CAPTOPRIL SINTOFARM 25 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.6807/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Captopril Sintofarm 25 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Un comprimat conţi ne captopril 25 mg.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi p ct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Co mprimate plate, de formă rotundă, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Indicat în tratamentul urmă toarelor afecţiuni:
- hipertensiune arter ială; vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1
- insuficien ţă cardiacă congestiv ă;
- nefropatia diabetic ă
Este indicat ş i în perioada post -infarct miocardic acut.
4.2 Doze ş i mod de administrare
În hipertensiunea arterial ă medie sau u şoar ă:
- iniţi al 12,5 mg captopril de 2- 3 ori pe zi; după 2 s ăpt ăm âni, dac ă este necesar,
doza se poate creşte la 25 mg captopril de 2- 3 ori pe zi, fără a dep ăşi 150 mg captopril pe zi.
În hipertensiunea arterial ă sever ă:
- iniţ ial 25 mg captopril de 2 -3 ori pe zi; după 2 s ăpt ăm âni, dacă este necesar,
doza se poate cre şte la 50 mg captopril de 2- 3 ori pe zi, fără a dep ăşi 150 mg captopril pe zi.
Doze mai mari determin ă o cre ştere a frecven ţei reac ţiilor adverse f ără o cre ştere a efectului terapeutic;
î n acest caz pentru a obţ ine efectul terapeutic dorit este recomandat ă asocierea altor medicamente
antihipertensive (de exemplu: diuretice, beta- blocante, blocante ale canalelor de calciu).
Î n hipertensiunea arterial ă tratat ă cu diuretice ş i în hipertensiunea renova sculară, doza ini ţial ă
recomandat ă este de 6,25- 12,5 mg captopril pe zi; ulterior se poate cre şte treptat î n funcţie de
r ă spunsul terapeutic. Se recomand ă m ăsurarea creatininemiei şi kaliemiei î nainte de începerea
tratamentului şi în primele 15 zile de la ini ţierea acestuia vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1 .
2
Doza de întreţinere se stabileş te astfel înc ât tensiunea art erială sistolică î n ortostatism s ă nu scadă
sub 90 mmHg.
Î n insuficien ţa renal ă dozele se calculeaz ă î n func ţie de clearance- ul creatininei.
În mod obi şnuit, ele sunt prezentate î n tabelul următor:
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Doza maximă zilnică
(mg)
Doza iniţială zilnică
(mg)
>40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
<10 37,5 6,25
Insuficien ţa cardiac ă congestiv ă: pacien ţii trebuie atent monitoriza ţi în timpul tratamentului cu
captopril.
Doza recomandat ă pentru începerea tratamentului este de 6,25 -12,5 mg captopril de 2 -3 ori pe zi.
Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2 -3 s ăpt ăm âni p ân ă la o doz ă de între ţinere de
50- 100 mg captopril în 2- 3 prize zilnice.
Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început c ât mai devreme dup ă
un infarct miocardic acut, la pacien ţi stabili hemodin amic. Se recomand ă administrarea unei doze
ini ţia le de 6,25 mg captopril, urmat ă de 12,5 mg dup ă 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Cre şterea
dozei trebuie efectuat ă progresiv, în func ţie de tolerabilitatea individual ă, pâ nă la o doză de 100 mg pe zi;
ace asta se va men ţine timp de 4 s ăpt ăm âni, în func ţie de statusul hemodinamic al pacientului.
Dup ă 4 s ăpt ăm âni tratamentul va fi reevaluat.
Dac ă tratamentul cu captopril nu a fost î nceput în faza acut ă a infarctului miocardic ( în primele 24 ore),
se recoman dă î nceperea tratamentului î n primele 3-16 zile dup ă un infarct miocardic acut şi numai
după atingerea unui status hemodinamic stabil.
Doza ini ţial ă este de 6,25 mg, urmat ă de 12,5 mg captopril de 3 ori pe zi, apoi de 25 mg de 3 ori pe zi,
î n func ţie de tolerabilitatea individual ă. Doza recomandat ă pentru o cardioprotec ţie eficace
este cuprinsă î ntre 75- 150 mg pe zi, î n 2 sau 3 prize.
Nefropatia diabetic ă
Doza recomandat ă este de 50 -100 mg captopril în 2- 3 prize zilnice.
Î n caz de insuficien ţă renal ă, doza trebuie ajustat ă î n func ţie de gradul insuficien ţei renale.
Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.
Pacien ţi cu tratament diuretic: vezi p ct. 4.4.
V ârstnici: nu este necesar ă ajustarea dozelor la a ceastă categori e de pacien ţi, în afar ă de cazul
c ând este prezent ă o insuficien ţă renal ă. Func ţia renală trebuie să fie evaluat ă (vezi p ct. 4.4)
î nainte de începerea tratamentului. În caz de insuficien ţă renal ă, doza trebuie sc ăzut ă p ână la
doza minim ă eficace care realizeaz ă un control adecvat al tensiunii arteriale.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipien ţi i enumeraţi la pct.6.1
- antecedente alergice (edem angioneurotic) dup ă administrarea unor inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei;
- la pacien ţi cu neutropenie, agranulocitoz ă sau trombocitopenie;
- cardiomiopatie hipertrofic ă cu frac ţie de ejec ţie scăzută ;
- stenoz ă aortic ă; stenoz ă mitral ă sever ă;
- st enoză bilateral ă de arter ă renal ă sau pe rinichi unic func ţional;
- hiperkaliemie.
- al doilea ş i al treilea trimestru de sarcin ă (vezi p ct. 4.4 ş i 4.6).
- administrarea concomitentă a Captopril Sintofarm 25 mg comprimate cu medicamente ca re conţin
aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală ( RFG<60 ml /min şi
1,73 m2) (vezi pct.4.5 şi 5.1).
4.4 Aten ţion ări şi precau ţii speciale pentru utilizare
3
La pacienţii din ambulator este important ă evalua rea efectului primei doze. În mod corespunzător
supravegherea medicală a pacientului este necesar ă pâ nă când se atinge doza de între ţinere.
D ozele altor medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.
Pacien ţii alergici la un inhibito r al enzimei de conversie pot prezenta reactivitate imunologică
î ncruci şat ă şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.
Î n caz de asocieri medicamentoase multiple este necesar ă supravegherea funcţ iei renale şi a
hematopoiezei.
La pacien ţii trata ţi cu inhibitor i ai enzimei de conversie a angiotensinei (EGA) s -au raportat cazuri
rare de edem angioneurotic al fe ţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei ş i/sau laringelui.
Acestea pot să apar ă î n orice moment pe durata tratamentului. Î n astfel de cazuri, tratamentul cu
captopril va fi î ntrerupt imediat ş i se va asigura monitorizarea corespunz ătoare p ân ă la dispari ţia
complet ă a simptomelor. În situa ţiile în care edemul s -a localizat la faţă sau buze, fenomenele s -au
remis de obicei fă ră tratament, de şi antihi staminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. C ând sunt interesate limba, glota
sau laringele, cu pericol de obstruc ţie a că ilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament
adecvat, care poate include solu ţie de adrenalin ă 1:1000 injectat ă subcutanat (0,3 ml pâ nă la 0,5 ml)
şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea c ăilor aeriene.
Pacien ţii cu antecedente de edem angioneurotic f ără leg ătur ă cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei pot prezenta un ris c crescut de edem angioneurotic.
Hipotensiunea arterial ă simptomatic ă a fost rar î ntâlnit ă la pacien ţii cu hipertensiune arterial ă
necomplicat ă. Este mai probabil ca hipotensiunea arterial ă s ă apa ră la pacien ţii hipertensivi trata ţi cu
captopril dac ă ace ştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat,
dializ ă, diaree sau v ărs ături. La pacien ţii cu insuficien ţă cardiacă, cu sau fă ră insuficien ţă renal ă
asociat ă, s -a observat apari ţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabil ă î n caz
de insuficienţă cardiac ă avansată care necesit ă doze mari de diuretice de ans ă şi este î nsoţită de
hipo natremie şi insuficien ţă renal ă. La aceş ti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere
medical ă ş i este necesar ă supravegherea strict ă ori de c âte ori este crescut ă doza de captopril sau de
diuretice. Este necesar ă o supraveghere atent ă ş i în cazul pacien ţilor cu ateroscleroz ă cunoscut ă,
cardiopatie ischemică sau afecţ iuni cerebrovasculare, la care o scă dere exagerată a tensiunii arteriale
poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Atunci c ând li s -a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţ i fără nicio afec ţiune
renal ă aparent ă preexistent ă au prezentat creş teri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore ş i
tranzitorii. În acest caz poate fi necesar ă reducerea dozei ş i/sau întreruperea diureticului ş i/sau a
tratamentului cu captopril.
Hipotensiunea arterial ă care urmeaz ă î nceperii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie
poate determina agravarea insuficien ţei renale.
Î n caz de insuficien ţă renal ă au fost semnalate cazuri de acutizare, obi şnuit reversibile. La pacien ţii cu
insuficien ţă renal ă poate fi necesar ă reducerea dozelor ş i/sau administrarea la intervale mai mari (vezi
p ct. 4.2).
La unii pacien ţi cu stenoz ă bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să
apar ă creş teri ale ureei ş i creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt, de
regul ă, contraindica ţi.
Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializa ţi (ris c de reacţ ii anafilactoide).
La pacien ţii imunodeprima ţi captoprilul poate produce deprimare medular ă.
Se reco mandă prudenţă la pacien ţii trata ţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterial ă). Î n aceste cazuri
se va lua î n considerare fie întreruperea administr ării diureticului cu 3 -4 zile înainte de î nceperea
tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va admi nistra în doze mici la î nceput, dozele urm ând a fi
crescute treptat în func ţie de r ăspunsul terapeutic.
La pacien ţii cu insuficien ţă cardiacă congestiv ă, tratamentul se î ncepe cu doze mici, eventual se reduc
ş i dozele de diuretic.
Î n hipertensiunea arteria lă sever ă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic ş i un blocant beta-
adrenergic
sau un inhibitor simpatic prin ac ţiune central ă.
Î n toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săpt ăm ân ă de tratament.
La v ârstnici, înainte de î nceperea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se
recomand ă administrarea medicamentului î n doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în
4
funcţ ie de r ăspunsul terapeutic, pentru a evita scă derea bruscă a tensiunii arteriale.
I nhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. Î n mod caracteristic, tusea
este neproductiv ă, persistent ă ş i dispare la în treruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului
diferen ţial al tusei trebuie avută î n vedere ş i posibilita tea producerii acesteia de că tre inhibitorii
enzimei de conversie.
La pacien ţii supu şi unor interventii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente
care produc hipotensiune arterial ă, captoprilul blocheaz ă formarea angiotensinei II secund ară
eliber ării compensatorii de renină . Dacă apare hipotensiune arterial ă ş i se consider ă c ă este
datorat ă acestui mecanism, ea se poate corecta prin expansiune volemică .
Blocarea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA , blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii
arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale ( inclusiv insuficienţă renală
acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea
concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului ( vezi pct. 4.5 şi 5.1).
După terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, acea sta trebuie administrată
numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei
renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utiliza ţi concomitent la
pacienţii cu nefropatie diabetică.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început
î n timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerat ă esen ţial ă,
pacientele care planific ă o sarcin ă trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil
de siguran ţă stabilit pentru utilizarea î n timpul sarcinii. În momentul diagnostic ării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dac ă este cazul, se începe un tratament alternativ
(vezi p ct. 4.3 si 4.6).
Deoarece con ţine lactoz ă, pacien ţii cu afec ţiuni ereditare rare de intoleran ţă la galactoză , deficit de
lactaz ă (Lapp) sau sindrom de malabsorbţ ie la glucoză-galactoz ă nu tre buie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţ iune
Interac ţiuni nerecomandate
- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum sunt:
spironolactona, triamterenul sau amiloridul ş i sărurile de potasiu), datorit ă unui ris c crescut de
hiperpotasemie;
- litiu: nu se asociaz ă cu s ăruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice);
- estramustin ă: ris c de creş tere a reacţ iilor adverse de tip edem angioneurotic.
Interacţiuni care necesi tă prudenţă
- diuretice hipokaliemiante: ris c de hipotensiune arterial ă marcat ă şi insuficien ţă renal ă la pacien ţi
cu deple ţie hidrosodat ă preexistent ă;
- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin
inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalină ;
- antidiabetice: poate cre şte riscul reacţ iilor hipoglicemice la pacien ţii diabetici trata ţi cu insulină
sau sulfamide antidiabetice;
- vasodilatatoare, datorit ă riscului crescut de hipotensiune arterial ă;
- imunosupresoare, citostatice ş i/sau alopurinol: alterări ale num ărului de elemente sanguine ( în
principal cre şterea riscului de leucopenie).
Interacţiuni care trebuie luate în considerare
- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin reten ţie hidrosalin ă);
- alfa-blocante cu indica ţii în urologie: cre şterea efectului hipotensor; ris c de hipotensiune
arterial ă
- ortostatic ă major ă;
- antidepresive imiprami nice şi neuroleptice: cre şte riscul de hipotensiune arterial ă ortostatic ă.
- amifostin ă: creş terea efectului antihipertensiv.
5
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,
blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkalemie şi diminuarea funcţiei
renale ( inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament
care acţionează asupra SRAA ( vezi pct.4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi al ăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandat ă î n primul trimestru de sarcin ă (vezi p ct. 4.4). Utilizarea I ECA în al
doilea şi al treilea trimestru de sarcin ă este contraindicat ă (vezi p ct. 4.3 ş i 4.4).
Î n ciuda faptului c ă dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apă rut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de co nversie a angiotensinei (IECA) î n primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uş oară cre ştere a riscului nu poate fi exclus ă. În cazul în care continuarea tratamentului cu
IECA nu este considerat ă esen ţial ă, pacientele care planifică o s arcin ă trebuie transferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru u tilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnostic ării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat ş i, dacă este cazul, se î ncepe un
tratament alternativ.
Se cunoa şte faptul c ă tratamentul cu IECA î n trimestrul al doilea şi al treilea de sarcin ă are efecte
fetotoxice la om (sc ăderea funcţ iei renale, oligohidramnios, înt ârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatal ă (in suficien ţă renal ă, hipotensiune arterial ă, hiperpotasemie) (vezi pct.5.3). Dac ă
expunerea la IECA a avut loc î n al doilea trimestru de sarcină, se recomand ă monitorizarea ecografică a
func ţiei renale ş i a craniului.
Nou nă scuţii şi sugarii ale că ror mame au utilizat IECA trebuie atent monitoriza ţi în vederea depist ării
hipotensiuni i arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 ş i 4.4).
Al ăptarea
Datele farmacocinetice limitate indic ă existen ţa concentra ţiilor foarte mici în laptele matern (vezi p ct.
5.2). De şi aceste concentraţ ii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, u tilizarea Captopril
Sintofarm în timpul al ăpt ării nu este recomandat ă î n cazul prematurilor ş i nici în primele s ăpt ăm âni
după na ştere, datorita riscului ipotetic de reac ţii adverse cardio -vasculare şi renale, precum şi datorită
faptului c ă nu exist ă suficient ă experien ţă clinic ă.
Î n cazul sugarilor mai mari, u tilizarea Captopril Sintofarm de c ătre mamele care al ăpteaz ă poate fi
luat ă î n considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat
pentru a observa apari ţia oric ărei reacţ ii adverse.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Captoprilul nu influen ţeaz ă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacien ţii
trebuie avertizaţ i despre posibila apari ţie a ameţ elilor sau a oboselii, în special la î nceputul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Hipotensiunea arterial ă ş i hipotensiunea ortostatic ă sunt favorizate de tratamentul diuretic ş i dieta
hiposodat ă, precum ş i de insuficien ţă renal ă ( îndeosebi la pacien ţii v ărstnici).
Tusea uscat ă, înso ţită sau nu de obstruc ţie nazal ă, este o reacţ ie adversă frecvent ă, caracteristic ă
grupei.
Disgeuzia (tulbur ările de gust), const ând în gust metalic, reducerea sau ab senţa discrimin ării gustului,
sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficien ţă
renal ă.
Ocazional, pot s ă apar ă: cefalee, astenie, gastralgii, anorexi e, grea ţă, dureri abdominale.
De asemenea, pot s ă ap ară reacţ ii alergice: prurit, erup ţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficien ţă renal ă func ţional, reversibil ă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent
la bolnavii cu insuficienţă cardiacă , la deshidrata ţi şi la cei trata ţi cu diuretice. L a bolnavii cu stenoz ă
de arter ă renal ă bilateral ă sau pe rinichi unic func ţional ş i la cei cu coarctaţ ie de aortă, aceste
fenomene pot fi severe.
6
În timpul tratamentului cu captopril poate s ă apar ă proteinurie, la doze peste 150 mg pe zi.
Poate să apară hiperkaliemie (prin scă derea secreţiei de aldosteron).
Reacţ ii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenia
sau agranulocitoz ă c ând captoprilul se administreaz ă bolnavilor cu insuficien ţă renal ă, colagenoz e
(lupus eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţ i cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate
produce anemie aplastică (mai frecvent ă la bolnavii dializa ţi sau transplantaţ i renal).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiil or adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http ://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Î n caz de supradozaj, fenomenul cel mai des î ntâlnit este hipotensiunea arterial ă. În cazul apari ţiei unei
hipotensiuni arteriale marcate, bolnavul trebuie s ă stea culcat, s e va administra perfuzabil soluţ ie
salin ă izotonă sau înlocuitori de plasm ă. Se impun m ăsuri de susţ inere a func ţiilor vitale. Captop rilul
poate fi eliminat prin hemodializ ă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: medicamente active pe sistemul renin ă-angiotensină , inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei, codul ATC: C0 9AA01
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care î mpiedică transformarea angiotensinei I î n
angiotensin ă II, substanţ ă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, cre şterea concentraţ iei plasmatice a reninei,
scă derea rezisten ţei vasculare periferice, f ără s ă determine, în general, reten ţie hidrosalin ă sau
tahicardie reflex ă.
Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ î n toate stadiile hipertensiunii
arteriale, de la u şoar ă p ână la la sever ă.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administra ţi la hipertensivi, scad tensiunea arterial ă
sistolic ă ş i diastolic ă, at ât în clinostatism c ât şi în ortostatism. Rezisten ţa periferic ă total ă scade, f ără
modificarea semnificativ ă a frecven ţei ş i debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare ş i a
reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creş te, dar filtrarea glomerulară este
nemodificat ă.
La bolnavii cu insuficien ţă cardiac ă, sc ăderea rezisten ţei periferice ca urmare a arteriolodilataţ iei
poate determina creş terea debitului cardiac, iar venodilata ţia prin sc ăderea î ntoarcerii venoase poate
ameliora dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia v entriculului stâng la hipertensivi,
î nt ârziind dezvoltarea insuficienţ ei cardiace.
La nivel renal determin ă dilatarea arteriolelor glomerulare, î ndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administra ţi î n perioada post -infarct miocardic acut, inhibitorii enzime i de conversie a angiotensinei
pot î mpiedica remodelarea ventriculului st âng, pot sc ădea frecven ţa altor infarcte ş i a episoadelor de
angin ă instabil ă, pot mic şora riscul aritmiilor ventriculare ş i scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei pot î ntârzia apari ţia sau
evolu ţia nefropatiei diabetice.
De asemenea, pot reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate ( ONTARGET ( Ongoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial / Studiu cu criteriu final global de evaluare,
efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -
D ( The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului
zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani) au investigat administrarea concomitentă a
7
unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON -D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi /sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind
proprietăţile lor farmacodinamice s imilare, aceste rezulatate sunt relevante, de asemenea, pentru
alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE ( Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze
beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al
receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică,
afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut
de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze
cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s -a admi nistrat placebo,
iar efectele adverse şi evenimentele adverse grave de interes ( hiperkalemie, hipotensiune arterială
şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s -a administrat
aliskiren decât în cadrul grupului în care s- a administrat placebo.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare pe cale oral ă, biodisponibilitatea este de 65%. Administrarea concomitent ă cu
alimentele scade biodisponibilitatea cu 25 -50%, dar nu are nici o influen ţă asupra efectulu i
antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, cresc ând Tmax cu 1,5 ore.
Captoprilul se leag ă de proteinele plasmatice î n proporţie de 25 -30%. Timpul de î njumătăţ ire
plasmatic ă este de 2 -3 ore.
Captoprilul se elimin ă pe cale renal ă î n propor ţie de 95%, din care 40- 50% sub formă nemodificat ă.
Eliminarea este î ntârziat ă î n insuficien ţa renal ă.
Captoprilul traverseaz ă bariera feto -placentar ă ş i se excret ă î n laptele matern.
Alăptarea
Într -un raport referitor la doisprezece femei că rora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 ug/1 ş i s-a înregistrat la 3,8 ore dup ă
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au
evidenţiat efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, amidon de porumb, lactoză monohidrat, acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
8
2 ani.
6.4 Precau ţii speciale pentru păstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, î n ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere PVC/A1 a câ te 10 comprimate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerin ţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în co nformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. S INTOFARM S.A.
Str. Ziduri între Vii Nr. 22, sector 2, Bucure şti, Rom ânia
Telefon: +40- 21 2521715
Fax: +40- 21 2522441
E -mail: office@sintofarm.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reîn noiri a autorizaţiei:
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicam entului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.6807/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Captopril Sintofarm 25 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Un comprimat conţi ne captopril 25 mg.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi p ct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Co mprimate plate, de formă rotundă, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Indicat în tratamentul urmă toarelor afecţiuni:
- hipertensiune arter ială; vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1
- insuficien ţă cardiacă congestiv ă;
- nefropatia diabetic ă
Este indicat ş i în perioada post -infarct miocardic acut.
4.2 Doze ş i mod de administrare
În hipertensiunea arterial ă medie sau u şoar ă:
- iniţi al 12,5 mg captopril de 2- 3 ori pe zi; după 2 s ăpt ăm âni, dac ă este necesar,
doza se poate creşte la 25 mg captopril de 2- 3 ori pe zi, fără a dep ăşi 150 mg captopril pe zi.
În hipertensiunea arterial ă sever ă:
- iniţ ial 25 mg captopril de 2 -3 ori pe zi; după 2 s ăpt ăm âni, dacă este necesar,
doza se poate cre şte la 50 mg captopril de 2- 3 ori pe zi, fără a dep ăşi 150 mg captopril pe zi.
Doze mai mari determin ă o cre ştere a frecven ţei reac ţiilor adverse f ără o cre ştere a efectului terapeutic;
î n acest caz pentru a obţ ine efectul terapeutic dorit este recomandat ă asocierea altor medicamente
antihipertensive (de exemplu: diuretice, beta- blocante, blocante ale canalelor de calciu).
Î n hipertensiunea arterial ă tratat ă cu diuretice ş i în hipertensiunea renova sculară, doza ini ţial ă
recomandat ă este de 6,25- 12,5 mg captopril pe zi; ulterior se poate cre şte treptat î n funcţie de
r ă spunsul terapeutic. Se recomand ă m ăsurarea creatininemiei şi kaliemiei î nainte de începerea
tratamentului şi în primele 15 zile de la ini ţierea acestuia vezi pct.4.3,4.4, 4.5 şi 5.1 .
2
Doza de întreţinere se stabileş te astfel înc ât tensiunea art erială sistolică î n ortostatism s ă nu scadă
sub 90 mmHg.
Î n insuficien ţa renal ă dozele se calculeaz ă î n func ţie de clearance- ul creatininei.
În mod obi şnuit, ele sunt prezentate î n tabelul următor:
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Doza maximă zilnică
(mg)
Doza iniţială zilnică
(mg)
>40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
<10 37,5 6,25
Insuficien ţa cardiac ă congestiv ă: pacien ţii trebuie atent monitoriza ţi în timpul tratamentului cu
captopril.
Doza recomandat ă pentru începerea tratamentului este de 6,25 -12,5 mg captopril de 2 -3 ori pe zi.
Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2 -3 s ăpt ăm âni p ân ă la o doz ă de între ţinere de
50- 100 mg captopril în 2- 3 prize zilnice.
Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început c ât mai devreme dup ă
un infarct miocardic acut, la pacien ţi stabili hemodin amic. Se recomand ă administrarea unei doze
ini ţia le de 6,25 mg captopril, urmat ă de 12,5 mg dup ă 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Cre şterea
dozei trebuie efectuat ă progresiv, în func ţie de tolerabilitatea individual ă, pâ nă la o doză de 100 mg pe zi;
ace asta se va men ţine timp de 4 s ăpt ăm âni, în func ţie de statusul hemodinamic al pacientului.
Dup ă 4 s ăpt ăm âni tratamentul va fi reevaluat.
Dac ă tratamentul cu captopril nu a fost î nceput în faza acut ă a infarctului miocardic ( în primele 24 ore),
se recoman dă î nceperea tratamentului î n primele 3-16 zile dup ă un infarct miocardic acut şi numai
după atingerea unui status hemodinamic stabil.
Doza ini ţial ă este de 6,25 mg, urmat ă de 12,5 mg captopril de 3 ori pe zi, apoi de 25 mg de 3 ori pe zi,
î n func ţie de tolerabilitatea individual ă. Doza recomandat ă pentru o cardioprotec ţie eficace
este cuprinsă î ntre 75- 150 mg pe zi, î n 2 sau 3 prize.
Nefropatia diabetic ă
Doza recomandat ă este de 50 -100 mg captopril în 2- 3 prize zilnice.
Î n caz de insuficien ţă renal ă, doza trebuie ajustat ă î n func ţie de gradul insuficien ţei renale.
Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.
Pacien ţi cu tratament diuretic: vezi p ct. 4.4.
V ârstnici: nu este necesar ă ajustarea dozelor la a ceastă categori e de pacien ţi, în afar ă de cazul
c ând este prezent ă o insuficien ţă renal ă. Func ţia renală trebuie să fie evaluat ă (vezi p ct. 4.4)
î nainte de începerea tratamentului. În caz de insuficien ţă renal ă, doza trebuie sc ăzut ă p ână la
doza minim ă eficace care realizeaz ă un control adecvat al tensiunii arteriale.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipien ţi i enumeraţi la pct.6.1
- antecedente alergice (edem angioneurotic) dup ă administrarea unor inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei;
- la pacien ţi cu neutropenie, agranulocitoz ă sau trombocitopenie;
- cardiomiopatie hipertrofic ă cu frac ţie de ejec ţie scăzută ;
- stenoz ă aortic ă; stenoz ă mitral ă sever ă;
- st enoză bilateral ă de arter ă renal ă sau pe rinichi unic func ţional;
- hiperkaliemie.
- al doilea ş i al treilea trimestru de sarcin ă (vezi p ct. 4.4 ş i 4.6).
- administrarea concomitentă a Captopril Sintofarm 25 mg comprimate cu medicamente ca re conţin
aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală ( RFG<60 ml /min şi
1,73 m2) (vezi pct.4.5 şi 5.1).
4.4 Aten ţion ări şi precau ţii speciale pentru utilizare
3
La pacienţii din ambulator este important ă evalua rea efectului primei doze. În mod corespunzător
supravegherea medicală a pacientului este necesar ă pâ nă când se atinge doza de între ţinere.
D ozele altor medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.
Pacien ţii alergici la un inhibito r al enzimei de conversie pot prezenta reactivitate imunologică
î ncruci şat ă şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.
Î n caz de asocieri medicamentoase multiple este necesar ă supravegherea funcţ iei renale şi a
hematopoiezei.
La pacien ţii trata ţi cu inhibitor i ai enzimei de conversie a angiotensinei (EGA) s -au raportat cazuri
rare de edem angioneurotic al fe ţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei ş i/sau laringelui.
Acestea pot să apar ă î n orice moment pe durata tratamentului. Î n astfel de cazuri, tratamentul cu
captopril va fi î ntrerupt imediat ş i se va asigura monitorizarea corespunz ătoare p ân ă la dispari ţia
complet ă a simptomelor. În situa ţiile în care edemul s -a localizat la faţă sau buze, fenomenele s -au
remis de obicei fă ră tratament, de şi antihi staminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. C ând sunt interesate limba, glota
sau laringele, cu pericol de obstruc ţie a că ilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament
adecvat, care poate include solu ţie de adrenalin ă 1:1000 injectat ă subcutanat (0,3 ml pâ nă la 0,5 ml)
şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea c ăilor aeriene.
Pacien ţii cu antecedente de edem angioneurotic f ără leg ătur ă cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei pot prezenta un ris c crescut de edem angioneurotic.
Hipotensiunea arterial ă simptomatic ă a fost rar î ntâlnit ă la pacien ţii cu hipertensiune arterial ă
necomplicat ă. Este mai probabil ca hipotensiunea arterial ă s ă apa ră la pacien ţii hipertensivi trata ţi cu
captopril dac ă ace ştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat,
dializ ă, diaree sau v ărs ături. La pacien ţii cu insuficien ţă cardiacă, cu sau fă ră insuficien ţă renal ă
asociat ă, s -a observat apari ţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabil ă î n caz
de insuficienţă cardiac ă avansată care necesit ă doze mari de diuretice de ans ă şi este î nsoţită de
hipo natremie şi insuficien ţă renal ă. La aceş ti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere
medical ă ş i este necesar ă supravegherea strict ă ori de c âte ori este crescut ă doza de captopril sau de
diuretice. Este necesar ă o supraveghere atent ă ş i în cazul pacien ţilor cu ateroscleroz ă cunoscut ă,
cardiopatie ischemică sau afecţ iuni cerebrovasculare, la care o scă dere exagerată a tensiunii arteriale
poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Atunci c ând li s -a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţ i fără nicio afec ţiune
renal ă aparent ă preexistent ă au prezentat creş teri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore ş i
tranzitorii. În acest caz poate fi necesar ă reducerea dozei ş i/sau întreruperea diureticului ş i/sau a
tratamentului cu captopril.
Hipotensiunea arterial ă care urmeaz ă î nceperii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie
poate determina agravarea insuficien ţei renale.
Î n caz de insuficien ţă renal ă au fost semnalate cazuri de acutizare, obi şnuit reversibile. La pacien ţii cu
insuficien ţă renal ă poate fi necesar ă reducerea dozelor ş i/sau administrarea la intervale mai mari (vezi
p ct. 4.2).
La unii pacien ţi cu stenoz ă bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să
apar ă creş teri ale ureei ş i creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt, de
regul ă, contraindica ţi.
Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializa ţi (ris c de reacţ ii anafilactoide).
La pacien ţii imunodeprima ţi captoprilul poate produce deprimare medular ă.
Se reco mandă prudenţă la pacien ţii trata ţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterial ă). Î n aceste cazuri
se va lua î n considerare fie întreruperea administr ării diureticului cu 3 -4 zile înainte de î nceperea
tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va admi nistra în doze mici la î nceput, dozele urm ând a fi
crescute treptat în func ţie de r ăspunsul terapeutic.
La pacien ţii cu insuficien ţă cardiacă congestiv ă, tratamentul se î ncepe cu doze mici, eventual se reduc
ş i dozele de diuretic.
Î n hipertensiunea arteria lă sever ă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic ş i un blocant beta-
adrenergic
sau un inhibitor simpatic prin ac ţiune central ă.
Î n toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săpt ăm ân ă de tratament.
La v ârstnici, înainte de î nceperea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se
recomand ă administrarea medicamentului î n doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în
4
funcţ ie de r ăspunsul terapeutic, pentru a evita scă derea bruscă a tensiunii arteriale.
I nhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. Î n mod caracteristic, tusea
este neproductiv ă, persistent ă ş i dispare la în treruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului
diferen ţial al tusei trebuie avută î n vedere ş i posibilita tea producerii acesteia de că tre inhibitorii
enzimei de conversie.
La pacien ţii supu şi unor interventii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente
care produc hipotensiune arterial ă, captoprilul blocheaz ă formarea angiotensinei II secund ară
eliber ării compensatorii de renină . Dacă apare hipotensiune arterial ă ş i se consider ă c ă este
datorat ă acestui mecanism, ea se poate corecta prin expansiune volemică .
Blocarea dublă a sistemului renină -angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA , blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii
arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale ( inclusiv insuficienţă renală
acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea
concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului ( vezi pct. 4.5 şi 5.1).
După terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, acea sta trebuie administrată
numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei
renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utiliza ţi concomitent la
pacienţii cu nefropatie diabetică.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început
î n timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerat ă esen ţial ă,
pacientele care planific ă o sarcin ă trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil
de siguran ţă stabilit pentru utilizarea î n timpul sarcinii. În momentul diagnostic ării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dac ă este cazul, se începe un tratament alternativ
(vezi p ct. 4.3 si 4.6).
Deoarece con ţine lactoz ă, pacien ţii cu afec ţiuni ereditare rare de intoleran ţă la galactoză , deficit de
lactaz ă (Lapp) sau sindrom de malabsorbţ ie la glucoză-galactoz ă nu tre buie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţ iune
Interac ţiuni nerecomandate
- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum sunt:
spironolactona, triamterenul sau amiloridul ş i sărurile de potasiu), datorit ă unui ris c crescut de
hiperpotasemie;
- litiu: nu se asociaz ă cu s ăruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice);
- estramustin ă: ris c de creş tere a reacţ iilor adverse de tip edem angioneurotic.
Interacţiuni care necesi tă prudenţă
- diuretice hipokaliemiante: ris c de hipotensiune arterial ă marcat ă şi insuficien ţă renal ă la pacien ţi
cu deple ţie hidrosodat ă preexistent ă;
- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin
inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalină ;
- antidiabetice: poate cre şte riscul reacţ iilor hipoglicemice la pacien ţii diabetici trata ţi cu insulină
sau sulfamide antidiabetice;
- vasodilatatoare, datorit ă riscului crescut de hipotensiune arterial ă;
- imunosupresoare, citostatice ş i/sau alopurinol: alterări ale num ărului de elemente sanguine ( în
principal cre şterea riscului de leucopenie).
Interacţiuni care trebuie luate în considerare
- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin reten ţie hidrosalin ă);
- alfa-blocante cu indica ţii în urologie: cre şterea efectului hipotensor; ris c de hipotensiune
arterial ă
- ortostatic ă major ă;
- antidepresive imiprami nice şi neuroleptice: cre şte riscul de hipotensiune arterial ă ortostatic ă.
- amifostin ă: creş terea efectului antihipertensiv.
5
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA,
blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai
mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkalemie şi diminuarea funcţiei
renale ( inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament
care acţionează asupra SRAA ( vezi pct.4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi al ăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandat ă î n primul trimestru de sarcin ă (vezi p ct. 4.4). Utilizarea I ECA în al
doilea şi al treilea trimestru de sarcin ă este contraindicat ă (vezi p ct. 4.3 ş i 4.4).
Î n ciuda faptului c ă dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apă rut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de co nversie a angiotensinei (IECA) î n primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uş oară cre ştere a riscului nu poate fi exclus ă. În cazul în care continuarea tratamentului cu
IECA nu este considerat ă esen ţial ă, pacientele care planifică o s arcin ă trebuie transferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru u tilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnostic ării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat ş i, dacă este cazul, se î ncepe un
tratament alternativ.
Se cunoa şte faptul c ă tratamentul cu IECA î n trimestrul al doilea şi al treilea de sarcin ă are efecte
fetotoxice la om (sc ăderea funcţ iei renale, oligohidramnios, înt ârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatal ă (in suficien ţă renal ă, hipotensiune arterial ă, hiperpotasemie) (vezi pct.5.3). Dac ă
expunerea la IECA a avut loc î n al doilea trimestru de sarcină, se recomand ă monitorizarea ecografică a
func ţiei renale ş i a craniului.
Nou nă scuţii şi sugarii ale că ror mame au utilizat IECA trebuie atent monitoriza ţi în vederea depist ării
hipotensiuni i arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 ş i 4.4).
Al ăptarea
Datele farmacocinetice limitate indic ă existen ţa concentra ţiilor foarte mici în laptele matern (vezi p ct.
5.2). De şi aceste concentraţ ii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, u tilizarea Captopril
Sintofarm în timpul al ăpt ării nu este recomandat ă î n cazul prematurilor ş i nici în primele s ăpt ăm âni
după na ştere, datorita riscului ipotetic de reac ţii adverse cardio -vasculare şi renale, precum şi datorită
faptului c ă nu exist ă suficient ă experien ţă clinic ă.
Î n cazul sugarilor mai mari, u tilizarea Captopril Sintofarm de c ătre mamele care al ăpteaz ă poate fi
luat ă î n considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat
pentru a observa apari ţia oric ărei reacţ ii adverse.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Captoprilul nu influen ţeaz ă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacien ţii
trebuie avertizaţ i despre posibila apari ţie a ameţ elilor sau a oboselii, în special la î nceputul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Hipotensiunea arterial ă ş i hipotensiunea ortostatic ă sunt favorizate de tratamentul diuretic ş i dieta
hiposodat ă, precum ş i de insuficien ţă renal ă ( îndeosebi la pacien ţii v ărstnici).
Tusea uscat ă, înso ţită sau nu de obstruc ţie nazal ă, este o reacţ ie adversă frecvent ă, caracteristic ă
grupei.
Disgeuzia (tulbur ările de gust), const ând în gust metalic, reducerea sau ab senţa discrimin ării gustului,
sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficien ţă
renal ă.
Ocazional, pot s ă apar ă: cefalee, astenie, gastralgii, anorexi e, grea ţă, dureri abdominale.
De asemenea, pot s ă ap ară reacţ ii alergice: prurit, erup ţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficien ţă renal ă func ţional, reversibil ă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent
la bolnavii cu insuficienţă cardiacă , la deshidrata ţi şi la cei trata ţi cu diuretice. L a bolnavii cu stenoz ă
de arter ă renal ă bilateral ă sau pe rinichi unic func ţional ş i la cei cu coarctaţ ie de aortă, aceste
fenomene pot fi severe.
6
În timpul tratamentului cu captopril poate s ă apar ă proteinurie, la doze peste 150 mg pe zi.
Poate să apară hiperkaliemie (prin scă derea secreţiei de aldosteron).
Reacţ ii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenia
sau agranulocitoz ă c ând captoprilul se administreaz ă bolnavilor cu insuficien ţă renal ă, colagenoz e
(lupus eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţ i cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate
produce anemie aplastică (mai frecvent ă la bolnavii dializa ţi sau transplantaţ i renal).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiil or adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http ://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Î n caz de supradozaj, fenomenul cel mai des î ntâlnit este hipotensiunea arterial ă. În cazul apari ţiei unei
hipotensiuni arteriale marcate, bolnavul trebuie s ă stea culcat, s e va administra perfuzabil soluţ ie
salin ă izotonă sau înlocuitori de plasm ă. Se impun m ăsuri de susţ inere a func ţiilor vitale. Captop rilul
poate fi eliminat prin hemodializ ă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: medicamente active pe sistemul renin ă-angiotensină , inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei, codul ATC: C0 9AA01
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care î mpiedică transformarea angiotensinei I î n
angiotensin ă II, substanţ ă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, cre şterea concentraţ iei plasmatice a reninei,
scă derea rezisten ţei vasculare periferice, f ără s ă determine, în general, reten ţie hidrosalin ă sau
tahicardie reflex ă.
Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ î n toate stadiile hipertensiunii
arteriale, de la u şoar ă p ână la la sever ă.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administra ţi la hipertensivi, scad tensiunea arterial ă
sistolic ă ş i diastolic ă, at ât în clinostatism c ât şi în ortostatism. Rezisten ţa periferic ă total ă scade, f ără
modificarea semnificativ ă a frecven ţei ş i debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare ş i a
reflexelor vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creş te, dar filtrarea glomerulară este
nemodificat ă.
La bolnavii cu insuficien ţă cardiac ă, sc ăderea rezisten ţei periferice ca urmare a arteriolodilataţ iei
poate determina creş terea debitului cardiac, iar venodilata ţia prin sc ăderea î ntoarcerii venoase poate
ameliora dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia v entriculului stâng la hipertensivi,
î nt ârziind dezvoltarea insuficienţ ei cardiace.
La nivel renal determin ă dilatarea arteriolelor glomerulare, î ndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administra ţi î n perioada post -infarct miocardic acut, inhibitorii enzime i de conversie a angiotensinei
pot î mpiedica remodelarea ventriculului st âng, pot sc ădea frecven ţa altor infarcte ş i a episoadelor de
angin ă instabil ă, pot mic şora riscul aritmiilor ventriculare ş i scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei pot î ntârzia apari ţia sau
evolu ţia nefropatiei diabetice.
De asemenea, pot reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate ( ONTARGET ( Ongoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial / Studiu cu criteriu final global de evaluare,
efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -
D ( The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului
zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani) au investigat administrarea concomitentă a
7
unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON -D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s -a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi /sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind
proprietăţile lor farmacodinamice s imilare, aceste rezulatate sunt relevante, de asemenea, pentru
alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE ( Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze
beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al
receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică,
afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut
de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze
cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s -a admi nistrat placebo,
iar efectele adverse şi evenimentele adverse grave de interes ( hiperkalemie, hipotensiune arterială
şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s -a administrat
aliskiren decât în cadrul grupului în care s- a administrat placebo.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare pe cale oral ă, biodisponibilitatea este de 65%. Administrarea concomitent ă cu
alimentele scade biodisponibilitatea cu 25 -50%, dar nu are nici o influen ţă asupra efectulu i
antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, cresc ând Tmax cu 1,5 ore.
Captoprilul se leag ă de proteinele plasmatice î n proporţie de 25 -30%. Timpul de î njumătăţ ire
plasmatic ă este de 2 -3 ore.
Captoprilul se elimin ă pe cale renal ă î n propor ţie de 95%, din care 40- 50% sub formă nemodificat ă.
Eliminarea este î ntârziat ă î n insuficien ţa renal ă.
Captoprilul traverseaz ă bariera feto -placentar ă ş i se excret ă î n laptele matern.
Alăptarea
Într -un raport referitor la doisprezece femei că rora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 ug/1 ş i s-a înregistrat la 3,8 ore dup ă
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au
evidenţiat efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, amidon de porumb, lactoză monohidrat, acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
8
2 ani.
6.4 Precau ţii speciale pentru păstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, î n ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere PVC/A1 a câ te 10 comprimate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerin ţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material residual trebuie eliminate în co nformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. S INTOFARM S.A.
Str. Ziduri între Vii Nr. 22, sector 2, Bucure şti, Rom ânia
Telefon: +40- 21 2521715
Fax: +40- 21 2522441
E -mail: office@sintofarm.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reîn noiri a autorizaţiei:
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicam entului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
