INDOMETACIN LAROPHARM 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indometacin Laropharm 25 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine indometacin 25 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 70,20 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de
propil (E 216), galben amurg FCF (E 110), negru strălucitor BN (E 151).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule cu cap negru şi corp verde, care conţin o pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de lungă durată în:
- afecţiuni reumatismale inflamatorii, cum sunt: spondilită anchilozantă (tratament de primă intenţie
terapeutică), poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, sindrom Reiter;
- unele artroze invalidante însoţite de dureri.
Tratament de scurtă durată în:
- afecţiuni abarticulare – bursite, tendinite sau tenosinovite (în special, periartrita scapulo-humerală),
unele artroze în puseu inflamator; lombalgii, radiculite severe;
- artrită microcristalină;
- artrită gutoasă;
- dismenoree primară rezistentă la tratamentul cu alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Indometacinul este indicat numai dacă nu se obţin rezultate terapeutice favorabile cu alte
antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice antipiretice mai puţin toxice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Se recomandă utilizarea celor mai mici doze eficace. Uzual, se administrează 50 mg indometacin (2
capsule Indometacin Laropharm 25 mg) de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
În cazul artritei însoţite de dureri nocturne persistente şi redoare matinală, se recomandă administrarea
unei doze de 100 mg indometacin (4 capsule Indometacin Laropharm 25 mg) seara, la culcare.
Guta acută: doza zilnică poate fi crescută până la 150-200 mg indometacin (6-8 capsule Indometacin
Laropharm 25 mg) pe zi. Dozele mai mari de 150-200 mg indometacin (6-8 capsule Indometacin
Laropharm 25 mg) pe zi cresc riscul reacţiilor adverse fără să aducă beneficii terapeutice suplimentare.
2
Dacă terapia este continuată după faza acută a bolii, doza trebuie scăzută până la cea mai mică valoare
la care simptomele pot fi controlate. Dacă apar reacţii adverse minore, se recomandă scăderea dozelor
şi monitorizarea pacientului. Reacţiile adverse majore impun întreruperea tratamentului.
Capsulele se administrează în timpul mesei, cu o cantitate suficientă de lichid.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indometacin sau la oricare dintre excipienţi.
Antecedente de astm bronşic, declanşat la administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor
antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastro-duodenal activ.
Hemoragii gastro-intestinale.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Copii cu vârsta sub 15 ani.
Trimestrul al II-lea şi al III-lea de sarcină, alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, urticarie, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală
riscul apariţiei reacţiilor alergice la administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene este mai mare
decât la restul populaţiei. Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene la această grupă de pacienţi
poate determina apariţia unei crize de astm bronşic.
Este necesară aprecierea raportului risc/beneficiu terapeutic în caz de:
- reacţii alergice, cum sunt: rinită alergică, erupţii cutanate induse de acidul acetilsalicilic, reacţii
alergice la alte medicamente sau alimente (de exemplu conservanţi);
- astm bronşic;
- afecţiuni inflamatorii sau ulcerative ale tractului gastro-intestinal, incluzând ulcerul gastro-duodenal,
colita ulceroasă, boala Crohn; sunt necesare supraveghere atentă şi tratament antiulceros în cazul
administrării la pacienţi cu ulcer sau sângerări gastro-intestinale în antecedente (se asociază cu
sucralfat sau misoprostol). Riscul de hemoragie este relativ crescut la pacienţii vârstnici, cu greutate
corporală mică, cu tulburări ale funcţiei plachetare sau cărora li se administrează anticoagulante orale.
în caz de hemoragie gastro-intestinală se recomandă întreruperea tratamentului;
- afecţiuni cu tendinţă la retenţie lichidiană (insuficienţă cardiacă congestivă, edem);
- hipertensiune arterială;
- hemofilie sau alte coagulopatii (creşte riscul de sângerare);
- infecţii;
- diabet zaharat;
- insuficienţă hepatică şi renală (risc de creştere a toxicităţii prin acumularea medicamentului);
- lupus eritematos sistemic (predispoziţie cunoscută la reacţii adverse la nivelul sistemului nervos
central);
- epilepsie, stări depresive, parkinsonism (pot fi agravate de indometacin).
În cazul tratamentului prelungit este necesar controlul ureei şi creatininei plasmatice, kaliemiei,
hematocritului, hemoglobinei, al prezenţei hemoragiilor oculte; la pacienţii cu afecţiuni preexistente,
se recomandă monitorizare hepatică (determinarea valorii transaminazelor plasmatice) şi gastro-
intestinală.
Este necesară prudenţă în caz de intervenţii chirurgicale, datorită riscului crescut de hemoragii.
Indometacin inhibă agregarea plachetară.
Copii
3
La copii vârsta sub 15 ani se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice, adecvate vârstei.
Administrarea indometacinului la copii impune prudenţă şi supraveghere medicală.
Pacienţi vârstnici
Este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor din această grupă de vârstă. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace, deoarece eliminarea medicamentului este scăzută prin
insuficienţă funcţională hepatică şi renală. La această grupă de vârstă există un risc crescut al reacţiilor
adverse la nivelul sistemului nervos, în special, stare confuzivă. Este crescut riscul reacţiilor toxice
gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru indometacin.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
indometacin numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Indometacin Laropharm conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine galben amurg FCF (E 110), negru strălucitor BN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil
(E218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) poate determina reacţii alergice, chiar întârziate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este necesară supravegherea atentă în cazul asocierii indometacinului cu următoarele medicamente:
- antiinflamatoare nesteroidiene, risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;
- acid acetilsalicilic - scade concentraţia plasmatică a acestuia, risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;
- diflunisal - creşte concentraţia plasmatică a indometacinului; risc de hemoragii digestive severe;
- anticoagulante orale (cumarine) - risc hemoragic (este necesară monitorizarea timpului de
protrombină şi ajustarea dozelor);
- heparine - risc hemoragic;
- ticlopidină şi alte antiagregante plachetare - creşte riscul hemoragiilor;
- trombolitice (ateplază, streptokinază) - risc hemoragic;
- litiu - creşte concentraţia plasmatică a acestuia, risc toxic;
- metotrexat - creşte toxicitatea hematologică;
- diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei - risc de insuficienţă renală acută;
- diuretice - scade efectul diuretic, risc de hiperkaliemie la administrarea diureticelor antialdosteronice;
- antihipertensive – tendinţă de retenţie hidrică, fiind necesară monitorizarea tratamentului;
- beta-blocante – scade efectul antihipertensiv;
- digoxină – creşte concentraţia plasmatică a acesteia şi riscul toxic; se recomandă monitorizarea
tratamentului;
- desmopresină – este potenţată activitatea antidiuretică;
4
- ciclosporină, compuşi cu aur, medicamente nefrotoxice – cresc concentraţia plasmatică şi efectele
nefrotoxice;
- zidovudină – risc crescut de toxicitate hematologică;
- medicamente fotosensibilizante – apar efecte aditive de fotosensibilizare.
Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator
Indometacinul poate determina rezultat fals negative ale testului la dexametazonă pentru depresia
endogenă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Indometacinul traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale au evidenţiat modificări letale.
Indometacinul acţionează toxic asupra fătului, determinând închiderea prematură a canalului arterial,
afectarea funcţiilor renale cu oligohidraminos, sângerări sau perforaţii ale tractului gastro-intestinal şi
modificări degenerative miocardice.
Indometacinul întârzie şi prelungeşte travaliul. De asemenea, creşte riscul sângerărilor.
Este contraindicat în trimestrele II şi III de sarcină.
Indometacin este excretat în laptele matern. Administrarea în perioada alăptării trebuie evitată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Utilizarea indometacinului impune prudenţă, deoarece prin efectele asupra sistemului nervos central
poate modifica capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, epigastralgii, rar ulceraţii gastro-intestinale,
inclusiv activarea sau agravarea ulcerului gastro-duodenal, sângerări digestive.
Reacţii alergice: erupţii cutanate, prurit, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Steven
Johnson, necroliză epidermică toxică (rar), astm bronşic, edem angioneurotic, şoc anafilactic (rar).
Tulburări ale sistemului nervos: cefalee (frecvent), vertij, astenie, rar somnolenţă, insomnie, anxietate,
stare confuzivă şi alte tulburări psihice, convulsii, agravarea epilepsiei şi parkinsonismului, neuropatie
periferică.
Tulburările sistemului nervos central, apar mai ales la doze mari; uneori ele impun întreruperea
tratamentului.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, dureri orbitale şi periorbitale, în cazul tratamentului prelungit s-
au semnalat opacifieri ale corneei şi alterări retiniene.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz – tinitus, rareori surditate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: tulburări renale, rareori proteinurie, creşterea valorilor creatininei
plasmatice, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, insuficienţă renală, oligurie, hematurie.
Tulburări cardiace: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,
hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, rareori agranulocitoză, trombocitopenie, anemie
feriprivă sau hemolitică, hipoplazie medulară.
Tulburări metabolice: hiperglicemie, glicozurie şi hiperkalemie.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Greaţă, vărsături, epigastralgii, hemoragie gastro-intestinală, hipoprotrombinemie, insuficienţă renală
acută, convulsii, stare de letargie.
5
Tratament
Se administrează tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB01.
Indometacin inhibă activitatea ciclooxigenazelor COX-l şi COX-2 implicate în sinteza
prostaglandinelor şi a tromboxanilor din acidul arahidonic; de asemenea, inhibă sinteza şi activitatea
locală a altor mediatori ai răspunsului inflamator (inhibă migrarea leucocitelor, inhibă eliberarea şi/sau
acţiunea enzimelor lizozomale). Inhibarea sintezei prostaglandinelor explică majoritatea efectelor
farmacologice şi toxicologice determinate de indometacin: efect antiinflamator, efect analgezic, efect
antipiretic, efect antiagregant plachetar cu risc hemoragic, efect ulcerigen.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, indometacinul se absoarbe bine. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie de aproximativ 90%. Volumul mediu aparent de distribuţie este de 0,26 1/kg. Substanţa trece
din sânge în lichidul sinovial, unde realizează concentraţii superioare celor plasmatice. Traversează
bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern. Indometacinul este metabolizat la nivel hepatic
în proporţie de 80%, fiind transformat în metaboliţi inactivi prin O – demetilare, N – dezacilare şi
glucuronoconjugare; aceştia se elimină prin bilă şi urină. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este
de 2,4 ore. Aproximativ 10% – 20% din medicament se elimină nemetabolizat prin urină, 20% – 40%
sub formă de metaboliţi; aproximativ 33% se elimină prin bilă şi materii fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Capac
Negru strălucitor BN (E 151)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
Corp
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg FCF (E 110)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
6
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru
judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1340/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2008
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indometacin Laropharm 25 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine indometacin 25 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 70,20 mg, p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de
propil (E 216), galben amurg FCF (E 110), negru strălucitor BN (E 151).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule cu cap negru şi corp verde, care conţin o pulbere de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de lungă durată în:
- afecţiuni reumatismale inflamatorii, cum sunt: spondilită anchilozantă (tratament de primă intenţie
terapeutică), poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică, sindrom Reiter;
- unele artroze invalidante însoţite de dureri.
Tratament de scurtă durată în:
- afecţiuni abarticulare – bursite, tendinite sau tenosinovite (în special, periartrita scapulo-humerală),
unele artroze în puseu inflamator; lombalgii, radiculite severe;
- artrită microcristalină;
- artrită gutoasă;
- dismenoree primară rezistentă la tratamentul cu alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Indometacinul este indicat numai dacă nu se obţin rezultate terapeutice favorabile cu alte
antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice antipiretice mai puţin toxice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Se recomandă utilizarea celor mai mici doze eficace. Uzual, se administrează 50 mg indometacin (2
capsule Indometacin Laropharm 25 mg) de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
În cazul artritei însoţite de dureri nocturne persistente şi redoare matinală, se recomandă administrarea
unei doze de 100 mg indometacin (4 capsule Indometacin Laropharm 25 mg) seara, la culcare.
Guta acută: doza zilnică poate fi crescută până la 150-200 mg indometacin (6-8 capsule Indometacin
Laropharm 25 mg) pe zi. Dozele mai mari de 150-200 mg indometacin (6-8 capsule Indometacin
Laropharm 25 mg) pe zi cresc riscul reacţiilor adverse fără să aducă beneficii terapeutice suplimentare.
2
Dacă terapia este continuată după faza acută a bolii, doza trebuie scăzută până la cea mai mică valoare
la care simptomele pot fi controlate. Dacă apar reacţii adverse minore, se recomandă scăderea dozelor
şi monitorizarea pacientului. Reacţiile adverse majore impun întreruperea tratamentului.
Capsulele se administrează în timpul mesei, cu o cantitate suficientă de lichid.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la indometacin sau la oricare dintre excipienţi.
Antecedente de astm bronşic, declanşat la administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor
antiinflamatoare nesteroidiene.
Ulcer gastro-duodenal activ.
Hemoragii gastro-intestinale.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă cardiacă severă.
Copii cu vârsta sub 15 ani.
Trimestrul al II-lea şi al III-lea de sarcină, alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, urticarie, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală
riscul apariţiei reacţiilor alergice la administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene este mai mare
decât la restul populaţiei. Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene la această grupă de pacienţi
poate determina apariţia unei crize de astm bronşic.
Este necesară aprecierea raportului risc/beneficiu terapeutic în caz de:
- reacţii alergice, cum sunt: rinită alergică, erupţii cutanate induse de acidul acetilsalicilic, reacţii
alergice la alte medicamente sau alimente (de exemplu conservanţi);
- astm bronşic;
- afecţiuni inflamatorii sau ulcerative ale tractului gastro-intestinal, incluzând ulcerul gastro-duodenal,
colita ulceroasă, boala Crohn; sunt necesare supraveghere atentă şi tratament antiulceros în cazul
administrării la pacienţi cu ulcer sau sângerări gastro-intestinale în antecedente (se asociază cu
sucralfat sau misoprostol). Riscul de hemoragie este relativ crescut la pacienţii vârstnici, cu greutate
corporală mică, cu tulburări ale funcţiei plachetare sau cărora li se administrează anticoagulante orale.
în caz de hemoragie gastro-intestinală se recomandă întreruperea tratamentului;
- afecţiuni cu tendinţă la retenţie lichidiană (insuficienţă cardiacă congestivă, edem);
- hipertensiune arterială;
- hemofilie sau alte coagulopatii (creşte riscul de sângerare);
- infecţii;
- diabet zaharat;
- insuficienţă hepatică şi renală (risc de creştere a toxicităţii prin acumularea medicamentului);
- lupus eritematos sistemic (predispoziţie cunoscută la reacţii adverse la nivelul sistemului nervos
central);
- epilepsie, stări depresive, parkinsonism (pot fi agravate de indometacin).
În cazul tratamentului prelungit este necesar controlul ureei şi creatininei plasmatice, kaliemiei,
hematocritului, hemoglobinei, al prezenţei hemoragiilor oculte; la pacienţii cu afecţiuni preexistente,
se recomandă monitorizare hepatică (determinarea valorii transaminazelor plasmatice) şi gastro-
intestinală.
Este necesară prudenţă în caz de intervenţii chirurgicale, datorită riscului crescut de hemoragii.
Indometacin inhibă agregarea plachetară.
Copii
3
La copii vârsta sub 15 ani se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice, adecvate vârstei.
Administrarea indometacinului la copii impune prudenţă şi supraveghere medicală.
Pacienţi vârstnici
Este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor din această grupă de vârstă. Se recomandă
administrarea dozei minime eficace, deoarece eliminarea medicamentului este scăzută prin
insuficienţă funcţională hepatică şi renală. La această grupă de vârstă există un risc crescut al reacţiilor
adverse la nivelul sistemului nervos, în special, stare confuzivă. Este crescut riscul reacţiilor toxice
gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru indometacin.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
indometacin numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Indometacin Laropharm conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine galben amurg FCF (E 110), negru strălucitor BN (E 151), p-hidroxibenzoat de metil
(E218) şi p-hidroxibenzoat de propil (E 216) poate determina reacţii alergice, chiar întârziate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este necesară supravegherea atentă în cazul asocierii indometacinului cu următoarele medicamente:
- antiinflamatoare nesteroidiene, risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;
- acid acetilsalicilic - scade concentraţia plasmatică a acestuia, risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;
- diflunisal - creşte concentraţia plasmatică a indometacinului; risc de hemoragii digestive severe;
- anticoagulante orale (cumarine) - risc hemoragic (este necesară monitorizarea timpului de
protrombină şi ajustarea dozelor);
- heparine - risc hemoragic;
- ticlopidină şi alte antiagregante plachetare - creşte riscul hemoragiilor;
- trombolitice (ateplază, streptokinază) - risc hemoragic;
- litiu - creşte concentraţia plasmatică a acestuia, risc toxic;
- metotrexat - creşte toxicitatea hematologică;
- diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei - risc de insuficienţă renală acută;
- diuretice - scade efectul diuretic, risc de hiperkaliemie la administrarea diureticelor antialdosteronice;
- antihipertensive – tendinţă de retenţie hidrică, fiind necesară monitorizarea tratamentului;
- beta-blocante – scade efectul antihipertensiv;
- digoxină – creşte concentraţia plasmatică a acesteia şi riscul toxic; se recomandă monitorizarea
tratamentului;
- desmopresină – este potenţată activitatea antidiuretică;
4
- ciclosporină, compuşi cu aur, medicamente nefrotoxice – cresc concentraţia plasmatică şi efectele
nefrotoxice;
- zidovudină – risc crescut de toxicitate hematologică;
- medicamente fotosensibilizante – apar efecte aditive de fotosensibilizare.
Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator
Indometacinul poate determina rezultat fals negative ale testului la dexametazonă pentru depresia
endogenă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Indometacinul traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale au evidenţiat modificări letale.
Indometacinul acţionează toxic asupra fătului, determinând închiderea prematură a canalului arterial,
afectarea funcţiilor renale cu oligohidraminos, sângerări sau perforaţii ale tractului gastro-intestinal şi
modificări degenerative miocardice.
Indometacinul întârzie şi prelungeşte travaliul. De asemenea, creşte riscul sângerărilor.
Este contraindicat în trimestrele II şi III de sarcină.
Indometacin este excretat în laptele matern. Administrarea în perioada alăptării trebuie evitată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Utilizarea indometacinului impune prudenţă, deoarece prin efectele asupra sistemului nervos central
poate modifica capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, epigastralgii, rar ulceraţii gastro-intestinale,
inclusiv activarea sau agravarea ulcerului gastro-duodenal, sângerări digestive.
Reacţii alergice: erupţii cutanate, prurit, eritem polimorf, dermatită exfoliativă, sindrom Steven
Johnson, necroliză epidermică toxică (rar), astm bronşic, edem angioneurotic, şoc anafilactic (rar).
Tulburări ale sistemului nervos: cefalee (frecvent), vertij, astenie, rar somnolenţă, insomnie, anxietate,
stare confuzivă şi alte tulburări psihice, convulsii, agravarea epilepsiei şi parkinsonismului, neuropatie
periferică.
Tulburările sistemului nervos central, apar mai ales la doze mari; uneori ele impun întreruperea
tratamentului.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, dureri orbitale şi periorbitale, în cazul tratamentului prelungit s-
au semnalat opacifieri ale corneei şi alterări retiniene.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz – tinitus, rareori surditate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: tulburări renale, rareori proteinurie, creşterea valorilor creatininei
plasmatice, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, insuficienţă renală, oligurie, hematurie.
Tulburări cardiace: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,
hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, rareori agranulocitoză, trombocitopenie, anemie
feriprivă sau hemolitică, hipoplazie medulară.
Tulburări metabolice: hiperglicemie, glicozurie şi hiperkalemie.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Greaţă, vărsături, epigastralgii, hemoragie gastro-intestinală, hipoprotrombinemie, insuficienţă renală
acută, convulsii, stare de letargie.
5
Tratament
Se administrează tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB01.
Indometacin inhibă activitatea ciclooxigenazelor COX-l şi COX-2 implicate în sinteza
prostaglandinelor şi a tromboxanilor din acidul arahidonic; de asemenea, inhibă sinteza şi activitatea
locală a altor mediatori ai răspunsului inflamator (inhibă migrarea leucocitelor, inhibă eliberarea şi/sau
acţiunea enzimelor lizozomale). Inhibarea sintezei prostaglandinelor explică majoritatea efectelor
farmacologice şi toxicologice determinate de indometacin: efect antiinflamator, efect analgezic, efect
antipiretic, efect antiagregant plachetar cu risc hemoragic, efect ulcerigen.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, indometacinul se absoarbe bine. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie de aproximativ 90%. Volumul mediu aparent de distribuţie este de 0,26 1/kg. Substanţa trece
din sânge în lichidul sinovial, unde realizează concentraţii superioare celor plasmatice. Traversează
bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern. Indometacinul este metabolizat la nivel hepatic
în proporţie de 80%, fiind transformat în metaboliţi inactivi prin O – demetilare, N – dezacilare şi
glucuronoconjugare; aceştia se elimină prin bilă şi urină. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este
de 2,4 ore. Aproximativ 10% – 20% din medicament se elimină nemetabolizat prin urină, 20% – 40%
sub formă de metaboliţi; aproximativ 33% se elimină prin bilă şi materii fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Capac
Negru strălucitor BN (E 151)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
Corp
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Galben amurg FCF (E 110)
Albastru strălucitor FCF (E 133)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de propil (E 216)
Gelatină
6
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru
judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1340/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2008
