ESQUEL 80 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ESQUEL 80 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat con ţine gliclazidă 80 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohi drat 74,08 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă, marcate cu o linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţ ii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat non -insulinodependent (tip 2) la adulţi, în asociere cu un regim
corespunzător, atunci când tratamentul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt
suficiente pentru restabilirea valorilor normale ale glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Acest medicament este recomandat doar pacienţilor adulţi .
Similar oricărui medicament hipoglicemiant, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul metabolic
individual al pacientului (g licemie, HbA
1C).
Doza zilnic ă poate varia de la 40 mg la 320 mg (½ la 4 comprimate pe zi ).
O singură priză nu trebuie să depăşească 160 mg gliclazidă (2 comprimate Esquel ).
Comprimatele trebuie luate cu un pahar de apă la micul dejun.
Dozele mai mari trebu ie administrate fracţionat, în două prize, în relaţie cu mesele principale.
Se administrează preferabil la aceleaşi ore în fiecare zi.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La pacien ţii cu obezitate sau la pacien ţii care nu au un răspuns satisfăcător la administrarea Esquel în
monoterapie se impune o terapie suplimentară.
Adulţi sub 65 de ani
Doza iniţială recomandată este de 80 mg gliclazidă (1 comprimat Esquel) pe zi.
Similar alt or medicamente hipoglicemiante, doza admi nistrată trebuie adaptată individual. Ajustarea
dozei se face la un interval de 14 zile, în funcţie de valorile glicemiei crescând doza zilnică cu câte 80
mg gliclazidă (1 comprimat Esquel).
2
Doza de întreţinere variază între 80 – 240 mg gliclazidă (1 - 3 comprimate Esquel), în mod excepţional
fiind necesare 320 mg gliclazidă (4 comprimate Esquel) pe zi.
Adulţi peste 65 de ani
Doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) pe zi. Această doză poate fi
crescută progresiv, la interval e de 14 zile, până la restabilirea valorilor normale ale glicemiei.
Pacienţi cu risc crescut
La pacienţii care prezintă risc crescut de apariţie a hipoglicemiei (subnutriţi sau malnutriţi, cei cu
afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate - hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă
corticosuprarenală, în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi, cei
cu boli vasculare severe - boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară
difuză ), doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) , iar ajustarea
dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
La aceşti pacienţi doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) , iar
ajustarea dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.
Trecerea de la gliclazidă 30 mg comprimate cu eliberare modificată la Esquel
Un comprimat de gliclazidă 30 mg cu eliberare modificată este echivalent cu un comprimat de Esquel
80 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face, cu condiţia unei monitorizări adecvate a
glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Esquel
Ca şi în cazul altor sulfamide antidiabetice, gliclazida poate substitui alt tratament hipoglicemiant fără
a fi necesară o perioadă de tranziţie. Atunci când se trece la Esquel, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului ante rior. În cazul substituirii unei
sulfamide antidiabetice cu timp de înjumătăţire plasmatică lung (cum este clorpropamida), pacienţii
trebuie atent supravegheaţi pentru a evita apariţia hipoglicemiei determinate de sumarea efectelor
terapeutice.
Tratament antidiabetic asociat
Esquel poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau insulină. La
pacienţii la care glicemia nu este eficient controlată cu Esquel, poate fi iniţiat tratament concomitent
cu insulină, sub supravegher e medicală atentă.
Copii şi adolescenţi
Similar altor sulfonilureice, Esquel nu este indicat în tratamentul diabetului zaharat juvenil.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la glicl azidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
- Diabet insulinodependent (tip 1), în special diabet juvenil,
- Diabet complicat cu ceto -acidoză, stări precomatoase diabetice, comă diabetică,
- Insuficienţă hepatică sau renală severă: în aceste cazuri este indicată utilizarea insulinei,
- Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Hipoglicemia
În timpul tratamentului cu derivaţi de sulfoniluree există riscul apariţiei hipoglicemiei, ca re uneori
poate fi severă şi prelungită. În aceste cazuri se recomandă spitalizarea pacientului şi restabilirea
valorilor normale ale glicemiei.
În timpul tratamentului cu gliclazidă se recomandă monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. De
asemenea, este ut ilă determinarea hemoglobinei glicozilate.
Episoadele hipoglicemiante pot fi evitate prin selecţia atentă a pacienţilor, stabilirea corectă a dozelor
şi informarea pacienţilor.
Tratamen tul cu gliclazidă trebuie prescris doar pacienţilor care se alimenteaz ă în mod regulat (inclusiv
mic dejun). Pentru evitarea riscului de apariţie a hipoglicemiei, care apare în cazul unei mese luate
tardiv, al alimentaţiei insuficiente sau al aportului hip oglucidic, este important aportul regulat de
glucide. Apariţia hipogli cemiei este favorizată de regimul hipocaloric, efortul fizic marcat şi prelungit,
ingestia de alcool etilic sau tratamentul concomitent cu alte medicamente hipoglicemiante.
Factorii care cresc riscul apariţiei hipoglicemiei:
- refuz sau incapacitate de coop erare a pacientului;
- malnutriţie, mese neregulate, omiterea meselor, perioade de post sau modificări ale dietei;
- dezechilibru între exerciţiile fizice şi aportul de glucide;
- insuficienţă renală;
- insuficienţă hepatică severă;
- supradozaj cu Esquel;
- anumite a fecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă
corticosuprarenală;
- administrare concomitentă a anumitor altor medicamente.
Insuficienţă renală şi hepatică
Farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei poate fi modificată la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică severă. Insuficienţa renală sau hepatică poate afecta distribuţia gliclazidei, iar
insuficienţa hepatică poate diminua gluconeogeneza, ceea ce creşte riscul apariţiei hipoglicemiei
grave.
Informarea pacientului
Pacienţii şi membrii de familie ai acestora trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei,
simptomele, tratamentul şi situaţiile care predispun la apariţia acesteia.
Paci entul trebuie informat asupra importanţei respectării indicaţiilor die tetice, efectuării periodice a
exerciţiilor fizice şi a monitorizării periodice a valorilor glicemiei.
Controlul ineficient al glicemiei
La pacienţii diabetici, menţinerea homeostaziei glicemiei cu ajutorul medicaţiei antidiabetice orale
poate fi afectată în următoarele situaţii: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În
aceste cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului cu gliclazidă şi administrarea de insulină.
Hipoglicemia poate fi dificil de diagnosticat la pacienţii vârstnici sau la cei care efectuează
concomitent tratament cu beta- blocante.
În timp, la unii pacienţi, eficacitatea tratamentului cu antidiabetice orale inclusiv gliclazidă poate
diminua, ca urmare a progresiei bolii sau a diminuării răspunsului la tratament. Acest fenomen este
cunoscut sub denumirea de “eşec secundar”. “Eşecul secundar” trebuie deosebit de “eşecul primar”,
caz în care medicamentul se dovedeşte ineficace încă de la prescrierea sa ca tratament iniţial, la un
anume pacient. Se recomandă ajustarea dozei şi respectarea regimului alimentar înainte de a clasifica
pacientul ca ”eşec secundar”.
Investigaţii de laborator
În evaluarea controlului glicemiei se recomandă determinări periodice ale hemoglobinei glicozilate
(sau a glicemiei în condiţii de repaus alimentar). Automonitorizarea glicemiei este, de asemenea, utilă.
4
Tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree a pacienţilor cu deficit de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază
poate determina anemie hemolitică. Deoarece gliclazida aparţine clasei medicamentelor sulfonilureice,
se recomandă prudenţă în timpul utilizării la pacienţii cu deficit de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază şi
la cei cu antecedente familiale de deficit de G -6 -PD , şi trebuie luată în considerare posibilitatea
înlocuirii cu un medicament non- sulfonilureic.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care pot creşte riscul apariţiei hipoglicemiei
Asocieri contraindicate
- Miconazol (în administrare sistemică, gel bucofaringian): risc crescut de apariţie a
hipoglicemiei, posibil comă hipoglicemică.
Asocieri nerecomandate
- Fenilbutazona (administrată pe cale sistemică): creşte riscul de apariţie a hipoglicemiei prin
deplasarea antidiabeticelor de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea excreţiei. Se recomandă
administrarea unui alt antiinflamator nesteroidian, sau, în caz contrar, pacientul va fi avertizat şi
se va sublinia importanţa automonitorizării. Dacă este necesar, doza va fi ajustată în timpul şi
după tratamentul cu medicamentul antiinflamator.
- Alcool etilic : favorizează a pariţia reacţiilor hipoglicemiante (inhibă mecanismul de reglare),
facilitează apariţia comei hipoglicemice. Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice
şi a medicamentelor care conţin alcool etilic.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
- Alte antidiabetice: insuline, acarboză, biguanide.
- Beta-blocante: pot masca simptomele hipoglicemiei (tahicardia şi palpitaţiile).
- Fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei.
- Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, enalapril ): favorizează efectul hipoglicemiant al
gliclazidei.
- Antagoniştii receptorilor H
2: cimetidină, ranitidin ă.
- IMAO: stimulează secreţia de insulină, determinând hipoglicemie accentuată sau prelungită.
- Medicamentele anticoagulante (warfarina): cresc efectul h ipoglicemiant al gliclazidei, dar se
poate potenţa şi efectul anticoagulant. Dacă este necesar, se ajustează doza de anticoagulant.
- Claritromicin ă.
- Sulfonamide.
- Antiinflamatoare nesteroidiene.
Medicamente care pot determina creşterea glicemiei
Asocieri n erecomandate
- Danazol : are efect diabetogen. Dacă nu se poate evita administrarea acestui medicament,
pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicozuriei şi a glicemiei.
Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratame ntul cu danazol.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
- Clorpromazină (medicament neuroleptic): în doze mari (peste 100 mg pe zi), creşte glicemia
prin inhiba rea eliberării insulinei. Pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa
monitoriză rii glicozuriei şi a glicemiei. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în
timpul şi după tratamentul cu neuroleptic.
- Glucocorticoizi (administraţi pe cale sistemică şi locală: intra -articulară, cutanată şi intrarectală)
şi tetracosactid: cresc glicemia şi produc cetoză (scad toleranţa la glucoză). Pacientul va fi
5
informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei, în special la iniţierea
tratamentului. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratamentul
cu glucocorticoizi.
- Ritodrina, salbutamolul, terbutalina (i.v.): cresc glicemia prin stimularea receptorilor beta -2
adrenergici. Pacientul va fi informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei. Dacă
este necesar se va trece pe insulină.
- Hormoni progestativi: au efect diabetogen în doze mari.
- Diureticele tiazidice: scad efectul hipoglicemiant al gliclazidei.
- Abuzul de laxative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul zaharat (gestaţional sau permanent), în special diabetul decompensat, creşte riscul de apariţie
a malformaţiilor congenitale şi a mort alităţii perinatale. Pentru a reduce riscul malformativ în perioada
periconcepţională, se recomandă asigurarea homeostaziei glicemiei.
În studiile la animale nu s- au observat modificări teratogene. La om, nu există studii clinice pentru
evaluarea riscului de apariţie a malformaţiilor sau a toxicităţii fetale, în cazul administrării gliclazidei
la gravide.
Menţinerea homeostaziei glicemiei prin administrarea de insulină permite norma lizarea evoluţiei
sarcinii la pacientele cu diabet zaharat. În cazul unui diabet zaharat tip 2 (non -insulinodependent),
imediat ce se constată instalarea sarcinii, se recomandă substituirea antidiabeticelor orale cu insulină.
Tratamentul cu gliclazidă în t impul sarcinii nu constituie un argument pentru întreruperea sarcinii, dar
necesită supraveghere prenatală atentă. Se recomandă supravegherea glicemiei la nou -născut.
Alăptarea
N u există date cu privire la excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor acesteia în laptele matern. Alţi
derivaţi de sulfoniluree au fost depistaţi în laptele matern. Ţinând cont de riscul de apariţie a
hipoglicemiei la nou- născut, Esquel este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi d e a folosi utilaje
Esquel poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorită riscului de
apariţie a hipoglicemiei. Pacienţii trebuie informaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie
atenţi când conduc sau folosesc utilaje, în special la iniţierea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Hipoglicemie (vezi pct. 4.4.)
Similar altor derivaţi de sulfoniluree, tratamentul cu Esquel poate produce hipoglicemie, dacă orarul
meselor este neregulat şi, mai ales, dacă se omit mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări de somn, agitaţie, agresivitate,
capacitate de concentrare şi de reacţie redusă, depresie, confuzie, tulburări vizuale şi de vorbire , afazie,
tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierderea autocontrolului, delir,
convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierderea conştienţei, cu evoluţie posibilă
spre comă şi deces.
Suplimentar, s e pot observa semne ale răspunsului compensator adrenergic: transpiraţii, piele umedă,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.
De obicei simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.
Experienţa cu alţi derivaţi de sulfoniluree arată că hipoglicemia poate reapărea, chiar dacă măsurile
luate iniţial s -au dovedit eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat te mporar prin ingestie
de zahăr, este necesar tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.
Au fost raportate t ulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie. Apariţia acestora poate fi evitată sau efectele reduse dacă gliclazida este
administrată în timpul mesei.
6
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar.
- Tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare . Acestea pot include
anemie, leucopenie, tromboc itopenie, granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile la
întreruperea tratamentului cu gliclazidă.
- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului sub cutanat: erupţii cutanate, prurit, urticarie, angioedem,
eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (c um sunt sindromul Stevens -Johnson şi
necroliză epidermică toxică) .
- Tulburări hepatobiliare : creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (AST, ALT,
fosfataza alcalină), hepatită (cazuri izolate). Se recomandă întreruperea tratamentului în cazul
apariţiei unui icter colestatic.
Aceste simptome dispar, de regulă, odată cu întreruperea tratamentului.
- Tulburări oculare: pot apărea tulburări vizuale tranzitorii, mai ales la iniţierea tratamentului,
datorită modificărilor valorilor glicemiei.
Efecte d e clasă
La utilizarea derivaţilor de sulfoniluree s- au descris cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie
hemolitică, pancitopenie , vasculită alergică şi hiponatriemie .
În alte cazuri au fost observate şi creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice şi chiar insuficienţă
hepatică (de ex emplu însoţită de colestază şi icter), precum şi hepatită, care au regresat după
întreruperea tratamentului de sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au progresat către insuficienţă hepatică
cu risc letal.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţ i să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www. anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu gliclazidă poate determina hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierderea conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport glucidic, prin ajustarea dozelor şi/sau modificarea comportamentului alimentar.
Monitorizarea strictă trebuie continuată până ce medicul este sigur că pacientul nu mai este în pericol.
Sunt posibile şi reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte manifestări neurologice, care
constituie urgenţă medi cală şi necesită spitalizarea pacientului.
Dacă se diagnostizează sau se suspectează o comă hipoglicemică, pacientul trebuie să primească
intravenos un bolus (50 ml) de soluţie de glucoză concentrată (20- 30%), urmat de administrarea în
perfuzie continuă de glucoză diluată (10%), într -un ritm necesar menţinerii unei glicemii peste 100
mg/dl.
Pacientul trebuie supravegheat pe durata a minimum 48 ore după episodul hi poglicemic.
Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie şi, în funcţie de starea clinică, medicul va decide dacă
monitorizarea mai este necesară.
Clearance- ul plasmatic al gliclazidei poate fi prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece
gliclazida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, hemodializa nu este utilă în cazul
supradozajului cu gliclazidă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree , cod ul ATC: A10BB09 .
7
Gliclazida este un antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree, care diferă de alţi deri vaţi printr-un inel
heterociclic cu azot (N) şi o legătură endociclică.
Gliclazida scade glicemia prin stimularea secreţiei de insulină în celulele beta pancreatice. Creşterea
postprandială a insulinei şi secreţia de C -peptide persistă după 2 ani de tratam ent. În plus faţă de aceste
proprietăţi metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte asupra secreţiei de insulină
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (non - insulinodependent), gliclazida restabileşte valorile iniţiale
ale secreţiei de insulină, stimulate de glucoză, şi facilitează faza secundară a secreţiei. O creştere
semnificativă a secreţiei de insulină se observă după administrarea de alimente sau stimularea cu
glucoză.
Efecte hemovasculare
Gliclazida scade procesul de microtrombo ză, probabil prin două mecanisme: inhibiţia parţială a
agregării şi aderării plachetare cu diminuarea markerilor activării plachetare (beta -tromboglobulina,
tromboxanul B2) şi facilitarea acţiunii fibrinolitice a endoteliului vascular (creşterea activităţi i tPA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Gliclazida este rapid şi complet absorbită din tractul gastro- intestinal, cu atingerea concentraţiei
plasmatice maxime între 2 - 6 ore. Ingestia de alimente nu influenţează gradul şi viteza absorbţiei.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95%.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 30 litri.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Gliclazida este metabolizată în principal la nivel hepatic şi se elimină predomina nt urinar sub formă de
metaboliţi, mai puţin de 1% fiind eliminată sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice, obţinute în studii convenţionale de toxicitate la doze repetate şi de genotoxicitate,
nu au evidenţiat riscuri deosebite pentru om. Nu s -au efectuat studii de carcinogenitate pe termen lung.
În studiile la animale nu s- au observat modificări teratogene, dar, la animalele la care s -au administrat
doze de 25 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, s -a evidenţiat o scădere a greutăţii
corporale fetale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
L actoză monohidrat
P olividonă K 90 F
Behenat de glicer il
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
S tr. Cuza Vodă nr. 99- 105, 540306 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6075/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
Informa ţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medi cale http://www.anm.ro
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ESQUEL 80 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat con ţine gliclazidă 80 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohi drat 74,08 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, de culoare albă, marcate cu o linie mediană pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţ ii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat non -insulinodependent (tip 2) la adulţi, în asociere cu un regim
corespunzător, atunci când tratamentul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt
suficiente pentru restabilirea valorilor normale ale glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Acest medicament este recomandat doar pacienţilor adulţi .
Similar oricărui medicament hipoglicemiant, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul metabolic
individual al pacientului (g licemie, HbA
1C).
Doza zilnic ă poate varia de la 40 mg la 320 mg (½ la 4 comprimate pe zi ).
O singură priză nu trebuie să depăşească 160 mg gliclazidă (2 comprimate Esquel ).
Comprimatele trebuie luate cu un pahar de apă la micul dejun.
Dozele mai mari trebu ie administrate fracţionat, în două prize, în relaţie cu mesele principale.
Se administrează preferabil la aceleaşi ore în fiecare zi.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La pacien ţii cu obezitate sau la pacien ţii care nu au un răspuns satisfăcător la administrarea Esquel în
monoterapie se impune o terapie suplimentară.
Adulţi sub 65 de ani
Doza iniţială recomandată este de 80 mg gliclazidă (1 comprimat Esquel) pe zi.
Similar alt or medicamente hipoglicemiante, doza admi nistrată trebuie adaptată individual. Ajustarea
dozei se face la un interval de 14 zile, în funcţie de valorile glicemiei crescând doza zilnică cu câte 80
mg gliclazidă (1 comprimat Esquel).
2
Doza de întreţinere variază între 80 – 240 mg gliclazidă (1 - 3 comprimate Esquel), în mod excepţional
fiind necesare 320 mg gliclazidă (4 comprimate Esquel) pe zi.
Adulţi peste 65 de ani
Doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) pe zi. Această doză poate fi
crescută progresiv, la interval e de 14 zile, până la restabilirea valorilor normale ale glicemiei.
Pacienţi cu risc crescut
La pacienţii care prezintă risc crescut de apariţie a hipoglicemiei (subnutriţi sau malnutriţi, cei cu
afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate - hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă
corticosuprarenală, în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi, cei
cu boli vasculare severe - boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară
difuză ), doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) , iar ajustarea
dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.
Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
La aceşti pacienţi doza iniţială recomandată este de 40 mg gliclazidă (½ comprimat Esquel) , iar
ajustarea dozelor se face cu prudenţă, pentru a evita riscul apariţiei hipoglicemiei.
Trecerea de la gliclazidă 30 mg comprimate cu eliberare modificată la Esquel
Un comprimat de gliclazidă 30 mg cu eliberare modificată este echivalent cu un comprimat de Esquel
80 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face, cu condiţia unei monitorizări adecvate a
glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Esquel
Ca şi în cazul altor sulfamide antidiabetice, gliclazida poate substitui alt tratament hipoglicemiant fără
a fi necesară o perioadă de tranziţie. Atunci când se trece la Esquel, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului ante rior. În cazul substituirii unei
sulfamide antidiabetice cu timp de înjumătăţire plasmatică lung (cum este clorpropamida), pacienţii
trebuie atent supravegheaţi pentru a evita apariţia hipoglicemiei determinate de sumarea efectelor
terapeutice.
Tratament antidiabetic asociat
Esquel poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau insulină. La
pacienţii la care glicemia nu este eficient controlată cu Esquel, poate fi iniţiat tratament concomitent
cu insulină, sub supravegher e medicală atentă.
Copii şi adolescenţi
Similar altor sulfonilureice, Esquel nu este indicat în tratamentul diabetului zaharat juvenil.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la glicl azidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
- Diabet insulinodependent (tip 1), în special diabet juvenil,
- Diabet complicat cu ceto -acidoză, stări precomatoase diabetice, comă diabetică,
- Insuficienţă hepatică sau renală severă: în aceste cazuri este indicată utilizarea insulinei,
- Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
Hipoglicemia
În timpul tratamentului cu derivaţi de sulfoniluree există riscul apariţiei hipoglicemiei, ca re uneori
poate fi severă şi prelungită. În aceste cazuri se recomandă spitalizarea pacientului şi restabilirea
valorilor normale ale glicemiei.
În timpul tratamentului cu gliclazidă se recomandă monitorizarea glicemiei şi glicozuriei. De
asemenea, este ut ilă determinarea hemoglobinei glicozilate.
Episoadele hipoglicemiante pot fi evitate prin selecţia atentă a pacienţilor, stabilirea corectă a dozelor
şi informarea pacienţilor.
Tratamen tul cu gliclazidă trebuie prescris doar pacienţilor care se alimenteaz ă în mod regulat (inclusiv
mic dejun). Pentru evitarea riscului de apariţie a hipoglicemiei, care apare în cazul unei mese luate
tardiv, al alimentaţiei insuficiente sau al aportului hip oglucidic, este important aportul regulat de
glucide. Apariţia hipogli cemiei este favorizată de regimul hipocaloric, efortul fizic marcat şi prelungit,
ingestia de alcool etilic sau tratamentul concomitent cu alte medicamente hipoglicemiante.
Factorii care cresc riscul apariţiei hipoglicemiei:
- refuz sau incapacitate de coop erare a pacientului;
- malnutriţie, mese neregulate, omiterea meselor, perioade de post sau modificări ale dietei;
- dezechilibru între exerciţiile fizice şi aportul de glucide;
- insuficienţă renală;
- insuficienţă hepatică severă;
- supradozaj cu Esquel;
- anumite a fecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă
corticosuprarenală;
- administrare concomitentă a anumitor altor medicamente.
Insuficienţă renală şi hepatică
Farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei poate fi modificată la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică severă. Insuficienţa renală sau hepatică poate afecta distribuţia gliclazidei, iar
insuficienţa hepatică poate diminua gluconeogeneza, ceea ce creşte riscul apariţiei hipoglicemiei
grave.
Informarea pacientului
Pacienţii şi membrii de familie ai acestora trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei,
simptomele, tratamentul şi situaţiile care predispun la apariţia acesteia.
Paci entul trebuie informat asupra importanţei respectării indicaţiilor die tetice, efectuării periodice a
exerciţiilor fizice şi a monitorizării periodice a valorilor glicemiei.
Controlul ineficient al glicemiei
La pacienţii diabetici, menţinerea homeostaziei glicemiei cu ajutorul medicaţiei antidiabetice orale
poate fi afectată în următoarele situaţii: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În
aceste cazuri poate fi necesară întreruperea tratamentului cu gliclazidă şi administrarea de insulină.
Hipoglicemia poate fi dificil de diagnosticat la pacienţii vârstnici sau la cei care efectuează
concomitent tratament cu beta- blocante.
În timp, la unii pacienţi, eficacitatea tratamentului cu antidiabetice orale inclusiv gliclazidă poate
diminua, ca urmare a progresiei bolii sau a diminuării răspunsului la tratament. Acest fenomen este
cunoscut sub denumirea de “eşec secundar”. “Eşecul secundar” trebuie deosebit de “eşecul primar”,
caz în care medicamentul se dovedeşte ineficace încă de la prescrierea sa ca tratament iniţial, la un
anume pacient. Se recomandă ajustarea dozei şi respectarea regimului alimentar înainte de a clasifica
pacientul ca ”eşec secundar”.
Investigaţii de laborator
În evaluarea controlului glicemiei se recomandă determinări periodice ale hemoglobinei glicozilate
(sau a glicemiei în condiţii de repaus alimentar). Automonitorizarea glicemiei este, de asemenea, utilă.
4
Tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree a pacienţilor cu deficit de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază
poate determina anemie hemolitică. Deoarece gliclazida aparţine clasei medicamentelor sulfonilureice,
se recomandă prudenţă în timpul utilizării la pacienţii cu deficit de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază şi
la cei cu antecedente familiale de deficit de G -6 -PD , şi trebuie luată în considerare posibilitatea
înlocuirii cu un medicament non- sulfonilureic.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care pot creşte riscul apariţiei hipoglicemiei
Asocieri contraindicate
- Miconazol (în administrare sistemică, gel bucofaringian): risc crescut de apariţie a
hipoglicemiei, posibil comă hipoglicemică.
Asocieri nerecomandate
- Fenilbutazona (administrată pe cale sistemică): creşte riscul de apariţie a hipoglicemiei prin
deplasarea antidiabeticelor de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea excreţiei. Se recomandă
administrarea unui alt antiinflamator nesteroidian, sau, în caz contrar, pacientul va fi avertizat şi
se va sublinia importanţa automonitorizării. Dacă este necesar, doza va fi ajustată în timpul şi
după tratamentul cu medicamentul antiinflamator.
- Alcool etilic : favorizează a pariţia reacţiilor hipoglicemiante (inhibă mecanismul de reglare),
facilitează apariţia comei hipoglicemice. Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice
şi a medicamentelor care conţin alcool etilic.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
- Alte antidiabetice: insuline, acarboză, biguanide.
- Beta-blocante: pot masca simptomele hipoglicemiei (tahicardia şi palpitaţiile).
- Fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei.
- Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, enalapril ): favorizează efectul hipoglicemiant al
gliclazidei.
- Antagoniştii receptorilor H
2: cimetidină, ranitidin ă.
- IMAO: stimulează secreţia de insulină, determinând hipoglicemie accentuată sau prelungită.
- Medicamentele anticoagulante (warfarina): cresc efectul h ipoglicemiant al gliclazidei, dar se
poate potenţa şi efectul anticoagulant. Dacă este necesar, se ajustează doza de anticoagulant.
- Claritromicin ă.
- Sulfonamide.
- Antiinflamatoare nesteroidiene.
Medicamente care pot determina creşterea glicemiei
Asocieri n erecomandate
- Danazol : are efect diabetogen. Dacă nu se poate evita administrarea acestui medicament,
pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicozuriei şi a glicemiei.
Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratame ntul cu danazol.
Asocieri care necesită prudenţă la utilizare
- Clorpromazină (medicament neuroleptic): în doze mari (peste 100 mg pe zi), creşte glicemia
prin inhiba rea eliberării insulinei. Pacientul va fi avertizat şi se va sublinia importanţa
monitoriză rii glicozuriei şi a glicemiei. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în
timpul şi după tratamentul cu neuroleptic.
- Glucocorticoizi (administraţi pe cale sistemică şi locală: intra -articulară, cutanată şi intrarectală)
şi tetracosactid: cresc glicemia şi produc cetoză (scad toleranţa la glucoză). Pacientul va fi
5
informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei, în special la iniţierea
tratamentului. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după tratamentul
cu glucocorticoizi.
- Ritodrina, salbutamolul, terbutalina (i.v.): cresc glicemia prin stimularea receptorilor beta -2
adrenergici. Pacientul va fi informat şi se va sublinia importanţa monitorizării glicemiei. Dacă
este necesar se va trece pe insulină.
- Hormoni progestativi: au efect diabetogen în doze mari.
- Diureticele tiazidice: scad efectul hipoglicemiant al gliclazidei.
- Abuzul de laxative.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul zaharat (gestaţional sau permanent), în special diabetul decompensat, creşte riscul de apariţie
a malformaţiilor congenitale şi a mort alităţii perinatale. Pentru a reduce riscul malformativ în perioada
periconcepţională, se recomandă asigurarea homeostaziei glicemiei.
În studiile la animale nu s- au observat modificări teratogene. La om, nu există studii clinice pentru
evaluarea riscului de apariţie a malformaţiilor sau a toxicităţii fetale, în cazul administrării gliclazidei
la gravide.
Menţinerea homeostaziei glicemiei prin administrarea de insulină permite norma lizarea evoluţiei
sarcinii la pacientele cu diabet zaharat. În cazul unui diabet zaharat tip 2 (non -insulinodependent),
imediat ce se constată instalarea sarcinii, se recomandă substituirea antidiabeticelor orale cu insulină.
Tratamentul cu gliclazidă în t impul sarcinii nu constituie un argument pentru întreruperea sarcinii, dar
necesită supraveghere prenatală atentă. Se recomandă supravegherea glicemiei la nou -născut.
Alăptarea
N u există date cu privire la excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor acesteia în laptele matern. Alţi
derivaţi de sulfoniluree au fost depistaţi în laptele matern. Ţinând cont de riscul de apariţie a
hipoglicemiei la nou- născut, Esquel este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi d e a folosi utilaje
Esquel poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorită riscului de
apariţie a hipoglicemiei. Pacienţii trebuie informaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie
atenţi când conduc sau folosesc utilaje, în special la iniţierea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Hipoglicemie (vezi pct. 4.4.)
Similar altor derivaţi de sulfoniluree, tratamentul cu Esquel poate produce hipoglicemie, dacă orarul
meselor este neregulat şi, mai ales, dacă se omit mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări de somn, agitaţie, agresivitate,
capacitate de concentrare şi de reacţie redusă, depresie, confuzie, tulburări vizuale şi de vorbire , afazie,
tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierderea autocontrolului, delir,
convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierderea conştienţei, cu evoluţie posibilă
spre comă şi deces.
Suplimentar, s e pot observa semne ale răspunsului compensator adrenergic: transpiraţii, piele umedă,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.
De obicei simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.
Experienţa cu alţi derivaţi de sulfoniluree arată că hipoglicemia poate reapărea, chiar dacă măsurile
luate iniţial s -au dovedit eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat te mporar prin ingestie
de zahăr, este necesar tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.
Au fost raportate t ulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie. Apariţia acestora poate fi evitată sau efectele reduse dacă gliclazida este
administrată în timpul mesei.
6
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar.
- Tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare . Acestea pot include
anemie, leucopenie, tromboc itopenie, granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile la
întreruperea tratamentului cu gliclazidă.
- Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului sub cutanat: erupţii cutanate, prurit, urticarie, angioedem,
eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (c um sunt sindromul Stevens -Johnson şi
necroliză epidermică toxică) .
- Tulburări hepatobiliare : creşterea concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice (AST, ALT,
fosfataza alcalină), hepatită (cazuri izolate). Se recomandă întreruperea tratamentului în cazul
apariţiei unui icter colestatic.
Aceste simptome dispar, de regulă, odată cu întreruperea tratamentului.
- Tulburări oculare: pot apărea tulburări vizuale tranzitorii, mai ales la iniţierea tratamentului,
datorită modificărilor valorilor glicemiei.
Efecte d e clasă
La utilizarea derivaţilor de sulfoniluree s- au descris cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie
hemolitică, pancitopenie , vasculită alergică şi hiponatriemie .
În alte cazuri au fost observate şi creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice şi chiar insuficienţă
hepatică (de ex emplu însoţită de colestază şi icter), precum şi hepatită, care au regresat după
întreruperea tratamentului de sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au progresat către insuficienţă hepatică
cu risc letal.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţ i să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www. anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu gliclazidă poate determina hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierderea conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport glucidic, prin ajustarea dozelor şi/sau modificarea comportamentului alimentar.
Monitorizarea strictă trebuie continuată până ce medicul este sigur că pacientul nu mai este în pericol.
Sunt posibile şi reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte manifestări neurologice, care
constituie urgenţă medi cală şi necesită spitalizarea pacientului.
Dacă se diagnostizează sau se suspectează o comă hipoglicemică, pacientul trebuie să primească
intravenos un bolus (50 ml) de soluţie de glucoză concentrată (20- 30%), urmat de administrarea în
perfuzie continuă de glucoză diluată (10%), într -un ritm necesar menţinerii unei glicemii peste 100
mg/dl.
Pacientul trebuie supravegheat pe durata a minimum 48 ore după episodul hi poglicemic.
Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie şi, în funcţie de starea clinică, medicul va decide dacă
monitorizarea mai este necesară.
Clearance- ul plasmatic al gliclazidei poate fi prelungit la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece
gliclazida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, hemodializa nu este utilă în cazul
supradozajului cu gliclazidă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree , cod ul ATC: A10BB09 .
7
Gliclazida este un antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree, care diferă de alţi deri vaţi printr-un inel
heterociclic cu azot (N) şi o legătură endociclică.
Gliclazida scade glicemia prin stimularea secreţiei de insulină în celulele beta pancreatice. Creşterea
postprandială a insulinei şi secreţia de C -peptide persistă după 2 ani de tratam ent. În plus faţă de aceste
proprietăţi metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte asupra secreţiei de insulină
La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (non - insulinodependent), gliclazida restabileşte valorile iniţiale
ale secreţiei de insulină, stimulate de glucoză, şi facilitează faza secundară a secreţiei. O creştere
semnificativă a secreţiei de insulină se observă după administrarea de alimente sau stimularea cu
glucoză.
Efecte hemovasculare
Gliclazida scade procesul de microtrombo ză, probabil prin două mecanisme: inhibiţia parţială a
agregării şi aderării plachetare cu diminuarea markerilor activării plachetare (beta -tromboglobulina,
tromboxanul B2) şi facilitarea acţiunii fibrinolitice a endoteliului vascular (creşterea activităţi i tPA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Gliclazida este rapid şi complet absorbită din tractul gastro- intestinal, cu atingerea concentraţiei
plasmatice maxime între 2 - 6 ore. Ingestia de alimente nu influenţează gradul şi viteza absorbţiei.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 95%.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 30 litri.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Gliclazida este metabolizată în principal la nivel hepatic şi se elimină predomina nt urinar sub formă de
metaboliţi, mai puţin de 1% fiind eliminată sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice, obţinute în studii convenţionale de toxicitate la doze repetate şi de genotoxicitate,
nu au evidenţiat riscuri deosebite pentru om. Nu s -au efectuat studii de carcinogenitate pe termen lung.
În studiile la animale nu s- au observat modificări teratogene, dar, la animalele la care s -au administrat
doze de 25 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om, s -a evidenţiat o scădere a greutăţii
corporale fetale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
L actoză monohidrat
P olividonă K 90 F
Behenat de glicer il
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
S tr. Cuza Vodă nr. 99- 105, 540306 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6075/201 4/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
Informa ţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medi cale http://www.anm.ro
