NORFLOXACINA LPH 400 mg
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 265/2007/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NORFLOXACINĂ LPH 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Excipienţi: fiecare coprimat conţine: lactoză monohidrat 80,54 mg, Ponceau 4R (El24) 1,2078 mg,
galben amurg FCF (E110) 0,1694 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare roşie-cărămizie, biconvexe, cu diametrul de 12 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Norfloxacină LPH 400 mg este indicat în tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili la norfloxacină:
- cistite acute necomplicate la femei cu vârsta sub 65 ani;
- alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili
la adult;
- uretrită gonococică la bărbaţi, fără semne clinice de diseminare pelvină;
- infecţie gonococică endocervicală fără semne clinice de diseminare pelvină.
Tratamentul cu norfloxacină trebuie iniţiat după efectuarea testelor specifice de cultură şi sensibilitate
microbiană pentru izolarea germenului şi determinarea sensibilităţii sale la norfloxacină. Dacă a fost
necesar ca tratamentul cu norfloxacină să fie început înainte de obţinerea rezultatelor determinărilor de
laborator, odată ce acestea sunt disponibile va fi luată o decizie terapeutică în sensul continuării
tratamentului cu norfloxacină sau înlocuirii acestuia cu antibioticul cel mai eficient. Pe parcursul
tratamentului este indicat să se efectueze, în mod repetat, culturi microbiene şi teste de sensibilitate
microbiană pentru a determina eficacitatea tratamentului şi instalarea unei eventuale rezistenţe a
germenilor la norfloxacină. Germenii care produc penicilinază nu dezvoltă în general rezistenţă
specifică la tratamentul cu norfloxacină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică recomandată este de 800 mg norfloxacină, repartizată în două prize de 400 mg
norfloxacină, timp de 3 până la 10 zile.
În cistitele acute necomplicate la femei cu vârsta sub 65 de ani, doza recomandată este de 800 mg
norfloxacină (2 comprimate Norfloxacină LPH 400 mg) pe zi, timp de 3 zile. În cazul altor infecţii
urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la adult, doza
recomandată este de 800 mg norfloxacină (2 comprimate Norfloxacină LPH 400 mg) pe zi, în 2 prize;
durata tratamentului este individualizată în funcţie de afecţiune.
2
În caz de insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min şi 1,73 m2, dozele
zilnice de norfloxacină pot rămâne cele recomandate la adulţi. Nu există date disponibile administrarea
norfloxacinei în cazul unor valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 30 ml/min si 1,73 m2.
Pentru infecţiile cronice ale tractului urinar este posibil ca tratamentul să fie continuat până la 12
săptămâni, cu posibilitatea reducerii dozei zilnice la 400 mg norfloxacină (1 comprimat filmat
Norfloxacină LPH 400 mg) în cazul unui tratament eficace.
Pentru tratamentul infecţiei gonococice localizate, necomplicate, o singură doză de 800 mg
norfloxacină (2 comprimate filmate Norfloxacină LPH 400 mg) poate fi eficace. Prezenţa alimentelor
în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorbţia norfloxacinei. De aceea, norfloxacină trebuie
administrată în condiţii de repaus alimentar, cu o cantitate suficientă de apă, (cu o oră înainte sau cu 2
ore după masă). Nu trebuie administrată cu lapte sau produse lactate. La vârstnicii care au funcţia
renală normală, se pot administra aceleaşi doze de norfloxacină ca şi la adulţii cu funcţie renală
normală. În cazul insuficienţei renale (clearance al creatininei de 30 ml/min şi 1,73 m2 sau mai mare),
la această categorie de vârstă se vor administra 400 mg norfloxacină o dată pe zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la norfloxacină sau la un alt chimioterapic din grupa chinolonelor sau la oricare
dintre excipienţi.
Tendinopatie determinată de fluorochinolone în antecedente. Artropatii severe care ating în special
articulaţiile mari.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere (cu vârsta sub 18 ani).
Alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tulburări cardiace
Sunt necesare precauţii când se administrează fluorochinolone, inclusiv NORFLOXACINĂ LPH 400
mg, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de
exemplu antiaritmice ciasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie)
-vârstnici
-boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
(vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9). În timpul tratamentului se evită expunerea la
radiaţiile solare datorită riscului de fotosensibilizare. În timpul tratamentului cu norfloxacină foarte rar
pot să apară tendinite, care pot evolua spre ruptură de tendon, îndeosebi a celui achilian. Apariţia
semnelor de tendinită impune oprirea administrării medicamentului şi instituirea unui tratament
adecvat.
Norfloxacina va fi utilizată cu precauţie la persoane cu diferite afecţiuni neurologice, ateroscleroză
cerebrală, epilepsie, sau alte afecţiuni care predispun la convulsii.
Dacă pe parcursul tratamentului cu norfloxacină apar semne clinice de afectare a sistemului nervos
(convulsii, agitaţie psihomotorie, cefalee, creşterea tensiunii intracraniene, psihoză toxică),
administrarea medicamentului va fi întreruptă şi se vor institui măsurile terapeutice adecvate.
Norfloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care suferă de miastenia gravis.
În timpul tratamentului, germenii initial sensibili pot prezenta rezistentă specifică la norfloxacină,
ceea ce impune o reconsiderare a măsurilor terapeutice.
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază rareori s-au raportat reacţii hemolitice în
timpul tratamentului cu chinolone, incluzând şi norfloxacină.
Tratamentul cu norfloxacină poate masca sau întârzia evoluţia unui sifilis în perioada de incubaţie. Din
acest motiv toţi pacienţii trataţi pentru gonoree vor fi investigaţi clinic şi bacteriologic pentru sifilis,
înainte de iniţierea tratamentului.
Apariţia unei reacţii de hipersensibilitate, a unor reacţii anafilactice însoţite de edem, dispnee, urticarie
sau, în cazuri mai grave de edem laringian şi colaps cardiovascular, impune oprirea imediată a
tratamentului şi instituirea, după caz, a măsurilor terapeutice necesare.
Datorită prezenţei lactozei monohidrat în compoziţia Norfloxacină LPH 400 mg, pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3
Medicamentul conţine Ponceau 4R(E124) şi galben amurg FCF (El 10) care pot provoca reacţii
alergice.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
NORFLOXACINĂ LPH 400 mg, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii
cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct 4.4).
Fierul: compuşii cu fier pot întârzia absorbţia norfloxacinei din tubul digestiv prin chelatare sau printr-
un efect nespecific asupra tubului digestiv. Aceştia se vor administra la distanţă (aproximativ 4 ore) de
doza de norfloxacină.
Magneziul, calciul, aluminiul: sărurile şi oxizii acestor substanţe pot reduce absorbţia din tubul
digestiv a norfloxacinei şi trebuie administrate la un interval de 4 ore faţă de acesta.
Zincul: poate diminua absorbţia norfloxacinei dacă este administrată în doze mai mari de 30 mg pe zi,
fiind necesară administrarea acestuia la intervale mai mari de 2 ore faţă de priza de norfloxacină.
Anticoagulantele orale: norfloxacină potenţează efectele anticoagulantelor şi predispune la hemoragii,
ceea ce face necesară o monitorizare a timpului de protrombină şi ajustarea dozelor de anticoagulant.
Teofilina: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a teofilinei putând apărea semne clinice de
supradozaj al acestei substanţe.
Sucralfatul: scade absorbţia digestivă a norfloxacinei şi trebuie administrată cel puţin cu două ore
înainte de administrarea acesteia.
Ciclosporina: valoarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei creşte, făcând necesară adaptarea
dozelor şi monitorizarea valorii concentraţiei plasmatice a acesteia.
Cafeina: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei prin diminuarea metabolizării hepatice
a acestei substanţe.
Nitrofurantoina: între cele două substanţe apare un antagonism, similar celui care apare între
nitrofurantoină şi alte medicamente din grupul chinolonelor.
Probenecidul: administrarea concomitentă nu schimbă concentraţia plasmatică a norfloxacinei, dar
scade eliminarea sa urinară.
Produsele cu multivitamine, fier, zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate concomitent
cu norfloxacina. Acestea se vor administra la interval de 2 ore de priza de norfloxacină, deoarece pot
interfera absorbţia substanţei active putând conduce la scăderea concentraţiilor plasmatice sau urinare
de norfloxacină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. În absenţa efectelor teratogene la
animale, nu este de aşteptat un efect malformativ la om.
Până în prezent utilizarea norfloxacinei la gravide într-un număr mic de cazuri nu a determinat efecte
malformative sau fetotoxice.
Totuşi, absenţa acestui risc poate fi evidenţiată numai prin studii epidemiologice.
Pe de altă parte, la copii, în caz de administrare postnatală au fost evidenţiate afectări articulare legate
de administrarea de chinolone.
Datorită riscului afectării articulare după administrarea postnatală nu se recomandă administrarea
fluorochinolonelor în timpul sarcinii.
În timpul alăptării este contraindicată administrarea norfloxacinei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilelor reacţii adverse care pot să apară (vertij, convulsii,
halucinaţii).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent întâlnite reacţii adverse au fost cele la nivel gastro-intestinal, tulburări neuropsihice
şi afecţiuni cutanate şi includ greaţă, cefalee, vertij, erupţii cutanate, pirozis, dureri şi crampe
abdominale şi diaree.
Mai puţin frecvent, au apărut reacţii adverse precum anorexie, tulburări de somn, depresie, anxietate
sau nervozitate, iritabilitate, euforie, dezorientare, halucinaţii, acufene.
4
Au fost observate următoarele anomalii ale valorilor testelor de laborator: leucopenie, valori crescute
ale GOT, GPT, eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, creşterea concentraţiei plasmatice a
fosfatazei alcaline, bilirubinei, a uremiei şi creatininemiei.
Alte reacţii adverse care au fost raportate:
Tulburări hematologice şi limfatice
Anemie hemolitică, uneori asociată deficitului de gIucozo-6-fosfatdehidrogenază
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice, edem Quinke, dispnee, vasculită, urticarie,
artrită, mialgie, artralgie şi nefrită interstiţială (manifestările alergice grave sunt rare şi impun
tratament medical de specialitate)
Tulburări psihice
Confuzie, tulburări psihice incluzând reacţii psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Polineuropatie incluzând sindromul Guillaume-Barré, parestezie, convulsii, tremor, mioclonii
Tulburări oculare
Tulburări vizuale
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (raportată în special la pacienţii cu
factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
Tulburări gastro-intestinale
Colită pseudomembranoasă, pancreatită (rar), disgeuzie, vărsături
Tulburări hepatobiliare
Hepatită, icter incluzând icterul colestatic
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Fotosensibilitate, sindrom Stevens - Johnson, epidermoliză toxică, dermatită exfoliativă, eritem
polimorf, prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Tendinite (care pot debuta în primele 48 de ore de tratament), ruptură de tendon, exacerbarea
miasteniei gravis, valori crescute ale creatinin-kinazei (CK), dureri articulare, dureri musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Insuficienţă renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Candidoză vaginală
4.9 Supradozaj
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG, datorită
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul
ATC: J01MA06
5
Norfloxacina este un agent antibacterian din clasa chinolonelor. Atomul de fluor din poziţia 6 îi
conferă activitate antibacteriană asupra germenilor Gram-negativ, iar gruparea piperazinil din pozitia 7
îi conferă acţiunea antipseudomonas.
Norfloxacina are un spectru antibacterian larg împotriva germenilor aerobi Gram-pozitiv şi Gram-
negativ. Inhibă sinteza acidului dezoxiribonucleic bacterian, având efect bactericid. Norfloxacina
acţionează împotriva Escherichia coli, inhibând ADN giraza, enzimă bacteriană, influenţând procesele
de supraspiralare, relaxare şi desfacere a catenei duble a ADN. Rar se observă apariţia rezistenţei
datorată mutaţiilor spontane.
Datorită structurii chimice, norfloxacina este activă pe germenii rezistenţi la acid nalidixic şi la
derivaţii chimici asemănători.
Nu s-a observat rezistenţă încrucişată la norfloxacină şi derivaţii asemănători: acid nalidixic, acid
oxolinic, cinoxacină, flumechină şi acid pipemidic.
Activitatea antibacteriană: spectrul antibacterian natural al norfloxacinei cuprinde:
- specii sensibile: Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus indol pozitiv, Morganella morganii
(Proteus morganii), Klebsiella, Enterobacter, Serattia, Citrobacter, Edwardsiella tarda, Hafnia,
Pseudomonas aeruginosa, Flavobacterium, Staphylococcus aureus şi saprophiticus, Schigella,
Salmonella typhi, Campylobacter parahemolyticus, Bacillus cereus, Neisseria gonorrhoeae
producătoare sau nu de penicilinază, Haemophilus influenzae;
- specii cu sensibilitate intermediară: Enterococus, Ureaplasma urealyticum;
- specii rezistente: germeni anaerobi - Actinomyces, Fusobacterium, Bacteroides, Clostridium altele
decât C. perfringens.
Norfloxacina prezintă antagonism faţă de nitrofurantoină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Norfloxacina se absoarbe rapid după administrarea orală, în proporţie de 35 - 40%. Concentraţia
plasmatică maximă este mai scăzută dacă se administrează în timpul mesei. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 - 4 ore. După administrarea orală, norfloxacina se
distribuie în: zona corticală a rinichiului, bilă, lichidul prostatic, lichidul amniotic.
Norfloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mai mică de 15%.
Au fost identificaţi 6 produşi de metabolizare ai norfloxacinei, care posedă activitate antimicrobiană
similară norfloxacinei, la un nivel scăzut faţă de aceasta.
Norfloxacina se excretă pe cale urinară în proporţie de 35 - 40%, iar prin fecale în proporţie de 60 -
65%. Norfloxacina este parţial metabolizată şi excretată pe cale biliară şi urinară: 70% sub formă
nemetabolizată şi 30% sub formă de metaboliţi. Excreţia renală se produce prin filtrare glomerulară şi
secreţie tubulară, clearance-ul renal fiind de aproximativ 275 ml/minut - 320 ml/minut. Conform
datelor din literatură, după o doză unică de 400 mg concentraţia urinară atinge o valoare mai mică de
200 µg/mt la voluntarii sănătoşi şi rămâne mai mare de 30 µg/ml, timp de cel puţin 12 ore. Activitatea
bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de pH-ul urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză 6cP (E 464)
Lactoză monohidrat
Dioxid de titan (E 171)
6
Macrogol 3000
Triacetină
Galben de chinolină (E 104)
Ponceau 4R(E 124)
Galben amurg FCF(EllO).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd. Theodor Pallady nr. 44 B, Sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
265/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Septembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2012
AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR. 265/2007/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR MEDICAMENTULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NORFLOXACINĂ LPH 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Excipienţi: fiecare coprimat conţine: lactoză monohidrat 80,54 mg, Ponceau 4R (El24) 1,2078 mg,
galben amurg FCF (E110) 0,1694 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare roşie-cărămizie, biconvexe, cu diametrul de 12 mm
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Norfloxacină LPH 400 mg este indicat în tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili la norfloxacină:
- cistite acute necomplicate la femei cu vârsta sub 65 ani;
- alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili
la adult;
- uretrită gonococică la bărbaţi, fără semne clinice de diseminare pelvină;
- infecţie gonococică endocervicală fără semne clinice de diseminare pelvină.
Tratamentul cu norfloxacină trebuie iniţiat după efectuarea testelor specifice de cultură şi sensibilitate
microbiană pentru izolarea germenului şi determinarea sensibilităţii sale la norfloxacină. Dacă a fost
necesar ca tratamentul cu norfloxacină să fie început înainte de obţinerea rezultatelor determinărilor de
laborator, odată ce acestea sunt disponibile va fi luată o decizie terapeutică în sensul continuării
tratamentului cu norfloxacină sau înlocuirii acestuia cu antibioticul cel mai eficient. Pe parcursul
tratamentului este indicat să se efectueze, în mod repetat, culturi microbiene şi teste de sensibilitate
microbiană pentru a determina eficacitatea tratamentului şi instalarea unei eventuale rezistenţe a
germenilor la norfloxacină. Germenii care produc penicilinază nu dezvoltă în general rezistenţă
specifică la tratamentul cu norfloxacină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică recomandată este de 800 mg norfloxacină, repartizată în două prize de 400 mg
norfloxacină, timp de 3 până la 10 zile.
În cistitele acute necomplicate la femei cu vârsta sub 65 de ani, doza recomandată este de 800 mg
norfloxacină (2 comprimate Norfloxacină LPH 400 mg) pe zi, timp de 3 zile. În cazul altor infecţii
urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la adult, doza
recomandată este de 800 mg norfloxacină (2 comprimate Norfloxacină LPH 400 mg) pe zi, în 2 prize;
durata tratamentului este individualizată în funcţie de afecţiune.
2
În caz de insuficienţă renală cu clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min şi 1,73 m2, dozele
zilnice de norfloxacină pot rămâne cele recomandate la adulţi. Nu există date disponibile administrarea
norfloxacinei în cazul unor valori ale clearance-ului creatininei mai mici de 30 ml/min si 1,73 m2.
Pentru infecţiile cronice ale tractului urinar este posibil ca tratamentul să fie continuat până la 12
săptămâni, cu posibilitatea reducerii dozei zilnice la 400 mg norfloxacină (1 comprimat filmat
Norfloxacină LPH 400 mg) în cazul unui tratament eficace.
Pentru tratamentul infecţiei gonococice localizate, necomplicate, o singură doză de 800 mg
norfloxacină (2 comprimate filmate Norfloxacină LPH 400 mg) poate fi eficace. Prezenţa alimentelor
în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorbţia norfloxacinei. De aceea, norfloxacină trebuie
administrată în condiţii de repaus alimentar, cu o cantitate suficientă de apă, (cu o oră înainte sau cu 2
ore după masă). Nu trebuie administrată cu lapte sau produse lactate. La vârstnicii care au funcţia
renală normală, se pot administra aceleaşi doze de norfloxacină ca şi la adulţii cu funcţie renală
normală. În cazul insuficienţei renale (clearance al creatininei de 30 ml/min şi 1,73 m2 sau mai mare),
la această categorie de vârstă se vor administra 400 mg norfloxacină o dată pe zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la norfloxacină sau la un alt chimioterapic din grupa chinolonelor sau la oricare
dintre excipienţi.
Tendinopatie determinată de fluorochinolone în antecedente. Artropatii severe care ating în special
articulaţiile mari.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere (cu vârsta sub 18 ani).
Alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tulburări cardiace
Sunt necesare precauţii când se administrează fluorochinolone, inclusiv NORFLOXACINĂ LPH 400
mg, la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de
exemplu antiaritmice ciasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie)
-vârstnici
-boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
(vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9). În timpul tratamentului se evită expunerea la
radiaţiile solare datorită riscului de fotosensibilizare. În timpul tratamentului cu norfloxacină foarte rar
pot să apară tendinite, care pot evolua spre ruptură de tendon, îndeosebi a celui achilian. Apariţia
semnelor de tendinită impune oprirea administrării medicamentului şi instituirea unui tratament
adecvat.
Norfloxacina va fi utilizată cu precauţie la persoane cu diferite afecţiuni neurologice, ateroscleroză
cerebrală, epilepsie, sau alte afecţiuni care predispun la convulsii.
Dacă pe parcursul tratamentului cu norfloxacină apar semne clinice de afectare a sistemului nervos
(convulsii, agitaţie psihomotorie, cefalee, creşterea tensiunii intracraniene, psihoză toxică),
administrarea medicamentului va fi întreruptă şi se vor institui măsurile terapeutice adecvate.
Norfloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care suferă de miastenia gravis.
În timpul tratamentului, germenii initial sensibili pot prezenta rezistentă specifică la norfloxacină,
ceea ce impune o reconsiderare a măsurilor terapeutice.
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază rareori s-au raportat reacţii hemolitice în
timpul tratamentului cu chinolone, incluzând şi norfloxacină.
Tratamentul cu norfloxacină poate masca sau întârzia evoluţia unui sifilis în perioada de incubaţie. Din
acest motiv toţi pacienţii trataţi pentru gonoree vor fi investigaţi clinic şi bacteriologic pentru sifilis,
înainte de iniţierea tratamentului.
Apariţia unei reacţii de hipersensibilitate, a unor reacţii anafilactice însoţite de edem, dispnee, urticarie
sau, în cazuri mai grave de edem laringian şi colaps cardiovascular, impune oprirea imediată a
tratamentului şi instituirea, după caz, a măsurilor terapeutice necesare.
Datorită prezenţei lactozei monohidrat în compoziţia Norfloxacină LPH 400 mg, pacienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3
Medicamentul conţine Ponceau 4R(E124) şi galben amurg FCF (El 10) care pot provoca reacţii
alergice.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
NORFLOXACINĂ LPH 400 mg, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii
cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct 4.4).
Fierul: compuşii cu fier pot întârzia absorbţia norfloxacinei din tubul digestiv prin chelatare sau printr-
un efect nespecific asupra tubului digestiv. Aceştia se vor administra la distanţă (aproximativ 4 ore) de
doza de norfloxacină.
Magneziul, calciul, aluminiul: sărurile şi oxizii acestor substanţe pot reduce absorbţia din tubul
digestiv a norfloxacinei şi trebuie administrate la un interval de 4 ore faţă de acesta.
Zincul: poate diminua absorbţia norfloxacinei dacă este administrată în doze mai mari de 30 mg pe zi,
fiind necesară administrarea acestuia la intervale mai mari de 2 ore faţă de priza de norfloxacină.
Anticoagulantele orale: norfloxacină potenţează efectele anticoagulantelor şi predispune la hemoragii,
ceea ce face necesară o monitorizare a timpului de protrombină şi ajustarea dozelor de anticoagulant.
Teofilina: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a teofilinei putând apărea semne clinice de
supradozaj al acestei substanţe.
Sucralfatul: scade absorbţia digestivă a norfloxacinei şi trebuie administrată cel puţin cu două ore
înainte de administrarea acesteia.
Ciclosporina: valoarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei creşte, făcând necesară adaptarea
dozelor şi monitorizarea valorii concentraţiei plasmatice a acesteia.
Cafeina: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei prin diminuarea metabolizării hepatice
a acestei substanţe.
Nitrofurantoina: între cele două substanţe apare un antagonism, similar celui care apare între
nitrofurantoină şi alte medicamente din grupul chinolonelor.
Probenecidul: administrarea concomitentă nu schimbă concentraţia plasmatică a norfloxacinei, dar
scade eliminarea sa urinară.
Produsele cu multivitamine, fier, zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate concomitent
cu norfloxacina. Acestea se vor administra la interval de 2 ore de priza de norfloxacină, deoarece pot
interfera absorbţia substanţei active putând conduce la scăderea concentraţiilor plasmatice sau urinare
de norfloxacină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. În absenţa efectelor teratogene la
animale, nu este de aşteptat un efect malformativ la om.
Până în prezent utilizarea norfloxacinei la gravide într-un număr mic de cazuri nu a determinat efecte
malformative sau fetotoxice.
Totuşi, absenţa acestui risc poate fi evidenţiată numai prin studii epidemiologice.
Pe de altă parte, la copii, în caz de administrare postnatală au fost evidenţiate afectări articulare legate
de administrarea de chinolone.
Datorită riscului afectării articulare după administrarea postnatală nu se recomandă administrarea
fluorochinolonelor în timpul sarcinii.
În timpul alăptării este contraindicată administrarea norfloxacinei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilelor reacţii adverse care pot să apară (vertij, convulsii,
halucinaţii).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent întâlnite reacţii adverse au fost cele la nivel gastro-intestinal, tulburări neuropsihice
şi afecţiuni cutanate şi includ greaţă, cefalee, vertij, erupţii cutanate, pirozis, dureri şi crampe
abdominale şi diaree.
Mai puţin frecvent, au apărut reacţii adverse precum anorexie, tulburări de somn, depresie, anxietate
sau nervozitate, iritabilitate, euforie, dezorientare, halucinaţii, acufene.
4
Au fost observate următoarele anomalii ale valorilor testelor de laborator: leucopenie, valori crescute
ale GOT, GPT, eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, creşterea concentraţiei plasmatice a
fosfatazei alcaline, bilirubinei, a uremiei şi creatininemiei.
Alte reacţii adverse care au fost raportate:
Tulburări hematologice şi limfatice
Anemie hemolitică, uneori asociată deficitului de gIucozo-6-fosfatdehidrogenază
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice, edem Quinke, dispnee, vasculită, urticarie,
artrită, mialgie, artralgie şi nefrită interstiţială (manifestările alergice grave sunt rare şi impun
tratament medical de specialitate)
Tulburări psihice
Confuzie, tulburări psihice incluzând reacţii psihotice
Tulburări ale sistemului nervos
Polineuropatie incluzând sindromul Guillaume-Barré, parestezie, convulsii, tremor, mioclonii
Tulburări oculare
Tulburări vizuale
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (raportată în special la pacienţii cu
factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4 şi
4.9).
Tulburări gastro-intestinale
Colită pseudomembranoasă, pancreatită (rar), disgeuzie, vărsături
Tulburări hepatobiliare
Hepatită, icter incluzând icterul colestatic
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Fotosensibilitate, sindrom Stevens - Johnson, epidermoliză toxică, dermatită exfoliativă, eritem
polimorf, prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Tendinite (care pot debuta în primele 48 de ore de tratament), ruptură de tendon, exacerbarea
miasteniei gravis, valori crescute ale creatinin-kinazei (CK), dureri articulare, dureri musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Insuficienţă renală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Candidoză vaginală
4.9 Supradozaj
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG, datorită
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul
ATC: J01MA06
5
Norfloxacina este un agent antibacterian din clasa chinolonelor. Atomul de fluor din poziţia 6 îi
conferă activitate antibacteriană asupra germenilor Gram-negativ, iar gruparea piperazinil din pozitia 7
îi conferă acţiunea antipseudomonas.
Norfloxacina are un spectru antibacterian larg împotriva germenilor aerobi Gram-pozitiv şi Gram-
negativ. Inhibă sinteza acidului dezoxiribonucleic bacterian, având efect bactericid. Norfloxacina
acţionează împotriva Escherichia coli, inhibând ADN giraza, enzimă bacteriană, influenţând procesele
de supraspiralare, relaxare şi desfacere a catenei duble a ADN. Rar se observă apariţia rezistenţei
datorată mutaţiilor spontane.
Datorită structurii chimice, norfloxacina este activă pe germenii rezistenţi la acid nalidixic şi la
derivaţii chimici asemănători.
Nu s-a observat rezistenţă încrucişată la norfloxacină şi derivaţii asemănători: acid nalidixic, acid
oxolinic, cinoxacină, flumechină şi acid pipemidic.
Activitatea antibacteriană: spectrul antibacterian natural al norfloxacinei cuprinde:
- specii sensibile: Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus indol pozitiv, Morganella morganii
(Proteus morganii), Klebsiella, Enterobacter, Serattia, Citrobacter, Edwardsiella tarda, Hafnia,
Pseudomonas aeruginosa, Flavobacterium, Staphylococcus aureus şi saprophiticus, Schigella,
Salmonella typhi, Campylobacter parahemolyticus, Bacillus cereus, Neisseria gonorrhoeae
producătoare sau nu de penicilinază, Haemophilus influenzae;
- specii cu sensibilitate intermediară: Enterococus, Ureaplasma urealyticum;
- specii rezistente: germeni anaerobi - Actinomyces, Fusobacterium, Bacteroides, Clostridium altele
decât C. perfringens.
Norfloxacina prezintă antagonism faţă de nitrofurantoină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Norfloxacina se absoarbe rapid după administrarea orală, în proporţie de 35 - 40%. Concentraţia
plasmatică maximă este mai scăzută dacă se administrează în timpul mesei. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 - 4 ore. După administrarea orală, norfloxacina se
distribuie în: zona corticală a rinichiului, bilă, lichidul prostatic, lichidul amniotic.
Norfloxacina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mai mică de 15%.
Au fost identificaţi 6 produşi de metabolizare ai norfloxacinei, care posedă activitate antimicrobiană
similară norfloxacinei, la un nivel scăzut faţă de aceasta.
Norfloxacina se excretă pe cale urinară în proporţie de 35 - 40%, iar prin fecale în proporţie de 60 -
65%. Norfloxacina este parţial metabolizată şi excretată pe cale biliară şi urinară: 70% sub formă
nemetabolizată şi 30% sub formă de metaboliţi. Excreţia renală se produce prin filtrare glomerulară şi
secreţie tubulară, clearance-ul renal fiind de aproximativ 275 ml/minut - 320 ml/minut. Conform
datelor din literatură, după o doză unică de 400 mg concentraţia urinară atinge o valoare mai mică de
200 µg/mt la voluntarii sănătoşi şi rămâne mai mare de 30 µg/ml, timp de cel puţin 12 ore. Activitatea
bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de pH-ul urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film
Hipromeloză 6cP (E 464)
Lactoză monohidrat
Dioxid de titan (E 171)
6
Macrogol 3000
Triacetină
Galben de chinolină (E 104)
Ponceau 4R(E 124)
Galben amurg FCF(EllO).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 100 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma SA
Bd. Theodor Pallady nr. 44 B, Sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
265/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Septembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2012
