OSPAMOX 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ospamox 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 250 mg sub formă de amoxicilină trihidrat 287 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari de culoare galben opac (corp şi capac) inscripţionate pe corp şi capac cu logo
“AMOX 250”, care conţine o pulbere de culoare albă spre crem, cu miros caracteristic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ospamox 250 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni gram- pozitivi
şi gram- negativi sensibili la amoxicilină (vezi pct 5.1):
Infecţii ale tractului respirator:
- infecţii ale tractului respirator superior;
- infecţii ORL (otită medie acută, angină, sinuzită);
- infecţii ale tractului respirator inferior, cum sunt bronşită acută şi cronică, pneumonie, abcese
pulmonare, bronhopneumonie, tuse convulsivă (perioada de incubaţie şi stadiul incipient);
Infecţii ale tractului urinar:
- pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită;
- cistită, uretrită, bacteriuria asimptomatică din timpul sarcinii;
Infecţii genitale masculine şi infecţii ginecologice:
- gonoree;
- avort septic, anexită, endometrită, sepsis puerperal;
Infecţii gastro-intestinale:
- febră tifoidă, paratifoidă, în special dacă este complicată cu septicemie (în asociere cu un
antibiotic aminoglicozidic); controlul purtătorilor de Salmonella;
- shigeloză;
- infecţii ale căilor biliare (colangită, colecistită);
- adjuvant în tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter
pylori, în asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut;
2
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi:
- leptospiroză;
- listerioză acută şi latentă;
- infecţii stomatologice (abcese dentare, ca tratament adjuvant la tratamentul chirurgical);
- boala Lyme.
În afară de cazul când tratamentul parenteral (de exemplu cu ampicilină) este necesar, Ospamox este
indicat şi în următoarele condiţii:
- tratamentul profilactic de scurtă durată (24- 48 ore) al endocarditei bacteriene la pacienţii care vor
suferi o intervenţie chirurgicală (de exmplu extracţii dentare), amoxicilina poate fi utilizată pentru
prevenirea bacteriemiei;
- meningită bacteriană (în funcţie de rezultatele antibiogramei; în special la copii);
- septicemii determinate de microorganisme patogene sensibile la amoxicillină.
Infecţiile determinate de microorganisme patogene cu sensibilitate dovedită la penicilina G trebuie, în
mod preferenţial, tratate cu penicilina G.
4.2 Doze şi mod de administrare
Capsulele se înghit întregi, cu multă apă.
Dozajul depinde de susceptibilitatea microorganismului patogen şi de locul infecţiei. În general, doza
maximă zilnică trebuie administrată în 2 (3-4) prize. Calcularea dozei la copii se face în funcţie de
greutatea corporală şi nu trebuie să depăşească doza maximă de la adulţi.
Dozele uzuale zilnice sunt:
- copii: 30 – 60 mg/kg şi zi
- adulţi şi adolescenţi: 1,5 – 2 g/zi
Recomandări speciale de dozare:
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 10 ani: doza zilnică recomandată este de 500 mg, administrată în două
prize.
Copii cu vârsta cuprinsă între 10 – 14 ani: doza zilnică recomandată este de 500 mg, administrată în două
prize.
Adolescenţi: doza zilnică recomandată este de 750 mg, administrată în două prize.
Adulţi: doza zilnică recomandată este de 1000 mg, administrată în două prize.
Deoarece Ospamox are o eficacitate crescută şi este foarte bine absorbit, tratamentul oral poate fi
administrat chiar în infecţii severe.
În infecţiile severe doza zilnică uzuală trebuie crescută:
Copii: doza recomandată este de 100 mg/kg şi zi
Adulţi: până la doza maximă de 6 g/zi.
În cazul infecţiilor acute gastro-intestinale însoţite de febră (febră tifoidă, paratifoidă), ale căilor biliare
sau infecţiilor ginecologice, doza administrată la adult variază între: 1,5 – 2 g de trei ori pe zi sau 1 –
1,5 g de patru ori pe zi.
Leptospiroză:
Adulţi: doza recomandată este de 500 – 750 mg de patru ori pe zi,
Purtătorii cronici de salmonella:
3
Adulţi: doza recomandată este de 1,5 - 2 g de trei ori pe zi
Profilaxia endocarditei bacteriene la pacienţii care vor suferi o extracţie dentară:
Adulţi: doza recomandată este de 3 g cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică apoi 1,5 g
după 6 ore de la intervenţie.
Copii: doza recomandată este ½ din doza recomandată la adult.
Tratamentul trebuie continuat încă 2 – 5 zile de la dispariţia simptomatologiei.
Pentru a preveni sechelele infecţiilor streptococice, tratamentul cu amoxicilină trebuie administrat cel
puţin 10 zile.
Infecţii severe şi recurent purulente ale tractului respirator:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi.
Infecţii ale tractului urinar:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi, cu un interval de 10 – 12 ore între dozări.
Abcese dentare:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi, cu un interval de 8 ore între dozări.
În tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori: doza
recomandată este de 500 mg amoxicilină de 2 ori pe zi în asociere cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi
chimioterapice antimicrobiene – omeprazol 40 mg o dată pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi,
claritromicină 500 mg de două ori pe zi, în decurs de 7 zile sau
- omeprazol 40 mg o dată pe zi, amoxicilină 750 mg de două ori pe zi, metronidazol 400 mg de trei ori pe
zi, în decurs de 7 zile.
Gonoree:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g în doză unică.
Pentru copii cu vârsta sub 5 ani (greutatea sub 20 kg) se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Vârstnici
Nu este necesară adaptarea dozelor, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Excreţia amoxicilinei este întârziată în funcţie de gradul afectării renale, ceea ce impune ajustarea dozelor
în funcţie de clearance-ul creatininei.
Clearance-ul creatininei Doza Intervalul dintre doze
> 30 ml/min doza uzuală normal
10 - 30 ml/min ½ din doza uzuală 12 ore
< 10 ml/min ½ din doza uzuală 24 ore
La pacienţii anurici nu se administrează o doză mai mare de 2 g amoxicilină pe zi. La pacienţii dializaţi se
administrează ½ din doza uzuală, după fiecare şedinţă de dializă.
În infecţiile tractului urinar nu este necesară adaptarea dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament beta-
lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de iniţierea terapiei cu amoxicilină trebuie realizată o evaluare atentă în legătură cu reacţiile de
hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi
punctele 4.3 şi 4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional leatale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat
(vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacții cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, u auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se vasolicita
5
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-coagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice
generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de
amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi
prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate normalizate
internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi cărora
le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea
concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie monitorizate cu atenţie
după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
6
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptarea
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la
toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie
reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
7
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piață
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă și colită hemoragică,
vezi punctul 4.4).
Limbă neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere
moderată a valorilor serice ale AST şi/sau
ALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupții cutanate
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date după punerea pe piață
Foarte rare Reacții cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă și exfoliativă și
pustuloză exantematoasă generalizată acută
(PEGA) (vezi punctul 4.4).
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cristalurie (vezi punctele 4.4. și 4.9).
*Incidența acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au participat
aproximativ 6000 de pacienți adulți, adolescenți și copii cărora le-a fost administrată amoxicilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
8
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul ATC:
J01CA04.
Amoxicilina este o aminobenzilpenicilină cu acţiune bactericidă, care acţionează prin inhibarea sintezei
peretelui celular bacterian.
Limitele CMI pentru organismele sensibile variază în funcţie de specie.
În conformitate cu CNSCL (Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator - USA), au fost
definite următoarele concentraţii ale amoxicilinei la care germenii sunt sensibili, respectiv rezistenţi:
Enterobacteriaceele sunt considerate sensibile când sunt inhibate la concentraţii ≤ 8 µg/ml amoxicilină şi
rezistente la ≥ 32 µg/ml.
M catarrhalis (beta-lactamazo negativă) şi H influenzae (beta-lactamazo negativă) sunt considerate
sensibile la concentraţii ≤ 1 µg/ml amoxicilină şi rezistente la ≥ 4 µg /ml. Str pneumoniae este considerat
sensibil la concentraţii ≤ 2 µg/ml amoxicilină şi rezistent la ≥ 8 µg/ml.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt necesare
informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Este necesar să se ceară
sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială folosirea amoxicilinei.
Specii sensibile
Aerobi gram-pozitivi Frecvenţa limitelor rezistenţei în UE
(dacă > 10%) (valori extreme)
Bacillus anthracis
Corynebacterium spp
§
Enterococcus faecalis §
Listeria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus bovis
Streptococcus pneumoniae # * 4,6 – 51,4 %
Streptococcus pyogenes # *
Streptococcus viridans
§
Aerobi gram-negativi:
Brucella spp #
Escherichia coli * 46,7 %
Haemophilus influenzae * 2 – 31,7 %
a
Haemophilus para-influenzae * 15,3%
Neisseria gonorrhoeae
§ 12 – 80% b
Neisseria meningitidis #
Proteus mirabilis 28 %
Salmonella spp
§
Shigella spp §
Vibrio cholerae
Anaerobi
Bacteroides melaninogenicus §
Clostridium spp
Fusobacterium spp.
§
Peptostreptococci
S
PECII REZISTENTE
Aerobi gram-pozitivi
Staphylococcus (tulpini producătoare de -lactamază)
9
Aerobi gram-negativi
Acinetobacter spp
Citrobacter spp
Enterobacter spp
Klebsiella spp
Moraxella catarrhalis *
Proteus spp (indol pozitivă)
Proteus vulgaris
Providencia spp
Pseudomonas spp
Serratia spp
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Alte specii
Chlamydia
Mycoplasma
Rickettsia
a) % tulpinilor producătoare de beta-lactamază
b) % tulpinilor penicilino-rezistente (inclusiv rezistenţă intermediară)
# nu au fost raportate până în prezent tulpini producătoare de -lactamază
§ inconstant sensibile; de aceea, sensibilitatea este impredictibilă în absenţa testelor de sensibilitate
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru speciile sensibile izolate, în indicaţii clinice aprobate
Bacteriile pot fi rezistente la amoxicilină (şi, astfel, şi la ampicilină) datorită producerii beta-lactamazelor
care hidrolizează aminopenicilinele (hidroliză care poate fi inhibată de acidul clavulanic), datorită alterării
proteinelor care leagă penicilina, impermeabilităţii bacteriei la medicament sau datorită pompelor de
eliminare a medicamentului. Unul sau mai multe din aceste mecanisme pot coexista în acelaşi organism,
determinând o rezistenţă încrucişată variabilă şi impredictibilă la alte beta-lactamaze şi la medicamente
antibacteriene din alte clase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia amoxicilinei nu este influenţată de orarul meselor. Medicamentul este absorbit aproape
complet din intestinul subţire. Concentraţiile plasmatice maxime se ating în 1 – 2 ore de la administrarea
orală. Amoxicilina se distribuie rapid în ţesuturi şi lichidele corpului, inclusiv în spută şi secreţiile
purulente bronşice.
În absenţa afectării hepatice, se ating concentraţii mari de amoxicilină la nivel biliar.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore. Eliminarea este predominant renală.
Mai mult de jumătate din doza administrată oral este excretată în urină, în formă activă
nemetabolizată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută:
S-au efectuat studii la animale prin administrarea amoxicilinei pe cale orală, subcutanată, intravenoasă şi
intramusculară la şoareci, puii de şobolani nou-născuţi, şobolanii tineri şi adulţi şi la câini.
Şoareci: DL
50 în administrarea orală, subcutanată, intravenoasă şi intramusculară este de 5000 mg/kg
amoxicilină.
Puii de şobolani nou-născuţi: DL
50 în administrarea orală, subcutanată este de 5000 mg/kg amoxicilină.
Şobolanii tineri: DL
50 în administrarea orală este de 5000 mg/kg amoxicilină
Şobolanii adulţi: DL
50 în administrarea orală, subcutanată este de 8000 mg/kg amoxicilină
10
Câini: DL 50 în administrarea orală, subcutanată şi intramusculară este 20000 mg/kg amoxicilină şi după
administrarea intravenoasă DL
50 este de 5000 mg/kg amoxicilină
Valorile DL 50 sunt de 100 de ori mai mari sau mult mai mari decât dozele terapeutice.
Toxicitatea subacută:
Administrarea orală la şobolani a unor doze de 500 mg/kg şi zi şi subcutanată a unor doze de 625 mg/kg
şi zi pentru trei săptămâni şi administrarea orală la câini a unor doze de 2000 mg/kg şi zi pentru
13 săptămâni şi intramusculară a unor doze de 326 mg/kg şi zi pentru 3 săptămâni, nu a evidenţiat semne
de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stearat de magneziu,
Celuloză microcristalină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al cu 12 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz GmbH,
Biochemiestrasse 10, A-6250 Kundl, Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7789/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Decembrie-2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
11
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ospamox 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine amoxicilină 250 mg sub formă de amoxicilină trihidrat 287 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari de culoare galben opac (corp şi capac) inscripţionate pe corp şi capac cu logo
“AMOX 250”, care conţine o pulbere de culoare albă spre crem, cu miros caracteristic.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ospamox 250 mg este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni gram- pozitivi
şi gram- negativi sensibili la amoxicilină (vezi pct 5.1):
Infecţii ale tractului respirator:
- infecţii ale tractului respirator superior;
- infecţii ORL (otită medie acută, angină, sinuzită);
- infecţii ale tractului respirator inferior, cum sunt bronşită acută şi cronică, pneumonie, abcese
pulmonare, bronhopneumonie, tuse convulsivă (perioada de incubaţie şi stadiul incipient);
Infecţii ale tractului urinar:
- pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită;
- cistită, uretrită, bacteriuria asimptomatică din timpul sarcinii;
Infecţii genitale masculine şi infecţii ginecologice:
- gonoree;
- avort septic, anexită, endometrită, sepsis puerperal;
Infecţii gastro-intestinale:
- febră tifoidă, paratifoidă, în special dacă este complicată cu septicemie (în asociere cu un
antibiotic aminoglicozidic); controlul purtătorilor de Salmonella;
- shigeloză;
- infecţii ale căilor biliare (colangită, colecistită);
- adjuvant în tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter
pylori, în asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut;
2
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi:
- leptospiroză;
- listerioză acută şi latentă;
- infecţii stomatologice (abcese dentare, ca tratament adjuvant la tratamentul chirurgical);
- boala Lyme.
În afară de cazul când tratamentul parenteral (de exemplu cu ampicilină) este necesar, Ospamox este
indicat şi în următoarele condiţii:
- tratamentul profilactic de scurtă durată (24- 48 ore) al endocarditei bacteriene la pacienţii care vor
suferi o intervenţie chirurgicală (de exmplu extracţii dentare), amoxicilina poate fi utilizată pentru
prevenirea bacteriemiei;
- meningită bacteriană (în funcţie de rezultatele antibiogramei; în special la copii);
- septicemii determinate de microorganisme patogene sensibile la amoxicillină.
Infecţiile determinate de microorganisme patogene cu sensibilitate dovedită la penicilina G trebuie, în
mod preferenţial, tratate cu penicilina G.
4.2 Doze şi mod de administrare
Capsulele se înghit întregi, cu multă apă.
Dozajul depinde de susceptibilitatea microorganismului patogen şi de locul infecţiei. În general, doza
maximă zilnică trebuie administrată în 2 (3-4) prize. Calcularea dozei la copii se face în funcţie de
greutatea corporală şi nu trebuie să depăşească doza maximă de la adulţi.
Dozele uzuale zilnice sunt:
- copii: 30 – 60 mg/kg şi zi
- adulţi şi adolescenţi: 1,5 – 2 g/zi
Recomandări speciale de dozare:
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 10 ani: doza zilnică recomandată este de 500 mg, administrată în două
prize.
Copii cu vârsta cuprinsă între 10 – 14 ani: doza zilnică recomandată este de 500 mg, administrată în două
prize.
Adolescenţi: doza zilnică recomandată este de 750 mg, administrată în două prize.
Adulţi: doza zilnică recomandată este de 1000 mg, administrată în două prize.
Deoarece Ospamox are o eficacitate crescută şi este foarte bine absorbit, tratamentul oral poate fi
administrat chiar în infecţii severe.
În infecţiile severe doza zilnică uzuală trebuie crescută:
Copii: doza recomandată este de 100 mg/kg şi zi
Adulţi: până la doza maximă de 6 g/zi.
În cazul infecţiilor acute gastro-intestinale însoţite de febră (febră tifoidă, paratifoidă), ale căilor biliare
sau infecţiilor ginecologice, doza administrată la adult variază între: 1,5 – 2 g de trei ori pe zi sau 1 –
1,5 g de patru ori pe zi.
Leptospiroză:
Adulţi: doza recomandată este de 500 – 750 mg de patru ori pe zi,
Purtătorii cronici de salmonella:
3
Adulţi: doza recomandată este de 1,5 - 2 g de trei ori pe zi
Profilaxia endocarditei bacteriene la pacienţii care vor suferi o extracţie dentară:
Adulţi: doza recomandată este de 3 g cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică apoi 1,5 g
după 6 ore de la intervenţie.
Copii: doza recomandată este ½ din doza recomandată la adult.
Tratamentul trebuie continuat încă 2 – 5 zile de la dispariţia simptomatologiei.
Pentru a preveni sechelele infecţiilor streptococice, tratamentul cu amoxicilină trebuie administrat cel
puţin 10 zile.
Infecţii severe şi recurent purulente ale tractului respirator:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi.
Infecţii ale tractului urinar:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi, cu un interval de 10 – 12 ore între dozări.
Abcese dentare:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g de două ori pe zi, cu un interval de 8 ore între dozări.
În tratamentul gastritei şi ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori: doza
recomandată este de 500 mg amoxicilină de 2 ori pe zi în asociere cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi
chimioterapice antimicrobiene – omeprazol 40 mg o dată pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi,
claritromicină 500 mg de două ori pe zi, în decurs de 7 zile sau
- omeprazol 40 mg o dată pe zi, amoxicilină 750 mg de două ori pe zi, metronidazol 400 mg de trei ori pe
zi, în decurs de 7 zile.
Gonoree:
Adulţi: doza maximă recomandată este de 3 g în doză unică.
Pentru copii cu vârsta sub 5 ani (greutatea sub 20 kg) se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Vârstnici
Nu este necesară adaptarea dozelor, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală.
Pacienţii cu insuficienţă renală:
Excreţia amoxicilinei este întârziată în funcţie de gradul afectării renale, ceea ce impune ajustarea dozelor
în funcţie de clearance-ul creatininei.
Clearance-ul creatininei Doza Intervalul dintre doze
> 30 ml/min doza uzuală normal
10 - 30 ml/min ½ din doza uzuală 12 ore
< 10 ml/min ½ din doza uzuală 24 ore
La pacienţii anurici nu se administrează o doză mai mare de 2 g amoxicilină pe zi. La pacienţii dializaţi se
administrează ½ din doza uzuală, după fiecare şedinţă de dializă.
În infecţiile tractului urinar nu este necesară adaptarea dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament beta-
lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de iniţierea terapiei cu amoxicilină trebuie realizată o evaluare atentă în legătură cu reacţiile de
hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi
punctele 4.3 şi 4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional leatale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat
(vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacții cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, u auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se vasolicita
5
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-coagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice
generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară renală de
amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentraţii plasmatice crescute şi
prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte
probabilitatea producerii de reacţii cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate normalizate
internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi cărora
le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea
concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie monitorizate cu atenţie
după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Metotrexat
6
Penicilinele pot reduce excreţia de metotrexat, cauzând o posibilă creştere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptarea
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om. Studiile la animale referitoare la
toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie
reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
7
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree și greață
*Mai puțin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piață
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă și colită hemoragică,
vezi punctul 4.4).
Limbă neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere
moderată a valorilor serice ale AST şi/sau
ALT.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupții cutanate
*Mai puțin frecvente Urticarie și prurit
Date după punerea pe piață
Foarte rare Reacții cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă și exfoliativă și
pustuloză exantematoasă generalizată acută
(PEGA) (vezi punctul 4.4).
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare Nefrită interstițială
Cristalurie (vezi punctele 4.4. și 4.9).
*Incidența acestor evenimente adverse a fost determinată în cadrul studiilor clinice la care au participat
aproximativ 6000 de pacienți adulți, adolescenți și copii cărora le-a fost administrată amoxicilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
8
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul ATC:
J01CA04.
Amoxicilina este o aminobenzilpenicilină cu acţiune bactericidă, care acţionează prin inhibarea sintezei
peretelui celular bacterian.
Limitele CMI pentru organismele sensibile variază în funcţie de specie.
În conformitate cu CNSCL (Comitetul Naţional al Standardelor Clinice de Laborator - USA), au fost
definite următoarele concentraţii ale amoxicilinei la care germenii sunt sensibili, respectiv rezistenţi:
Enterobacteriaceele sunt considerate sensibile când sunt inhibate la concentraţii ≤ 8 µg/ml amoxicilină şi
rezistente la ≥ 32 µg/ml.
M catarrhalis (beta-lactamazo negativă) şi H influenzae (beta-lactamazo negativă) sunt considerate
sensibile la concentraţii ≤ 1 µg/ml amoxicilină şi rezistente la ≥ 4 µg /ml. Str pneumoniae este considerat
sensibil la concentraţii ≤ 2 µg/ml amoxicilină şi rezistent la ≥ 8 µg/ml.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt necesare
informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Este necesar să se ceară
sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială folosirea amoxicilinei.
Specii sensibile
Aerobi gram-pozitivi Frecvenţa limitelor rezistenţei în UE
(dacă > 10%) (valori extreme)
Bacillus anthracis
Corynebacterium spp
§
Enterococcus faecalis §
Listeria monocytogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus bovis
Streptococcus pneumoniae # * 4,6 – 51,4 %
Streptococcus pyogenes # *
Streptococcus viridans
§
Aerobi gram-negativi:
Brucella spp #
Escherichia coli * 46,7 %
Haemophilus influenzae * 2 – 31,7 %
a
Haemophilus para-influenzae * 15,3%
Neisseria gonorrhoeae
§ 12 – 80% b
Neisseria meningitidis #
Proteus mirabilis 28 %
Salmonella spp
§
Shigella spp §
Vibrio cholerae
Anaerobi
Bacteroides melaninogenicus §
Clostridium spp
Fusobacterium spp.
§
Peptostreptococci
S
PECII REZISTENTE
Aerobi gram-pozitivi
Staphylococcus (tulpini producătoare de -lactamază)
9
Aerobi gram-negativi
Acinetobacter spp
Citrobacter spp
Enterobacter spp
Klebsiella spp
Moraxella catarrhalis *
Proteus spp (indol pozitivă)
Proteus vulgaris
Providencia spp
Pseudomonas spp
Serratia spp
Anaerobi
Bacteroides fragilis
Alte specii
Chlamydia
Mycoplasma
Rickettsia
a) % tulpinilor producătoare de beta-lactamază
b) % tulpinilor penicilino-rezistente (inclusiv rezistenţă intermediară)
# nu au fost raportate până în prezent tulpini producătoare de -lactamază
§ inconstant sensibile; de aceea, sensibilitatea este impredictibilă în absenţa testelor de sensibilitate
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru speciile sensibile izolate, în indicaţii clinice aprobate
Bacteriile pot fi rezistente la amoxicilină (şi, astfel, şi la ampicilină) datorită producerii beta-lactamazelor
care hidrolizează aminopenicilinele (hidroliză care poate fi inhibată de acidul clavulanic), datorită alterării
proteinelor care leagă penicilina, impermeabilităţii bacteriei la medicament sau datorită pompelor de
eliminare a medicamentului. Unul sau mai multe din aceste mecanisme pot coexista în acelaşi organism,
determinând o rezistenţă încrucişată variabilă şi impredictibilă la alte beta-lactamaze şi la medicamente
antibacteriene din alte clase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia amoxicilinei nu este influenţată de orarul meselor. Medicamentul este absorbit aproape
complet din intestinul subţire. Concentraţiile plasmatice maxime se ating în 1 – 2 ore de la administrarea
orală. Amoxicilina se distribuie rapid în ţesuturi şi lichidele corpului, inclusiv în spută şi secreţiile
purulente bronşice.
În absenţa afectării hepatice, se ating concentraţii mari de amoxicilină la nivel biliar.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore. Eliminarea este predominant renală.
Mai mult de jumătate din doza administrată oral este excretată în urină, în formă activă
nemetabolizată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută:
S-au efectuat studii la animale prin administrarea amoxicilinei pe cale orală, subcutanată, intravenoasă şi
intramusculară la şoareci, puii de şobolani nou-născuţi, şobolanii tineri şi adulţi şi la câini.
Şoareci: DL
50 în administrarea orală, subcutanată, intravenoasă şi intramusculară este de 5000 mg/kg
amoxicilină.
Puii de şobolani nou-născuţi: DL
50 în administrarea orală, subcutanată este de 5000 mg/kg amoxicilină.
Şobolanii tineri: DL
50 în administrarea orală este de 5000 mg/kg amoxicilină
Şobolanii adulţi: DL
50 în administrarea orală, subcutanată este de 8000 mg/kg amoxicilină
10
Câini: DL 50 în administrarea orală, subcutanată şi intramusculară este 20000 mg/kg amoxicilină şi după
administrarea intravenoasă DL
50 este de 5000 mg/kg amoxicilină
Valorile DL 50 sunt de 100 de ori mai mari sau mult mai mari decât dozele terapeutice.
Toxicitatea subacută:
Administrarea orală la şobolani a unor doze de 500 mg/kg şi zi şi subcutanată a unor doze de 625 mg/kg
şi zi pentru trei săptămâni şi administrarea orală la câini a unor doze de 2000 mg/kg şi zi pentru
13 săptămâni şi intramusculară a unor doze de 326 mg/kg şi zi pentru 3 săptămâni, nu a evidenţiat semne
de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stearat de magneziu,
Celuloză microcristalină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC-PVDC/Al cu 12 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sandoz GmbH,
Biochemiestrasse 10, A-6250 Kundl, Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7789/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Decembrie-2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
11
Iulie 2016
