FLIXOTIDE DISKUS 100 micrograme
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Flixotide Diskus 100 micrograme pulbere de inhalat
Flixotide Diskus 250 micrograme pulbere de inhalat
Flixotide Diskus 500 micrograme pulbere de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Flixotide Diskus 100 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 100 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Flixotide Diskus 250 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 250 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Flixotide Diskus 500 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 500 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Fiecare dispozitiv inhalator eliberează 28 sau 60 de doze.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de inhalat
Pulbere fină de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de fond, antiinflamator, al astmului bronşic persistent.
Astmul bronşic persistent se defineşte prin prezenţa simptomelor caracteristice crizei de astm bronşic
în timpul zilei, mai frecvent de o dată pe săptămână şi/sau în cursul nopţii, mai frecvent de două ori pe
lună.
Prin introducerea tratamentului cu propionat de fluticazonă pe cale inhalatorie, mulţi pacienţi care
utilizează corticosteroizi pe cale sistemică pentru controlul adecvat al simptomatologiei, vor putea să
scadă semnificativ dozele orale de corticosteroid sau să elimine tratamentul cu aceştia.
Adulţi
Tratament adjuvant al bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) severe (VEMS< 50% din
valoarea prezisă), cu exacerbări repetate.
2
Propionatul de fluticazonă este indicat în managementul BPOC atunci când este folosit în combinaţie
cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (de exemplu beta agonişti cu durată lungă de acţiune).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la caracterul de fond al tratamentului cu propionat de fluticazonă
administrat inhalator şi asupra faptului că acesta trebuie administrat regulat, chiar şi atunci când sunt
asimptomatici.
Flixotide Diskus este destinat numai administrării pe cale inhalatorie orală.
Astm bronşic
Efectul terapeutic apare după 4 până la 7 zile de la iniţierea tratamentului, deşi unele beneficii
terapeutice pot să apară în mai puţin de 24 de ore la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu
corticosteroizi administraţi inhalator.
Dacă pacienţii consideră că tratamentul cu un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune a devenit mai
puţin eficace sau dacă simt nevoia creşterii frecvenţei de administrare a acestor medicamente, trebuie
efectuat un consult medical de specialitate.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza uzuală este de 100 până la 1000 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de
2 ori pe zi.
Doza iniţială de propionat de fluticazonă trebuie stabilită în funcţie de severitatea bolii:
Astm bronşic uşor 100-250 micrograme propionat de fluticazonă, administrat inhalator,
de 2 ori pe zi
Astm bronşic moderat 250-500 micrograme propionat de fluticazonă, administrat inhalator,
de 2 ori pe zi
Astm bronşic sever 500-1000 micrograme propionat de fluticazonă, administrat
inhalator, de 2 ori pe zi
Ulterior, doza poate fi ajustată până la realizarea controlului simptomelor sau doza poate fi micşorată
până la doza minimă eficace, în funcţie de răspunsul clinic individual.
Alternativ, doza iniţială de propionat de fluticazonă poate fi calculată ca fiind aproximativ jumătate
din doza totală zilnică de dipropionat de beclometazonă sau echivalentă cu cea administrată prin
flaconul presurizat dozat.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
Doza uzuală este 50 până la 200 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de 2 ori
pe zi.
La majoritatea copiilor şi adolescenţilor, simptomele determinate de astmul bronşic sunt controlate
adecvat prin administrarea unor doze de 50 până la 100 micrograme propionat de fluticazonă, de 2 ori
pe zi. La acei pacienţi al căror astm bronşic nu este suficient controlat, se poate obţine un beneficiu
terapeutic suplimentar prin creşterea dozei până la 200 micrograme propionat de fluticazonă, de 2 ori
pe zi.
Doza iniţială de propionat de fluticazonă administrată la copii şi adolescenţi trebuie calculată în
funcţie de severitatea afecţiunii.
Ulterior, doza poate fi ajustată până la realizarea controlului simptomelor iar dozele pot fi micşorate
până la doza minimă eficace, în funcţie de răspunsul clinic individual.
3
Copii cu vârsta mai mică de 4 ani
Acest dispozitiv nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani. Pentru
această grupă de vârstă sunt disponibile alte dispozitive pentru administrare inhalatorie.
Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC)
Adulţi: doza uzuală este de 500 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de 2 ori
pe zi, folosit în combinaţie cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (de exemplu beta agonişti
cu durată lungă de acţiune).
Medicaţia trebuie administrată zilnic pentru efect terapeutic optim care se obţine în decurs de 3 până la
6 luni. În cazul în care după 3 - 6 luni de tratament nu se observă ameliorarea simptomatologiei, se
impune reexaminarea medicală a pacientului.
Numai Flixotide Diskus 250 micrograme sau Flixotide Diskus 500 micrograme este adecvat pentru
administrarea acestei doze.
Grupe speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici sau la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la propionat de fluticazonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Abordarea terapeutică a astmului bronşic trebuie realizată conform criteriilor de stadializare ale
astmului bronşic, iar răspunsul terapeutic trebuie monitorizat clinic şi prin teste funcţionale pulmonare.
Creşterea frecvenţei de administrare inhalatorie a dozelor de
2-agonişti cu durată scurtă de acţiune,
pentru controlul simptomatologiei astmului bronşic, indică reducerea controlului afecţiunii. În acest
caz, schema de tratament a pacientului trebuie reevaluată.
Agravarea bruscă şi progresivă a simptomelor astmului bronşic poate pune viaţa în pericol şi trebuie
avută în vedere creşterea dozei de corticosteroid. La pacienţii cu risc, trebuie instituită monitorizarea
zilnică a debitului respirator.
Flixotide Diskus nu este destinat administrării în crizele de astm bronşic, ci este indicat în tratamentul
de lungă durată al astmului bronşic persistent.
Pentru ameliorarea simtomatologiei, eventual dispariţia simptomelor crizei de astm bronşic, poate fi
necesară administrarea unui bronhodilatator cu acţiune rapidă şi de scurtă durată, de obicei administrat
pe cale inhalatorie.
Similar oricărui corticosteroid administrat inhalator, pot să apară efecte sistemice, în special în cazul
utilizării unor doze mari, timp îndelungat. Probabilitatea de apariţie a efectelor sistemice este mai mică
în cazul administrării corticosteroizilor pe cale inhalatorie comparativ cu administrarea pe cale orală
(vezi pct. 4.9). Efectele sistemice care pot să apară includ sindrom Cushing, facies cushingoid,
supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi,
scăderea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom şi mai rar, un palier de efecte psihologice şi de
comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau
agresivitate (mai ales la copii şi adolescenţi). Ca urmare, este importantă scăderea treptată a dozelor de
corticosteroid până la cea mai mică doză care controlează simptomele (vezi pct. 4.8).
La copiii trataţi timp îndelungat cu corticosteroizi administraţi inhalator, se recomandă măsurarea
periodică a înălţimii.
Anumite persoane pot prezenta o susceptibilitate mai mare la efectele corticosteroizilor administraţi
inhalator comparativ cu majoritatea pacienţilor.
4
Datorită posibilităţii inhibării axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, pacienţii cărora li s-a
înlocuit tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale orală cu tratamentul cu propionat de
fluticazonă administrată inhalator, trebuie supravegheaţi atent, iar funcţia corticosuprarenalei trebuie
monitorizată periodic.
După introducerea în schema de tratament a propionatului de fluticazonă administrat inhalator,
întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administraţi sistemic trebuie efectuată treptat, iar pacienţii
trebuie sfătuiţi să poarte un card de atenţionare care cuprinde informaţii referitoare la dozele
suplimentare suplimentare de corticosteroid necesare în situaţii de stres.
Posibilitatea afectării răspunsului corticosuprarenalian trebuie avută în vedere în situaţii de urgenţă,
incluzând intervenţiile chirurgicale şi de asemenea în situaţii particulare care pot produce stress mai
ales la pacienţii care iau doze mari pe o durată lungă de timp. Trebuie luat în considerare tratamentul
adecvat cu glucocorticoizi în situaţiile clinice corespunzătoare (vezi pct. 4.9).
Înlocuirea tratamentului sistemic cu corticosteroizi cu tratament inhalator poate releva afecţiuni
alergice cum sunt rinita alergică sau eczeme, ale căror simptome au fost controlate anterior prin
administrarea sistemică de corticosteroid.
Tratamentul cu propionat de fluticazonă administrat inhalator nu trebuie întrerupt brusc.
Foarte rar, au fost raportate creşteri ale glicemiei (vezi pct.4.8). Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţi cu antecedente de diabet zaharat.
Similar tuturor corticosteroizilor administraţi inhalator, trebuie acordată atenţie specială pacienţilor cu
tuberculoză pulmonară activă sau latentă.
După punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi concomitent cu propionat de fluticazonă şi ritonavir au fost
raportate interacţiuni medicamentoase semnificative care au determinat reacţii adverse sistemice la
corticosteroizi, incluzând sindrom Cushing şi supresie corticosuprarenală. Ca urmare, administrarea
concomitentă de propionat de fluticazonă şi ritonavir trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care
beneficiul terapeutic potenţial depăşeşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sistemice determinate de
corticosteroizi (vezi pct. 4.5).
Similar altor tratamente inhalatorii, poate să apară bronhospasm paradoxal, cu amplificarea imediată a
wheezing-ului, după administrarea dozei. Acesta trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator
cu acţiune rapidă. Tratamentul cu propionat de fluticazonă trebuie întrerupt imediat, iar pacientul
trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se va institui alt tip de tratament (a se vedea pct. 4.8).
Posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse datorate utilizării anterioare sau intermitente a
corticosteroizilor administraţi oral, poate persista o perioadă de timp. Gradul insuficienţei
corticosuprarenaliene poate impune necesitatea efectuării unui consult medical de specialitate înaintea
procedurilor chirurgicale programate.
Pneumonia la pacienţii cu BPOC
S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la
pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele
dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu
a fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate.
Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului
de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.
Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu
BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se
suprapun.
5
Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată,
indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.
Flixotide Diskus conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sportivi
Propionatul de fluticazonă nu trebuie confundat cu alţi corticosteroizi cum sunt steroizii anabolizanţi,
care sunt folosiţi în mod abuziv de către unii sportivi, administraţi injectabil sau sub formă de
comprimate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În condiţii normale, după administrarea inhalatorie, concentraţia plasmatică a propionatului de
fluticazonă este scăzută, datorită metabolizării în proporţie mare la primul pasaj hepatic şi datorită
eliminării sistemice crescute, mediate de izoenzima CYP 3A4 a citocromului P 450 la nivelul
intestinului şi ficatului. Ca urmare, sunt puţin probabile interacţiuni medicamentoase mediate de
propionatul de fluticazonă care să fie semnificative clinic.
Un studiu privind interacţiunile medicamentoase efectuat la voluntari sănătoşi, a demonstrat că
ritonavirul (inhibitor puternic al citocromului P450 3A4) poate creşte foarte mult concentraţia
plasmatică a propionatului de fluticazonă, rezultând o reducere marcantă a concentraţiilor plasmatice
ale cortizolului. În timpul utilizării după punerea pe piaţă, au fost raportate interacţiuni
medicamentoase semnificative la pacienţii trataţi cu propionat de fluticazonă administrat intranazal
sau inhalator şi ritonavir, rezultând efecte sistemice determinate de corticosteroizi, incluzând sindrom
Cushing şi supresie corticosuprarenală. Ca urmare, administrarea concomitentă a propionatului de
fluticazonă şi a ritonavirului trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care beneficiul terapeutic aşteptat
depăşeşte riscul potenţial de apariţie a reacţiilor adverse sistemice determinate de corticosteroid.
Studiile au arătat că alţi inhibitori ai izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P 450 determină creşteri
neglijabile (în cazul eritromicinei) sau minore (în cazul ketoconazolului) ale concentraţiei plasmatice a
propionatului de fluticazonă, fără scăderea semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale cortizolului.
Totuşi, se recomandă precauţie în cazul administrării asociate a inhibitorilor puternici ai citocromului
P450 3A4 (de exemplu ketoconazol), deoarece există riscul creşterii expunerii sistemice la propionatul
de fluticazonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectul asupra fertilităţii la oameni. Studiile efectuate la animale nu indică
niciun efect al propionatului de fluticazonă asupra fertilităţii femeilor sau bărbaţilor.
Sarcina
Există date limitate cu privire la administrarea la femei însărcinate. Administrarea propionatului de
fluticazonă în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul terapeutic pentru
mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt.
Rezultatele dintr-un studiu epidemiologic retrospectiv nu au arătat un risc crescut de apariţie a
malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii la propionat de fluticazonă comparativ cu alţi
corticosteroizi administraţi inhalator în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 5.2, paragraful
“Studii clinice“).
La animale, studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat numai acele
efecte caracteristice corticosteroizilor, în cazul expunerii sistemice la doze mult mai mari decât dozele
terapeutice recomandate pentru administrarea inhalatorie.
6
Alăptarea
Nu s-a studiat excreţia propionatului de fluticazonă în laptele uman. La femelele de şobolan aflate în
perioada de alăptare s-a evidenţiat prezenţa propionatului de fluticazonă în lapte doar în cazul în care,
după administrarea subcutanată de propionat de fluticazonă, s-au obţinut concentraţii plasmatice
măsurabile. Totuşi, la pacientele tratate cu propionat de fluticazonă administrat inhalator în doze
recomandate, concentraţiile plasmatice sunt probabil mici.
Administrarea propionatului de fluticazonă în timpul alăptării trebuie luată în considerare numai dacă
beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca propionatul de fluticazonă să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse de mai jos sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme afectate şi în funcţie de
frecvenţă. A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea frevenţei: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000) cu includerea raportărilor izolate şi a celor cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile). Evenimentele adverse foarte frecvente, frecvente şi mai puţin
frecvente au fost, în general, obţinute din datele din studiile clinice. Reacţiile adverse rare şi foarte rare
au fost, în general, obţinute din raportările spontane.
Aparate, organe şi sisteme Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Candidoză1orală şi faringiană
Frecvente Pneumonie (la pacienţii cu BPOC)
Rare Candidozăesofagiană
Tulburări ale sistemului imunitar
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cu următoarele manifestări:
Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cutanate
Foarte rare Angioedem (în principal edem facial şi
orofaringian), simptome respiratorii (dispnee
şi/sau bronhospasm) şi reacţii anafilactice
Tulburări endocrine
Foarte rare Efecte sistemice2 incluzând sindrom Cushing,
fizionomie de tip cushingoid, supresie
corticosuprarenală, întârziere a creşterii, scădere a
densităţii minerale osoase, cataractă şi glaucom
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare Hiperglicemie
Tulburări psihice
Foarte rare Anxietate, tulburări ale somnului şi modificări de
comportament, incluzând hiperactivitate şi
iritabilitate (în special la copii)
Cu frecvenţă necunoscută Depresie, agresivitate (în special la copii)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Disfonie3
Foarte rare Bronhospasm paradoxal (vezi pct. 4.4)
7
Cu frecvenţă necunoscută Epistaxis
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Contuzii (vânătăi)
1 La pacienţi la care apare candidoză oro-faringiană, după inhalarea medicamentului, poate fi utilă
clătirea cu apă a cavităţii bucale. Candidoza simptomatică poate fi tratată cu antifungice topice, timp
în care se continuă tratamentul cu propionat de fluticazonă.
2 Vezi pct. 4.4. 3 La unii pacienţi, propionatul de fluticazonă poate determina disfonie. Poate fi utilă clătirea cu apă a
cavităţii bucale, imediat după inhalare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Inhalarea accidentală de propionat de fluticazonă, în doze mai mari decât cele recomandate, poate
determina supresia temporară a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. În acest caz nu sunt
necesare măsuri terapeutice de urgenţă, deoarece funcţia corticosuprarenalei revine la normal în
decursul a câteva zile.
Dacă se continuă administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate, pentru perioade
îndelungate de timp, poate să apară supresia semnificativă a glandei corticosuprarenale. Au fost
raportate foarte rar cazuri de insuficienţă corticosuprarenaliană acută apărute la copii expuşi la doze
mai mari decât cele recomandate (peste 1000 micrograme pe zi), pentru perioade lungi de timp (câteva
luni sau ani); reacţiile adverse includ hipoglicemie şi sechele consecutive (pierderea conştienţei şi/sau
convulsii). Factorii declanşatori ai insuficienţei corticosuprarenaliene acute includ traumatisme,
intervenţii chirurgicale, infecţii sau orice scădere bruscă a dozei.
Tratament
Pacienţii trataţi cu doze mai mari decât cele recomandate trebuie strict monitorizaţi iar doza trebuie
scăzută treptat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
respiratorii, inhalatorii, glucocorticoizi, codul ATC: R03BA05.
Mecanism de acţiune
Administrat pe cale inhalatorie, în doze recomandate, propionatul de fluticazonă prezintă acţiune
antiinflamatoare puternică la nivelul plămânilor, determinând ameliorarea simptomatologiei şi
scăderea numărului de exacerbări ale astmului bronşic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
8
Biodisponibilitatea absolută a propionatului de fluticazonă pentru fiecare dintre dispozitivele de
administrare disponibile, a fost estimată din datele farmacocinetice în cadrul studiilor şi din studiile
comparative cu administrare inhalatorie sau intravenoasă. La subiecţii adulţi sănătoşi,
biodisponibilitatea absolută a fost estimată pentru propionatul de fluticazonă din dispozitivele Diskus
(7,8%), Diskhaler (9%) şi, respectiv, Inhaler CFC-Free (10,9%). La pacienţii cu astm bronşic sau
BPOC a fost observat un nivel scăzut de expunere sistemică în urma administrării de propionat de
fluticazonă pe cale inhalatorie. Absorbţia sistemică se produce îndeosebi la nivel pulmonar şi este
iniţial rapidă, apoi prelungită. Medicamentul depus la nivelul cavităţii bucale şi faringelui poate fi
înghiţit, dar are o contribuţie minimă la expunerea sistemică, datorită hidrosolubilităţii scăzute şi
metabolizării presistemice, rezultând o disponibilitate după administrarea orală mai mică de 1%.
Expunerea sistemică creşte liniar cu doza inhalată.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este mare (aproximativ 300 l). Legarea de
proteinele plasmatice este de 91%.
Metabolizare
Propionatul de fluticazonă este eliminat foarte rapid din circulaţia sistemică, în principal prin
metabolizarea la un metabolit inactiv, acid carboxilic, prin intermediul izoenzimei CYP 3A4 a
citocromului P 450. Este necesară prudenţă în cazul administrării concomitente cu alţi inhibitori ai
CYP 3A4, deoarece există riscul creşterii expunerii sistemice la propionat de fluticazonă.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic al propionatului de fluticazonă este mare (1150 ml/min) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ 8 ore. Clearance-ul renal al propionatului de
fluticazonă este neglijabil (mai mic de 0,2%), iar al metabolitului său mai mic de 5%.
Studii clinice
BPOC
În studiile clinice s-a observat reducerea semnificativă a simptomelor BPOC şi îmbunătăţirea funcţiei
respiratorii, indiferent de vârsta pacientului, sexul, funcţia respiratorie iniţială, statutul de
fumător/nefumător sau prezenţa terenului atopic. Acestea pot determina îmbunătăţirea semnificativă a
calităţii vieţii.
Studiul TORCH (TOwards a Revolution in COPD Health)
Studiul TORCH, desfăşurat pe o perioadă de 3 ani, a analizat efectele tratamentului cu salmeterol-
propionat de fluticazonă Accuhaler/Diskus în doze de 50/500 micrograme, administrat de 2 ori pe zi,
salmeterol Accuhaler/Diskus în doză de 50 micrograme, administrată de 2 ori pe zi, fluticazonă
Accuhaler/Diskus în doză de 500 micrograme, administrată de 2 ori pe zi sau cu placebo, asupra
mortalităţii de orice cauză la pacienţii cu BPOC. Pacienţii cu BPOC moderată până la severă cu
VEMS iniţial <60% din valoarea normală prezisă, au fost incluşi într-un studiu randomizat dublu-orb.
Pe parcursul studiului, pacienţilor li s-a permis administrarea medicamentelor utilizate în BPOC, cu
excepţia altor corticosteroizilor inhalatori, bronhodilatatoarelor cu durată lungă de acţiune şi a
corticosteroizilor sistemici administraţi îndelungat. Durata de supravieţuire la 3 ani a fost determinată
pentru fiecare pacient, indiferent dacă acesta s-a retras sau nu din studiu. Criteriul final principal de
evaluare a studiului a fost scăderea mortalitaţii de orice cauză la 3 ani prin administrarea salmeterol-
fluticazonă comparativ cu placebo.
Placebo
N=1524 Salmeterol 50
N=1521 Propionat de
fluticazonă 500
N=1534 Salmeterol-
propionat de
fluticazonă
50/500
N=1533
Mortalitatea de orice cauză la 3 ani
9
Număr de decese
(%) 231 (15,2%) 205 (13,5%) 246 (16,0%) 193 (12,6%)
Risc relativ
comparativ cu
placebo
(Interval de
încredere)
Valoarea p N/A 0,879
(0,73, 1,06)
0,180 1,060
(0,89, 1,27)
0,525
0,825
(0,68, 1,00)
0,052
*
Risc relativ
Salmeterol-
Propionat de
fluticazonă 50/500
comparativ cu
componentele
(Interval de
încredere)
Valoarea p N/A 0,932
(0,77, 1,13)
0,481 0,774
(0,64, 0,93)
0,007
N/A
* Valoarea p ajustată obţinută în 2 analize intermediare asupra comparării eficacităţii iniţiale prin
analize stratificate de tip log pentru statusul fumător/nefumător.
Asocierea salmeterol- propionat de fluticazonă a scăzut riscul de deces în orice moment pe parcursul
celor 3 ani cu 17,5%, comparativ cu placebo (risc relativ 0,825 (interval de încredere 95%: 0,68, 1,00,
p=0,052); toate valorile ajustate în funcţie de analizele intermediare). S-a realizat o scădere cu 12% a
riscului de deces de orice cauză, în orice moment pe parcursul celor 3 ani de tratament cu salmeterol,
comparativ cu placebo (p=0,180) şi o creştere a acestui risc cu 6% în cazul administrării propionatului
de fluticazonă, comparativ cu placebo (p=0,525).
O analiză suplimentară care a utilizat analiza riscului proporţional Cox (Cox's Proportional Hazards) a
furnizat o valoare a riscului relativ de 0,811 (interval de încredere 95%: 0,670, 0,982, p=0,031) pentru
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo, rezultat care reprezintă o
scădere cu 19% a riscului de deces în orice moment pe parcursul celor 3 ani de studiu. Acest model a
fost adaptat în funcţie de o serie de factori importanţi (statusul fumător/nefumător, vârstă, sex, regiune
geografică, VEMS iniţial şi IMC-indicele de masa corporală). Nu s-a dovedit că aceşti factori modifică
efectele terapeutice.
Procentul de pacienţi care a decedat în timpul celor 3 ani datorită unor complicaţii ale BPOC a fost de
6% pentru grupul placebo, 6,1% pentru grupul tratat cu salmeterol, 6,9% pentru grupul tratat cu
propionat de fluticazonă şi 4,7% pentru grupul tratat cu asocierea salmeterol - propionat de
fluticazonă.
Asocierea salmeterol - fluticazonă a scăzut incidenţa exacerbărilor de intensitate moderată până la
severă cu 25% (interval de încredere 95%: 19%, 31%; p<0,001) comparativ cu placebo. Tratamentul
cu asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a scăzut incidenţa exacerbărilor cu 12% comparativ
cu salmeterol administrat în monoterapie (interval de încredere 95%: 5%, 19%, p=0,002) şi cu 9%
comparativ cu monoterapia cu propionat de fluticazonă (interval de încredere 95%: 1%, 16%,
p=0,024). Asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a determinat o scădere semnificativă a
incidenţei exacerbărilor comparativ cu placebo, de 15% (interval de încredere 95%: 7%, 22%;
p<0,001), respectiv de 18% (interval de încredere 95%: 11%, 24%; p<0,001).
Calitatea vieţii legată de starea de sănătate măsurată cu ajutorul chestionarului standardizat St.George,
a fost ameliorată la toate grupurile de tratament comparativ cu placebo. Ameliorarea medie după 3 ani
de tratament cu asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo a fost de -3,1
unităţi (interval de încredere 95%: -4,1, -2,1; p<0,001), comparativ cu salmeterol administrat în
10
monoterapie la care a fost de -2,2 unităţi (p<0,001) şi comparativ cu propionatul de fluticazonă
administrată în monoterapie unde valoarea a fost de -1,2 unităţi (p=0,017).
Pe durata celor 3 ani ani de studiu, valorile VEMS au fost mai mari la pacienţii trataţi cu asocierea
salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu valorile la pacienţii din grupul placebo (diferenţa
medie de-a lungul celor 3 ani a fost 92 ml, interval de încredere 95%: 75, 108 ml; p<0,001). De
asemenea, asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a fost mai eficace decât salmeterol sau
propionatul de fluticazonă în monoterapie în ameliorarea VEMS-ului (diferenţa medie 50 ml, p<0,001
pentru salmeterol şi 44 ml, p<0,001 pentru propionatul de fluticazonă).
Probabilitatea apariţiei pneumoniei, raportată ca reacţie adversă, estimată pe durata a 3 ani, a fost
12,3% în cazul placebo, 13,3% pentru salmeterol în monoterapie, 18,3% pentru propionatul de
fluticazonă şi 19,6% pentru asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă (rata riscului pentru
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo: 1,64, interval de încredere
95%: 1,33, 2,01, p<0.001). Nu s-a dovedit o creştere a numărului de decese având drept cauză
pneumonia; decesele survenite în timpul tratamentului şi care au fost raportate având drept cauză
principală pneumonia au fost în număr de 7 în cazul în care s-a administrat placebo, 9 în cazul
tratamentului cu salmeterol, 13 în cazul tratamentului cu fluticazonă şi 8 în cazul tratamentului cu
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă. Nu s-a estimat o diferenţă semnificativă în ceea ce
priveşte frecvenţa de apariţie a fracturilor osoase (5,1% în cazul placebo, 5,1% în cazul salmeterolului,
5,4% în cazul propionatului de fluticazonă şi 6,3% în cazul asocierii salmeterol - propionat de
fluticazonă; riscul relativ pentru salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo: 1,22,
interval de încredere 95%: 0,87, 1,72, p=0.248). Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse de tipul
tulburări oculare, tulburări la nivelul oaselor şi tulburări la nivelul axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian a fost mică şi nu s-a observat nicio diferenţă între grupurile de pacienţi. Nu a fost
evidenţiată creşterea frecvenţei de apariţie a evenimentelor adverse cardiace la grupurile tratate cu
salmeterol.
Administrarea în timpul sarcinii a medicamentelor care conţin propionat de fluticazonă, pentru
tratamentul astmului bronşic
A fost realizat un studiu epidemiologic observaţional retrospectiv, de tip cohortă, utilizând înregistrări
medicale electronice din Marea Britanie, pentru a evalua riscul apariţiei malformaţiilor congenitale
majore în urma expunerii în primul trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în
monoterapie, precum şi la asocierea salmeterol/propionat de fluticazonă comparativ cu corticosteroizii
inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă. În acest studiu nu a fost inclus niciun comparator
placebo.
În cadrul cohortei cu astm bronşic, care a inclus 5362 de sarcini expuse în primul trimestru la
corticosteroizi inhalatori, au fost identificate 131 de cazuri diagnosticate cu malformaţii congenitale
majore; 1612 (30%) au fost expuse la propionat de fluticazonă sau la salmeterol/propionat de
fluticazonă, din care 42 de cazuri au fost diagnosticate cu malformaţii congenitale majore. Raportul
ajustat al şanselor de apariţie a malformaţiilor congenitale majore diagnosticate până la 1 an, a fost de
1,1 (IÎ 95%: 0,5 – 2,3) pentru femeile cu astm bronşic moderat expuse la propionat de fluticazonă
comparativ cu corticosteroizii inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă, respectiv 1,2 (IÎ 95%:
0,7 – 2,0) pentru femeile cu astm bronşic considerabil până la sever. Nu a fost observată nicio
diferenţă a riscului de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii în primul
trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în monoterapie comparativ cu asocierea
salmeterol/propionat de fluticazonă. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în
grupurile cu diferite grade de severitate ale astmului bronşic a fost cuprins între 2,0 şi 2,9 per 100 de
sarcini expuse la propionat de fluticazonă, care este comparabil cu rezultatele dintr-un studiu care a
inclus 15840 de sarcini din baza medicală de date din Marea Britanie (General Practice Research
Database) care nu au fost expuse la tratament pentru astm bronşic (2,8 evenimente de malformaţii
congenitale majore per 100 de sarcini).
5.3 Date preclinice de siguranţă
11
Studiile de toxicitate au evidenţiat numai acele efecte specifice corticosteroizilor potenţi şi numai la
doze cu mult mai mari decât cele administrate în scop terapeutic. Nu au fost observate reacţii adverse
noi în cadrul studiilor de toxicitate după administrarea de doze repetate, studiilor asupra funcţiei de
reproducere sau studiilor de teratogeneză.
In vitro şi in vivo, propionatul de fluticazonă nu a prezentat activitate mutagenă şi nu a demonstrat
potenţial carcinogen la rozătoare. De asemenea, s-a dovedit a fi neiritant şi nesensibilizant la animale.
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flixotide Diskus 100 micrograme: 2 ani
Flixotide Diskus 250 micrograme: 3 ani
Flixotide Diskus 500 micrograme: 3 ani
6.4 Precauţii speciale de păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
A se feri de umezeală.
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată, care trebuie deschisă numai când
medicamentul este utilizat pentru prima dată. Odată desfăcută, folia metalică de ambalaj trebuie
aruncată.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un dispozitiv inhalator din plastic sub formă de disc, conţinând un blister din PVC/Al a 28
sau 60 de doze individuale, introdus în folie laminată.
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată. Această folie asigură protecţie faţă de
umezeală şi trebuie deschisă numai când utilizaţi medicamentul pentru prima dată. Odată desfăcută,
folia metalică de ambalaj trebuie aruncată.
ÎNCHIS:
Când se scoate Flixotide Diskus din cutie şi se îndepărtează folia metalică, acesta este în poziţia închis.
12
DESCHIS:
Flixotide Diskus conţine 28 sau 60 de doze individuale de medicament, sub formă de pulbere.
Fiecare doză este măsurată cu exactitate şi protejată pentru asigurarea sterilităţii. Dispozitivul nu poate
fi reumplut.
Indicatorul pentru doze cu care este prevăzut dispozitivul Flixotide Diskus indică numărul de doze
disponibile. Ultimele 5 doze (numerele de la 5 la 0) sunt colorate în roşu pentru a avertiza atunci când
au mai rămas puţine doze.
Flixotide Diskus este uşor de utilizat. Când pacientul are nevoie de o doză trebuie să parcurgă cele 5
etape prezentate mai jos:
1. Deschidere
2. Încărcare doză
3. Inhalare
4. Închidere
5. Clătire
Modul de funcţionare a Flixotide Diskus
Prin culisare, pârghia Flixotide Diskus deschide un mic orificiu în piesa bucală şi eliberează o doză,
pregătită pentru inhalare. La închiderea Flixotide Diskus pârghia revine automat la poziţia iniţială.
Carcasa din plastic protejează dispozitivul Flixotide Diskus atunci când nu este utilizat.
Mod de utilizare Flixotide Diskus
1. Deschidere
Pentru a deschide Flixotide Diskus se ţine dispozitivul din plastic într-o mână şi se apasă cu degetul
mare al celeilalte mâini pe locul special pentru deget. Se roteşte piesa cu degetul până la capăt.
13
2. Încărcarea dozei
Se ţine Flixotide Diskus cu piesa bucală spre pacient. Se culisează pârghia spre în afară până se aude
un clic. Flixotide Diskus este acum gata de utilizare. De fiecare dată când pârghia este împinsă înapoi,
se pregăteşte o doză pentru inhalare. Acest lucru este arătat de indicatorul de doze. Pacientul nu
trebuie să se joace cu pârghia, deoarece se pierd doze.
3. Inhalare
Înainte de a începe să inhaleze doza, pacientul trebuie să citească cu atenţie acest punct.
- Se ţine Flixotide Diskus la distanţă de gură. Se expiră profund. Nu trebuie expirat niciodată în
Flixotide Diskus.
- Se pune piesa bucală între buze. Se inspiră profund pe gură prin Flixotide Diskus, NU prin nas.
Eventual trebuie precizat pacientului să îşi preseze narinele cu 2 degete.
- Se îndepărtează Flixotide Diskus de la nivelul gurii.
- Se ţine respiraţia timp de aproximativ 10 secunde sau atât timp cât se poate.
- Se expiră încet.
14
4. Închidere
Pentru a închide Flixotide Diskus se pune degetul mare în locul special pentru deget şi se roteşte către
pacient atât cât este posibil. Când se închide Flixotide Diskus se aude un clic. Pârghia revine automat
la poziţia iniţială. Flixotide Diskus este acum gata de reutilizare.
5. Clătire
După administrare, se clăteşte cavitatea bucală cu apă şi se scuipă.
Dacă pacientului i s-a indicat să îşi administreze două doze inhalatorii consecutive, trebuie să închidă
Flixotide Diskus şi să repete etapele de la 1 la 4.
NU TREBUIE UITAT
Flixotide Diskus trebuie menţinut uscat.
Trebuie ţinut închis când nu este utilizat.
Nu se expiră niciodată în Flixotide Diskus.
15
Pacientul trebuie să acţioneze pârghia de încărcare doar atunci când este pregătit să inhaleze o
doză.
Nu trebuie depăşită doza recomandată.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXO WELLCOME UK LIMITED
980 Great West Road, Brentford,
Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Flixotide Diskus 100 micrograme: 2336/2010/01-02
Flixotide Diskus 250 micrograme: 2337/2010/01-02
Flixotide Diskus 500 micrograme: 2338/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Flixotide Diskus 100 micrograme pulbere de inhalat
Flixotide Diskus 250 micrograme pulbere de inhalat
Flixotide Diskus 500 micrograme pulbere de inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Flixotide Diskus 100 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 100 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Flixotide Diskus 250 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 250 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Flixotide Diskus 500 micrograme
Fiecare doză conţine propionat de fluticazonă micronizat 500 micrograme.
Excipient: lactoză monohidrat până la 12,5 mg.
Fiecare dispozitiv inhalator eliberează 28 sau 60 de doze.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de inhalat
Pulbere fină de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de fond, antiinflamator, al astmului bronşic persistent.
Astmul bronşic persistent se defineşte prin prezenţa simptomelor caracteristice crizei de astm bronşic
în timpul zilei, mai frecvent de o dată pe săptămână şi/sau în cursul nopţii, mai frecvent de două ori pe
lună.
Prin introducerea tratamentului cu propionat de fluticazonă pe cale inhalatorie, mulţi pacienţi care
utilizează corticosteroizi pe cale sistemică pentru controlul adecvat al simptomatologiei, vor putea să
scadă semnificativ dozele orale de corticosteroid sau să elimine tratamentul cu aceştia.
Adulţi
Tratament adjuvant al bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC) severe (VEMS< 50% din
valoarea prezisă), cu exacerbări repetate.
2
Propionatul de fluticazonă este indicat în managementul BPOC atunci când este folosit în combinaţie
cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (de exemplu beta agonişti cu durată lungă de acţiune).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la caracterul de fond al tratamentului cu propionat de fluticazonă
administrat inhalator şi asupra faptului că acesta trebuie administrat regulat, chiar şi atunci când sunt
asimptomatici.
Flixotide Diskus este destinat numai administrării pe cale inhalatorie orală.
Astm bronşic
Efectul terapeutic apare după 4 până la 7 zile de la iniţierea tratamentului, deşi unele beneficii
terapeutice pot să apară în mai puţin de 24 de ore la pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu
corticosteroizi administraţi inhalator.
Dacă pacienţii consideră că tratamentul cu un bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune a devenit mai
puţin eficace sau dacă simt nevoia creşterii frecvenţei de administrare a acestor medicamente, trebuie
efectuat un consult medical de specialitate.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza uzuală este de 100 până la 1000 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de
2 ori pe zi.
Doza iniţială de propionat de fluticazonă trebuie stabilită în funcţie de severitatea bolii:
Astm bronşic uşor 100-250 micrograme propionat de fluticazonă, administrat inhalator,
de 2 ori pe zi
Astm bronşic moderat 250-500 micrograme propionat de fluticazonă, administrat inhalator,
de 2 ori pe zi
Astm bronşic sever 500-1000 micrograme propionat de fluticazonă, administrat
inhalator, de 2 ori pe zi
Ulterior, doza poate fi ajustată până la realizarea controlului simptomelor sau doza poate fi micşorată
până la doza minimă eficace, în funcţie de răspunsul clinic individual.
Alternativ, doza iniţială de propionat de fluticazonă poate fi calculată ca fiind aproximativ jumătate
din doza totală zilnică de dipropionat de beclometazonă sau echivalentă cu cea administrată prin
flaconul presurizat dozat.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
Doza uzuală este 50 până la 200 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de 2 ori
pe zi.
La majoritatea copiilor şi adolescenţilor, simptomele determinate de astmul bronşic sunt controlate
adecvat prin administrarea unor doze de 50 până la 100 micrograme propionat de fluticazonă, de 2 ori
pe zi. La acei pacienţi al căror astm bronşic nu este suficient controlat, se poate obţine un beneficiu
terapeutic suplimentar prin creşterea dozei până la 200 micrograme propionat de fluticazonă, de 2 ori
pe zi.
Doza iniţială de propionat de fluticazonă administrată la copii şi adolescenţi trebuie calculată în
funcţie de severitatea afecţiunii.
Ulterior, doza poate fi ajustată până la realizarea controlului simptomelor iar dozele pot fi micşorate
până la doza minimă eficace, în funcţie de răspunsul clinic individual.
3
Copii cu vârsta mai mică de 4 ani
Acest dispozitiv nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani. Pentru
această grupă de vârstă sunt disponibile alte dispozitive pentru administrare inhalatorie.
Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC)
Adulţi: doza uzuală este de 500 micrograme propionat de fluticazonă, administrată inhalator, de 2 ori
pe zi, folosit în combinaţie cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune (de exemplu beta agonişti
cu durată lungă de acţiune).
Medicaţia trebuie administrată zilnic pentru efect terapeutic optim care se obţine în decurs de 3 până la
6 luni. În cazul în care după 3 - 6 luni de tratament nu se observă ameliorarea simptomatologiei, se
impune reexaminarea medicală a pacientului.
Numai Flixotide Diskus 250 micrograme sau Flixotide Diskus 500 micrograme este adecvat pentru
administrarea acestei doze.
Grupe speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici sau la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la propionat de fluticazonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Abordarea terapeutică a astmului bronşic trebuie realizată conform criteriilor de stadializare ale
astmului bronşic, iar răspunsul terapeutic trebuie monitorizat clinic şi prin teste funcţionale pulmonare.
Creşterea frecvenţei de administrare inhalatorie a dozelor de
2-agonişti cu durată scurtă de acţiune,
pentru controlul simptomatologiei astmului bronşic, indică reducerea controlului afecţiunii. În acest
caz, schema de tratament a pacientului trebuie reevaluată.
Agravarea bruscă şi progresivă a simptomelor astmului bronşic poate pune viaţa în pericol şi trebuie
avută în vedere creşterea dozei de corticosteroid. La pacienţii cu risc, trebuie instituită monitorizarea
zilnică a debitului respirator.
Flixotide Diskus nu este destinat administrării în crizele de astm bronşic, ci este indicat în tratamentul
de lungă durată al astmului bronşic persistent.
Pentru ameliorarea simtomatologiei, eventual dispariţia simptomelor crizei de astm bronşic, poate fi
necesară administrarea unui bronhodilatator cu acţiune rapidă şi de scurtă durată, de obicei administrat
pe cale inhalatorie.
Similar oricărui corticosteroid administrat inhalator, pot să apară efecte sistemice, în special în cazul
utilizării unor doze mari, timp îndelungat. Probabilitatea de apariţie a efectelor sistemice este mai mică
în cazul administrării corticosteroizilor pe cale inhalatorie comparativ cu administrarea pe cale orală
(vezi pct. 4.9). Efectele sistemice care pot să apară includ sindrom Cushing, facies cushingoid,
supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi,
scăderea densităţii minerale osoase, cataractă, glaucom şi mai rar, un palier de efecte psihologice şi de
comportament, inclusiv hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau
agresivitate (mai ales la copii şi adolescenţi). Ca urmare, este importantă scăderea treptată a dozelor de
corticosteroid până la cea mai mică doză care controlează simptomele (vezi pct. 4.8).
La copiii trataţi timp îndelungat cu corticosteroizi administraţi inhalator, se recomandă măsurarea
periodică a înălţimii.
Anumite persoane pot prezenta o susceptibilitate mai mare la efectele corticosteroizilor administraţi
inhalator comparativ cu majoritatea pacienţilor.
4
Datorită posibilităţii inhibării axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, pacienţii cărora li s-a
înlocuit tratamentul cu corticosteroizi administraţi pe cale orală cu tratamentul cu propionat de
fluticazonă administrată inhalator, trebuie supravegheaţi atent, iar funcţia corticosuprarenalei trebuie
monitorizată periodic.
După introducerea în schema de tratament a propionatului de fluticazonă administrat inhalator,
întreruperea tratamentului cu corticosteroizi administraţi sistemic trebuie efectuată treptat, iar pacienţii
trebuie sfătuiţi să poarte un card de atenţionare care cuprinde informaţii referitoare la dozele
suplimentare suplimentare de corticosteroid necesare în situaţii de stres.
Posibilitatea afectării răspunsului corticosuprarenalian trebuie avută în vedere în situaţii de urgenţă,
incluzând intervenţiile chirurgicale şi de asemenea în situaţii particulare care pot produce stress mai
ales la pacienţii care iau doze mari pe o durată lungă de timp. Trebuie luat în considerare tratamentul
adecvat cu glucocorticoizi în situaţiile clinice corespunzătoare (vezi pct. 4.9).
Înlocuirea tratamentului sistemic cu corticosteroizi cu tratament inhalator poate releva afecţiuni
alergice cum sunt rinita alergică sau eczeme, ale căror simptome au fost controlate anterior prin
administrarea sistemică de corticosteroid.
Tratamentul cu propionat de fluticazonă administrat inhalator nu trebuie întrerupt brusc.
Foarte rar, au fost raportate creşteri ale glicemiei (vezi pct.4.8). Acest lucru trebuie avut în vedere la
pacienţi cu antecedente de diabet zaharat.
Similar tuturor corticosteroizilor administraţi inhalator, trebuie acordată atenţie specială pacienţilor cu
tuberculoză pulmonară activă sau latentă.
După punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi concomitent cu propionat de fluticazonă şi ritonavir au fost
raportate interacţiuni medicamentoase semnificative care au determinat reacţii adverse sistemice la
corticosteroizi, incluzând sindrom Cushing şi supresie corticosuprarenală. Ca urmare, administrarea
concomitentă de propionat de fluticazonă şi ritonavir trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care
beneficiul terapeutic potenţial depăşeşte riscul apariţiei reacţiilor adverse sistemice determinate de
corticosteroizi (vezi pct. 4.5).
Similar altor tratamente inhalatorii, poate să apară bronhospasm paradoxal, cu amplificarea imediată a
wheezing-ului, după administrarea dozei. Acesta trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator
cu acţiune rapidă. Tratamentul cu propionat de fluticazonă trebuie întrerupt imediat, iar pacientul
trebuie evaluat şi, dacă este necesar, se va institui alt tip de tratament (a se vedea pct. 4.8).
Posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse datorate utilizării anterioare sau intermitente a
corticosteroizilor administraţi oral, poate persista o perioadă de timp. Gradul insuficienţei
corticosuprarenaliene poate impune necesitatea efectuării unui consult medical de specialitate înaintea
procedurilor chirurgicale programate.
Pneumonia la pacienţii cu BPOC
S-a observat o creștere a incidenței pneumoniei, inclusiv a pneumoniei care necesită spitalizare, la
pacienții cu BPOC care urmează tratament cu corticosteroizi administrați prin inhalare. Există unele
dovezi de creștere a riscului de pneumonie odată cu creșterea dozei de steroizi, dar această ipoteză nu
a fost demonstrată în mod clar în studiile efectuate.
Nu există dovezi clinice concludente de diferențe intra-categorie în ceea ce privește anvergura riscului
de pneumonie în rândul produselor administrate prin inhalare care conțin corticosteroizi.
Medicii trebuie să își păstreze vigilența pentru depistarea posibilei apariții a pneumoniei la pacienții cu
BPOC, deoarece caracteristicile clinice ale acestor infecții și simptomele de exacerbare a BPOC se
suprapun.
5
Factorii de risc pentru pneumonie la pacienții cu BPOC includ fumatul în prezent, vârsta înaintată,
indice de masă corporală (IMC) scăzut și BPOC severă.
Flixotide Diskus conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sportivi
Propionatul de fluticazonă nu trebuie confundat cu alţi corticosteroizi cum sunt steroizii anabolizanţi,
care sunt folosiţi în mod abuziv de către unii sportivi, administraţi injectabil sau sub formă de
comprimate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În condiţii normale, după administrarea inhalatorie, concentraţia plasmatică a propionatului de
fluticazonă este scăzută, datorită metabolizării în proporţie mare la primul pasaj hepatic şi datorită
eliminării sistemice crescute, mediate de izoenzima CYP 3A4 a citocromului P 450 la nivelul
intestinului şi ficatului. Ca urmare, sunt puţin probabile interacţiuni medicamentoase mediate de
propionatul de fluticazonă care să fie semnificative clinic.
Un studiu privind interacţiunile medicamentoase efectuat la voluntari sănătoşi, a demonstrat că
ritonavirul (inhibitor puternic al citocromului P450 3A4) poate creşte foarte mult concentraţia
plasmatică a propionatului de fluticazonă, rezultând o reducere marcantă a concentraţiilor plasmatice
ale cortizolului. În timpul utilizării după punerea pe piaţă, au fost raportate interacţiuni
medicamentoase semnificative la pacienţii trataţi cu propionat de fluticazonă administrat intranazal
sau inhalator şi ritonavir, rezultând efecte sistemice determinate de corticosteroizi, incluzând sindrom
Cushing şi supresie corticosuprarenală. Ca urmare, administrarea concomitentă a propionatului de
fluticazonă şi a ritonavirului trebuie evitată, cu excepţia cazurilor în care beneficiul terapeutic aşteptat
depăşeşte riscul potenţial de apariţie a reacţiilor adverse sistemice determinate de corticosteroid.
Studiile au arătat că alţi inhibitori ai izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P 450 determină creşteri
neglijabile (în cazul eritromicinei) sau minore (în cazul ketoconazolului) ale concentraţiei plasmatice a
propionatului de fluticazonă, fără scăderea semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale cortizolului.
Totuşi, se recomandă precauţie în cazul administrării asociate a inhibitorilor puternici ai citocromului
P450 3A4 (de exemplu ketoconazol), deoarece există riscul creşterii expunerii sistemice la propionatul
de fluticazonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectul asupra fertilităţii la oameni. Studiile efectuate la animale nu indică
niciun efect al propionatului de fluticazonă asupra fertilităţii femeilor sau bărbaţilor.
Sarcina
Există date limitate cu privire la administrarea la femei însărcinate. Administrarea propionatului de
fluticazonă în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul terapeutic pentru
mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt.
Rezultatele dintr-un studiu epidemiologic retrospectiv nu au arătat un risc crescut de apariţie a
malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii la propionat de fluticazonă comparativ cu alţi
corticosteroizi administraţi inhalator în timpul primului trimestru de sarcină (vezi pct. 5.2, paragraful
“Studii clinice“).
La animale, studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere au evidenţiat numai acele
efecte caracteristice corticosteroizilor, în cazul expunerii sistemice la doze mult mai mari decât dozele
terapeutice recomandate pentru administrarea inhalatorie.
6
Alăptarea
Nu s-a studiat excreţia propionatului de fluticazonă în laptele uman. La femelele de şobolan aflate în
perioada de alăptare s-a evidenţiat prezenţa propionatului de fluticazonă în lapte doar în cazul în care,
după administrarea subcutanată de propionat de fluticazonă, s-au obţinut concentraţii plasmatice
măsurabile. Totuşi, la pacientele tratate cu propionat de fluticazonă administrat inhalator în doze
recomandate, concentraţiile plasmatice sunt probabil mici.
Administrarea propionatului de fluticazonă în timpul alăptării trebuie luată în considerare numai dacă
beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial la făt.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca propionatul de fluticazonă să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse de mai jos sunt clasificate pe aparate, organe şi sisteme afectate şi în funcţie de
frecvenţă. A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea frevenţei: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000) cu includerea raportărilor izolate şi a celor cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile). Evenimentele adverse foarte frecvente, frecvente şi mai puţin
frecvente au fost, în general, obţinute din datele din studiile clinice. Reacţiile adverse rare şi foarte rare
au fost, în general, obţinute din raportările spontane.
Aparate, organe şi sisteme Reacţii adverse la medicament
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Candidoză1orală şi faringiană
Frecvente Pneumonie (la pacienţii cu BPOC)
Rare Candidozăesofagiană
Tulburări ale sistemului imunitar
Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate cu următoarele manifestări:
Mai puţin frecvente Reacţii de hipersensibilitate cutanate
Foarte rare Angioedem (în principal edem facial şi
orofaringian), simptome respiratorii (dispnee
şi/sau bronhospasm) şi reacţii anafilactice
Tulburări endocrine
Foarte rare Efecte sistemice2 incluzând sindrom Cushing,
fizionomie de tip cushingoid, supresie
corticosuprarenală, întârziere a creşterii, scădere a
densităţii minerale osoase, cataractă şi glaucom
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte rare Hiperglicemie
Tulburări psihice
Foarte rare Anxietate, tulburări ale somnului şi modificări de
comportament, incluzând hiperactivitate şi
iritabilitate (în special la copii)
Cu frecvenţă necunoscută Depresie, agresivitate (în special la copii)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Disfonie3
Foarte rare Bronhospasm paradoxal (vezi pct. 4.4)
7
Cu frecvenţă necunoscută Epistaxis
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Contuzii (vânătăi)
1 La pacienţi la care apare candidoză oro-faringiană, după inhalarea medicamentului, poate fi utilă
clătirea cu apă a cavităţii bucale. Candidoza simptomatică poate fi tratată cu antifungice topice, timp
în care se continuă tratamentul cu propionat de fluticazonă.
2 Vezi pct. 4.4. 3 La unii pacienţi, propionatul de fluticazonă poate determina disfonie. Poate fi utilă clătirea cu apă a
cavităţii bucale, imediat după inhalare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Inhalarea accidentală de propionat de fluticazonă, în doze mai mari decât cele recomandate, poate
determina supresia temporară a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. În acest caz nu sunt
necesare măsuri terapeutice de urgenţă, deoarece funcţia corticosuprarenalei revine la normal în
decursul a câteva zile.
Dacă se continuă administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate, pentru perioade
îndelungate de timp, poate să apară supresia semnificativă a glandei corticosuprarenale. Au fost
raportate foarte rar cazuri de insuficienţă corticosuprarenaliană acută apărute la copii expuşi la doze
mai mari decât cele recomandate (peste 1000 micrograme pe zi), pentru perioade lungi de timp (câteva
luni sau ani); reacţiile adverse includ hipoglicemie şi sechele consecutive (pierderea conştienţei şi/sau
convulsii). Factorii declanşatori ai insuficienţei corticosuprarenaliene acute includ traumatisme,
intervenţii chirurgicale, infecţii sau orice scădere bruscă a dozei.
Tratament
Pacienţii trataţi cu doze mai mari decât cele recomandate trebuie strict monitorizaţi iar doza trebuie
scăzută treptat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor
respiratorii, inhalatorii, glucocorticoizi, codul ATC: R03BA05.
Mecanism de acţiune
Administrat pe cale inhalatorie, în doze recomandate, propionatul de fluticazonă prezintă acţiune
antiinflamatoare puternică la nivelul plămânilor, determinând ameliorarea simptomatologiei şi
scăderea numărului de exacerbări ale astmului bronşic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
8
Biodisponibilitatea absolută a propionatului de fluticazonă pentru fiecare dintre dispozitivele de
administrare disponibile, a fost estimată din datele farmacocinetice în cadrul studiilor şi din studiile
comparative cu administrare inhalatorie sau intravenoasă. La subiecţii adulţi sănătoşi,
biodisponibilitatea absolută a fost estimată pentru propionatul de fluticazonă din dispozitivele Diskus
(7,8%), Diskhaler (9%) şi, respectiv, Inhaler CFC-Free (10,9%). La pacienţii cu astm bronşic sau
BPOC a fost observat un nivel scăzut de expunere sistemică în urma administrării de propionat de
fluticazonă pe cale inhalatorie. Absorbţia sistemică se produce îndeosebi la nivel pulmonar şi este
iniţial rapidă, apoi prelungită. Medicamentul depus la nivelul cavităţii bucale şi faringelui poate fi
înghiţit, dar are o contribuţie minimă la expunerea sistemică, datorită hidrosolubilităţii scăzute şi
metabolizării presistemice, rezultând o disponibilitate după administrarea orală mai mică de 1%.
Expunerea sistemică creşte liniar cu doza inhalată.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru este mare (aproximativ 300 l). Legarea de
proteinele plasmatice este de 91%.
Metabolizare
Propionatul de fluticazonă este eliminat foarte rapid din circulaţia sistemică, în principal prin
metabolizarea la un metabolit inactiv, acid carboxilic, prin intermediul izoenzimei CYP 3A4 a
citocromului P 450. Este necesară prudenţă în cazul administrării concomitente cu alţi inhibitori ai
CYP 3A4, deoarece există riscul creşterii expunerii sistemice la propionat de fluticazonă.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic al propionatului de fluticazonă este mare (1150 ml/min) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ 8 ore. Clearance-ul renal al propionatului de
fluticazonă este neglijabil (mai mic de 0,2%), iar al metabolitului său mai mic de 5%.
Studii clinice
BPOC
În studiile clinice s-a observat reducerea semnificativă a simptomelor BPOC şi îmbunătăţirea funcţiei
respiratorii, indiferent de vârsta pacientului, sexul, funcţia respiratorie iniţială, statutul de
fumător/nefumător sau prezenţa terenului atopic. Acestea pot determina îmbunătăţirea semnificativă a
calităţii vieţii.
Studiul TORCH (TOwards a Revolution in COPD Health)
Studiul TORCH, desfăşurat pe o perioadă de 3 ani, a analizat efectele tratamentului cu salmeterol-
propionat de fluticazonă Accuhaler/Diskus în doze de 50/500 micrograme, administrat de 2 ori pe zi,
salmeterol Accuhaler/Diskus în doză de 50 micrograme, administrată de 2 ori pe zi, fluticazonă
Accuhaler/Diskus în doză de 500 micrograme, administrată de 2 ori pe zi sau cu placebo, asupra
mortalităţii de orice cauză la pacienţii cu BPOC. Pacienţii cu BPOC moderată până la severă cu
VEMS iniţial <60% din valoarea normală prezisă, au fost incluşi într-un studiu randomizat dublu-orb.
Pe parcursul studiului, pacienţilor li s-a permis administrarea medicamentelor utilizate în BPOC, cu
excepţia altor corticosteroizilor inhalatori, bronhodilatatoarelor cu durată lungă de acţiune şi a
corticosteroizilor sistemici administraţi îndelungat. Durata de supravieţuire la 3 ani a fost determinată
pentru fiecare pacient, indiferent dacă acesta s-a retras sau nu din studiu. Criteriul final principal de
evaluare a studiului a fost scăderea mortalitaţii de orice cauză la 3 ani prin administrarea salmeterol-
fluticazonă comparativ cu placebo.
Placebo
N=1524 Salmeterol 50
N=1521 Propionat de
fluticazonă 500
N=1534 Salmeterol-
propionat de
fluticazonă
50/500
N=1533
Mortalitatea de orice cauză la 3 ani
9
Număr de decese
(%) 231 (15,2%) 205 (13,5%) 246 (16,0%) 193 (12,6%)
Risc relativ
comparativ cu
placebo
(Interval de
încredere)
Valoarea p N/A 0,879
(0,73, 1,06)
0,180 1,060
(0,89, 1,27)
0,525
0,825
(0,68, 1,00)
0,052
*
Risc relativ
Salmeterol-
Propionat de
fluticazonă 50/500
comparativ cu
componentele
(Interval de
încredere)
Valoarea p N/A 0,932
(0,77, 1,13)
0,481 0,774
(0,64, 0,93)
0,007
N/A
* Valoarea p ajustată obţinută în 2 analize intermediare asupra comparării eficacităţii iniţiale prin
analize stratificate de tip log pentru statusul fumător/nefumător.
Asocierea salmeterol- propionat de fluticazonă a scăzut riscul de deces în orice moment pe parcursul
celor 3 ani cu 17,5%, comparativ cu placebo (risc relativ 0,825 (interval de încredere 95%: 0,68, 1,00,
p=0,052); toate valorile ajustate în funcţie de analizele intermediare). S-a realizat o scădere cu 12% a
riscului de deces de orice cauză, în orice moment pe parcursul celor 3 ani de tratament cu salmeterol,
comparativ cu placebo (p=0,180) şi o creştere a acestui risc cu 6% în cazul administrării propionatului
de fluticazonă, comparativ cu placebo (p=0,525).
O analiză suplimentară care a utilizat analiza riscului proporţional Cox (Cox's Proportional Hazards) a
furnizat o valoare a riscului relativ de 0,811 (interval de încredere 95%: 0,670, 0,982, p=0,031) pentru
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo, rezultat care reprezintă o
scădere cu 19% a riscului de deces în orice moment pe parcursul celor 3 ani de studiu. Acest model a
fost adaptat în funcţie de o serie de factori importanţi (statusul fumător/nefumător, vârstă, sex, regiune
geografică, VEMS iniţial şi IMC-indicele de masa corporală). Nu s-a dovedit că aceşti factori modifică
efectele terapeutice.
Procentul de pacienţi care a decedat în timpul celor 3 ani datorită unor complicaţii ale BPOC a fost de
6% pentru grupul placebo, 6,1% pentru grupul tratat cu salmeterol, 6,9% pentru grupul tratat cu
propionat de fluticazonă şi 4,7% pentru grupul tratat cu asocierea salmeterol - propionat de
fluticazonă.
Asocierea salmeterol - fluticazonă a scăzut incidenţa exacerbărilor de intensitate moderată până la
severă cu 25% (interval de încredere 95%: 19%, 31%; p<0,001) comparativ cu placebo. Tratamentul
cu asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a scăzut incidenţa exacerbărilor cu 12% comparativ
cu salmeterol administrat în monoterapie (interval de încredere 95%: 5%, 19%, p=0,002) şi cu 9%
comparativ cu monoterapia cu propionat de fluticazonă (interval de încredere 95%: 1%, 16%,
p=0,024). Asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a determinat o scădere semnificativă a
incidenţei exacerbărilor comparativ cu placebo, de 15% (interval de încredere 95%: 7%, 22%;
p<0,001), respectiv de 18% (interval de încredere 95%: 11%, 24%; p<0,001).
Calitatea vieţii legată de starea de sănătate măsurată cu ajutorul chestionarului standardizat St.George,
a fost ameliorată la toate grupurile de tratament comparativ cu placebo. Ameliorarea medie după 3 ani
de tratament cu asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo a fost de -3,1
unităţi (interval de încredere 95%: -4,1, -2,1; p<0,001), comparativ cu salmeterol administrat în
10
monoterapie la care a fost de -2,2 unităţi (p<0,001) şi comparativ cu propionatul de fluticazonă
administrată în monoterapie unde valoarea a fost de -1,2 unităţi (p=0,017).
Pe durata celor 3 ani ani de studiu, valorile VEMS au fost mai mari la pacienţii trataţi cu asocierea
salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu valorile la pacienţii din grupul placebo (diferenţa
medie de-a lungul celor 3 ani a fost 92 ml, interval de încredere 95%: 75, 108 ml; p<0,001). De
asemenea, asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă a fost mai eficace decât salmeterol sau
propionatul de fluticazonă în monoterapie în ameliorarea VEMS-ului (diferenţa medie 50 ml, p<0,001
pentru salmeterol şi 44 ml, p<0,001 pentru propionatul de fluticazonă).
Probabilitatea apariţiei pneumoniei, raportată ca reacţie adversă, estimată pe durata a 3 ani, a fost
12,3% în cazul placebo, 13,3% pentru salmeterol în monoterapie, 18,3% pentru propionatul de
fluticazonă şi 19,6% pentru asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă (rata riscului pentru
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo: 1,64, interval de încredere
95%: 1,33, 2,01, p<0.001). Nu s-a dovedit o creştere a numărului de decese având drept cauză
pneumonia; decesele survenite în timpul tratamentului şi care au fost raportate având drept cauză
principală pneumonia au fost în număr de 7 în cazul în care s-a administrat placebo, 9 în cazul
tratamentului cu salmeterol, 13 în cazul tratamentului cu fluticazonă şi 8 în cazul tratamentului cu
asocierea salmeterol - propionat de fluticazonă. Nu s-a estimat o diferenţă semnificativă în ceea ce
priveşte frecvenţa de apariţie a fracturilor osoase (5,1% în cazul placebo, 5,1% în cazul salmeterolului,
5,4% în cazul propionatului de fluticazonă şi 6,3% în cazul asocierii salmeterol - propionat de
fluticazonă; riscul relativ pentru salmeterol - propionat de fluticazonă comparativ cu placebo: 1,22,
interval de încredere 95%: 0,87, 1,72, p=0.248). Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse de tipul
tulburări oculare, tulburări la nivelul oaselor şi tulburări la nivelul axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian a fost mică şi nu s-a observat nicio diferenţă între grupurile de pacienţi. Nu a fost
evidenţiată creşterea frecvenţei de apariţie a evenimentelor adverse cardiace la grupurile tratate cu
salmeterol.
Administrarea în timpul sarcinii a medicamentelor care conţin propionat de fluticazonă, pentru
tratamentul astmului bronşic
A fost realizat un studiu epidemiologic observaţional retrospectiv, de tip cohortă, utilizând înregistrări
medicale electronice din Marea Britanie, pentru a evalua riscul apariţiei malformaţiilor congenitale
majore în urma expunerii în primul trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în
monoterapie, precum şi la asocierea salmeterol/propionat de fluticazonă comparativ cu corticosteroizii
inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă. În acest studiu nu a fost inclus niciun comparator
placebo.
În cadrul cohortei cu astm bronşic, care a inclus 5362 de sarcini expuse în primul trimestru la
corticosteroizi inhalatori, au fost identificate 131 de cazuri diagnosticate cu malformaţii congenitale
majore; 1612 (30%) au fost expuse la propionat de fluticazonă sau la salmeterol/propionat de
fluticazonă, din care 42 de cazuri au fost diagnosticate cu malformaţii congenitale majore. Raportul
ajustat al şanselor de apariţie a malformaţiilor congenitale majore diagnosticate până la 1 an, a fost de
1,1 (IÎ 95%: 0,5 – 2,3) pentru femeile cu astm bronşic moderat expuse la propionat de fluticazonă
comparativ cu corticosteroizii inhalatori care nu conţin propionat de fluticazonă, respectiv 1,2 (IÎ 95%:
0,7 – 2,0) pentru femeile cu astm bronşic considerabil până la sever. Nu a fost observată nicio
diferenţă a riscului de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în urma expunerii în primul
trimestru de sarcină la propionat de fluticazonă administrat în monoterapie comparativ cu asocierea
salmeterol/propionat de fluticazonă. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor congenitale majore în
grupurile cu diferite grade de severitate ale astmului bronşic a fost cuprins între 2,0 şi 2,9 per 100 de
sarcini expuse la propionat de fluticazonă, care este comparabil cu rezultatele dintr-un studiu care a
inclus 15840 de sarcini din baza medicală de date din Marea Britanie (General Practice Research
Database) care nu au fost expuse la tratament pentru astm bronşic (2,8 evenimente de malformaţii
congenitale majore per 100 de sarcini).
5.3 Date preclinice de siguranţă
11
Studiile de toxicitate au evidenţiat numai acele efecte specifice corticosteroizilor potenţi şi numai la
doze cu mult mai mari decât cele administrate în scop terapeutic. Nu au fost observate reacţii adverse
noi în cadrul studiilor de toxicitate după administrarea de doze repetate, studiilor asupra funcţiei de
reproducere sau studiilor de teratogeneză.
In vitro şi in vivo, propionatul de fluticazonă nu a prezentat activitate mutagenă şi nu a demonstrat
potenţial carcinogen la rozătoare. De asemenea, s-a dovedit a fi neiritant şi nesensibilizant la animale.
6 PARTICULARITĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flixotide Diskus 100 micrograme: 2 ani
Flixotide Diskus 250 micrograme: 3 ani
Flixotide Diskus 500 micrograme: 3 ani
6.4 Precauţii speciale de păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
A se feri de umezeală.
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată, care trebuie deschisă numai când
medicamentul este utilizat pentru prima dată. Odată desfăcută, folia metalică de ambalaj trebuie
aruncată.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un dispozitiv inhalator din plastic sub formă de disc, conţinând un blister din PVC/Al a 28
sau 60 de doze individuale, introdus în folie laminată.
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Flixotide Diskus este introdus într-o folie metalică sigilată. Această folie asigură protecţie faţă de
umezeală şi trebuie deschisă numai când utilizaţi medicamentul pentru prima dată. Odată desfăcută,
folia metalică de ambalaj trebuie aruncată.
ÎNCHIS:
Când se scoate Flixotide Diskus din cutie şi se îndepărtează folia metalică, acesta este în poziţia închis.
12
DESCHIS:
Flixotide Diskus conţine 28 sau 60 de doze individuale de medicament, sub formă de pulbere.
Fiecare doză este măsurată cu exactitate şi protejată pentru asigurarea sterilităţii. Dispozitivul nu poate
fi reumplut.
Indicatorul pentru doze cu care este prevăzut dispozitivul Flixotide Diskus indică numărul de doze
disponibile. Ultimele 5 doze (numerele de la 5 la 0) sunt colorate în roşu pentru a avertiza atunci când
au mai rămas puţine doze.
Flixotide Diskus este uşor de utilizat. Când pacientul are nevoie de o doză trebuie să parcurgă cele 5
etape prezentate mai jos:
1. Deschidere
2. Încărcare doză
3. Inhalare
4. Închidere
5. Clătire
Modul de funcţionare a Flixotide Diskus
Prin culisare, pârghia Flixotide Diskus deschide un mic orificiu în piesa bucală şi eliberează o doză,
pregătită pentru inhalare. La închiderea Flixotide Diskus pârghia revine automat la poziţia iniţială.
Carcasa din plastic protejează dispozitivul Flixotide Diskus atunci când nu este utilizat.
Mod de utilizare Flixotide Diskus
1. Deschidere
Pentru a deschide Flixotide Diskus se ţine dispozitivul din plastic într-o mână şi se apasă cu degetul
mare al celeilalte mâini pe locul special pentru deget. Se roteşte piesa cu degetul până la capăt.
13
2. Încărcarea dozei
Se ţine Flixotide Diskus cu piesa bucală spre pacient. Se culisează pârghia spre în afară până se aude
un clic. Flixotide Diskus este acum gata de utilizare. De fiecare dată când pârghia este împinsă înapoi,
se pregăteşte o doză pentru inhalare. Acest lucru este arătat de indicatorul de doze. Pacientul nu
trebuie să se joace cu pârghia, deoarece se pierd doze.
3. Inhalare
Înainte de a începe să inhaleze doza, pacientul trebuie să citească cu atenţie acest punct.
- Se ţine Flixotide Diskus la distanţă de gură. Se expiră profund. Nu trebuie expirat niciodată în
Flixotide Diskus.
- Se pune piesa bucală între buze. Se inspiră profund pe gură prin Flixotide Diskus, NU prin nas.
Eventual trebuie precizat pacientului să îşi preseze narinele cu 2 degete.
- Se îndepărtează Flixotide Diskus de la nivelul gurii.
- Se ţine respiraţia timp de aproximativ 10 secunde sau atât timp cât se poate.
- Se expiră încet.
14
4. Închidere
Pentru a închide Flixotide Diskus se pune degetul mare în locul special pentru deget şi se roteşte către
pacient atât cât este posibil. Când se închide Flixotide Diskus se aude un clic. Pârghia revine automat
la poziţia iniţială. Flixotide Diskus este acum gata de reutilizare.
5. Clătire
După administrare, se clăteşte cavitatea bucală cu apă şi se scuipă.
Dacă pacientului i s-a indicat să îşi administreze două doze inhalatorii consecutive, trebuie să închidă
Flixotide Diskus şi să repete etapele de la 1 la 4.
NU TREBUIE UITAT
Flixotide Diskus trebuie menţinut uscat.
Trebuie ţinut închis când nu este utilizat.
Nu se expiră niciodată în Flixotide Diskus.
15
Pacientul trebuie să acţioneze pârghia de încărcare doar atunci când este pregătit să inhaleze o
doză.
Nu trebuie depăşită doza recomandată.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXO WELLCOME UK LIMITED
980 Great West Road, Brentford,
Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Flixotide Diskus 100 micrograme: 2336/2010/01-02
Flixotide Diskus 250 micrograme: 2337/2010/01-02
Flixotide Diskus 500 micrograme: 2338/2010/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Ianuarie 2010
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
