ALINDOR 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALINDOR 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine metamizol sodic 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate plate, de formă rotundă, de culoare albă până la alb-gălbuie, cu diametrul de 12 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Dureri acute severe, postlezionale sau postoperatorii, colici, dureri de cauză tumorală, alte dureri
severe acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate;
- Combaterea febrei, atunci când aceasta este refractară la alt tratament.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Doza recomandată este de 1-2 comprimate Alindor (500 - 1000 mg metamizol) de 1-3 ori pe zi. Doza
pe 24 ore nu trebuie să depăşească 5 g metamizol sodic (aproximativ 70 mg metamizol sodic/kg). Se
va alege doza minimă cu care se pot controla durerea sau febra. Durata administrării se stabileşte în
funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii.
Copii cu vârsta sub 15 ani
Se recomandă alte forme farmaceutice şi concentraţii, adecvate vârstei.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici sau cu stare generală alterată trebuie luat în considerare faptul că atât funcţia
renală cât şi cea hepatică pot fi afectate. Este necesară administrarea dozelor minime eficace.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi la cei cu insuficienţă renală eliminarea
metamizolului este întârziată, la aceşti pacienţi nu trebuie administrate doze mari. În cazul unei
administrări de scurtă durată nu este nevoie să se reducă doza. În ce priveşte administrarea de lungă
durată, nu există suficientă experienţă.
2
Mod de administrare
Comprimatele se înghit întregi, de preferinţă după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.;
- antecedente de alergie la derivaţii de pirazol sau la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS);
- afecţiuni ale măduvei hematopoietice;
- antecedente de agranulocitoză;
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- porfirie hepatică acută;
- primul şi ultimul trimestru de sarcină;
- alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medicament poate determina fenomene alergice de tip anafilactic, de exemplu agranulocitoză
sau şoc anafilactic.
Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata
tratamentului, în cazul apariţiei febrei şi/sau anginei şi/sau ulceraţiilor bucale se impune întreruperea
imediată a tratamentului şi efectuarea urgentă a hemogramei. Continuarea administrării creşte riscul de
deces.
În cazul tratamentului de lungă durată trebuie controlată periodic hemograma.
Riscul de şoc anafilactic este mai mare pentru pacienţii cu următoarele afecţiuni:
- antecedentele de alergie la derivaţii de pirazolonă sau la salicilaţi;
- astm bronşic alergic, rinită alergică;
- urticarie;
- intoleranţă la alcool (după ingestia unor cantităţi mici apar: strănut, lăcrimare, hiperemie facială
pronunţată; intoleranţa la alcool etilic poate evidenţia existenţa unui astm la AINS);
- pacienţi cu intoleranţă la coloranţi (de exemplu tartrazină) şi la conservanţi ( de exemplu benzoat).
Înaintea începerii tratamentului, este necesară o anamneză atentă a pacientului pentru identificarea
factorilor de risc menţionaţi. În cazul acestor pacienţi, medicamentul se va administra numai dacă este
absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic, şi sub strictă
supraveghere medicală.
Alindor 500 mg comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea metamizolului cu alte medicamente cunoscute ca mielotoxice.
Derivaţii de pirazolonă pot interacţiona cu captopril, litiu, metotrexat şi triamteren. Metamizolul poate
să modifice eficacitatea antihipertensivelor şi diureticelor (cu excepţia furosemidului).
Deoarece metamizolul poate să scadă concentraţia plasmatică a ciclosporinei, aceasta trebuie
monitorizată în cazul utilizării concomitente a celor două medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus în evidenţă efecte
teratogene. La făt există riscul afectării hematologice. Administrarea metamizolului într-un moment
apropiat de cel al naşterii poate determina închiderea prematură a canalului arterial. Ca urmare a
3
datelor prezentate, administrarea metamizolului este contraindicată în primul şi în ultimul trimestru de
sarcină; în trimestrul al doilea se poate utiliza numai dacă este absolut necesar, în doze cât mai mici şi
pe o perioadă cât mai scurtă.
Alăptarea
Metaboliţii medicamentului sunt eliminaţi în laptele matern; datorită riscului mielotoxic, în
următoarele 48 ore după administrarea metamizolului, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Administrat în dozele recomandate, metamizolul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea MedDRA pe organe şi
sisteme Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice rare leucopenie foarte rare agranulocitoză**, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar rare reacţii anafilactice şi anafilactoide*
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale necunoscută crize de astm (crizele de astm au fost
observate la pacienţii cu astm la
AINS)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat necunoscută pot apărea urticarie şi erupţii
maculopapuloase, precum şi cazuri
izolate de sindrom Lyell sau de
sindrom Stevens-Johnson.
Tulburări renale şi ale căilor urinare foarte rare insuficienţă renală acută sau nefrită
interstiţială (uneori însoţită de sindrom
nefrotic şi proteinurie)
*Metamizolul poate rareori să producă reacţii anafilactice şi anafilactoide, cu o evoluţie severă. Ele
pot apărea imediat după administrarea pe cale orală, dar şi la câteva ore după administrare (în general
ele apar în prima oră după administrare). Reacţiile anafilactice se manifestă prin dispnee acută, chiar
apnee prin bronhospasm şi edem laringian, hipotensiune arterială şi colaps, urticarie, etc. Evoluţia
poate fi rapid letală dacă nu se administrează tratament adecvat în timp util: se injectează imediat
adrenalină, preferabil administrată intravenos lent, (0,1 – 0,25 mg de adrenalină, diluată în 10 ml de
soluţie perfuzabilă compatibilă), în 5 – 15 minute; de asemenea trebuie administrate 200-500 mg de
hemisuccinat de hidrocortizon, prin injectare intravenoasă lentă sau în perfuzie.
Reacţiile anafilactoide constau în apnee (prin spasm bronşic şi edem laringian) şi/sau colaps.
** Principalele manifestări ale agranulocitozei sunt febra, durerile faringiene, ulceraţii bucale
dureroase, ulceraţii anale, scăderea răspunsului imun, predispoziţie la infecţii bacteriene.
Hemograma prezintă dispariţia aproape completă a granulocitelor, iar în măduvă se constată blocarea
maturării la nivelul promielocitelor. Apariţia acestor manifestări impune întreruperea imediată a
tratamentului cu metamizol sodic.
Foarte rar, poate apărea decesul, în principal ca urmare a infecţiei severe.
4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
În caz de supradozaj acut s-au semnalat: greaţă, dureri abdominale, afectarea funcţiei renale şi – rar –
simptome la nivelul SNC (vertij, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale pâna la şoc
şi tulburări de ritm (tahicardie).
După administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic (acid rubazonic) poate
determina colorarea în roşu a urinei.
Abordare terapeutică
Dacă administrarea de metamizol este recentă se pot lua măsurile uzuale de micşorare a absorbţiei
(lavaj gastric, respectiv administrare de cărbune medicinal). Metabolitul principal (4-N-
metilaminoantipirina) poate fi îndepărtat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare
plasmatică.
Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de
terapie intensivă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02.
Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab
antiinflamatorii. Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări
indică faptul că atât metamizolul cât şi metabolitul său principal (4-N-metilaminoantipirina) au atât un
mecanism central de acţiune cât şi unul periferic.
Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt
atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei.
Efectul se instalează în 30-60 minute după administrarea orală şi în aproximativ 30 minute după
administrarea parenterală şi durează aproximativ 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală metamizolul este hidrolizat în totalitate în tubul digestiv, cu formarea unui
metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirină (4-MAA), care se absoarbe. Absorbţia nu este
diminuată de ingestia concomitentă de alimente, dar este uşor întârziată.
Distribuţie
4-metil-amino-antipirina şi metaboliţii săi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice,
difuzează rapid în ţesuturi şi se elimină în laptele matern.
Metabolizare
Metabolitul principal se metabolizează la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea,
realizată prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea acţionează fie asupra 4-MAA, fie
asupra metabolitului său demetilat. 4-MAA acetilată şi demetilată, este transformată în continuare prin
sulfo- sau glucuronoconjugare.
5
Excreţie
Excreţia se realizează predominant pe cale urinară (90% din doză). Timpul de înjumătăţire prin
eliminare al 4 - MAA este de 3 ore.
La vârstnici, eliminarea este întârziată, timpul de înjumătăţire prin eliminare al 4 - MAA fiind de 4,5
ore.
În caz de insuficienţă renală acută s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4 - MAA şi există
risc de acumulare a acestuia, în cazul administrării repetate.
Metabolismul 4-MAA nu a fost afectat în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică gravă demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte genotoxice şi cancerigene
În literatură există date privind potenţialul genotoxic al metamizolului cât şi studii care infirmă acest
efect. În cadrul mai multor studii efectuate timp îndelungat la şoarece şi şobolan, nu s-au observat
efecte cancerigene, însă în două din trei studii pe termen lung la şoarece, cu doze mari, s-a observat
apariţia adenomului hepatic. Privind efectele teratogene ale metamizolului vezi şi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat 200 mesh
Polividonă K30
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
6
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9847/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei – Martie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALINDOR 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine metamizol sodic 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 30 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate plate, de formă rotundă, de culoare albă până la alb-gălbuie, cu diametrul de 12 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Dureri acute severe, postlezionale sau postoperatorii, colici, dureri de cauză tumorală, alte dureri
severe acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate;
- Combaterea febrei, atunci când aceasta este refractară la alt tratament.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Doza recomandată este de 1-2 comprimate Alindor (500 - 1000 mg metamizol) de 1-3 ori pe zi. Doza
pe 24 ore nu trebuie să depăşească 5 g metamizol sodic (aproximativ 70 mg metamizol sodic/kg). Se
va alege doza minimă cu care se pot controla durerea sau febra. Durata administrării se stabileşte în
funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii.
Copii cu vârsta sub 15 ani
Se recomandă alte forme farmaceutice şi concentraţii, adecvate vârstei.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici sau cu stare generală alterată trebuie luat în considerare faptul că atât funcţia
renală cât şi cea hepatică pot fi afectate. Este necesară administrarea dozelor minime eficace.
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi la cei cu insuficienţă renală eliminarea
metamizolului este întârziată, la aceşti pacienţi nu trebuie administrate doze mari. În cazul unei
administrări de scurtă durată nu este nevoie să se reducă doza. În ce priveşte administrarea de lungă
durată, nu există suficientă experienţă.
2
Mod de administrare
Comprimatele se înghit întregi, de preferinţă după mese, cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.;
- antecedente de alergie la derivaţii de pirazol sau la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS);
- afecţiuni ale măduvei hematopoietice;
- antecedente de agranulocitoză;
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- porfirie hepatică acută;
- primul şi ultimul trimestru de sarcină;
- alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acest medicament poate determina fenomene alergice de tip anafilactic, de exemplu agranulocitoză
sau şoc anafilactic.
Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata
tratamentului, în cazul apariţiei febrei şi/sau anginei şi/sau ulceraţiilor bucale se impune întreruperea
imediată a tratamentului şi efectuarea urgentă a hemogramei. Continuarea administrării creşte riscul de
deces.
În cazul tratamentului de lungă durată trebuie controlată periodic hemograma.
Riscul de şoc anafilactic este mai mare pentru pacienţii cu următoarele afecţiuni:
- antecedentele de alergie la derivaţii de pirazolonă sau la salicilaţi;
- astm bronşic alergic, rinită alergică;
- urticarie;
- intoleranţă la alcool (după ingestia unor cantităţi mici apar: strănut, lăcrimare, hiperemie facială
pronunţată; intoleranţa la alcool etilic poate evidenţia existenţa unui astm la AINS);
- pacienţi cu intoleranţă la coloranţi (de exemplu tartrazină) şi la conservanţi ( de exemplu benzoat).
Înaintea începerii tratamentului, este necesară o anamneză atentă a pacientului pentru identificarea
factorilor de risc menţionaţi. În cazul acestor pacienţi, medicamentul se va administra numai dacă este
absolut necesar, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic, şi sub strictă
supraveghere medicală.
Alindor 500 mg comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea metamizolului cu alte medicamente cunoscute ca mielotoxice.
Derivaţii de pirazolonă pot interacţiona cu captopril, litiu, metotrexat şi triamteren. Metamizolul poate
să modifice eficacitatea antihipertensivelor şi diureticelor (cu excepţia furosemidului).
Deoarece metamizolul poate să scadă concentraţia plasmatică a ciclosporinei, aceasta trebuie
monitorizată în cazul utilizării concomitente a celor două medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus în evidenţă efecte
teratogene. La făt există riscul afectării hematologice. Administrarea metamizolului într-un moment
apropiat de cel al naşterii poate determina închiderea prematură a canalului arterial. Ca urmare a
3
datelor prezentate, administrarea metamizolului este contraindicată în primul şi în ultimul trimestru de
sarcină; în trimestrul al doilea se poate utiliza numai dacă este absolut necesar, în doze cât mai mici şi
pe o perioadă cât mai scurtă.
Alăptarea
Metaboliţii medicamentului sunt eliminaţi în laptele matern; datorită riscului mielotoxic, în
următoarele 48 ore după administrarea metamizolului, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Administrat în dozele recomandate, metamizolul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Clasificarea MedDRA pe organe şi
sisteme Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice rare leucopenie foarte rare agranulocitoză**, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar rare reacţii anafilactice şi anafilactoide*
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale necunoscută crize de astm (crizele de astm au fost
observate la pacienţii cu astm la
AINS)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat necunoscută pot apărea urticarie şi erupţii
maculopapuloase, precum şi cazuri
izolate de sindrom Lyell sau de
sindrom Stevens-Johnson.
Tulburări renale şi ale căilor urinare foarte rare insuficienţă renală acută sau nefrită
interstiţială (uneori însoţită de sindrom
nefrotic şi proteinurie)
*Metamizolul poate rareori să producă reacţii anafilactice şi anafilactoide, cu o evoluţie severă. Ele
pot apărea imediat după administrarea pe cale orală, dar şi la câteva ore după administrare (în general
ele apar în prima oră după administrare). Reacţiile anafilactice se manifestă prin dispnee acută, chiar
apnee prin bronhospasm şi edem laringian, hipotensiune arterială şi colaps, urticarie, etc. Evoluţia
poate fi rapid letală dacă nu se administrează tratament adecvat în timp util: se injectează imediat
adrenalină, preferabil administrată intravenos lent, (0,1 – 0,25 mg de adrenalină, diluată în 10 ml de
soluţie perfuzabilă compatibilă), în 5 – 15 minute; de asemenea trebuie administrate 200-500 mg de
hemisuccinat de hidrocortizon, prin injectare intravenoasă lentă sau în perfuzie.
Reacţiile anafilactoide constau în apnee (prin spasm bronşic şi edem laringian) şi/sau colaps.
** Principalele manifestări ale agranulocitozei sunt febra, durerile faringiene, ulceraţii bucale
dureroase, ulceraţii anale, scăderea răspunsului imun, predispoziţie la infecţii bacteriene.
Hemograma prezintă dispariţia aproape completă a granulocitelor, iar în măduvă se constată blocarea
maturării la nivelul promielocitelor. Apariţia acestor manifestări impune întreruperea imediată a
tratamentului cu metamizol sodic.
Foarte rar, poate apărea decesul, în principal ca urmare a infecţiei severe.
4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
În caz de supradozaj acut s-au semnalat: greaţă, dureri abdominale, afectarea funcţiei renale şi – rar –
simptome la nivelul SNC (vertij, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale pâna la şoc
şi tulburări de ritm (tahicardie).
După administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic (acid rubazonic) poate
determina colorarea în roşu a urinei.
Abordare terapeutică
Dacă administrarea de metamizol este recentă se pot lua măsurile uzuale de micşorare a absorbţiei
(lavaj gastric, respectiv administrare de cărbune medicinal). Metabolitul principal (4-N-
metilaminoantipirina) poate fi îndepărtat prin hemodializă, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare
plasmatică.
Atât tratamentul intoxicaţiei cât şi prevenirea complicaţiilor necesită internarea într-o unitate de
terapie intensivă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice şi antipiretice, derivaţi de pirazolonă, codul ATC: N02BB02.
Metamizolul este un derivat de pirazolonă cu proprietăţi analgezice, antipiretice şi slab
antiinflamatorii. Mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetări
indică faptul că atât metamizolul cât şi metabolitul său principal (4-N-metilaminoantipirina) au atât un
mecanism central de acţiune cât şi unul periferic.
Calmarea durerii, scăderea temperaturii crescute în sindromul febril şi efectul antiinflamator sunt
atribuite diminuării sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei.
Efectul se instalează în 30-60 minute după administrarea orală şi în aproximativ 30 minute după
administrarea parenterală şi durează aproximativ 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală metamizolul este hidrolizat în totalitate în tubul digestiv, cu formarea unui
metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirină (4-MAA), care se absoarbe. Absorbţia nu este
diminuată de ingestia concomitentă de alimente, dar este uşor întârziată.
Distribuţie
4-metil-amino-antipirina şi metaboliţii săi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice,
difuzează rapid în ţesuturi şi se elimină în laptele matern.
Metabolizare
Metabolitul principal se metabolizează la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea,
realizată prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea acţionează fie asupra 4-MAA, fie
asupra metabolitului său demetilat. 4-MAA acetilată şi demetilată, este transformată în continuare prin
sulfo- sau glucuronoconjugare.
5
Excreţie
Excreţia se realizează predominant pe cale urinară (90% din doză). Timpul de înjumătăţire prin
eliminare al 4 - MAA este de 3 ore.
La vârstnici, eliminarea este întârziată, timpul de înjumătăţire prin eliminare al 4 - MAA fiind de 4,5
ore.
În caz de insuficienţă renală acută s-a observat o scădere a clearance-ului total al 4 - MAA şi există
risc de acumulare a acestuia, în cazul administrării repetate.
Metabolismul 4-MAA nu a fost afectat în caz de insuficienţă hepatică moderată. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică gravă demetilarea şi acetilarea pot fi diminuate semnificativ.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte genotoxice şi cancerigene
În literatură există date privind potenţialul genotoxic al metamizolului cât şi studii care infirmă acest
efect. În cadrul mai multor studii efectuate timp îndelungat la şoarece şi şobolan, nu s-au observat
efecte cancerigene, însă în două din trei studii pe termen lung la şoarece, cu doze mari, s-a observat
apariţia adenomului hepatic. Privind efectele teratogene ale metamizolului vezi şi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Lactoză monohidrat 200 mesh
Polividonă K30
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
6
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9847/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei – Martie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro
