ANXIAR 1 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ANXIAR 1 mg comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine lorazepam 1 mg.
Excipient: lactoz ă monohidrat 88,0
mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu un şanţ de rupere pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anxiar este indicat pentru:
- tratamentul de scurtă durată al stărilor de anxietate, inclusiv al stăr ilor de anxietate asociate cu
depresie ;
- tratamentul de scurtă durată al insomniei produse de anxietate;
- sedare înain tea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale în
chirurgia generală şi dentar ă.
Anxiar este indicat num ai în cazul tulburărilor severe, care duc la invaliditate sau provoacă suferinţă
pacientului. În general, anxietatea sau tensiunea asociate stresului cotidian nu necesită tratament
anxiolitic.
Utilizarea lorazepamului ca hipnotic este justificată doar în c azul în care efectele benzodiazepinice
sunt dorite şi peste zi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozarea se face strict individualizat.
Comprimatele pot fi luate indiferent de orarul meselor cu puţin lichid.
2
Când este utilizat ca hipnotic, Anxiar nu ar trebui să se ia pe stomacul plin, pentru că astfel debutul
acţiunii va fi întârziat, iar în funcţie de durata somnului, în dimineaţa următoare trebuie luate în calcul
efectele reziduale.
Pentru toate indicaţiile terapeutice, tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza
maximă recomandată nu trebuie depăşită. Dacă este necesară creşterea dozelor de lorazepam, acestea
trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari,
trebuie crescu tă mai întâi doza administrată seara.
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Indicaţia terapeutică trebuie reevaluată
regulat, mai ales în cazul absenţei simptomelor. În general, durata totală a tratamentului variaz ă de la
câteva zile până la 4 săptămâni, incluzând perioada de scădere a dozei. După două săptămâni de
administrare zilnică medicul trebuie să reducă treptat doza pentru a determina dacă tratamentul cu
lorazepam mai este necesar. În anumite cazuri poate fi necesară prelungir ea tratamentului. Aceasta
obligă la evaluarea precisă şi repetată a stării clinice a pacientului.
Întreruperea tratamentului trebuie efectuată treptat, cu scăderea dozelor pe parcursul mai multor
săptămâni.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza uzuală recomandată este de 0,5 – 2,5 mg lorazepam pe zi, divizată în 2 - 3 doze.
Insomnie produsă de anxietate
Se recomandă administrarea unei singure doze de 0,5 - 2,5 mg pe zi, cu jumătate de oră înainte de
culcare.
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnost ic, înainte şi după intervenţii chirurgicale în
chirurgia generală şi dentar ă
Se recomandă administrarea unei doze de 1 - 2,5 mg lorazepam în seara de dinaintea intervenţiei şi 2 -
4 mg cu 1 -2 ore înaintea intervenţiei. Post -intervenţional se administrează 1 - 2,5 mg lorazepam la
intervale adecvate.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale: doza
recomandată este de 0,5 - 1 mg (0,05 mg/kg corp).
Anxiar nu este recomandat pentru tratamentul anxietăţii şi al insomniei la copii.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Datorită formei farmaceutice, Anxiar nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici şi pacienţi debilitaţi
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi pot răspunde la doze mai mici. În general, jumătate din doza uzuală
pentru adulţi, sau doze şi mai mici, pot fi suficiente. La nevoie, doza poate fi crescută, în funcţie de
necesitate şi tolerabilitate.
Pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi cu insuficienţă hepatică
La ace şti pacienţi se recomandă utilizarea unor doze mai mici, de exemplu jumătate din doza uzuală
pentru adulţi. Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată (vezi pct.
4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la lorazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
produsului;
3
- Insuficienţă respiratorie gravă;
- Sindrom de apnee în somn;
- Insuficienţă hepatică gravă (risc de encefalopatie);
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a lorazepamului, poate provoca deprimare respiratorie potenţial
fatală.
Au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide severe, ca urmare a folosirii benzodiazepinelor. În
urma utilizării primei doz e sau a unor doze ulterioare de benzodiazepine au fost raportate cazuri de
angioedem cu implicarea limbii, glotei şi a laringelui. Unii pacienţi au avut alte simptome adiţionale
ca de exemplu: dispnee, obstrucţie laringiană sau greaţă şi vomă. Unii pacienţ i au necesitat tratament
medical într -o unitate de urgenţă. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, obstrucţia
căilor aeriene poate fi fatală. La pacienţii care au prezentat angioedem în urma utilizării
benzodiazepinelor, tratamentul cu acest tip de medicament nu trebuie reluat.
Trebuie luat în considerare că anxietatea sau insomnia pot fi simptomele altor afecţiuni fizice sau
psihice pentru care există tratamente mai specifice.
Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepine, mai ales în rândul pacienţilor cu antecedente de
dependenţă medicamentoasă şi alcoolism. La aceşti pacienţi administrarea acestui produs
medicamentos trebuie făcută cu deosebită atenţie. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul
utilizării lorazepamului în intoxicaţii acute cu alcool sau cu medicamente deprimante ale SNC. În
cazul asocierii lorazepamului cu alcool etilic şi alte deprimante SNC, trebuie avute în vedere efectele
aditive ale acestora (vezi pct. 4.5).
Lorazepamul trebuie utilizat cu precauţie în ataxia spinală şi cerebrală.
Toleranţă
În cazul administrării de lungă durată a benzodiazepinelor, efectul sedativ şi hipnotic al acestora poate
scădea în timp datorită dezvoltării toleranţei.
Dependenţă
Lorazepam are un potenţial de dependenţă primar. Deja după câteva săptămâni de administrare zilnică,
apare riscul de dezvoltare a dependenţei psihice şi fizice. Acest lucru este valabil nu numai pentru
folosirea abuzivă de doze mari, dar, de asemenea şi pentru dozele terapeutice. Riscul creşte cu durata
de utili zare şi cu doza şi este mai mare la pacienţii cu abuz de alcool sau de droguri în antecedente şi la
pacienţii cu tulburări de personalitate severe. În principiu, benzodiazepinele ar trebui prescrise doar
pentru perioade scurte de timp (de exemplu 2 - 4 săptămâni). Continuarea utilizării ar trebui să se facă
numai atunci, când este strict indicat, după o analiză atentă a raportului beneficiu terapeutic versus risc
de obişnuinţă şi dependenţă. O utilizare pe termen lung a lorazepamului nu este recomandată.
S indromul de abstinenţă, fenomenul de “rebound”
La întreruperea tratamentului cu benzodiazepine pot apare simptome de abstinenţă, mai ales dacă
întreruperea este bruscă. De aceea, tratamentul trebuie întrerupt întotdeauna treptat.
Manifestările sindromului de abstinenţă includ: cefalee, mialgie, anxietate, tensiune psihică, depresie,
insomnie, nelinişte, ameţeală, greaţă, diaree, pierderea poftei de mâncare, confuzie, halucinaţii/delir,
modificări perceptuale, iritabilitate, disforie, convulsii/crize convul sive, tremor, crampe abdominale,
agitaţie, palpitaţii, tahicardie, atacuri de panică, vertigo, hiperreflexie, pierderea memoriei de scurtă
durată, hipertermie, transpiraţii, şi apariţia fenomenului de “rebound” în care simptomele care au
justificat institu irea tratamentului cu o benzodiazepină, reapar cu intensitate mărită. Aceste simptome
pot fi distinse foarte greu de simptomele originale.
4
În cazuri severe pot apare: derealizare, depersonalizare, hiperacuzie, tinitus, rigiditate şi parestezii la
nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic/modific ări perceptuale,
mişcări involuntare, vomă, halucinaţii sau convulsii . Convulsiile/crizele convulsive pot apare mai
frecvent la pacienţii cu tulburări convulsivante preexistente sau la cei care utilizează medicamente care
reduc pragul convulsivant, de exemplu antidepresive.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. În general, durata totală a tratamentului
variaz ă de la câteva zile până la 4 săptămâni, incluzând perioada de scădere a dozei.
Este util ca pacientul să fie informat la începerea tratamentului că acesta va fi de durată limitată şi să i
se explice cum trebuie reduse progresiv dozele. Este de asemenea important ca pacientul să ştie de
posibilitatea manifestării fenomenului de rebound la întreruperea tratamentului.
În cazul utilizării benzodiazepinelor cu durată scurtă de acţiune, în special la doze mari, sindromul de
abstinenţă poate să apară în intervalul dintre două administrări consecutive.
În cazul utilizării benzodiazepinelor cu durată lungă de acţiune, este importantă avertizarea împotriva
trecerii la o benzodiazepină cu durată scurtă de acţiune, deoarece pot apărea simptome de sevraj.
Amnezie anterogradă
Au fost raportate c azuri de amnezie anterogradă tranzitorie şi tulburări de memorie, asociate cu
utilizarea benzodiazepinelor. Acest efect poate fi benefic în cazul utilizării lorazepamului ca
premedicaţie înaintea intervenţiilor chirurgicale. Totuşi, dacă Anxiar este utiliz at pentru tratarea
insomniei cauzate de anxietate, pacienţii trebuie să se asigure că vor avea condiţiile optime pentru un
somn neîntrerupt de 7-8 ore, timp necesar disipării efectului medicamentului.
Reacţii paradoxale
Ocazional, au fost raportate reacţii paradoxale asociate cu utilizarea benzodiazepinelor (vezi pct. 4.8
Reacţii adverse). Aceste reacţii pot ap ărea îndeosebi la copii şi vârstnici. Apariţia lor impune
întreruperea tratamentului.
Categorii speciale de pacienţi
Anxiar nu este indicat în tratamentul primar al psihozelor sau al tulburărilor depresive şi nu se
utilizează în monoterapie pentru tratarea depresiei. Benzodiazepinele pot avea un efect dezinhibitor
favorizând actele suicidare la pacienţii depresivi. De aceea, în aceste cazuri benzodiazepinele nu se
prescriu în cantităţi mari şi nu se utilizează fără un tratament antidepresiv adecvat.
În timpul utilizării benzodiazepinelor depresia pre -existentă poate deveni manifestă.
Se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor cu glauc om cu unghi închis.
Pacienţii cu funcţia renală sau hepatică alterată trebuie frecvent monitorizaţi, iar dozele lor trebuie
ajustate cu atenţie în funcţie de răspunsul terapeutic. La aceşti pacienţi pot fi suficiente doze mai mici.
Aceeaşi precauţie trebu ie aplicată şi în cazul pacienţilor vârstnici, debilitaţi sau cu insuficienţă
respiratorie cronică. La pacienţii cu insuficienţă respiratorie trebuie avut în vedere efectul deprimant
respirator al benzodiazepinelor (anxietatea şi agitaţia pot reprezenta se mne de decompensare ale
funcţiei respiratorii şi necesită internarea într -o unitate de terapie intensivă).
La copii, este necesară evaluarea foarte atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic înainte de
prescrierea medicamentului; administrare a se va face pe perioade cât mai scurte posibil şi este
necesară o monitorizare atentă pe parcursul tratamentului.
Ca şi în cazul tuturor inhibitorilor SNC, utilizarea benzodiazepinelor la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă poate cauza encefalopati e. De aceea, la aceşti pacienţi utilizarea lorazepamului este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
5
Unii pacienţi la utilizarea de benzodiazepine au prezentat discrazie sanguină, iar alţii creşteri ale
enzimelor hepatice. În cazurile în care este nevoie de perioade repetate de tratament, trebuie efectuate
evaluări periodice hematologice şi ale funcţiei hepatice.
Cu toate că doar rareori a apărut hipotensiune arterială, benzodiazepinele trebuie administrate cu
precauţie pacienţilor în cazul cărora o scădere a tensiunii arteriale ar putea duce la complicaţii cardio-
sau cerebrovasculare. Acest lucru este deosebit de important la pacienţii vârstnici.
Pacienţii vârstnici trebuie atenţionaţi că, datorită efectului miorelaxant al lorazepamului, există riscul
căderii .
Excipienţi
Anxiar conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea cu alcool, deoarece poate avea loc o potenţare a efectului sedativ al
benzodiazepinelor; alterarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea de vehicule sau folosirea de
utilaje.
Be nzodiazepinele, inclusiv lorazepamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu alte medicamente deprimante ale SNC:
barbiturice, antipsihotice, sedative/hipnotice, anxiolitice, antidepresive sedative, analgezice şi
antitusive opioide, antihistaminice H
1 cu efect sedativ, anticonvulsivante, beta -blocante şi anestezice.
Creşterea efectului deprimant central poate avea consecinţe importante, îndeosebi în cazul conducerii
de vehicul e sau folosirii de utilaje.
În cazul utilizării relaxantelor musculare împreună cu lorazepam efectul miorelaxant poate fi crescut.
În cazul utilizării analgezicelor narcotice cu benzodiazepine starea euforică poate deveni mai
pronunţată, conducând la int ensificarea dependenţei psihice.
Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice ( în special enzimele citocromului P450) pot cre şte
efectul benzodiazepinelor. Într -o măsură mai mică, acest lucru este valabil şi în cazul
benzodiazepinelor care sunt metabolizate exclusiv prin conjugare.
În cazul administrării lorazepamului împreună cu loxapină au fost raportate stupoare excesivă,
reducerea semnificativă a ratei respira torii şi, în cazul unui pacient, hipotensiune arterială. În cazul
administrării lorazepamului împreună cu clozapină au fost raportate sedare marcată, salivaţie excesivă
şi ataxie.
Administrarea concomitentă de lorazepam şi valproat de sodiu, poate determi na scăderea clearance-
ului şi creşterea concentraţiei plasmatice a lorazepamului. Ca urmare, în aceste cazuri, doza de
lorazepam trebuie redusă cu aproximativ 50%.
Administrarea concomitentă de lorazepam şi probenecid poate duce la instalarea mai rapidă a efectului
sau un efect prelungit al lorazepamului datorită creşterii timpului de înjumătăţire şi scăderii clearance -
ului total. În cazul administrării concomitente cu probenecid, dozele de lorazepam trebuie reduse cu
aproximativ 50%.
Administrarea concom itentă de teofilină sau aminofilină poate reduce efectul sedativ al
benzodiazepinelor, inclusiv al lorazepamului.
6
Deoarece la pacienţii, care sunt trataţi cronic cu alte medicamente, natura şi dimensiunea
interacţiunilor nu pot fi prezise cu certitudine pentru fiecare caz în parte, este necesară în special la
debutul tratamentului o grijă deosebită.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Benzodiazepinele nu trebuie administrate în timpul sarcinii, mai ales în primul şi în ultimul trimestru
de sarcină. Be nzodiazepinele administrate femeilor însărcinate pot dăuna dezvoltării fetale. Mai multe
studii au sugerat existenţa unui risc crescut de malformaţii congenitale asociat utilizării
benzodiazepinelor în timpul primului trimestru de sarcină. La om, probele d e sânge din cordonul
ombilical au indicat transferul placentar al benzodiazepinelor şi al metaboliţilor glucuronidaţi ale
acestora.
Dacă medicamentul este prescris unei femei aflate în perioada fertilă, aceasta trebuie avertizată să se
adreseze medicului pentru a întrerupe medicaţia, dacă intenţionează să rămână gravidă sau crede că
este gravidă.
Dacă din motive medicale de urgenţă, produsul se utilizează în fazele tardive ale sarcinii sau în timpul
travaliului în doze mari, datorită acţiunii farmacologic e a medicamentului, pot fi anticipate efecte
asupra nou- născutului.
Nou -născuţii mamelor care înainte de naştere utilizează benzodiazepine în mod cronic, pot prezenta în
perioada post -natală fenomene de sevraj. La nou -născuţii mamelor tratate cu benzodiaz epine în fazele
tardive ale sarcinii sau în timpul naşterii, au fost raportate simptome ca hipoactivitate, hipotonie,
hipotermie, deprimare respiratorie, apnee, dificultăţi la supt şi afectarea răspunsului metabolic la frig.
Există dovezi că lorazepamul, deşi în cantităţi nesemnificative farmacologic, este excretat în laptele
matern . Din acest motiv, Anxiar nu trebuie administrat mamelor care alăptează, cu excepţia cazurilor
în care beneficiul matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial pentru nou -născut . La nou- născuţii
mamelor tratate cu benzodiazepine au fost observate sedarea şi incapacitatea de a suge.
Aceşti copii din cauza efectelor farmacologice (inclusiv sedare şi iritabilitate), trebuie ţinuţi sub
observaţie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lorazepamul are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, ca
urmare este contraindicat acestui segment de persoane.
Somnul insuficient poate creşte probabilitatea scăderii vig ilenţei, iar s edarea, amnezia, tulburările de
concentrare şi alterarea funcţiei musculare, de asemenea, pot afecta negativ capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
- cu frecvenţă necunoscută: t rombocitopenie, agranulocitoz ă, pancitopenie.
7
Tulburări ale sistemului imunitar
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, reacţii anafilactice/anafilactoide,
angioedem.
Tul burări endocrine
- cu frecvenţă necunoscută: sindrom de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) .
Tulburări metabolice şi de nutriţie
- cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie.
Tulburări psihice
- frecvente: confuzie, depresie, demascarea unei st ări depresive;
- mai puţin frecvente: modific ări ale libidoului, impotenţă, tulburări de orgasm;
- cu frecvenţă necunoscută: dezinhibiţie, euforie, ideaţii suicidare/tentativă de suicid.
Tulburări ale sistemului nervos
Efectele benzodiazepinelor asupra SN C sunt dependente de doză, dozele mari producând o deprimare
mai severă a sistemului nervos central.
- foarte frecvente: sedare, somnolenţă;
- frecvente: ataxie, ameţeli, slăbiciune musculară;
- cu frecvenţă necunoscută:
- simptome extrapiramidale, tremor, ver tigo, dizartrie/vorbire neclară, cefalee,
convulsii/crize convulsive; amnezie, comă, tulburări de atenţie/concentrare, tulburări
de echilibru;
- reacţii paradoxale incluzând anxietate, agitaţie, ostilitate, agresivitate, furie, tulburări
de somn/insomnie, excitaţie sexuală, halucinaţii.
Tulburări oculare
- cu frecvenţă necunoscută: tulburări vizuale (inclusiv diplopie şi vedere înceţoşată).
Tulburări vasculare
- cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, scăderea tensiunii arteriale.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- cu frecvenţă necunoscută:
- deprimare respiratorie, apnee, agravarea apneei în somn (gradul deprimării
respiratorii cauzate de benzodiazepine este dependentă de doză, dozele mari
producând o deprimare mai severă);
- agravarea bolii pulmonare obstructive cronice.
Tulburări gastro
-intestinale
- mai puţin frecvent e: greată;
- cu frecvenţă necunoscută: constipaţie.
Tulburări hepatobiliare
- cu frecvenţă necunoscută: creşterea valorii bilirubinei, icter, creşterea valorilor transami nazelor
hepatice şi a fosfatazei alcaline.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii alergice cutanate, alopecie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- foarte frecvente: fatigabilitate;
- frecvente: astenie;
- cu frecvenţă necunoscută: hipotermie.
8
În timpul terapiei cu benzodiazepine poate deveni manifestă o stare depresivă pre -existentă.
La doze terapeutice pot să apară amnezie anterogradă tranzitorie sau tulburări de memorie, iar în cazul
dozelor mai mari, riscul creşte (vezi pct. 4.4).
Ocazional s- au raportat reac ţii paradoxale ca nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie,
coşmaruri, halucinaţii, psihoze şi comportament inadecvat. Apariţia unor asemenea reacţii este m ai
probabilă la copii şi vârstnici (vezi pct. 4.4).
Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate duce la apariţia unei dependenţe fizice sau psihice, iar
întreruperea tratamentului poate rezulta apariţia sindromului de abstinenţă sau a fenomenului de
r ebound (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În abordarea terapeutică a supradozajului cu orice medicament, trebuie să se aibă în vedere faptul că
este posibil să fi fost administrate mai multe medicamente. În perioada de supraveghere post -
marketing au fost raportate predominant cazuri de supradozaj în combinaţie cu alcool şi/sau alte
medicamente.
Simptome
Supradozajul cu benzodiazepine se manifestă, de obicei, prin deprimarea sistemului nervos central în
grade diferite, de la somnolenţă până la comă. În cazur ile uşoare, simptomele includ somnolenţă,
confuzie mentală şi letargie, în timp ce în cazurile mai grave, în special în cazul asocierii cu alte
medicamente deprimante ale SNC sau alcool, simptomele pot include dizartrie, ataxie, reacţii
paradoxale, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie, deprimare cardiovasculară, comă
şi, în foarte rare cazuri, deces.
Tratament
Dacă există risc de aspiraţie, inducerea emezei nu este recomandată. Dacă ingestia este recentă, se vor
provoca vărsături şi la vaj gastric. În continuare, trebuie asigurate măsuri generale de susţinere,
monitorizarea semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientului. Dacă golirea stomacului nu poate
aduce nici un avantaj terapeutic, trebuie administrat cărbune activat pentru a reduce absorbţia.
Hipotensiunea arterială poate fi tratată cu substituenţi de volum plasmatic.
Lorazepamul este slab dializabil. Lorazepam -glucuronidul, metabolitul inactiv al lorazepamului, este
uşor dializabil.
La pacienţii spitalizaţi, administrarea fl umazenilului, poate fi utilă pentru diagnosticul şi/sau
tratamentul supradozajului cu benzodiazepine. Înainte de utilizare, trebuie consultate informaţiile
complete de prescriere ale acestui produs. Medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că, mai ales la
pacienţii aflaţi sub tratament cronic cu benzodiazepine, şi în cazurile de supradozaj cu antidepresive
triciclice, utilizarea flumazenilului poate provoca convulsii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuti că: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepină, codul ATC: N05BA06.
Lorazepamul aparţine clasei 1 -4 benzodiazepine. Prezintă efecte anxiolitice, miorelaxante, sedative,
hipnotice şi anticonvulsivante.
Benzodiazepinele acţionează ca agonişti ai receptorilor b enzodiazepinici, potenţând acţiunea GABA şi
modulând, astfel, deschiderea canalelor de clor.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Lorazepamul se absoarbe aproape complet din tractul gastro -intestinal. Concentraţia plasmatică
maximă se atinge în 2 ore.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 1,3 l/kg. La concentraţii relevante clinic lorazepamul se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%.
Concentraţiile de lorazepam şi de produs conjugat găsite în LCR sunt s emnificativ mai mici, decât
concentraţiile plasmatice simultane (în medie mai puţin de 5% din concentraţiile plasmatice
respective).
Lorazepam şi lorazepam -glucuronid traversează bariera placentară şi ajung în circulaţia fetală şi în
lichidul amniotic.
Lor azepamul şi forma glucuronoconjugată trec într -o măsură mai mică în laptele matern: aproximativ
13% din concentraţia maximă serică maternă pentru lorazepam şi 20% pentru glucuronoconjugat.
Metabolizare
Lorazepamul este metabolizat prin glucuronoconjugare, formându- se un glucuronid farmacologic
inactiv. Nu se formează metaboliţi activi importanţi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 12 ore. Există un risc minim de acumulare
excesivă.
În primele zile de viaţă ale copilului timpul de înjumătăţire poate fi de 2 - 4 ori mai mare decât cel
matern. Cu excepţia acestor prime zile de viaţă, timpul de înjumătăţire nu prezintă variaţii
semnificative dependente de vârstă.
Funcţia renală
În insuficienţa renală absorbţia, clearance -ul şi eli minarea lorazepamului sunt practic neschimbate, dar
eliminarea glucuronidului inactiv farmacologic este încetinită considerabil. Cu creşterea insuficienţei
renale şi cumularea glucuronidului de lorazepam, eliminarea biliară creşte.
Hemodializa nu a avut pr actic nici un efect asupra farmacocineticii lorazepamului neconjugat, cu toate
acestea, glucuronidul inactiv, a fost eliminat în mare măsură din plasmă.
Insuficienţa hepatică
Clearance- ul lorazepamului nu este influenţat semnificativ de bolile hepatice ( hepatita, ciroza).
Tulburări severe ale funcţiei hepatice pot duce însă la o prelungire a timpului de înjumătăţire.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Studiile de toxicitate acută la animale nu au arătat sensibilitate specifică pentru admi nistrarea orală (la
om, vezi pct. 4.9).
Toxicitate subcronică şi cronică
În studiile de toxicitate cronică lorazepamul a fost administrat la şobolani (80 săptămâni) şi câini (12
luni) pe cale orală. Probele histopatologice, hematologice şi examinările oft almologice precum şi
modificările funcţionale organice, chiar şi la doze mari nu au fost aproape deloc sau nesemnificativ
modificate, respectiv nerelevant biologic.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Lorazepamul a fost supus într -o măsură limitată probelor d e mutagenitate. Testele de până acum au
fost negative. În studiile efectuate pe şobolani şi şoareci, după administrarea orală de lorazepam nu s -a
găsit nici o dovadă de potenţial tumorigen.
10
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Studiile privind efectele lorazepamului asupra dezvoltării embrionare şi fetale, şi a performanţei
reproductive au fost făcute la iepuri, şobolani şi şoareci. În cadrul acestor teste au existat indicii asupra
existenţei efectelor teratogene sau a tulburărilor de r eproducere.
Studiile experimentale au arătat un comportament anormal al puilor mamelor expuse timp îndelungat
la benzodiazepine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină PH 102
Polacrilin de potasi u
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVdC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România SA
Str. Cuza Vodă nr. 99- 105, 540306 Târgu-Mureş
Rom ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3601/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare- Iulie 2011
11
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ANXIAR 1 mg comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine lorazepam 1 mg.
Excipient: lactoz ă monohidrat 88,0
mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu un şanţ de rupere pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anxiar este indicat pentru:
- tratamentul de scurtă durată al stărilor de anxietate, inclusiv al stăr ilor de anxietate asociate cu
depresie ;
- tratamentul de scurtă durată al insomniei produse de anxietate;
- sedare înain tea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale în
chirurgia generală şi dentar ă.
Anxiar este indicat num ai în cazul tulburărilor severe, care duc la invaliditate sau provoacă suferinţă
pacientului. În general, anxietatea sau tensiunea asociate stresului cotidian nu necesită tratament
anxiolitic.
Utilizarea lorazepamului ca hipnotic este justificată doar în c azul în care efectele benzodiazepinice
sunt dorite şi peste zi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozarea se face strict individualizat.
Comprimatele pot fi luate indiferent de orarul meselor cu puţin lichid.
2
Când este utilizat ca hipnotic, Anxiar nu ar trebui să se ia pe stomacul plin, pentru că astfel debutul
acţiunii va fi întârziat, iar în funcţie de durata somnului, în dimineaţa următoare trebuie luate în calcul
efectele reziduale.
Pentru toate indicaţiile terapeutice, tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza
maximă recomandată nu trebuie depăşită. Dacă este necesară creşterea dozelor de lorazepam, acestea
trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari,
trebuie crescu tă mai întâi doza administrată seara.
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Indicaţia terapeutică trebuie reevaluată
regulat, mai ales în cazul absenţei simptomelor. În general, durata totală a tratamentului variaz ă de la
câteva zile până la 4 săptămâni, incluzând perioada de scădere a dozei. După două săptămâni de
administrare zilnică medicul trebuie să reducă treptat doza pentru a determina dacă tratamentul cu
lorazepam mai este necesar. În anumite cazuri poate fi necesară prelungir ea tratamentului. Aceasta
obligă la evaluarea precisă şi repetată a stării clinice a pacientului.
Întreruperea tratamentului trebuie efectuată treptat, cu scăderea dozelor pe parcursul mai multor
săptămâni.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza uzuală recomandată este de 0,5 – 2,5 mg lorazepam pe zi, divizată în 2 - 3 doze.
Insomnie produsă de anxietate
Se recomandă administrarea unei singure doze de 0,5 - 2,5 mg pe zi, cu jumătate de oră înainte de
culcare.
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnost ic, înainte şi după intervenţii chirurgicale în
chirurgia generală şi dentar ă
Se recomandă administrarea unei doze de 1 - 2,5 mg lorazepam în seara de dinaintea intervenţiei şi 2 -
4 mg cu 1 -2 ore înaintea intervenţiei. Post -intervenţional se administrează 1 - 2,5 mg lorazepam la
intervale adecvate.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale: doza
recomandată este de 0,5 - 1 mg (0,05 mg/kg corp).
Anxiar nu este recomandat pentru tratamentul anxietăţii şi al insomniei la copii.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Datorită formei farmaceutice, Anxiar nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici şi pacienţi debilitaţi
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi pot răspunde la doze mai mici. În general, jumătate din doza uzuală
pentru adulţi, sau doze şi mai mici, pot fi suficiente. La nevoie, doza poate fi crescută, în funcţie de
necesitate şi tolerabilitate.
Pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi cu insuficienţă hepatică
La ace şti pacienţi se recomandă utilizarea unor doze mai mici, de exemplu jumătate din doza uzuală
pentru adulţi. Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată (vezi pct.
4.3).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la lorazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
produsului;
3
- Insuficienţă respiratorie gravă;
- Sindrom de apnee în somn;
- Insuficienţă hepatică gravă (risc de encefalopatie);
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea benzodiazepinelor, inclusiv a lorazepamului, poate provoca deprimare respiratorie potenţial
fatală.
Au fost raportate reacţii anafilactice/anafilactoide severe, ca urmare a folosirii benzodiazepinelor. În
urma utilizării primei doz e sau a unor doze ulterioare de benzodiazepine au fost raportate cazuri de
angioedem cu implicarea limbii, glotei şi a laringelui. Unii pacienţi au avut alte simptome adiţionale
ca de exemplu: dispnee, obstrucţie laringiană sau greaţă şi vomă. Unii pacienţ i au necesitat tratament
medical într -o unitate de urgenţă. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, obstrucţia
căilor aeriene poate fi fatală. La pacienţii care au prezentat angioedem în urma utilizării
benzodiazepinelor, tratamentul cu acest tip de medicament nu trebuie reluat.
Trebuie luat în considerare că anxietatea sau insomnia pot fi simptomele altor afecţiuni fizice sau
psihice pentru care există tratamente mai specifice.
Au fost raportate cazuri de abuz de benzodiazepine, mai ales în rândul pacienţilor cu antecedente de
dependenţă medicamentoasă şi alcoolism. La aceşti pacienţi administrarea acestui produs
medicamentos trebuie făcută cu deosebită atenţie. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul
utilizării lorazepamului în intoxicaţii acute cu alcool sau cu medicamente deprimante ale SNC. În
cazul asocierii lorazepamului cu alcool etilic şi alte deprimante SNC, trebuie avute în vedere efectele
aditive ale acestora (vezi pct. 4.5).
Lorazepamul trebuie utilizat cu precauţie în ataxia spinală şi cerebrală.
Toleranţă
În cazul administrării de lungă durată a benzodiazepinelor, efectul sedativ şi hipnotic al acestora poate
scădea în timp datorită dezvoltării toleranţei.
Dependenţă
Lorazepam are un potenţial de dependenţă primar. Deja după câteva săptămâni de administrare zilnică,
apare riscul de dezvoltare a dependenţei psihice şi fizice. Acest lucru este valabil nu numai pentru
folosirea abuzivă de doze mari, dar, de asemenea şi pentru dozele terapeutice. Riscul creşte cu durata
de utili zare şi cu doza şi este mai mare la pacienţii cu abuz de alcool sau de droguri în antecedente şi la
pacienţii cu tulburări de personalitate severe. În principiu, benzodiazepinele ar trebui prescrise doar
pentru perioade scurte de timp (de exemplu 2 - 4 săptămâni). Continuarea utilizării ar trebui să se facă
numai atunci, când este strict indicat, după o analiză atentă a raportului beneficiu terapeutic versus risc
de obişnuinţă şi dependenţă. O utilizare pe termen lung a lorazepamului nu este recomandată.
S indromul de abstinenţă, fenomenul de “rebound”
La întreruperea tratamentului cu benzodiazepine pot apare simptome de abstinenţă, mai ales dacă
întreruperea este bruscă. De aceea, tratamentul trebuie întrerupt întotdeauna treptat.
Manifestările sindromului de abstinenţă includ: cefalee, mialgie, anxietate, tensiune psihică, depresie,
insomnie, nelinişte, ameţeală, greaţă, diaree, pierderea poftei de mâncare, confuzie, halucinaţii/delir,
modificări perceptuale, iritabilitate, disforie, convulsii/crize convul sive, tremor, crampe abdominale,
agitaţie, palpitaţii, tahicardie, atacuri de panică, vertigo, hiperreflexie, pierderea memoriei de scurtă
durată, hipertermie, transpiraţii, şi apariţia fenomenului de “rebound” în care simptomele care au
justificat institu irea tratamentului cu o benzodiazepină, reapar cu intensitate mărită. Aceste simptome
pot fi distinse foarte greu de simptomele originale.
4
În cazuri severe pot apare: derealizare, depersonalizare, hiperacuzie, tinitus, rigiditate şi parestezii la
nivelul extremităţilor, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau contact fizic/modific ări perceptuale,
mişcări involuntare, vomă, halucinaţii sau convulsii . Convulsiile/crizele convulsive pot apare mai
frecvent la pacienţii cu tulburări convulsivante preexistente sau la cei care utilizează medicamente care
reduc pragul convulsivant, de exemplu antidepresive.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. În general, durata totală a tratamentului
variaz ă de la câteva zile până la 4 săptămâni, incluzând perioada de scădere a dozei.
Este util ca pacientul să fie informat la începerea tratamentului că acesta va fi de durată limitată şi să i
se explice cum trebuie reduse progresiv dozele. Este de asemenea important ca pacientul să ştie de
posibilitatea manifestării fenomenului de rebound la întreruperea tratamentului.
În cazul utilizării benzodiazepinelor cu durată scurtă de acţiune, în special la doze mari, sindromul de
abstinenţă poate să apară în intervalul dintre două administrări consecutive.
În cazul utilizării benzodiazepinelor cu durată lungă de acţiune, este importantă avertizarea împotriva
trecerii la o benzodiazepină cu durată scurtă de acţiune, deoarece pot apărea simptome de sevraj.
Amnezie anterogradă
Au fost raportate c azuri de amnezie anterogradă tranzitorie şi tulburări de memorie, asociate cu
utilizarea benzodiazepinelor. Acest efect poate fi benefic în cazul utilizării lorazepamului ca
premedicaţie înaintea intervenţiilor chirurgicale. Totuşi, dacă Anxiar este utiliz at pentru tratarea
insomniei cauzate de anxietate, pacienţii trebuie să se asigure că vor avea condiţiile optime pentru un
somn neîntrerupt de 7-8 ore, timp necesar disipării efectului medicamentului.
Reacţii paradoxale
Ocazional, au fost raportate reacţii paradoxale asociate cu utilizarea benzodiazepinelor (vezi pct. 4.8
Reacţii adverse). Aceste reacţii pot ap ărea îndeosebi la copii şi vârstnici. Apariţia lor impune
întreruperea tratamentului.
Categorii speciale de pacienţi
Anxiar nu este indicat în tratamentul primar al psihozelor sau al tulburărilor depresive şi nu se
utilizează în monoterapie pentru tratarea depresiei. Benzodiazepinele pot avea un efect dezinhibitor
favorizând actele suicidare la pacienţii depresivi. De aceea, în aceste cazuri benzodiazepinele nu se
prescriu în cantităţi mari şi nu se utilizează fără un tratament antidepresiv adecvat.
În timpul utilizării benzodiazepinelor depresia pre -existentă poate deveni manifestă.
Se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor cu glauc om cu unghi închis.
Pacienţii cu funcţia renală sau hepatică alterată trebuie frecvent monitorizaţi, iar dozele lor trebuie
ajustate cu atenţie în funcţie de răspunsul terapeutic. La aceşti pacienţi pot fi suficiente doze mai mici.
Aceeaşi precauţie trebu ie aplicată şi în cazul pacienţilor vârstnici, debilitaţi sau cu insuficienţă
respiratorie cronică. La pacienţii cu insuficienţă respiratorie trebuie avut în vedere efectul deprimant
respirator al benzodiazepinelor (anxietatea şi agitaţia pot reprezenta se mne de decompensare ale
funcţiei respiratorii şi necesită internarea într -o unitate de terapie intensivă).
La copii, este necesară evaluarea foarte atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic înainte de
prescrierea medicamentului; administrare a se va face pe perioade cât mai scurte posibil şi este
necesară o monitorizare atentă pe parcursul tratamentului.
Ca şi în cazul tuturor inhibitorilor SNC, utilizarea benzodiazepinelor la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă poate cauza encefalopati e. De aceea, la aceşti pacienţi utilizarea lorazepamului este
contraindicată (vezi pct. 4.3).
5
Unii pacienţi la utilizarea de benzodiazepine au prezentat discrazie sanguină, iar alţii creşteri ale
enzimelor hepatice. În cazurile în care este nevoie de perioade repetate de tratament, trebuie efectuate
evaluări periodice hematologice şi ale funcţiei hepatice.
Cu toate că doar rareori a apărut hipotensiune arterială, benzodiazepinele trebuie administrate cu
precauţie pacienţilor în cazul cărora o scădere a tensiunii arteriale ar putea duce la complicaţii cardio-
sau cerebrovasculare. Acest lucru este deosebit de important la pacienţii vârstnici.
Pacienţii vârstnici trebuie atenţionaţi că, datorită efectului miorelaxant al lorazepamului, există riscul
căderii .
Excipienţi
Anxiar conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă asocierea cu alcool, deoarece poate avea loc o potenţare a efectului sedativ al
benzodiazepinelor; alterarea vigilenţei poate face periculoasă conducerea de vehicule sau folosirea de
utilaje.
Be nzodiazepinele, inclusiv lorazepamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu alte medicamente deprimante ale SNC:
barbiturice, antipsihotice, sedative/hipnotice, anxiolitice, antidepresive sedative, analgezice şi
antitusive opioide, antihistaminice H
1 cu efect sedativ, anticonvulsivante, beta -blocante şi anestezice.
Creşterea efectului deprimant central poate avea consecinţe importante, îndeosebi în cazul conducerii
de vehicul e sau folosirii de utilaje.
În cazul utilizării relaxantelor musculare împreună cu lorazepam efectul miorelaxant poate fi crescut.
În cazul utilizării analgezicelor narcotice cu benzodiazepine starea euforică poate deveni mai
pronunţată, conducând la int ensificarea dependenţei psihice.
Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice ( în special enzimele citocromului P450) pot cre şte
efectul benzodiazepinelor. Într -o măsură mai mică, acest lucru este valabil şi în cazul
benzodiazepinelor care sunt metabolizate exclusiv prin conjugare.
În cazul administrării lorazepamului împreună cu loxapină au fost raportate stupoare excesivă,
reducerea semnificativă a ratei respira torii şi, în cazul unui pacient, hipotensiune arterială. În cazul
administrării lorazepamului împreună cu clozapină au fost raportate sedare marcată, salivaţie excesivă
şi ataxie.
Administrarea concomitentă de lorazepam şi valproat de sodiu, poate determi na scăderea clearance-
ului şi creşterea concentraţiei plasmatice a lorazepamului. Ca urmare, în aceste cazuri, doza de
lorazepam trebuie redusă cu aproximativ 50%.
Administrarea concomitentă de lorazepam şi probenecid poate duce la instalarea mai rapidă a efectului
sau un efect prelungit al lorazepamului datorită creşterii timpului de înjumătăţire şi scăderii clearance -
ului total. În cazul administrării concomitente cu probenecid, dozele de lorazepam trebuie reduse cu
aproximativ 50%.
Administrarea concom itentă de teofilină sau aminofilină poate reduce efectul sedativ al
benzodiazepinelor, inclusiv al lorazepamului.
6
Deoarece la pacienţii, care sunt trataţi cronic cu alte medicamente, natura şi dimensiunea
interacţiunilor nu pot fi prezise cu certitudine pentru fiecare caz în parte, este necesară în special la
debutul tratamentului o grijă deosebită.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Benzodiazepinele nu trebuie administrate în timpul sarcinii, mai ales în primul şi în ultimul trimestru
de sarcină. Be nzodiazepinele administrate femeilor însărcinate pot dăuna dezvoltării fetale. Mai multe
studii au sugerat existenţa unui risc crescut de malformaţii congenitale asociat utilizării
benzodiazepinelor în timpul primului trimestru de sarcină. La om, probele d e sânge din cordonul
ombilical au indicat transferul placentar al benzodiazepinelor şi al metaboliţilor glucuronidaţi ale
acestora.
Dacă medicamentul este prescris unei femei aflate în perioada fertilă, aceasta trebuie avertizată să se
adreseze medicului pentru a întrerupe medicaţia, dacă intenţionează să rămână gravidă sau crede că
este gravidă.
Dacă din motive medicale de urgenţă, produsul se utilizează în fazele tardive ale sarcinii sau în timpul
travaliului în doze mari, datorită acţiunii farmacologic e a medicamentului, pot fi anticipate efecte
asupra nou- născutului.
Nou -născuţii mamelor care înainte de naştere utilizează benzodiazepine în mod cronic, pot prezenta în
perioada post -natală fenomene de sevraj. La nou -născuţii mamelor tratate cu benzodiaz epine în fazele
tardive ale sarcinii sau în timpul naşterii, au fost raportate simptome ca hipoactivitate, hipotonie,
hipotermie, deprimare respiratorie, apnee, dificultăţi la supt şi afectarea răspunsului metabolic la frig.
Există dovezi că lorazepamul, deşi în cantităţi nesemnificative farmacologic, este excretat în laptele
matern . Din acest motiv, Anxiar nu trebuie administrat mamelor care alăptează, cu excepţia cazurilor
în care beneficiul matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial pentru nou -născut . La nou- născuţii
mamelor tratate cu benzodiazepine au fost observate sedarea şi incapacitatea de a suge.
Aceşti copii din cauza efectelor farmacologice (inclusiv sedare şi iritabilitate), trebuie ţinuţi sub
observaţie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lorazepamul are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, ca
urmare este contraindicat acestui segment de persoane.
Somnul insuficient poate creşte probabilitatea scăderii vig ilenţei, iar s edarea, amnezia, tulburările de
concentrare şi alterarea funcţiei musculare, de asemenea, pot afecta negativ capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
- cu frecvenţă necunoscută: t rombocitopenie, agranulocitoz ă, pancitopenie.
7
Tulburări ale sistemului imunitar
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate, reacţii anafilactice/anafilactoide,
angioedem.
Tul burări endocrine
- cu frecvenţă necunoscută: sindrom de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH) .
Tulburări metabolice şi de nutriţie
- cu frecvenţă necunoscută: hiponatremie.
Tulburări psihice
- frecvente: confuzie, depresie, demascarea unei st ări depresive;
- mai puţin frecvente: modific ări ale libidoului, impotenţă, tulburări de orgasm;
- cu frecvenţă necunoscută: dezinhibiţie, euforie, ideaţii suicidare/tentativă de suicid.
Tulburări ale sistemului nervos
Efectele benzodiazepinelor asupra SN C sunt dependente de doză, dozele mari producând o deprimare
mai severă a sistemului nervos central.
- foarte frecvente: sedare, somnolenţă;
- frecvente: ataxie, ameţeli, slăbiciune musculară;
- cu frecvenţă necunoscută:
- simptome extrapiramidale, tremor, ver tigo, dizartrie/vorbire neclară, cefalee,
convulsii/crize convulsive; amnezie, comă, tulburări de atenţie/concentrare, tulburări
de echilibru;
- reacţii paradoxale incluzând anxietate, agitaţie, ostilitate, agresivitate, furie, tulburări
de somn/insomnie, excitaţie sexuală, halucinaţii.
Tulburări oculare
- cu frecvenţă necunoscută: tulburări vizuale (inclusiv diplopie şi vedere înceţoşată).
Tulburări vasculare
- cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, scăderea tensiunii arteriale.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- cu frecvenţă necunoscută:
- deprimare respiratorie, apnee, agravarea apneei în somn (gradul deprimării
respiratorii cauzate de benzodiazepine este dependentă de doză, dozele mari
producând o deprimare mai severă);
- agravarea bolii pulmonare obstructive cronice.
Tulburări gastro
-intestinale
- mai puţin frecvent e: greată;
- cu frecvenţă necunoscută: constipaţie.
Tulburări hepatobiliare
- cu frecvenţă necunoscută: creşterea valorii bilirubinei, icter, creşterea valorilor transami nazelor
hepatice şi a fosfatazei alcaline.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii alergice cutanate, alopecie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- foarte frecvente: fatigabilitate;
- frecvente: astenie;
- cu frecvenţă necunoscută: hipotermie.
8
În timpul terapiei cu benzodiazepine poate deveni manifestă o stare depresivă pre -existentă.
La doze terapeutice pot să apară amnezie anterogradă tranzitorie sau tulburări de memorie, iar în cazul
dozelor mai mari, riscul creşte (vezi pct. 4.4).
Ocazional s- au raportat reac ţii paradoxale ca nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie,
coşmaruri, halucinaţii, psihoze şi comportament inadecvat. Apariţia unor asemenea reacţii este m ai
probabilă la copii şi vârstnici (vezi pct. 4.4).
Utilizarea (chiar şi în doze terapeutice) poate duce la apariţia unei dependenţe fizice sau psihice, iar
întreruperea tratamentului poate rezulta apariţia sindromului de abstinenţă sau a fenomenului de
r ebound (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În abordarea terapeutică a supradozajului cu orice medicament, trebuie să se aibă în vedere faptul că
este posibil să fi fost administrate mai multe medicamente. În perioada de supraveghere post -
marketing au fost raportate predominant cazuri de supradozaj în combinaţie cu alcool şi/sau alte
medicamente.
Simptome
Supradozajul cu benzodiazepine se manifestă, de obicei, prin deprimarea sistemului nervos central în
grade diferite, de la somnolenţă până la comă. În cazur ile uşoare, simptomele includ somnolenţă,
confuzie mentală şi letargie, în timp ce în cazurile mai grave, în special în cazul asocierii cu alte
medicamente deprimante ale SNC sau alcool, simptomele pot include dizartrie, ataxie, reacţii
paradoxale, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie, deprimare cardiovasculară, comă
şi, în foarte rare cazuri, deces.
Tratament
Dacă există risc de aspiraţie, inducerea emezei nu este recomandată. Dacă ingestia este recentă, se vor
provoca vărsături şi la vaj gastric. În continuare, trebuie asigurate măsuri generale de susţinere,
monitorizarea semnelor vitale şi supravegherea atentă a pacientului. Dacă golirea stomacului nu poate
aduce nici un avantaj terapeutic, trebuie administrat cărbune activat pentru a reduce absorbţia.
Hipotensiunea arterială poate fi tratată cu substituenţi de volum plasmatic.
Lorazepamul este slab dializabil. Lorazepam -glucuronidul, metabolitul inactiv al lorazepamului, este
uşor dializabil.
La pacienţii spitalizaţi, administrarea fl umazenilului, poate fi utilă pentru diagnosticul şi/sau
tratamentul supradozajului cu benzodiazepine. Înainte de utilizare, trebuie consultate informaţiile
complete de prescriere ale acestui produs. Medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că, mai ales la
pacienţii aflaţi sub tratament cronic cu benzodiazepine, şi în cazurile de supradozaj cu antidepresive
triciclice, utilizarea flumazenilului poate provoca convulsii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeuti că: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepină, codul ATC: N05BA06.
Lorazepamul aparţine clasei 1 -4 benzodiazepine. Prezintă efecte anxiolitice, miorelaxante, sedative,
hipnotice şi anticonvulsivante.
Benzodiazepinele acţionează ca agonişti ai receptorilor b enzodiazepinici, potenţând acţiunea GABA şi
modulând, astfel, deschiderea canalelor de clor.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Lorazepamul se absoarbe aproape complet din tractul gastro -intestinal. Concentraţia plasmatică
maximă se atinge în 2 ore.
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 1,3 l/kg. La concentraţii relevante clinic lorazepamul se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 90%.
Concentraţiile de lorazepam şi de produs conjugat găsite în LCR sunt s emnificativ mai mici, decât
concentraţiile plasmatice simultane (în medie mai puţin de 5% din concentraţiile plasmatice
respective).
Lorazepam şi lorazepam -glucuronid traversează bariera placentară şi ajung în circulaţia fetală şi în
lichidul amniotic.
Lor azepamul şi forma glucuronoconjugată trec într -o măsură mai mică în laptele matern: aproximativ
13% din concentraţia maximă serică maternă pentru lorazepam şi 20% pentru glucuronoconjugat.
Metabolizare
Lorazepamul este metabolizat prin glucuronoconjugare, formându- se un glucuronid farmacologic
inactiv. Nu se formează metaboliţi activi importanţi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 12 ore. Există un risc minim de acumulare
excesivă.
În primele zile de viaţă ale copilului timpul de înjumătăţire poate fi de 2 - 4 ori mai mare decât cel
matern. Cu excepţia acestor prime zile de viaţă, timpul de înjumătăţire nu prezintă variaţii
semnificative dependente de vârstă.
Funcţia renală
În insuficienţa renală absorbţia, clearance -ul şi eli minarea lorazepamului sunt practic neschimbate, dar
eliminarea glucuronidului inactiv farmacologic este încetinită considerabil. Cu creşterea insuficienţei
renale şi cumularea glucuronidului de lorazepam, eliminarea biliară creşte.
Hemodializa nu a avut pr actic nici un efect asupra farmacocineticii lorazepamului neconjugat, cu toate
acestea, glucuronidul inactiv, a fost eliminat în mare măsură din plasmă.
Insuficienţa hepatică
Clearance- ul lorazepamului nu este influenţat semnificativ de bolile hepatice ( hepatita, ciroza).
Tulburări severe ale funcţiei hepatice pot duce însă la o prelungire a timpului de înjumătăţire.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Studiile de toxicitate acută la animale nu au arătat sensibilitate specifică pentru admi nistrarea orală (la
om, vezi pct. 4.9).
Toxicitate subcronică şi cronică
În studiile de toxicitate cronică lorazepamul a fost administrat la şobolani (80 săptămâni) şi câini (12
luni) pe cale orală. Probele histopatologice, hematologice şi examinările oft almologice precum şi
modificările funcţionale organice, chiar şi la doze mari nu au fost aproape deloc sau nesemnificativ
modificate, respectiv nerelevant biologic.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Lorazepamul a fost supus într -o măsură limitată probelor d e mutagenitate. Testele de până acum au
fost negative. În studiile efectuate pe şobolani şi şoareci, după administrarea orală de lorazepam nu s -a
găsit nici o dovadă de potenţial tumorigen.
10
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Studiile privind efectele lorazepamului asupra dezvoltării embrionare şi fetale, şi a performanţei
reproductive au fost făcute la iepuri, şobolani şi şoareci. În cadrul acestor teste au existat indicii asupra
existenţei efectelor teratogene sau a tulburărilor de r eproducere.
Studiile experimentale au arătat un comportament anormal al puilor mamelor expuse timp îndelungat
la benzodiazepine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină PH 102
Polacrilin de potasi u
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVdC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România SA
Str. Cuza Vodă nr. 99- 105, 540306 Târgu-Mureş
Rom ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
3601/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare- Iulie 2011
11
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
