ORTANOL 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ortanol 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 40 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză anhidră 112 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Capsule de culoare galben-brun deschis şi capac alb opac, inscripţionate pe corp şi capac cu „OME-40“,
conţinând o pulbere microgranulară de culoare galben-brun.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ortanol capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic în combinaţie cu antibiotice
adecvate
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
2
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori în combinaţie cu antibiotice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea
pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul
iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns
terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4
săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H.
pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză
zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de
20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi
cu ghidurile de tratament.
• omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de o
săptămână, sau
• omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
• omeprazol 40 mg, o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol
500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu
s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60 de
ani, ulcere gastrice şi duodenale în antecedente, hemoragie digestivă superioară în antecedente), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
3
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în
4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de
10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de aceea
trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt
recomandate investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât
cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi
pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre
pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi,
aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o dată
pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o dată
pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până
la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
4
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea înaintea sau în timpul meselor, cu o cantitate suficientă de apă.
Capsulele nu trebuie mestecate, sfărâmate sau supte și trebuie îghițite întregi.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi
întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
A nu se utiliza lapte sau apă carbogazoasă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent ulcerul
gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece tratamentul poate
reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este
considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este recomandată,
împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
5
Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului
de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu
omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în
considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie să fie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp. (vezi pct. 5.1). Terapia cu IPP determină de
asemenea un risc crescut al manifestării diareei asociată bacteriei Clostridium difficile.Trebuie luat în
considerare un diagnostic de diaree asociat bacteriei Clostridium difficile pentru pacienţii ce utilizează IPP şi
dezvoltă o diaree ce nu suferă îmbunătăţiri. Simptomele includ scaun apos, durere abdominală şi febră, care
pot duce la probleme intestinale mai serioase. Factorii care pot predispune la dezvoltarea diareei asociată
bacteriei Clostridium difficile includ vârsta înaintată, unele afecţiuni cronice şi utilizarea antibioticelor cu
spectru larg.
Pacienţii trebuie să utilizeze terapia cu IPP, cu cea mai mică doză şi pentru cea mai scurtă durată adecvată
afecţiunii ce trebuie tratată.
Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (SCLE)
Inhibitorii pompei de protoni sunt asociaţi cu foarte puţine cazuri de SCLE. Dacă apar leziuni, în special pe
porţiunile de piele expuse la soare, şi dacă sunt însoţite de artralgie, bolnavul trebuie să se adreseze imediat
medicului iar acesta va lua în considerare întreruperea tratamentului cu omeprazol. SCLE manifestat după
tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a SCLE în asociere cu
alţi inhibitori ai pompei de protoni.
Hipomagnezemie
A fost raportată hipomagnezemie severă la pacienţii trataţi cel puţin 3 luni cu inhibitori de pompă de protoni
(IPP) cum ar fi omeprazol şi în cele mai multe cazuri la cei trataţi timp de 1 an. Pot să apară manifestări
grave de hipomagnezemie cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi
hipomagnezemia se îmbunătăţeşte după administrare de magneziu şi încetarea administrării IPP.
La pacienţii care se aşteaptă să fie sub tratament pe o perioadă mai lungă de timp sau care utilizează IPP
împreună cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagnezemie (de exemplu diuretice),
profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare monitorizarea nivelului de magneziu atât
înainte de începerea tratamentului cu IPP cât şi pe parcursul acestuia.
Risc de fracturi ale şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale
Inhibitorii pompei de protoni pot creşte moderat riscul fracturilor de şold, încheietura mâinii sau coloanei
vertebrale, în special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi, mai ales dacă sunt folosiţi în
doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni
pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi altor factori de risc.
Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi
trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Clopidogrel
Omeprazol este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea sau încheierea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat
în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate de CYP2C19. Se observă
interacţiunea între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este
incertă. Ca măsură de precauţie, se va descuraja utilizarea concomitentă a omeprazol şi clopidogrel.
6
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu 5 zile
înainte de determinarea nivelului de CgA.
Datorită riscului de apariție a ulcerațiilor bucale sau a decolorării dinților, capsulele trebuie înghițite întregi
și nu trebuie supte sau sfărâmate.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric
Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia substanţelor
active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar
expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-90%. Interacţiunea poate
implica deasemenea inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg la
voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă
de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100
mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC) /
farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de întreținere) și
omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o
medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de 16 % . Date
contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente cardiovasculare
majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice.
Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Alte substanţe active
7
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. De
aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de CYP2C19 poate fi
scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. La începutul şi la sfârşitul tratamentului
cu omeprazol trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de
CYP2C19. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax şi
ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29%,
respectiv cu 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanisme necunoscute
Sasquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu
HIV.
Metotrexat
Când este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii pacienţi.
Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor doze ridicate de
metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca inhibitoare
ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea concentraţiilor
plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu
variconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de
omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea dozei de omeprazol nu este
necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi
rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei
de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
8
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul
că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în
cazul utilizării dozelor terapeutice.
Nu sunt disponibile date privind influenţarea fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Ortanol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<
1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie (vezi pct 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
9
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: Colită microscopică, ulcerații ale mucoasei bucale*
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau
coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
*acestea au fost raportate în cazul unei administrări incorecte – prin mestecarea sau sugerea comprimatelor.
Pacienții vârstnici și cei cu tulburări de deglutiție pot fi expuți mai frecvent la eroziuni și ulcerații esofagiene
sau bronțice (în cazul unei false căi).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate
hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă
severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce
priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de lungă durată
privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură
sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins
2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă,
vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi
confuzie.
10
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetică
de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian (BRGE),
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă şi
oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H
+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o
inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide gastrice
diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie
cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la pacienţii cu ulcer
duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la
24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore
din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de
reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian. Inhibarea
secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc
crescut de apariţie a neoplasmului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare şi cu remisiune de
lungă durată a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea,
ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei
combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
11
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii
cum sunt Salmonella şi Campylobacter.
Cromogranina A (CgA) creşte, de asemenea, din cauza scăderii acidităţii gastrice. Acest efect de modificare
a CgA nu poate fi demonstrat după 5 zile de la întreruperea tratamentului cu IPP.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă,
administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri
şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta
cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5
mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de
tratament, indiferent de doză.
Terapia de eradicare a H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii
cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii
omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină
+ claritromicină. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice.
Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de pelete cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore
de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore.
Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate
o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă.
Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei.
Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi
interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza
afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată, o
12
dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate
enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu
activitate enzimatică extensivă).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină
complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s-
a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost
similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită
capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti
ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste
modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Lactotză anhidră
Croscarmeloză sodică
13
Povidonă
Polisorbat 80
Ftalat de hipromeloză
Dibutil sebacat
Talc
Cap
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan(E 171)
Hipromeloză
Apă
Corp
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan(E 171)
Hipromeloză
Oxid roşu de fier (E 172)
Oxid galben de fier (E 172)
Apă
Cerneală de inscripţionare conţine:
Shellac,
Alcool etilic anhidru,
Alcool izopropilic,
Propilenglicol,
Alcool n-butilic,
Hidroxid de amoniu,
Hidroxid de potasiu 0,05-0,1,
Apă purificată,
Oxid negru de fier.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Al a 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14
LEK PHARMACEUTICALS d.d.,
Verovškova 57, 1526 Ljubljana,
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6492/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ortanol 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 40 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză anhidră 112 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Capsule de culoare galben-brun deschis şi capac alb opac, inscripţionate pe corp şi capac cu „OME-40“,
conţinând o pulbere microgranulară de culoare galben-brun.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ortanol capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi
• Tratamentul ulcerelor duodenale
• Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
• Tratamentul ulcerelor gastrice
• Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
• Terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic în combinaţie cu antibiotice
adecvate
• Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
• Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc
• Tratamentul esofagitei de reflux
• Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
• Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
• Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
• Tratamentul esofagitei de reflux
2
• Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
• În tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori în combinaţie cu antibiotice
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea
pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul
iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns
terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4
săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H.
pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză
zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de
20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Terapia de eradicare a H.pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu rapoartele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi
cu ghidurile de tratament.
• omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi timp de o
săptămână, sau
• omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau
• omeprazol 40 mg, o dată pe zi + amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau tinidazol
500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu
s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de
tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc (vârsta > 60 de
ani, ulcere gastrice şi duodenale în antecedente, hemoragie digestivă superioară în antecedente), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
3
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în
4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de
10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de aceea
trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, sunt
recomandate investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat atât
cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi
pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre
pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi,
aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg o dată
pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg o dată
pe zi
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. În cazul în care controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până
la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
4
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
31-40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea înaintea sau în timpul meselor, cu o cantitate suficientă de apă.
Capsulele nu trebuie mestecate, sfărâmate sau supte și trebuie îghițite întregi.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie atenţionaţi că dispersia trebuie administrată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi
întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
A nu se utiliza lapte sau apă carbogazoasă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent ulcerul
gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece tratamentul poate
reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni este
considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este recomandată,
împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
5
Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul tratamentului
de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu
omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în
considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului
trebuie să fie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de infecţii
gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp. (vezi pct. 5.1). Terapia cu IPP determină de
asemenea un risc crescut al manifestării diareei asociată bacteriei Clostridium difficile.Trebuie luat în
considerare un diagnostic de diaree asociat bacteriei Clostridium difficile pentru pacienţii ce utilizează IPP şi
dezvoltă o diaree ce nu suferă îmbunătăţiri. Simptomele includ scaun apos, durere abdominală şi febră, care
pot duce la probleme intestinale mai serioase. Factorii care pot predispune la dezvoltarea diareei asociată
bacteriei Clostridium difficile includ vârsta înaintată, unele afecţiuni cronice şi utilizarea antibioticelor cu
spectru larg.
Pacienţii trebuie să utilizeze terapia cu IPP, cu cea mai mică doză şi pentru cea mai scurtă durată adecvată
afecţiunii ce trebuie tratată.
Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic.
Lupus eritematos cutanat subacut (SCLE)
Inhibitorii pompei de protoni sunt asociaţi cu foarte puţine cazuri de SCLE. Dacă apar leziuni, în special pe
porţiunile de piele expuse la soare, şi dacă sunt însoţite de artralgie, bolnavul trebuie să se adreseze imediat
medicului iar acesta va lua în considerare întreruperea tratamentului cu omeprazol. SCLE manifestat după
tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a SCLE în asociere cu
alţi inhibitori ai pompei de protoni.
Hipomagnezemie
A fost raportată hipomagnezemie severă la pacienţii trataţi cel puţin 3 luni cu inhibitori de pompă de protoni
(IPP) cum ar fi omeprazol şi în cele mai multe cazuri la cei trataţi timp de 1 an. Pot să apară manifestări
grave de hipomagnezemie cum ar fi oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
aceste manifestări pot avea un debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai afectaţi
hipomagnezemia se îmbunătăţeşte după administrare de magneziu şi încetarea administrării IPP.
La pacienţii care se aşteaptă să fie sub tratament pe o perioadă mai lungă de timp sau care utilizează IPP
împreună cu digoxină sau cu medicamente care pot cauza hipomagnezemie (de exemplu diuretice),
profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare monitorizarea nivelului de magneziu atât
înainte de începerea tratamentului cu IPP cât şi pe parcursul acestuia.
Risc de fracturi ale şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale
Inhibitorii pompei de protoni pot creşte moderat riscul fracturilor de şold, încheietura mâinii sau coloanei
vertebrale, în special la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi, mai ales dacă sunt folosiţi în
doze mari şi pe perioade lungi (> 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni
pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi altor factori de risc.
Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi
trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Clopidogrel
Omeprazol este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea sau încheierea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat
în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate de CYP2C19. Se observă
interacţiunea între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este
incertă. Ca măsură de precauţie, se va descuraja utilizarea concomitentă a omeprazol şi clopidogrel.
6
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu 5 zile
înainte de determinarea nivelului de CgA.
Datorită riscului de apariție a ulcerațiilor bucale sau a decolorării dinților, capsulele trebuie înghițite întregi
și nu trebuie supte sau sfărâmate.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric
Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia substanţelor
active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3). Administrarea
concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu circa 40%, iar
expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-90%. Interacţiunea poate
implica deasemenea inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg la
voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la
400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă
de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100
mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea, este
necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea
terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC) /
farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de întreținere) și
omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o
medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de 16 % . Date
contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente cardiovasculare
majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice.
Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Alte substanţe active
7
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. De
aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de CYP2C19 poate fi
scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. La începutul şi la sfârşitul tratamentului
cu omeprazol trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de
CYP2C19. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax şi
ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29%,
respectiv cu 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanisme necunoscute
Sasquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu
HIV.
Metotrexat
Când este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii pacienţi.
Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor doze ridicate de
metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca inhibitoare
ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea concentraţiilor
plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu
variconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de
omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea dozei de omeprazol nu este
necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi
rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin creşterea ratei
de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
8
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul
că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele uman, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în
cazul utilizării dozelor terapeutice.
Nu sunt disponibile date privind influenţarea fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Ortanol să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<
1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe
/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră,
angioedem şi reacţie anafilactică/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă necunoscută: Hipomagneziemie (vezi pct 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă,
9
greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă necunoscută: Colită microscopică, ulcerații ale mucoasei bucale*
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente: Creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor
hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu
boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau
coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
*acestea au fost raportate în cazul unei administrări incorecte – prin mestecarea sau sugerea comprimatelor.
Pacienții vârstnici și cei cu tulburări de deglutiție pot fi expuți mai frecvent la eroziuni și ulcerații esofagiene
sau bronțice (în cazul unei false căi).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţini asociate
hiperacidităţii. Există date limitate privind siguranţa utilizării de lungă durată, provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă
severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce
priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date din utilizarea de lungă durată
privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură
sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins
2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă,
vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi
confuzie.
10
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetică
de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian (BRGE),
inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală. Are acţiune rapidă şi
oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H
+/K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o
inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide gastrice
diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie
cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe durata a 24 de ore este apoi menţinută la pacienţii cu ulcer
duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la
24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore
din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de
reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian. Inhibarea
secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc
crescut de apariţie a neoplasmului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate mari de vindecare şi cu remisiune de
lungă durată a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea,
ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei
combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
11
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii
cum sunt Salmonella şi Campylobacter.
Cromogranina A (CgA) creşte, de asemenea, din cauza scăderii acidităţii gastrice. Acest efect de modificare
a CgA nu poate fi demonstrat după 5 zile de la întreruperea tratamentului cu IPP.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă,
administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri
şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta
cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5
mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de
tratament, indiferent de doză.
Terapia de eradicare a H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii
cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii
omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină
+ claritromicină. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice.
Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de pelete cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore
de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore.
Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate
o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă.
Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei.
Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi
interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza
afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată, o
12
dată pe zi, a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate
enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu
activitate enzimatică extensivă).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au
nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină
complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în
principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s-
a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost
similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită
capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti
ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste
modificări nu sunt efectul direct al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Hidroxipropilceluloză
Celuloză microcristalină
Lactotză anhidră
Croscarmeloză sodică
13
Povidonă
Polisorbat 80
Ftalat de hipromeloză
Dibutil sebacat
Talc
Cap
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan(E 171)
Hipromeloză
Apă
Corp
Carrageenan
Clorură de potasiu
Dioxid de titan(E 171)
Hipromeloză
Oxid roşu de fier (E 172)
Oxid galben de fier (E 172)
Apă
Cerneală de inscripţionare conţine:
Shellac,
Alcool etilic anhidru,
Alcool izopropilic,
Propilenglicol,
Alcool n-butilic,
Hidroxid de amoniu,
Hidroxid de potasiu 0,05-0,1,
Apă purificată,
Oxid negru de fier.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Al a 7 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor <şi alte instrucţiuni de manipulare>
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
14
LEK PHARMACEUTICALS d.d.,
Verovškova 57, 1526 Ljubljana,
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6492/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
