GLIBENCLAMID ARENA 1,75 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GLIBENCLAMID ARENA 1,75 mg, comprimate
GLIBENCLAMID ARENA 3,5 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Un comprimat conţine glibenclamidă 1,75 mg sub formă de glibenclamidă micronizată.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Un comprimat conţine glibenclamidă 3,5 mg sub formă de glibenclamidă micronizată.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare aproape albă, având inscripţionate pe una din feţe
„GL, cu diametrul 6 mm.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare aproape albă, având inscripţionate pe una din feţe
„GL, cu diametrul 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent), când glicemia este insuficient controlată prin regim
dietetic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul este rezervat adulţilor.
La fel ca pentru toate antidiabeticele orale, doza va fi adaptată individual.
În cazul unui dezechilibru metabolic tranzitoriu, la pacienţii la care în mod obişnuit starea clinică este
bine controlată prin regim dietetic, poate fi suficientă administrarea produsului pentru o scurtă
perioadă.
Pacienţi cu vârsta sub 65 ani:
Doza iniţială recomandată este de ½ - 1 comprimat Glibenclamid Arena 1,75 mg (0,875 mg - 1,75 mg
glibenclamidă) sau de ½ comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg (1,75 mg glibenclamidă) pe zi,
administrată înaintea micului dejun; apoi, doza se creşte treptat cu câte ½ comprimat Glibenclamid
2
Arena 1,75 mg sau cu ½ comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg, în funcţie de valoarea glicemiei,
repartizând doza înainte de cele 2-3 mese principale; doza va fi crescută la intervale de câteva zile.
Dozele zilnice de până la 3,5 mg glibenclamidă (2 comprimate Glibenclamid Arena 1,75 mg sau un
comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg) pot fi administrate o singură dată, dimineaţa, la micul dejun,
cu puţin lichid; dozele mai mari se vor diviza în două prize, dimineaţa şi seara, administrate înainte de
mese.
Pentru tratamentul de întreţinere doza zilnică maximă recomandată este de 15 mg glibenclamidă,
repartizată în 2-3 prize, înaintea meselor principale.
Pacienţi cu risc
Persoane cu vârstă mai mare de 65 ani
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 1,75 mg glibenclamidă pe zi. Această doză poate fi
crescută progresiv până la echilibrarea satisfăcătoare a glicemiei, cu respectarea unui interval minim
de 7 zile între creşterea dozei şi monitorizarea glicemiei;
Alţi pacienţi cu risc: la cei denutriţi sau cu alterarea marcată a stării generale, la cei cu aport caloric
neregulat, în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doza cea mai mică posibil şi intervalul de creştere se va
respecta cu stricteţe, pentru a evita hipoglicemia.
Pacienţii care primesc alte antidiabetice orale
Ca şi pentru celelalte sulfamide antidiabetice, acest medicament poate înlocui alt tratament
antidiabetic, fără a fi necesară o perioadă de pauză. Atunci când se înlocuieşte o sulfamidă
antidiabetică cu timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu acest medicament, pacienţii trebuie
urmăriţi atent (timp de câteva săptămâni) pentru a evita episoadele hipoglicemice.
În cazul omiterii unei doze, aceasta poate fi administrată într-un interval de 1-2 ore de la ora la care
trebuia administrată, fără a creşte doza următoare.
În cazul omiterii dozei de dimineaţă, aceasta va fi administrată la masa de prânz.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la glibenclamidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii produsului;
- Diabet insulino-dependent, în particular diabet zaharat juvenil, decompensare metabolică cu
cetoacidoză, precomă diabetică;
- Insuficienţă hepatică sau renală severă;
- Tulburări hematologice;
- Porfirii;
- Sarcină şi alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemia poate să apară în cazul folosirii sulfamidelor antidiabetice, putând fi severă şi prelungită,
necesitând câteva zile de spitalizare. Este necesară o selecţie a pacienţilor, cu o informare clară a
acestora pentru a evita hipoglicemia.
Pacienţii vârstnici, denutriţi sau cei cu stare generală alterată, la fel ca şi cei cu insuficienţă
corticosuprarenaliană sau hipofizară sunt mai susceptibili la acţiunea de scădere a glicemiei a
antidiabeticelor. Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la vârstnici sau la pacienţii trataţi cu beta-
blocante.
Acest medicament nu trebuie prescris la pacienţii care nu pot respecta un orar strict al meselor (mai
ales micul dejun). Este important să existe un aport regulat de glucide, altfel, printr-o alimentaţie
dezechilibrată în glucide sau prin întârzierea meselor, creşte riscul de hipoglicemie.
Hipoglicemia apare mai frecvent după o perioadă de regim hipocaloric, după un efort intens sau
prelungit, după ingestia de alcool sau în cazul asocierii altor medicamente hipoglicemiante.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, farmacocinetica şi/sau farmacodinamia glibenclamidei
pot fi modificate. Insuficienţa hepatică sau renală poate modifica distribuţia glibenclamidei;
3
insuficienţa hepatică poate duce la diminuarea capacităţii de neoglicogeneză, efect care creşte riscul de
apariţie a hipoglicemiei.
Modificarea echilibrului glicemiei la un pacient care primeşte tratament antidiabetic se poate datora
febrei, traumatismelor, infecţiilor sau intervenţiilor chirurgicale. În acest caz, poate fi necesară
întreruperea tratamentului şi administrarea insulinei.
Eficacitatea antidiabeticelor orale (inclusiv a glibenclamidei) de a scădea glicemia până la nivelul dorit
se reduce la unii pacienţi după tratamente de lungă durată; acest fenomen poate fi produs prin
agravarea diabetului zaharat sau prin scăderea răspunsului la tratament. Acest proces este cunoscut sub
numele de eşec secundar şi trebuie diferenţiat de eşecul primar. În această situaţie sunt necesare
adaptarea dozei şi modificarea regimului alimentar.
Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei şi glicozuriei, a funcţiei hepatice şi a tabloului
sanguin (îndeosebi numărătoarea de leucocite şi trombocite), putând fi utilă şi determinarea
hemoglobinei glicozilate.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţilor cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţa de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să li se
administreze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Risc crescut de hipoglicemie:
Asocieri contraindicate:
- miconazol: creşterea efectului hipoglicemiant cu posibil risc de episoade hipoglicemice, inclusiv
comă.
Asocieri nerecomandate:
- fenilbutazonă: creşterea efectului hipoglicemiant prin deplasarea de pe proteinele plasmatice
şi/sau scăderea eliminării sulfamidelor;
- etanol: creşterea riscului de episoade hipoglicemice prin inhibarea reacţiilor compensatorii.
Asocieri care necesită prudenţă:
- beta-blocante: toate beta-blocantele maschează simptomele de avertizare a hipoglicemiei; unele
beta-blocante neselective cresc incidenţa şi severitatea hipoglicemiei;
- fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a sulfamidelor cu creşterea riscului de
episoade hipoglicemice;
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: creşterea efectului hipoglicemiant;
- sulfamide antibacteriene, fluorochinolone, anticoagulante orale, IMAO, cloramfenicol, clofibrat,
fenofibrat, pentoxifilină, disopiramidă, acid acetilsalicilic, alte antidiabetice orale, insulină: au
fost semnalate episoade hipoglicemice.
Risc crescut de hiperglicemie:
Asocieri nerecomandate:
- danazolul are efect diabetogen; dacă nu se poate evita asocierea sunt necesare adaptarea dozei şi
supraveghere atentă.
Asocieri care necesită prudenţă:
- clorpromazină în doze mari, barbiturice, diuretice tiazidice, furosemid, glucocorticoizi,
progestative în doze mari, estrogeni, ritodrină, salbutamol şi terbutalină intravenos: risc crescut
de hiperglicemie.
Alte interacţiuni:
Glibenclamida scade efectul diuretic al desmopresinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Diabetul zaharat necontrolat terapeutic creşte riscul malformaţiilor congenitale şi al mortalităţii peri-
natale. Este necesar un control cât mai bun al glicemiei pacientei în perioada peri-concepţie.
Sulfamidele antidiabetice în doze mari s-au dovedit teratogene la animalele de laborator. Nu există
încă suficiente date clinice pentru evaluarea riscului malformativ şi fetotoxic al glibenclamidei
administrată în timpul sarcinii.
În concluzie, echilibrarea diabetului zaharat permite evoluţia normală a sarcinii. Pentru aceasta, este
necesară administrarea insulinei, indiferent de tipul diabetului zaharat. În cazul diabetului zaharat
permanent, este necesară înlocuirea tratamentului oral cu insulină, imediat după instalarea sarcinii.
4
Administrarea prealabilă a glibenclamidei nu impune întreruperea sarcinii, dar face necesară o
supraveghere pre-natală atentă şi orientată.
Se recomandă supravegherea glicemiei nou-născutului în perioada neo-natală.
Este contraindicată administrarea medicamentului în timpul sarcinii şi al alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei, care pot influenţa negativ capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu glibenclamidă au fost raportate următoarele reacţii adverse:
- hipoglicemie (vezi pct. 4.4 şi 4.9);
- erupţii cutaneo-mucoase: prurit, urticarie, erupţii maculo-papulare; au fost raportate câteva
cazuri de fotosensibilizare şi, excepţional, vasculite alergice, eritem polimorf, dermatită
exfoliativă;
- tulburări gastro-intestinale: anorexie, greaţă, vărsături, diaree, jenă epigastrică;
- afectare hepatică: creşterea enzimelor hepatice, cu risc de hepatită citolitică sau icter colestatic,
ce necesită oprirea tratamentului;
- afectare hematologică (reversibilă la oprirea tratamentului): leucopenie, trombocitopenie;
rareori, agranulocitoză, anemie hemolitică, aplazie medulară şi pancitopenie;
- porfirii;
- hiponatremie (cazuri izolate);
- modificarea testelor de laborator: creşteri ocazionale şi uşoare sau moderate ale uricemiei şi
creatininemiei;
- reacţii de tip disulfiram.
4.9 Supradozaj
Supradozajul sulfamidelor poate produce hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie (fără pierderea conştienţei sau semne neurologice) trebuie
corectate prin aport de glucide, adaptarea dozei şi/sau modificarea regimului alimentar. Medicul
trebuie să supravegheze atent pacientul până la dispariţia oricărui pericol.
Sunt posibile episoade hipoglicemice severe cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice severe;
acestea constituie o urgenţă medicală, necesitând tratament imediat în spital.
Tratamentul constă în prevenirea absorbţiei prin inducerea vărsăturilor şi administrarea de apă cu
carbon activ (absorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ).
În cazul supradozării cu cantităţi mari se recomandă lavaj gastric, urmat de administrarea de carbon
activ şi sulfat de sodiu.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează coma hipoglicemică, se injectează intravenos rapid soluţie
concentrată de glucoză (50%). În continuare, se perfuzează intravenos soluţie de glucoză 10%, astfel
încât glicemia să fie menţinută la valori mai mari de 100 mg/dl.
Pacientul trebuie urmărit atent cel puţin 48 ore, apoi medicul va decide dacă este necesară
supraveghere suplimentară.
Nu se va utiliza glucagonul, deoarece poate să reapară hipoglicemia prin hipersecreţie secundară de
insulină.
Clearance-ul plasmatic al glibenclamidei poate fi scăzut la pacienţii cu afectare hepatică.
Dializa nu este utilă, deoarece glibenclamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB01
5
Glibenclamida este o sulfoniluree de generaţia a doua, cu timp de înjumătăţire scurt, care scade
glicemia rapid, prin stimularea eliberării insulinei din pancreas; efectul este dependent de prezenţa
celulelor beta active.
Administrarea glibenclamidei la diabetici creşte răspunsul insulinic postprandial; acest răspuns este
maximal după aproximativ 6 luni de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Glibenclamida se absoarbe bine după administrare orală, având o biodisponibilitate de aproximativ
83% cu variaţii intraindividuale. Se leagă în proporţie mare (97%) de proteinele plasmatice.
Se distribuie larg în lichidele organismului, traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele
matern.
Concentraţia plasmatică terapeutică este de 50 ng/ml.
Glibenclamida este metabolizată hepatic complet, cu formarea a trei metaboliţi inactivi, eliminaţi pe
cale biliară (60%) şi renală (40%); eliminarea este completă după 45-72 ore.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-5 ore.
Insuficienţa hepatocelulară scade metabolizarea produsului.
În insuficienţa renală creşte procesul de excreţie biliară a metaboliţilor, dar nu afectează semnificativ
eliminarea decât atunci când clearance-ul creatininei scade sub 30 ml/min.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, povidonă K 30, talc, acid stearic
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, povidonă K 30, talc, acid stearic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu capac şi compensator din polietilenă, a câte
100 comprimate.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu capac şi compensator din polietilenă, a câte
100 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu Nr.31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate: 77/2007/01-02-03
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate: 78/2007/01-02-03
9. DATA AUTORIZĂRII
Reautorizare-Aprilie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2007
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GLIBENCLAMID ARENA 1,75 mg, comprimate
GLIBENCLAMID ARENA 3,5 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Un comprimat conţine glibenclamidă 1,75 mg sub formă de glibenclamidă micronizată.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Un comprimat conţine glibenclamidă 3,5 mg sub formă de glibenclamidă micronizată.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare aproape albă, având inscripţionate pe una din feţe
„GL, cu diametrul 6 mm.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Comprimate neacoperite, rotunde, plate, de culoare aproape albă, având inscripţionate pe una din feţe
„GL, cu diametrul 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat de tip 2 (non-insulino-dependent), când glicemia este insuficient controlată prin regim
dietetic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul este rezervat adulţilor.
La fel ca pentru toate antidiabeticele orale, doza va fi adaptată individual.
În cazul unui dezechilibru metabolic tranzitoriu, la pacienţii la care în mod obişnuit starea clinică este
bine controlată prin regim dietetic, poate fi suficientă administrarea produsului pentru o scurtă
perioadă.
Pacienţi cu vârsta sub 65 ani:
Doza iniţială recomandată este de ½ - 1 comprimat Glibenclamid Arena 1,75 mg (0,875 mg - 1,75 mg
glibenclamidă) sau de ½ comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg (1,75 mg glibenclamidă) pe zi,
administrată înaintea micului dejun; apoi, doza se creşte treptat cu câte ½ comprimat Glibenclamid
2
Arena 1,75 mg sau cu ½ comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg, în funcţie de valoarea glicemiei,
repartizând doza înainte de cele 2-3 mese principale; doza va fi crescută la intervale de câteva zile.
Dozele zilnice de până la 3,5 mg glibenclamidă (2 comprimate Glibenclamid Arena 1,75 mg sau un
comprimat Glibenclamid Arena 3,5 mg) pot fi administrate o singură dată, dimineaţa, la micul dejun,
cu puţin lichid; dozele mai mari se vor diviza în două prize, dimineaţa şi seara, administrate înainte de
mese.
Pentru tratamentul de întreţinere doza zilnică maximă recomandată este de 15 mg glibenclamidă,
repartizată în 2-3 prize, înaintea meselor principale.
Pacienţi cu risc
Persoane cu vârstă mai mare de 65 ani
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 1,75 mg glibenclamidă pe zi. Această doză poate fi
crescută progresiv până la echilibrarea satisfăcătoare a glicemiei, cu respectarea unui interval minim
de 7 zile între creşterea dozei şi monitorizarea glicemiei;
Alţi pacienţi cu risc: la cei denutriţi sau cu alterarea marcată a stării generale, la cei cu aport caloric
neregulat, în prezenţa insuficienţei renale sau hepatice
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doza cea mai mică posibil şi intervalul de creştere se va
respecta cu stricteţe, pentru a evita hipoglicemia.
Pacienţii care primesc alte antidiabetice orale
Ca şi pentru celelalte sulfamide antidiabetice, acest medicament poate înlocui alt tratament
antidiabetic, fără a fi necesară o perioadă de pauză. Atunci când se înlocuieşte o sulfamidă
antidiabetică cu timp de înjumătăţire plasmatică mai lung cu acest medicament, pacienţii trebuie
urmăriţi atent (timp de câteva săptămâni) pentru a evita episoadele hipoglicemice.
În cazul omiterii unei doze, aceasta poate fi administrată într-un interval de 1-2 ore de la ora la care
trebuia administrată, fără a creşte doza următoare.
În cazul omiterii dozei de dimineaţă, aceasta va fi administrată la masa de prânz.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la glibenclamidă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii produsului;
- Diabet insulino-dependent, în particular diabet zaharat juvenil, decompensare metabolică cu
cetoacidoză, precomă diabetică;
- Insuficienţă hepatică sau renală severă;
- Tulburări hematologice;
- Porfirii;
- Sarcină şi alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemia poate să apară în cazul folosirii sulfamidelor antidiabetice, putând fi severă şi prelungită,
necesitând câteva zile de spitalizare. Este necesară o selecţie a pacienţilor, cu o informare clară a
acestora pentru a evita hipoglicemia.
Pacienţii vârstnici, denutriţi sau cei cu stare generală alterată, la fel ca şi cei cu insuficienţă
corticosuprarenaliană sau hipofizară sunt mai susceptibili la acţiunea de scădere a glicemiei a
antidiabeticelor. Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la vârstnici sau la pacienţii trataţi cu beta-
blocante.
Acest medicament nu trebuie prescris la pacienţii care nu pot respecta un orar strict al meselor (mai
ales micul dejun). Este important să existe un aport regulat de glucide, altfel, printr-o alimentaţie
dezechilibrată în glucide sau prin întârzierea meselor, creşte riscul de hipoglicemie.
Hipoglicemia apare mai frecvent după o perioadă de regim hipocaloric, după un efort intens sau
prelungit, după ingestia de alcool sau în cazul asocierii altor medicamente hipoglicemiante.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală, farmacocinetica şi/sau farmacodinamia glibenclamidei
pot fi modificate. Insuficienţa hepatică sau renală poate modifica distribuţia glibenclamidei;
3
insuficienţa hepatică poate duce la diminuarea capacităţii de neoglicogeneză, efect care creşte riscul de
apariţie a hipoglicemiei.
Modificarea echilibrului glicemiei la un pacient care primeşte tratament antidiabetic se poate datora
febrei, traumatismelor, infecţiilor sau intervenţiilor chirurgicale. În acest caz, poate fi necesară
întreruperea tratamentului şi administrarea insulinei.
Eficacitatea antidiabeticelor orale (inclusiv a glibenclamidei) de a scădea glicemia până la nivelul dorit
se reduce la unii pacienţi după tratamente de lungă durată; acest fenomen poate fi produs prin
agravarea diabetului zaharat sau prin scăderea răspunsului la tratament. Acest proces este cunoscut sub
numele de eşec secundar şi trebuie diferenţiat de eşecul primar. În această situaţie sunt necesare
adaptarea dozei şi modificarea regimului alimentar.
Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei şi glicozuriei, a funcţiei hepatice şi a tabloului
sanguin (îndeosebi numărătoarea de leucocite şi trombocite), putând fi utilă şi determinarea
hemoglobinei glicozilate.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţilor cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficienţa de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei nu trebuie să li se
administreze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Risc crescut de hipoglicemie:
Asocieri contraindicate:
- miconazol: creşterea efectului hipoglicemiant cu posibil risc de episoade hipoglicemice, inclusiv
comă.
Asocieri nerecomandate:
- fenilbutazonă: creşterea efectului hipoglicemiant prin deplasarea de pe proteinele plasmatice
şi/sau scăderea eliminării sulfamidelor;
- etanol: creşterea riscului de episoade hipoglicemice prin inhibarea reacţiilor compensatorii.
Asocieri care necesită prudenţă:
- beta-blocante: toate beta-blocantele maschează simptomele de avertizare a hipoglicemiei; unele
beta-blocante neselective cresc incidenţa şi severitatea hipoglicemiei;
- fluconazol: creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a sulfamidelor cu creşterea riscului de
episoade hipoglicemice;
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: creşterea efectului hipoglicemiant;
- sulfamide antibacteriene, fluorochinolone, anticoagulante orale, IMAO, cloramfenicol, clofibrat,
fenofibrat, pentoxifilină, disopiramidă, acid acetilsalicilic, alte antidiabetice orale, insulină: au
fost semnalate episoade hipoglicemice.
Risc crescut de hiperglicemie:
Asocieri nerecomandate:
- danazolul are efect diabetogen; dacă nu se poate evita asocierea sunt necesare adaptarea dozei şi
supraveghere atentă.
Asocieri care necesită prudenţă:
- clorpromazină în doze mari, barbiturice, diuretice tiazidice, furosemid, glucocorticoizi,
progestative în doze mari, estrogeni, ritodrină, salbutamol şi terbutalină intravenos: risc crescut
de hiperglicemie.
Alte interacţiuni:
Glibenclamida scade efectul diuretic al desmopresinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Diabetul zaharat necontrolat terapeutic creşte riscul malformaţiilor congenitale şi al mortalităţii peri-
natale. Este necesar un control cât mai bun al glicemiei pacientei în perioada peri-concepţie.
Sulfamidele antidiabetice în doze mari s-au dovedit teratogene la animalele de laborator. Nu există
încă suficiente date clinice pentru evaluarea riscului malformativ şi fetotoxic al glibenclamidei
administrată în timpul sarcinii.
În concluzie, echilibrarea diabetului zaharat permite evoluţia normală a sarcinii. Pentru aceasta, este
necesară administrarea insulinei, indiferent de tipul diabetului zaharat. În cazul diabetului zaharat
permanent, este necesară înlocuirea tratamentului oral cu insulină, imediat după instalarea sarcinii.
4
Administrarea prealabilă a glibenclamidei nu impune întreruperea sarcinii, dar face necesară o
supraveghere pre-natală atentă şi orientată.
Se recomandă supravegherea glicemiei nou-născutului în perioada neo-natală.
Este contraindicată administrarea medicamentului în timpul sarcinii şi al alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei, care pot influenţa negativ capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu glibenclamidă au fost raportate următoarele reacţii adverse:
- hipoglicemie (vezi pct. 4.4 şi 4.9);
- erupţii cutaneo-mucoase: prurit, urticarie, erupţii maculo-papulare; au fost raportate câteva
cazuri de fotosensibilizare şi, excepţional, vasculite alergice, eritem polimorf, dermatită
exfoliativă;
- tulburări gastro-intestinale: anorexie, greaţă, vărsături, diaree, jenă epigastrică;
- afectare hepatică: creşterea enzimelor hepatice, cu risc de hepatită citolitică sau icter colestatic,
ce necesită oprirea tratamentului;
- afectare hematologică (reversibilă la oprirea tratamentului): leucopenie, trombocitopenie;
rareori, agranulocitoză, anemie hemolitică, aplazie medulară şi pancitopenie;
- porfirii;
- hiponatremie (cazuri izolate);
- modificarea testelor de laborator: creşteri ocazionale şi uşoare sau moderate ale uricemiei şi
creatininemiei;
- reacţii de tip disulfiram.
4.9 Supradozaj
Supradozajul sulfamidelor poate produce hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie (fără pierderea conştienţei sau semne neurologice) trebuie
corectate prin aport de glucide, adaptarea dozei şi/sau modificarea regimului alimentar. Medicul
trebuie să supravegheze atent pacientul până la dispariţia oricărui pericol.
Sunt posibile episoade hipoglicemice severe cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice severe;
acestea constituie o urgenţă medicală, necesitând tratament imediat în spital.
Tratamentul constă în prevenirea absorbţiei prin inducerea vărsăturilor şi administrarea de apă cu
carbon activ (absorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ).
În cazul supradozării cu cantităţi mari se recomandă lavaj gastric, urmat de administrarea de carbon
activ şi sulfat de sodiu.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează coma hipoglicemică, se injectează intravenos rapid soluţie
concentrată de glucoză (50%). În continuare, se perfuzează intravenos soluţie de glucoză 10%, astfel
încât glicemia să fie menţinută la valori mai mari de 100 mg/dl.
Pacientul trebuie urmărit atent cel puţin 48 ore, apoi medicul va decide dacă este necesară
supraveghere suplimentară.
Nu se va utiliza glucagonul, deoarece poate să reapară hipoglicemia prin hipersecreţie secundară de
insulină.
Clearance-ul plasmatic al glibenclamidei poate fi scăzut la pacienţii cu afectare hepatică.
Dializa nu este utilă, deoarece glibenclamida se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB01
5
Glibenclamida este o sulfoniluree de generaţia a doua, cu timp de înjumătăţire scurt, care scade
glicemia rapid, prin stimularea eliberării insulinei din pancreas; efectul este dependent de prezenţa
celulelor beta active.
Administrarea glibenclamidei la diabetici creşte răspunsul insulinic postprandial; acest răspuns este
maximal după aproximativ 6 luni de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Glibenclamida se absoarbe bine după administrare orală, având o biodisponibilitate de aproximativ
83% cu variaţii intraindividuale. Se leagă în proporţie mare (97%) de proteinele plasmatice.
Se distribuie larg în lichidele organismului, traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele
matern.
Concentraţia plasmatică terapeutică este de 50 ng/ml.
Glibenclamida este metabolizată hepatic complet, cu formarea a trei metaboliţi inactivi, eliminaţi pe
cale biliară (60%) şi renală (40%); eliminarea este completă după 45-72 ore.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-5 ore.
Insuficienţa hepatocelulară scade metabolizarea produsului.
În insuficienţa renală creşte procesul de excreţie biliară a metaboliţilor, dar nu afectează semnificativ
eliminarea decât atunci când clearance-ul creatininei scade sub 30 ml/min.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, povidonă K 30, talc, acid stearic
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, povidonă K 30, talc, acid stearic
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu capac şi compensator din polietilenă, a câte
100 comprimate.
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, cu capac şi compensator din polietilenă, a câte
100 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu Nr.31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glibenclamid Arena 1,75 mg, comprimate: 77/2007/01-02-03
Glibenclamid Arena 3,5 mg, comprimate: 78/2007/01-02-03
9. DATA AUTORIZĂRII
Reautorizare-Aprilie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2007
