OMEPRAZOL-RICHTER 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMEPRAZOL-RICHTER 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 127,11 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 2, cu capul și corpul de culoare galben-opac, care conțin microgranule
sferice de culoare aproape albă până la alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol-Richter 20 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
● Tratamentul ulcerelor duodenale
● Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
● Tratamentul ulcerelor gastrice
● Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
● În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în
ulcerul peptic
● Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
● Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
● Tratamentul esofagitei de reflux
● Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
● Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
● Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥10 kg
● Tratamentul esofagitei de reflux
● Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
2
● În asociere cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar
vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare
de obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se
recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8
săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
20 mg omeprazol + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi
timp de o săptămână, sau
20 mg omeprazol + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
40 mg omeprazol o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă terapeutică, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La
pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4
săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratatmentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale as
ociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut (vârsta >60 ani, antecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de hemoragie
digestivă superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
3
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare
de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă o doză de omeprazol 40 mg o dată pe zi, iar
vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată
este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol
o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat şi la doza de 10 mg
pe zi, şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi,
se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient din punct de vedere terapeutic şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-
120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza de omeprazol depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie
divizată şi administrată în două prize zilnice.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o
dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o
dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
4
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
>40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol-Richter dimineaţă. Capsulele trebuie înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute),
întotdeauna trebuie agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă. A nu
se utiliza lapte sau apă carbogazoasă.
Microgranulele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei
de protoni nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea
virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus administrarea unei doze de 100 mg
de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul
5
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie evitată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP),
cum este omeprazolul timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri timp de 1 an. Pot să apară
manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor
afectaţi, hipomagneziemia poate fi ameliorată după administrarea de magneziu şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează un tratament pe termen lung sau la cei care utilizează IPP
concomitent cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creşteri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Interferenţe cu testele de laborator
Creşterea valorilor concentrațiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu
Omeprazol-Richter trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi
pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu
revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Omeprazol-Richter conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
6
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir.
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 400
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la
atazanavir, comparativ cu administrarea doar a asocierii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe
zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la voluntari sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de o doză de
întreținere de 75 mg/zi) și omeprazol (în doză orală zilnică de 80 mg) având ca rezultat o scădere
medie a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului de 46% și o scădere medie a inhibării maxime
a agregării plachetare (indusă de ADP) de 16%.Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost
raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni FC/FD în sensul
apariţiei unor evenimente cardiovasculare majore. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a
omeprazolului şi clopidogrelului trebuie evitată.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel,
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă a omeprazolului cu posaconazol şi
erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolizarea substanţelor active administrate concomitent, prin intermediul
CYP2C19, poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
7
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu asocierea saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună
tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general
nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de
lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum ar fi
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile pe animale cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orală nu indică efecte
dăunătoare asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol-Richter să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
8
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă
poate determina hipocalcemie. Hipomagneziemia
se poate asocia, de asemenea, cu hipopotasemie.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
9
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente: Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului
şi coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Mai puţin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu
afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu
clinic pentru esofagita erozivă severă, de până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general
acelaşi ca cel observat la adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă
durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi
creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi
apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de
protoni, codul ATC:A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o
dată pe zi.
10
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Prin administrarea unei
doze de omeprazol 20 mg la pacienţii cu ulcer duodenal este menţinută o scădere medie de cel puţin
80% a acidităţii intragastrice timp de 24 de ore, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după
stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
La pacienţii cu ulcer duodenal administrarea orală a dozei de omeprazol 20 mg menţine un pH
intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastro-
esofagian.
Inhibarea secreţiei acide este dependentă de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide,
sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni,
creşte numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de
infecţii gastro-intestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei creşte, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Și valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA cresc ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentrațiilo
r plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
11
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Un număr crescut de celule ECL, determinat posibil de nivelurile crescute de gastrină serică, au fost
observate la unii pacienți (copii și adulți) în cazul tratamentelor de lungă durată cu omeprazol. Datele
sunt considerate nesemnificative clinic.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu
esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a
ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu
clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de
vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic în dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că administrarea de
omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigură în
tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H.
pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ
cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat
beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru
copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, conţinute în capsule sau
comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după
aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este
completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea.
Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ
40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte
din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil, în principal, de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). De
asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nici o importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
12
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrarea unei doze unice cât şi după administrarea de doze repetate o dată pe zi. Între administrări
omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul
administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi
în urină, restul în materiile fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/Non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. Creşterea este dependentă de doză
şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrarea de doze repetate. Această dependenţă
de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic şi
a clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol
şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect
asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC.
Nu s-a evidenţiat nici o tendinţă a omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 1 an,
concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele observate la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni,
clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazie a celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Sfere de zahăr (formate din zahăr, amidon de porumb)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol (E 421)
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
13
Copolimer de acid metacrilic- acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Capsula
Cap
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Corp
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-Al-PA/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 4 blistere din PVC-Al-PA/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9620/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMEPRAZOL-RICHTER 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 127,11 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă.
Capsule gelatinoase tari, nr. 2, cu capul și corpul de culoare galben-opac, care conțin microgranule
sferice de culoare aproape albă până la alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol-Richter 20 mg capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
● Tratamentul ulcerelor duodenale
● Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
● Tratamentul ulcerelor gastrice
● Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
● În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în
ulcerul peptic
● Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
● Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut
● Tratamentul esofagitei de reflux
● Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
● Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
● Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥10 kg
● Tratamentul esofagitei de reflux
● Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
2
● În asociere cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet
după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer
duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar
vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii
pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare
de obicei în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se
recomandă o doză de omeprazol de 40 mg o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8
săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
omeprazol o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale
şi cu ghidurile de tratament.
20 mg omeprazol + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi
timp de o săptămână, sau
20 mg omeprazol + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500
mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
40 mg omeprazol o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă terapeutică, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi
repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, doza recomandată
este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La
pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4
săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratatmentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale as
ociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu risc crescut (vârsta >60 ani, antecedente de ulcere gastrice şi duodenale, antecedente de hemoragie
digestivă superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
3
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare
în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare
de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă o doză de omeprazol 40 mg o dată pe zi, iar
vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată
este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol
o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat şi la doza de 10 mg
pe zi, şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi,
se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient din punct de vedere terapeutic şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-
120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza de omeprazol depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie
divizată şi administrată în două prize zilnice.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o
dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o
dată pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7
zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
4
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
>40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi
pct. 5.2).
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol-Richter dimineaţă. Capsulele trebuie înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute),
întotdeauna trebuie agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă. A nu
se utiliza lapte sau apă carbogazoasă.
Microgranulele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul
gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct. 4.5). Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei
de protoni nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea
virală), împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus administrarea unei doze de 100 mg
de ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare în cazul
5
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B
12.
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A
fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei
interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie evitată.
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP),
cum este omeprazolul timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri timp de 1 an. Pot să apară
manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie
ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor
afectaţi, hipomagneziemia poate fi ameliorată după administrarea de magneziu şi întreruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care se anticipează un tratament pe termen lung sau la cei care utilizează IPP
concomitent cu digoxină sau medicamente care pot cauza hipomagneziemie (de exemplu, diuretice),
profesioniştii în domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pe o durată lungă (peste 1
an) pot creşte uşor riscul de fracturi la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului şi coloanei vertebrale, în
special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează
că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. Unele dintre aceste
creşteri se pot datora altor factori de risc. Pacienţilor cu risc de osteoporoză trebuie să li se acorde
îngrijiri adecvate, conform ghidurilor clinice curente şi li se vor administra în mod adecvat suplimente
care conţin vitamina D şi calciu.
Interferenţe cu testele de laborator
Creşterea valorilor concentrațiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu
Omeprazol-Richter trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi
pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu
revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de
1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Omeprazol-Richter conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
6
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu
aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 300
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir.
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu asocierea atazanavir 400
mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la
atazanavir, comparativ cu administrarea doar a asocierii atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe
zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea
cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la voluntari sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) între clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de o doză de
întreținere de 75 mg/zi) și omeprazol (în doză orală zilnică de 80 mg) având ca rezultat o scădere
medie a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului de 46% și o scădere medie a inhibării maxime
a agregării plachetare (indusă de ADP) de 16%.Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost
raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni FC/FD în sensul
apariţiei unor evenimente cardiovasculare majore. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a
omeprazolului şi clopidogrelului trebuie evitată.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel,
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă a omeprazolului cu posaconazol şi
erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolizarea substanţelor active administrate concomitent, prin intermediul
CYP2C19, poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de
astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi
fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
7
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu asocierea saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună
tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitorii pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute
că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general
nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de
lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum ar fi
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea
ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-
născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazolul se excretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
Fertilitatea
Studiile pe animale cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orală nu indică efecte
dăunătoare asupra fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol-Richter să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
8
Rezumatul profilului de siguranță
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă
poate determina hipocalcemie. Hipomagneziemia
se poate asocia, de asemenea, cu hipopotasemie.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-
intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
9
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente: Fractură la nivelul şoldului, articulaţiei pumnului
şi coloanei vertebrale
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Mai puţin frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu
afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu
clinic pentru esofagita erozivă severă, de până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general
acelaşi ca cel observat la adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă
durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi
creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi
apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori ai pompei de
protoni, codul ATC:A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune
rapidă şi asigură controlul prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o
dată pe zi.
10
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Prin administrarea unei
doze de omeprazol 20 mg la pacienţii cu ulcer duodenal este menţinută o scădere medie de cel puţin
80% a acidităţii intragastrice timp de 24 de ore, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după
stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
La pacienţii cu ulcer duodenal administrarea orală a dozei de omeprazol 20 mg menţine un pH
intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore din perioada de 24 de ore.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastro-
esofagian.
Inhibarea secreţiei acide este dependentă de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide,
sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni,
creşte numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de
infecţii gastro-intestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentrația plasmatică a gastrinei creşte, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Și valorile concentrațiilor plasmatice ale CgA cresc ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentrațiilo
r plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
11
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Un număr crescut de celule ECL, determinat posibil de nivelurile crescute de gastrină serică, au fost
observate la unii pacienți (copii și adulți) în cazul tratamentelor de lungă durată cu omeprazol. Datele
sunt considerate nesemnificative clinic.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu
esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a
ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu
clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de
vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic în dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că administrarea de
omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigură în
tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H.
pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ
cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat
beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru
copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, conţinute în capsule sau
comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după
aproximativ 1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este
completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea.
Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ
40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte
din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil, în principal, de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). De
asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nici o importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
12
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrarea unei doze unice cât şi după administrarea de doze repetate o dată pe zi. Între administrări
omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul
administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi
în urină, restul în materiile fecale, în principal prin secreţie biliară.
Linearitate/Non-linearitate
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. Creşterea este dependentă de doză
şi duce la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrarea de doze repetate. Această dependenţă
de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de metabolizare la nivelul primului pasaj hepatic şi
a clearance-ului sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol
şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect
asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC.
Nu s-a evidenţiat nici o tendinţă a omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 1 an,
concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele observate la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni,
clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazie a celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Sfere de zahăr (formate din zahăr, amidon de porumb)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol (E 421)
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E 171)
13
Copolimer de acid metacrilic- acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Capsula
Cap
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Corp
Galben de chinolină (E 104)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-Al-PA/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 4 blistere din PVC-Al-PA/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9620/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Ianuarie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017.
