o variaţie a volumului apar ent de distribuţie a
ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent
de distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de
aproximativ 0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.
Metabolizare
Dup ă administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de
metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).
Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi
neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament
neabsorbit.
E xcre ţie
Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare
parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de
timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu exist ă diferenţe între
vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare
legată de vârstă sau de febră a clearance- ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance- ului
se datorează modificărilor v olumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a
ibuprofenului este bine documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibup rofenului în testele la animale s- a demonstrat în principal prin
alterarea tractului gastric şi ulcere.
Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice
semnificative. În plus, nu au fost observate efect e carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul
inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan,
şoarece) . În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când
s -au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de
sept ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de s odiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Talc
14
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
Eritrozină (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstra re
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CIPLA (UK) LIMITED
The Old Post House
Hea th Road, Surrey W eybridge, KT13 8TS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5803/2013/01
5804/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen Cipla 400 mg comprimate filmate
Ibuprofen Cipla 600 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ibuprofen Cipla 400 mg
Fiecare comp rimat filmat conţine ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 110 mg.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 600 mg.
Excipient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 165 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ibuprofen Cipla 400 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe , de culoare roşu trandafiriu.
Ibuprofen Cipla 600 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, biconvexe, de culoare roşu trandafiriu.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Cipla este indicat la adul ţi şi adolescen ţi cu greu tatea corporală mai mare de 40 kg şi vârsta
peste 12 ani în :
Durere de intensitate uşoară până la moderată.
Dismenoree primară .
Febră .
Afecţiuni reumatice cum sunt bolile artritice, de exemplu: poli artrită reumatoidă, afecţiuni artritice
degenerative ( de exemplu artroz ă), afecţiuni reumatice nearticulare, alte tulburări musculare şi ale
încheieturilor şi afecţiuni ale ţesuturilor moi .
2
1.1 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi minim izate prin utilizarea celor mai mici doze cu efect ter apeutic pentru cel
mai scurt timp posibil necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Doza de ibuprofen depinde de vârsta pacientului şi de greutatea corporală.
Durere de intensitate uşoară până la moderată şi febră
Adul ţii şi adolescenţi i cu vârst a de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi /600 mg ca doză unică sau de 2 ori pe zi .
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţii şi adolescenţi i cu vârsta de 12 ani şi peste (≥40 kg):
400 mg ca doză unică sau de până la 3 ori pe zi/ 600 mg ca doză unică sau de până la 2 ori pe zi.
Intervalul dintre dozări este de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Afecţiuni reumatice
Adulţi şi adolescen ţi cu vârsta de12 ani şi peste (≥40 kg):
Doza obişnuită este de 400 mg, de trei ori pe zi /600 mg de 2 ori pe zi . Pentru unii pacienţi, pot fi
eficace doze de întreţinere de 1200 mg pe zi. În afecţiuni acute sau severe, dozele pot fi crescute la un
maxim de 2400 mg, divizat e în prize.
Vârstnici
AINS trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii vârstnici care sunt mai predispuşi la reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 sau 4.8). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea mai mică doză cu
efect terapeutic şi administrată cel mai scurt timp posibil. Tratamentul trebuie reevaluat la intervale de
timp regulate şi trebuie întrerupt în cazul în care nu se observă nici un beneficiu sau dacă apare
intoleranţa.
Insufic ienţă renală
La pacienţi i cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică şi
pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a controla simptomele şi trebuie monitorizată funcţia renală.
(Pentru pacienţii cu insuficienţă r enală severă - vezi pct. 4.3) .
Insuficienţă hepatică
La pacienţi i cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, doza trebuie menţinută cât se poate de mică
şi pentru cel mai scurt timp posibil. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă - vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu cel puţin o jumătate de pahar cu apă , fără a fi mestecate,
sparte sau sfărâmate.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Reacţii de hipersensibilitate în antecedente (de exemplu: astm bronşic , rinită, urticarie sau angioedem)
ca răspuns la utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.
Antecedente de sânger are gastrointestinală sau perforaţi e, în legătură cu un tratament anterior cu
AINS.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau ulcer/ hemoragie gastrointestinal ă recurent ă în antecedente (două
sau mai multe episoade separate de ulceraţi e sau sânger are dovedite ).
3
Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă
Insuficienţă cardiacă severă sau boală coronariană ischemică.
Al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Deshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemorag ii active.
Tulburări ale hematopoi ezei de etiologie necunoscută.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie evitată utilizarea Ibuprofen Cipla împreună cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ci clo oxigenaz ei-2.
Pacienţii cu astm bronşic trebuie să ceară sfatul medicului înainte de a utiliza ibuprofen ( vezi mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minim izate prin utilizarea celei mai mici doze cu efect terapeutic, administrată
pentru cel mai scurt ti mp posibil necesar controlul ui simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile
gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate în continuare). Pacienţii trataţi cu AINS pe termen lung
trebuie evaluaţi prin control medical pentru monitorizarea reacţiilor adverse.
I buprofen Cipla trebuie administrat doar lu ând în strictă considerare raportul beneficiu -risc în
următoarele afecţiuni:
- Lupus eritematos si stemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune
- Tulburări congenitale ale metabolismului porfirinei (de exemplu: por firie acută intermitentă)
- Primul şi al doilea trimestru de sarcină
- Alăptare
Trebuie avută grijă deosebită în următoarele cazuri:
- Boli gastrointestinale, inclusiv afecţiuni intestinale inflamatorii cronice (colită ulcerativă,
boală Crohn)
- Insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială
- Funcţie renală redusă
- Disfuncţie hepatică
- Tulburare a hematopoiez ei
- Tulburări de coagulare a sângelui
- la pacienţii cu rinită alergică, polipi nazali sau tulburări respiratorii obstructive cronice,
deoarece pentru aceştia există un risc crescut de producere a reacţiilor alergice. Acestea se
pot manifesta ca un episod de astm bronşic (aşa- numitul astm bronşic indus de analgezice)
- Imediat după intervenţii chirurgicale majore
Sânger are gastrointestinală, ulceraţi e şi perforaţi e
Sân gerarea gastrointestinal ă, ulceraţi a şi perforaţi a ameninţătoare de viaţă au fost raportate ca fiind în
legătură cu tratamentul cu AINS indiferent de tip şi au avut loc în orice moment pe parcursul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau de p rezenţa sau nu în antecedente a
evenimentelor gastrointestinale severe.
Riscul de apariţie a sângerări i, ulceraţi ei sau perforaţi ei gastrointestinale este mai mare la doze
crescute de AINS la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special în cazul în care acesta s-a complicat
cu sânger are sau perforaţi e (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Pentru aceşti pacienţi, precum şi pentru pacienţii care
urmează tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina
creşterea riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastrointestinale, trebuie avut ă în vedere utilizarea
tratamentului cu medicamente gastroprotectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitor i de pompă de
protoni) . (Vezi în continuare şi pct. 4.5).
4
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinal ă, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastrointestinale), cu precădere la in iţierea
tratamentului.
Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor care utilizează concomitent alte medicamente care pot să
crească riscul apariţiei ulceraţiilor sau sângerărilor, cum sunt corticost eroizii orali, anticoagulante le
precum warfarina sau heparina , inhibitorii specifici ai recaptării serotoninei sau medicamentele
anti agregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Tratamentul cu Ibuprofen Cipla trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă sânger are sau
ulceraţi e ga strointestinală .
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale în antecedente, ca de
exemplu colita ulcerativă şi boal a Crohn, întrucât există riscul de exacerbare a acestor afecţiuni (vezi
pct. 4.8).
Vârstnici
Vârstni cii prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special sânger are şi
perforaţi e g astrointestinal ă, acestea putând fi letale (vezi pct. 4.2)
Efecte cardiovasculare sau cerebrovasculare
La pacienţii cu hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată
în antecedente este necesară monitorizarea atentă şi asigurarea unor recomandări corespunzătoare,
întrucât au fost raportate cazuri de retenţie de lichide , hipertensiune arterială şi edem în asoc iere cu
tratamentul cu AINS .
Datele din studiile clinice şi epidemiologice indică faptul că utilizarea ibuprofen, în special în doze
mari (2400 mg pe zi ) şi în tratamentul de durată poate fi asociat cu un risc uşor crescut de apariţie a
reacţiilor adverse trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
În general , studiile epidemiologice nu indică faptul că o doză mică de ibuprofen (de exemplu
≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică confirmată, boală arterială periferică şi/sau boală vasculară cerebrală trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după analiz a atentă a riscurilor şi a benefi ciilor. Aceeaşi analiză trebui e aplicată şi
înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
afecţiuni cardiovasculare ( de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie , diabet zaharat, fumat).
Reacţi i cutanate
Au fost raportate foarte rar ca fiind în legătură cu administrarea AINS, reacţii cutanate severe, unele
dintre acestea letale, precum dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Cel mai mare r isc de apariţie a acestor reacţii este la iniţierea tratamentului,
majoritatea cazurilor fiind raportate în prima lună de tratament. Tratamentul cu Ibuprofen Cipla
trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte semne de
hipersensibilitate.
În cazuri excepţionale, varicela se poate afla la originea unor complicaţii ale infecţ iilor grave cutanate
sau ale ţesutu rilor moi. Până în prezent, nu poate fi exclus rolul AINS în agravarea acestor simptome.
Astfel, este recomandată evitarea utilizării Ibuprofen Cipla în cazul varicelei.
Efecte renale
Ibuprofenul poate cauza retenţie de sodiu, potasiu sau lichide la pacienţii care nu au avut anterior
afecţiuni renale, d in cauza efectelor sale asupra perfuziei renale. Acest lucru poate cauza edeme şi
poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială la pacienţii cu predispoziţie.
Similar altor AINS , administrarea de ibuprofen pe termen lung la animale a determinat necroză
papilară şi alte modificări patolo gice ale rinichiului. La oameni, au fost raportate nefrită interstiţială
5
acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional sindrom nefrotic. Toxicitatea renală a fost constatată, de
asemenea, la pacienţii în cazul cărora prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale normale. La aceşti pacienţi, administrarea de AINS poate determina în primul rând
reducerea dependentă de doză a sintezei de prostaglandine şi , în al doilea rând, scăderea fluxului
sanguin renal, ceea ce poate precipita decompensarea renală. Pacienţii cu cel mai mare risc de a
prezenta aceste reacţii sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică, cei
care utilizează diuretice sau inhibitori ECA şi vârstnici i. De obicei, înt reruperea tratam entului cu
AINS este urmată de revenirea la starea de dinainte a tratamentului.
Alte precauţii
Bronhospasmul, urticaria sau angioedemul se pot exacerba la pacienţii c are prezintă sau care au avut
în antecedente: astm bronşic, rinită c ronică, sinuzită, polipi nazali sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau simptomele unei infecţii (febră, durere şi edem ).
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezice pentru cefalee, po ate duce la agravarea acesteia.
Dacă apare sau se suspectează această situaţie, trebuie obţinut aviz medical şi tratamentul trebuie
întrerupt . Diagnosticul de abuz medicamentos pentru cefalee trebuie suspectat la pacienţii care au
cefalee frecvent sau zilnic în ciuda (sau d in cauza) utilizării regulate de medicamente pentru cefalee.
În general, utilizare a de rutină de analgezice, în special în combinaţie de diferite substanţe active ce
combat durerea, poa te conduce la degradarea permanentă a funcţiei renale cu riscul apariţiei
insuficienţei renale. Acest risc poate cr eşte sub efort fizic asociat cu pierdere de săruri şi deshidratare.
De aceea, trebui e evitat.
Pe parcursul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate unele cazuri cu simptome de meningit ă
aseptică, cum sunt rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare la
pacienţii cu afecţiuni autoimune preexistente (cum sunt lupus eritematos sistemic, boală mixtă de
ţesut conjunctiv) .
Ibuprofenul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi poate prelungi timpul de sângerare. Prin
urmare, pacienţii cu tulburări de coagulare sau care urmează terapie anticoagulantă, trebuie
monitorizaţi cu atenţie.
În cazurile de tratament pe termen lung cu ibuprofen, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a funcţiei renale, pr ecum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc crescut.
Trebuie evitat consumul de alcool etilic , întrucât poate intensifica reacţiile adverse ale AINS, mai ales
dacă afectează tractul gastrointestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii care utilizează ibuprofen trebuie să raporteze medicului semnele sau simptomele de ulceraţie
sau de sângerare gastro -intestinală, vedere înceţoşată sau alte simptome la nivel ocular, erupţie
cutanată, creştere ponderală sau edem.
Există unele dovezi care arată că medicamentele care inhibă cicloo xigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina tulburări ale fertilităţii la femei prin efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil
după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.6).
Pacienţii cu afecţiuni eredi tare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză sau insuficienţă a zaharaz ei-izomaltaz ei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 100 mg per doză . Acest lucru trebuie să fie luat în considerare de
către pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie la sodiu.
6
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a
ibuprofenului cu: Efecte posibile:
Alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai cicl ooxigenazei- 2 Ca rezultat al efectului sinergic, utilizarea concomitentă de
diferite AINS poate creşte riscul de ulceraţi e şi hemoragie
gastrointestinale.
De aceea, utilizarea concomitentă de ibuprofen cu alte AINS
trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiotonice
(digoxină) AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce filtrarea
glomerulară şi creşte valorile plasmatice al e glicozidelor
cardi otonice. Este recomandată monitorizarea concentraţiei
plasmatice a digoxinei.
Corticosteroizi Risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinale (vezi pct.
4.4).
Anticoagulante AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum sunt warfarina
şi heparina (vezi pct. 4.4) . În caz de tratament concomitent, este
recomandată monitorizarea timpului de coagulare.
Medicamente antiagregan te
plachetar e (de exemplu:
clopidogrel şi ticlopidin ă) Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Acid acetil salicilic Trebuie evitată utilizarea concomitentă de ibuprofen cu acidul
acetilsalicilic, cu excepţia cazului în care medicul a recomandat
administrarea de doze mici de acid acetilsalicilc, deoarece creşte
riscul de reacţii adverse.
Datele experimentale arată că atunci când se administrează
concomitent, ibuprofenul poate inhiba efectul asupra agregării
plac hetare a acidului acetilsalicilic în doză mică. Cu toate acestea,
inexistenţa datelor complete şi incertitudinile legate de
extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că
nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea
per iodică de ibuprofen şi nu poate fi considerat niciun efect
relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de
administrarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 5.1).
Inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Litiu Administrarea concomitentă de ibuprofen şi preparate cu litiu pot
creşte concentraţia serică a acestor preparate. Este necesară
verificarea concentraţiilor plasmatice de litiu.
Ticlopidina AINS-urile nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidina, din
cauza riscului de efect aditiv asupra inhibării funcţiei plachetare.
Diuretice care economisesc
potasiu
Utilizarea concomitentă poate cauza hiperkaliemie (este
recomandată verificarea potasiului seric).
Captopril Studiile experimentale indică faptul că ibuprofenul contracarează
efectul captoprilului asupra excreţiei sodiului.
Medicamente antihipertensive
(Diuretice , IECA, antagonişti
ai angiotensinei -II)
Diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS.
AINS pot să reducă efectul diureticelor şi antihipertensivelor ,
inclusiv inhibitorii ECA şi betablocantele.
L a pacienţi cu funcţie renal ă redusă (de exemplu pacienţi
deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renal ă redusă) , utilizarea
concomitent ă a inhibitori lor ECA şi a antagonişti lor angiotensinei
II cu un medicament inhibitor al ciclooxigenazei, poate conduce la
afectarea mai avansată a funcţiei renale, până la insuficienţă
7
renală acută.
Acest lucru este de obicei reversibil. Prin urmare, aceste
combinaţii trebuie utilizate doar cu prudenţă, în special la
pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie instruiţi să bea suficiente
lichide şi trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a
funcţiei renale , imediat după iniţierea tratamentului concomitent.
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu diuretice care
economisesc potasiu sau cu inhibitori ai ECA poate cauza
hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei
plasmatice de potasiu).
Metotrexat AINS inhibă secreţia tubulară a metotrexatului şi pot să apară
unele interacţiuni metabolice cu scăderea clearance- ului
metotrexat ului.
Administrarea ibuprofenului cu 24 ore înainte sau după
administrarea de metotrexat, poate conduce la concentraţii
crescute de metotrexat şi potenţarea efectelor sale toxice. De
aceea, trebuie evitată utilizarea concomitentă de AINS şi doze
mari de metotrexat.
De asemenea, trebuie luat în considerare şi r iscul unei potenţiale
interacţiuni cu metotrexat în doză mică, în special la pacienţii cu
disfuncţie renală. În cazul în car e se administrează tratament
concomitent, funcţia renală trebuie monitorizată.
Ci closporină Riscul de afectare renală al ciclosporinei este crescut de
administrarea concomitentă a anumitor AINS. Acest efect nu
poate fi exclus pentru combinaţia ciclosporină şi ibuprofen.
Tacrolimus Risc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină Există date care arată că pacienţii HIV (+) cu hemofilie care
utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen au un
risc crescut de apariţie a hem artrozei şi a hematoamelor.
Poate exista un risc crescut de hematotoxicitate pe parcursul
utilizării concomitente de zidovudină şi AINS. Este recomandată
efectuarea hemogramei la 1 -2 săptămâni după iniţierea
administrării concomitente.
Antibiotice chinolo ne Datele de la animale indică faptul că AINS în asociere cu
antibiotic e chinolone pot creşte riscul de convulsii. Pacienţii care
utilizează AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de a dezvolta
convulsii.
Inhibitori ai CYP2C9 (de
exemplu: voriconazol sau
fluconazol ) Utilizarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9
poate să crească expunerea la ibuprofen (substrat pentru
CYP2C 9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol şi fluconazol
(inhibitori ai CYP2C 9), s-a arătat o creştere a expunerii l a
ibuprofen- S(+) cu aproximativ 80 până la 100%. Trebuie luată în
considerare o reducer e a dozei de ibuprofen atunci câ
nd se
administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, în
special atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu
voriconazol sau cu fluconazol.
Antidiabetice orale AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În caz
de tratament concomitent, se recomandă monitorizarea glicemiei.
Colest iramin a Tratamentul concomitent cu colestiramină şi ibuprofen determină
pr elungirea şi reducerea (cu 25%) absorbţiei de ibuprofen. Aceste
medicamente trebuie administrate la un interval de cel puţin 2 ore.
A minoglicozide AINS pot încetini excreţia aminoglicozidelor şi pot creşte
toxicitatea acestora.
Extracte din plante Ginkgo biloba poate potenţa riscul de sângerare al AINS.
8
Alcool etilic Utilizarea ibuprofenului la indivizi care consumă alcool etilic în
mod frecvent (14- 20 porţii de băutură/ săptămână sau mai mult )
trebuie evitată d in cauza riscului crescut de reacţii adver se gastro-
intestinale semnificative, inclusiv hemoragie.
Mifepriston ă Dacă se utilizează AINS la 8-12 zile după administrarea de
mifepristonă, efectul acesteia poate fi redus.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcin a
Inhibiţia sintezei de prostaglandine poa te influenţa în mod advers dezvoltarea sarcinii şi/sau a
embrio nului/fă tului . Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort şi de apariţi e a
malformaţiilor cardiace, a gastroschizis- ului după administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei în prima perioadă a sarcinii . Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut
de la mai puţin de 1% la aproximat iv 1,5%. Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi de
durata t ratamentului . La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor de sinteză a
prostaglandinei are ca rezultat pierderi pre- şi post - implantare şi apariţia mortalităţii embrio/fetale. În
plus, l a animalele expuse la u n inhibitor de sinteză a prostaglandinei în timpul perioadei
organogenet ice, a fost raportată o incidenţă crescută a diferitelor tipuri de malformaţii, inclusiv
cardiovascular e. În timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, Ibuprofen Cipla nu
trebuie utilizat cu excepţia cazului în care este absolut necesar. D acă Ibuprofen Cipla este utilizat de o
femeie care încearcă să rămână gravidă sau de o femeie în primul şi în al doi lea trimestru de sarcină,
doza trebui e să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă .
În timpul celui de -al treilea trimestr u de sarcină, toţi inhibitorii de sinteză ai prostaglandinelor pot
expune :
F ătul , la:
- Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară )
- Tulburări renal e care pot evolua către insuficienţă renală cu ol igohidramnios.
M ama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii , la:
- Prelungirea timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze mici
- Inhibiţia contracţiilor uterine , având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.
În consecinţă, Ibuprofen Cipla este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină .
Alăpta rea
Ibuprofen se elimină în laptele matern, dar riscul apariţiei efectelor asupra copilului este puţin
probabil în cazul utilizării dozelor terapeutice pe o durată scurtă de timp. Dacă, cu toate acestea,
tratamentul este prescris pentru o perioadă mai lungă de timp, trebuie luată în considerare întreruperea
neîntârziată a alăptării.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofen poate afecta fertilitatea şi de aceea ibuprofen nu este recomandat femeilor care
doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen la
femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau la cele care sunt în timpul investigaţiilor pentru
infertilitate.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu are efecte adverse asu pra abilităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.
Totuşi, având în vedere că la doze mari pot apărea reacţii adverse cum sunt oboseal a, som nolenţ a,
vertij ul (raportate ca frecvente) şi tulburări le de vedere (raportate ca mai puţin frecvente), în anumite
9
cazuri individuale, poate fi afectată abilitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje . Acest
efect este potenţat de consumul sim ultan de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent observate reacţii adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot apărea ulcer e peptic e,
perforaţi e sau hemoragie gastrointestinal ă, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbări ale colitei sau ale bolii Crohn (vezi
pct. 4.4). Mai puţin frecvent a fost raportată gastr ita.
Reacţiile adverse sunt în general dependente de doză. În special riscul de apariţie a sângerărilor
gastrointestinale depinde de intervalul de doze şi de durata tratamentului. Pentru alţi factori de risc
cunoscuţi, vezi pct. 4.4.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la
doze mari (2400 mg pe zi) şi pe termen lung, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accid ent vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4) .
Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse cel puţin asociate cu administrarea de ibuprofen sunt prezentate de convenţia
MedDRA privind frecvenţa şi în funcţie de sistemele şi organele afectate. Se folosesc următoarele
categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente
( ≥ 1/1000 şi <1/100), r are (≥1/10000 şi <1/1000) , foarte rare ( <1/ 10000) şi cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile) .
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză).
Primele semne şi simptome pot
include: febră, dureri
în gât,
ulceraţii la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei, fatigabilitate
severă, sângerări nazale şi cutanate.
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cum
sunt urticarie, prurit, purpură şi
exantem, precum şi criză de astm
bronşic (uneori cu hipotensiune
arterială).
Rare Sindrom de lupus eritematos.
Foarte rare Reacţii severe de hipersensibilitate.
Simptomele pot include: edem
facial, inflamaţia limbii, inflamaţia
internă a laringelui cu constricţia
căilor respiratorii, dispnee,
tahicardie, scădere
a tensiunii
arteriale până la şoc ameninţător de
viaţă.
10
Tulburări psihice Rare Depresie, stare confuzională,
halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, somnolenţă, vertij,
fatigabilitate , agitaţie, ameţeală,
insomnie, iritabilitate.
Foarte rare Meningită aseptică.
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere.
Rare Ambliopie toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Tinitus.
Tulburări cardiace Foarte rare
Palpitaţii, insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, edem pulmonar
acut, edem.
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puţin frecvente Rinită, bronhospasm.
Tulburări gastrointestinale Frecvente Tulburări gastrointestinale, cum
sunt: pirozis, dispepsie, dureri
abdominale şi greaţă, vărsături ,
flatulenţă, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente Ulcer gastro-duodenal, uneori cu
hemoragie şi perforaţie (vezi pct.
4.4), pierderi ascunse de sânge care
pot conduce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă,
colită, exacerbare
a bolii
inflamatorii a intestinului,
complicaţii ale diverticulilor
colonului (perforaţie, fistulă) ,
gastrită.
Foarte rare Esofagită, pancreatită, stricturi
intestinale.
Tulburări hepatobiliare Rare Creştere a ureei sanguine, a
transaminazelor serice şi a
fosfatazei alcaline.
Foarte rare Disfuncţie hepatică, leziuni
hepatice, mai ales la utilizare pe
termen lung, i nsuficienţă hepatică,
hepatită acută, icter.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente Fotosensibilitate.
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate
(eritem polimorf , dermatită
exfoliativă, reacţie buloasă inclusiv
sindrom Stevens- Johnson şi
necroliză epidermică toxică),
alopecie, fasceită necrozantă.
11
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Mai puţin frecvente Apariţia de edeme, în special la
pacienţii cu hipert ensiune arterială
sau insuficienţă renală, sindrom
nefrotic , nefrită interstiţială
, care
poate fi asociată cu insuficienţa
renală.
Foarte rare Necroză papilară renală la utilizarea
pe termen lung (vezi pct. 4.4) .
Investigaţii diagnostice Rare Scădere a valorilor hemoglobinei şi
hematocritului, inhibiţia agregării
plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scădere a calciului seric,
creştere a acidului uric seric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate dup ă autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemu lui
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ing erat o cantitate importantă din punct de vedere clinic de AINS, vor
dezvolta doar: greaţă, vărsături, durere în epigastru şi mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus,
cefalee, ameţeală, vertij şi sângerare gastrointestinală. În intoxicaţiile mai gr ave se observă toxicitate
la nivelul sistemului nervos central, manifestată prin somnolenţă, excitaţie ocazională şi dezorientare
sau comă. Ocazional pacienţii au dezvoltat convulsii. De asemenea, în cazul copiilor pot apărea
crampe mioclonice. În intoxica ţiile severe, poate apărea acidoza metabolică şi se poate prelungi
timpul de protrombină /INR-ul, probabil datorită acţiunii factorilor coagulării circulanţi. Pot apărea
insuficienţă renală acută, leziuni hepatice, hipotensiune arterială, depresie respirato rie şi cianoză. La
pacienţii cu astm bronşic este posibilă exacerbarea astmului.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include menţinerea liberă a unei căi
respiratorii şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizare. Golirea conţinutului
stomacal sau administrarea de cărbune medicinal sunt indicate dacă pacientul se prezintă în decurs de
o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg /kg corp. Dacă Ibuprofen Cipla a fost deja absorbit, trebuie
administrate substanţ e alcaline, pentru a favoriza excreţia ibuprofenului acid în urină. Dacă sunt
frecvente sau prelungite, convulsiile trebuie tratate cu diazepam şi lorazepam intravenos. Alte măsuri
pot fi indicate de starea clinică a pacientului. Pentru astm bronşic trebuie administrate
bronhodilatatoare. Nu este disponibil un antidot specific .
Funcţiile renală şi hepatică trebuie monitorizate atent.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore după ingestia unei cantităţi posibil toxice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLO GICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente anti inflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai
acidului propionic , codul ATC: M01AE01.
12
Mecanism de acţiune
Ibuprofenul este un AINS cu acţiune antiinflamatoare, analgezică şi antipiretică. Modelele animale
pentru durere şi inflamaţie indică faptul că ibuprofen inhibă efectiv sinteza de prostaglandine. La
oameni, ibuprofenul reduce durerea posibil cauzată de inflamaţie sau în legătură cu aceasta, inflamaţia
şi febr a. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin inhibarea
activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are un efect inhibitor şi asupra agregării plachetare
stimulate de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Efecte f armacodinamice
Datele experimentale arată că ibuprofen ul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic , în doză mică ,
asupra agregării plachetare atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent .
Într -un studiu în care s -a utilizat o doză unică de ibuprofen de 400 mg cu 8 h înainte sau cu 30 min
după doza de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a observat un efect scăzut al A AS
asupra formării de tr omboxan sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, inexistenţa datelor
complete şi incertitudinile legate de extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică, implică faptul că
nu se pot trage concluzii clare în legătură cu administrarea regulată de ibuprofen şi nu poate fi
considerat niciun efect relevant din punct de vedere clinic ca fiind probabil legat de administrarea
ocazională de ibuprofen.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor în uter, reducând astfel tonusul uterin şi presiunea activă,
contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se presupune că
aceste modificări explică ameliorarea durerilor menstruale.
Ibuprofenul inhibă sinteza prostaglandinelor la nivel renal , ceea ce poate conduce la insuficienţă
renală, retenţie de lichide şi insuficienţă cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele sunt în legătură cu ovulaţia şi ca urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale sintezei de prostaglandine poate afecta fertilitatea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este un amestec racemic de izomeri dextrogir şi levogir. Studii in vivo şi in vitro arată că
izomerul levogir este responsabil de activitatea clinică. Forma dextrogiră deşi considerată
farmacologic inactivă, este lent şi parţial (60%) convertită în forma activă levogiră, la adulţi. Gradul
de conversie la copii este necunoscut, dar probabil este similar. Izomerul dextrogir are rolul de formă
circulantă de depozit pentru a menţine concentraţiile plasmatice eficace ale formei active. Ibuprofenul
este b ine absorbit după administrare a pe cale orală, mai puţin de 1% fiind excretat în urină sub formă
nemodificată. Acesta are o curbă de eliminare bifazică, cu un timp de înjumătăţire plasmatică de
aproximativ 2 ore. Studii la copii cu sindrom febril au stabil it o doză proporţională de 5 şi10 mg/kg.
Studiile la adulţi au stabilit o doză de ibuprofen administrată în priză unică de la 50 până la 600 mg
pentru cantitatea totală de medicament şi până la 1200 mg pentru cea liber ă.
Absorbţie
Studii in vivo arată că ibuprofenul este bine absorbit după administrare orală de suspensii, picături,
capsule şi comprimate masticabile, valoarea maximă a concentraţiei plasmatice fiind obţinută la 1 -2
ore de la administrare. Diferenţele de farmacocinetică între formele farmaceutice, la adulţi, se
datorează diferenţelor de rată a absorbţiei a ibuprofenului din diversele forme administrate.
Diferenţele observate între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi conc entraţia plasmatică maximă (C
max), se datorează modului
de dozare diferit în funcţie de greutate şi vârstă sau modificărilor volumului aparent de distribuţie
(Vd/F) datorate febrei.
Toate formele farmaceutice de ibuprofen sunt bioechivalente în ceea ce pr iveşte concentraţia
plasmatică maximă atinsă (C
max) şi intensitatea absorbţiei (ASC), totuşi, timpul în care este atinsă
concentraţia plasmatică maximă T
max este diferit între formele farmaceutice. Aceste aspecte nu s- au
13
arătat a fi importante din punct de vedere clinic în ceea ce priveşte instalarea efectului de reducere a
febrei la copii sau intensitatea maximă a acestuia.
Distribuţie
Ibuprofenul, ca majoritatea medicamentelor din clasa sa, este legat de proteinele plasmatice în
proporţie mare (>99% este legat la o concentraţie plasmatică de 20 μ g/ml). Legarea de proteinele
plasmatice este saturabilă şi la concentraţii plasmatice >20 μg/ml procesul are o evoluţie non- lineară.
Pe baza datelor obţ inute la administrare orală exist ă o variaţie a volumului apar ent de distribuţie a
ibuprofenului influenţată de vârstă sau febră. Copiii cu febră, cu vârste <11 ani au un volum aparent
de distribuţie de aproximativ 0,2 l/kg, în timp ce adulţii au un volum aparent de distribuţie de
aproximativ 0,12 l/kg. Semnificaţia clinică a acestor date este necunoscută.
Metabolizare
Dup ă administrarea orală cea mai mare parte a dozei a fost regăsită în urina de 24 ore sub formă de
metaboliţi ai acidului hidroxifenilpropionic (25%) şi ai acidului carboxipropilfenilpropionic (37%).
Procentele de ibuprofen liber şi conjugat găsite în urină au fost de 1%, respectiv 14%. Cantităţi
neglijabile de ibuprofen au fost găsite în fecale atât sub formă de metaboliţi, cât şi ca medicament
neabsorbit.
E xcre ţie
Ibuprofenul este rapid metabolizat şi eliminat prin urină. Excreţia ibuprofenului este în cea mai mare
parte completă după 24 ore de la administrarea ultimei doze. Curba eliminării plasmatice în funcţie de
timp are un aspect bifazic, cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 2 ore. Nu exist ă diferenţe între
vitezele de eliminare sau timpii de înjumătăţire la adulţi şi copii; cu toate acestea, există o modificare
legată de vârstă sau de febră a clearance- ului total. Aceasta sugerează că modificările clearance- ului
se datorează modificărilor v olumului aparent de distribuţie a ibuprofenului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Deoarece este un medicament cu utilizare bine stabilită şi răspândită, siguranţa preclinică a
ibuprofenului este bine documentată.
Toxicitatea subcronică şi cronică a ibup rofenului în testele la animale s- a demonstrat în principal prin
alterarea tractului gastric şi ulcere.
Testele in vitro şi in vivo referitoare la mutagenicitatea ibuprofenului nu au arătat semne clinice
semnificative. În plus, nu au fost observate efect e carcinogene la şoareci sau şobolani. Ibuprofenul
inhibă ovulaţia la iepuri şi influenţează negativ implantarea la diferite specii animale (iepure, şobolan,
şoarece) . În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul a trecut placenta. Când
s -au utilizat doze toxice pentru mamă, au apărut mai frecvent malformaţii (de exemplu: defecte de
sept ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat
Metilceluloză
Amidonglicolat de s odiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză
Talc
14
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
Eritrozină (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstra re
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CIPLA (UK) LIMITED
The Old Post House
Hea th Road, Surrey W eybridge, KT13 8TS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5803/2013/01
5804/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Reînnoirea autorizaţiei – Septembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2013
