KETOMAG 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketomag 100 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conţine ketoprofen 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitor
Supozitoare sub formă de torpilă cu suprafaţa ne tedă onctuoasă, de culoare albă sau alb-gălbuie, fară
miros.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
S e administrează adulţilor şi copiilor începând cu vârsta peste 15 ani, în cazul:
- Tratamentului simptomatic pe termen lung al:
-reumatismului inflamator cronic, în special poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilozantă sau
alte spondilartropatii (sindromul Reiter -Fiessinger -Leroy, reumatismul psoriazic);
-artrozelor dureroase şi invalidante.
- Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute din:
-afecţiuni reumatismale abarticulare (periartrite scapulo -humerale, tendinite, bursite);
-artrite microcristaline;
-artroze;
-lombalgii;
-dureri radiculare;
-a fecţiuni acute post -traumatice ale aparatul ui locomotor.
4.2. Doze şi mod de administrare
Mod de administrare:
A dministrare intrarectal ă.
2
Doze:
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.(vezi pct .4.4).
Doza zilnică maximă este de 200 mg pe zi. Raportul risc/ beneficiu trebuie evaluat cu atenţie înainte de
începerea tratamentului cu o doză zilnică de 200 mg, iar utilizarea unor doze mai mari nu est e
recomandată (vezi pct. 4.4).
- Tratamentul simptomatic pe termen lung: 1 -2 supozitoare Ketomag sau 100- 200 mg ketoprofen pe zi.
- Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute: 2 supozitoare Ketomag sau 200 mg
ketoprofen pe zi
Frecvenţa adminis trărilor:
Doza zilnică este împărţită în 1 -2 doze pe zi.
Durata tratamentului:
Utilizarea pe cale rectală va trebui să fie cât mai scurtă posibil datorită riscului de toxicitate locală.
Populaţii cu risc:
Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi vârst nici: Se recomandă reducerea dozei iniţiale şi dacă este
necesar, adaptarea acesteia în funcţie de gradul afectării renale.
Paci enţi hipovolemici (vezi pct. 4.4.).
Copii şi adolescenţi:
Ketomag nu este indicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţi i
medicamentului ;
Antecedente de astm bronşic sau reacţii alergice declanşate de ketoprofen, alte antiinflamatorii
nesteroidien e (AINS) sau acid acetilsalicilic;
Antecedente de hemoragii sau perforaţii digestive în timpul sau după un tratament cu AINS;
Hemoragii gastro -intestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii în evoluţie ;
Ulcer gastric sau duodenal în evoluţie
Diateză hemo ragică
Insuficienţă hepat ică severă;
Insuficienţă renală severă;
I nsuficienţă cardiacă severă ;
Antecedente recente de rectite sau rectoragii;
Trimestrul III de sarcină.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pen tru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
E fecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratame ntul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
3
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen .
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardia că congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketoprofen
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu:
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Tulburări respiratorii
Pacienţii care prezintă astm bronșic asociat unei rinite cronice, une i sinuzite cronice şi/sau unei polipoze
nazale au risc crescut de manifestări alergice în urma administrării acidului acetil salicilic sau
antiinflamatoarelor nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei. Administrarea acestui medicament
poate determina acutizări ale astmului bron şic sau bronhospasm, in special la pacien ţii cu
hipersensibilitate la acid acetilsalicilic.
Ulcera ţii, hemoragii gastrointestinale
Hemoragiile gastro -intestinale, ulcerele sau perforaţiile intestinale se pot produce în orice mom ent în
timpul tratamentului cu ketoprofen, fără semne premergătoare sau antecedente de acest tip. Există un risc
relativ crescut la pacienţii vârstnici, slăbiţi, cu tulburări ale funcţiei plachetare sau în cazul asocierii unui
tratament anticoagulant sau a ntiagregant. În cazul apariţiei hemoragiei gastro -intestinale sau a ulcerului,
întrerupeţi imediat tratamentul cu ketoprofen . Administrarea ketoprofenului se va face cu precauţie şi în
cazul hemoragiilor cerebrale.
Reacţii cutanate:
Foarte rar, au fost raportate r eacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică, în timpul tratamentului cu AINS (vezi pct. 4.8).
Incidenţa acestor reacţii adverse pare a fi mai importantă la începutul tratamentului, în majoritatea
cazurilor apar în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la apariţia de erupţii
cutanate tranzitorii , leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Infecţii
Similar a ltor AINS, ketoprofenul poate masca simptomele unei infecţii.
Monitorizarea diurezei
La inițierea tratamentului cu ketoprofen este necesară monitorizarea volumului diurezei şi a funcţiei
renale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală, după intervenţii chirurgicale majore ce
implică hipovolemie şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, administrarea ketoprofenului poate provoca
scăderea fluxului sanguin renal, determinând insuficienţă renală acută.
Tratament prelungit
În cursul tratamentului de lungă durată cu ketoprofen se recomandă monitorizarea hemogramei, a funcţiei
renale şi hepatice.
Alte precauţii
Keto profenul poate determina creşterea valorilor kaliemiei.
Ketoprofenul poate reduce eficacitatea dispozitivelor contraceptive intrauterin e. (Vezi şi pct. 4.5).
La vârstnici, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al AINS este prelungit, de aceea es te
necesară scăderea dozelor. (vezi şi pct. 4.2 ). Pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a
reacţiilor adverse la AINS , în special hemoragii gastro -intestinale şi perforaţii , cu potențial letal.
4
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anumite medicamente sau clase terapeutice pot favoriza apariţia unei hiperkaliemii : săruri de potasiu,
di uretice care economisesc potasiu, inhibitorii enzimei de conversie, AINS, heparine, ciclosporină,
tacrolimus şi trimetoprim.
Asociaţii nerecomandate :
- alte AINS (inclusiv salicilaţi la doze mari): risc crescut de ulcer gastro -intestinal şi hemoragie
(dato rită efectului sinergic);
- anticoagulante orale: risc crescut de hemoragie (datorită inhibării funcţiilor plachetare şi lezării
mucoasei gastro -duodenale de către AINS). Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune
monitorizare clinică şi paraclinică atentă;
- heparine: risc crescut de hemoragie (datorită inhibării funcţiilor plachetare şi lezării mucoasei
gastroduodenale de către AINS). Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune monitorizare
clinică şi paraclinică atentă;
- litiu : creşte co ncentraţ ia plasmatică a litiului, cu posibilitatea atingerii unor valori toxice (prin
diminuarea excreţiei renale a litiului). Concentraţia plasmatică a litiului trebuie strict monitorizată, iar
doza acestuia ajustată atât în timpul tratamentului asociat, cât şi după întreruperea administrării de
AINS;
- metotrexat (la doze ≥ 15 mg/săptămână): creşte hematotoxicitatea metotrexatului (datorită reducerii
clearance- lui renal al metotrexatului de către AINS în general şi prin deplasarea metotrexatului de pe
prot einele plasmatice de către AINS). Metotrexatul trebuie administrat la interval de cel puţin 12 ore
înaintea sau după încetarea tratamentului cu ketoprofen;
- sulfamide antidiabetice : poate creşte efectul acestora ;
- ticlopidină: risc crescut de hemoragie (datorită efectului sinergic de inhibare a funcţiilor plachetare).
Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune monitorizare atentă (inclusiv a timpului de
sângerare).
Asocieri care necesită precau ţie :
- diur etice, inhibitori ai enzimei de conversie, antagonşti ai receptorilor pentru angiotensina II: poate să
apară insuficienţă renală acută la pacienţi deshidrataţi (filtrare glomerulară redusă dat orită scăderii
sintezei renale a prostaglandine lor); efectul ant ihipertensiv este redus. La începutul tratamentului,
pacienţii vor fi hidrataţi şi va fi monitorizată funcţia renală;
- metotrexat (doze < 15 mg/săptămână): creşterea hematotoxicităţii metotrexatului (datorită scăderii
clearance- ului renal al metotrexatului de către AINS în general şi a deplasării metotrexatului de pe
proteinele plasmatice). I n timpul primelor săptămâni de tratament în asociere, se recomandă
monitorizarea săptămânală a hemogramei .
- pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Este necesară supravegherea clinică şi a timpului de
sângerare;
- zidovudină: creşterea efectului toxic asupra liniei eritrocitare (efect asupra reticulocitelor), cu apariţia
unei anemii severe după 8 zile de la începerea tratamentului cu AINS. Se recomandă hemograma
completă şi determinarea numărului de reticulocite după 8 – 15 zile de la începerea tratamentului cu
AINS.
Asocieri care trebuie luate în considerare:
- beta -blocante adrenergice (prin extrapolarea datelor pentru indometacin): reducerea efectului
antihipertensiv (pr in inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS);
- ciclosporină, tacrolimus: risc nefrotoxic, îndeosebi la pacienţii în vârstă;
- dispozitiv intrauterin contraceptiv: există o posibilitate controversată privind scăderea eficacităţii
dis pozitivului intrauterin;
5
- trombolitice: risc hemoragic crescut.
- a cid acetilsalicilic la doze antiagregante (de 50 mg -375 mg pe zi, luat în una sau mai multe doze):
creşterea riscului de hemoragie digestivă şi de apariţie a ulcerului.
- glucocorticoizi (cu excepţia hidrocortizonului în tratament de substituţie): creşterea riscului de apariţie
a ulcerului şi a hemoragiilor gastrointestinale
- Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii ga strointestinale
- Deferasirox:creşterea riscului ulcerogen şi hemoragii digestive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
La om nu a fost semnalat nici un efect malformativ legat de administrarea de ketoprofen în primul
trimestru de sarcină. Cu t oate acestea, studii epidemiologice suplimentare sunt necesare pentru a confirma
absenţa riscului.
În trimestrele I şi II de sarcină , ketoprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, trebuie
administrat cu prudenţă şi numai după evaluarea rapor tului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.
În ultimul trimestru de sarcină administrarea ketoprofenul ui este contraindicat ă.
Alăptare:
AINS trec în lapte , de aceea nu se recomandă administrarea la femeile care alăptează.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utillaje
Prin reacţiile adverse pe care le produce (somnolenţă, ameţeli, tulburări vizuale), Ketomag poate
influenţa capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Următoa rele reacţii adverse au fost raportate în urma tratamentului cu ketoprofen, cu următoarea
frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 -1/1000- 1/10000- <1/1000), foarte rare (<1/10000, inclusiv cazurile izolate).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infa rct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice şi limfatice: t
Cu frecvenţă necunoscută rombocitopenie, anemie.
R ar : leucopenie care poate ajunge la agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar:
F oarte rar: edem Quincke, şoc anafilactic .
Cu frecvenţă necunoscută : erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, agravarea urticariei cronice,
posibilitatea de apariţie a astmului sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la alte AINS.
Tulburări ale sistemu lui nervos central
Cu frecvenţă necunoscută :cefalee, vertij, somnolenţă .
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută :vedere înceţoşată.
6
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută : acufene.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută : hipertensiune arterială.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută : edeme, agravarea unei insuficienţe cardiace preexistente.
Tulburări gastro -intestinale
Cu frecvenţă necunoscută :grea ţă, vărsături, diaree, constipaţie, dureri epigastrice , ulcer gastro -duodenal,
hemoragii digestive sau perforaţii intestinale.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută :creşterea nivelului transaminazelor ;
F oarte rar : hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută :fotosensibilitate, alopecie;foarte rar: dermatită buloasă (sindrom Stevens-
Johnson, sindrom Lyell).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută :insuficienţă renală ac ută favorizată de o afecţiune renală preexistentă şi/sau de
hipovolemie,
F oarte rar , nefrită interstiţială, sindrom nefrotic.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare :
Cu frecvenţă necunoscută risc de toxicitate locală, cu atât mai frecventă şi mai intensă cu cât durata
tratamentului este mai prelungită şi frecvenţa de admin istrare şi nivelul de dozare este mai mare. Pot să
apară iritaţii locale de tipul arsurilor.
4.9. Supradozaj
Simptome:
- cefalee, agitaţie motorie, secuse musculare, iritabilitate, ataxie, vertij;
- convulsii;
- dureri epigastrice, greaţă, vărsături, hematemeză, diaree, ulcer gastro -duodenal;
- tulburări ale funcţiei hepatice;
- oligurie.
Tratament:
În mediul spitalicesc specializat se va administra tratament simptomatic şi de susţinere. Diureza forţată,
dializa sau hemoperfuzia nu sunt de foarte mare ajutor în eliminarea AINS, datorită ratei mari de legare de
proteinele plasmatice. Se va administra diazepam sau fenobarbital în caz de convulsii.
Func ţia renală si hepatică vor fi îndeaproape monitorizate.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene (AINS), derivaţi de acid
propionic , cod ul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, derivat din acidul aril -carboxilic. Are următoarele
proprietăţ i: analgetic periferi c şi central, antipiretic, antiinflamator, inhibitor al funcţiei plachetare.
Toate aceste proprietăţi se datorează inhibării sintezei de prostaglandine.
Pe ma i multe modele experimentale s -a observat în cazul ketoprofenului, spre deosebire de alte AINS, o
componentă antalgică centrală.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Determinările succesive ale valorilor serice după administrarea de doze terapeutice de ketoprofen arată că
acesta este absorbit rapid. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 45 -60 de minute de
la administrarea intrarectală.
Distribuţie:
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică după administrarea rectală este de 2,2 ore.
Ketoprofenul se leag ă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice.
K etoprofenul trece în lichidul sinovial unde atinge concentraţii superioare concentraţiilor plasmatice;
traversează bariera feto -placentară şi hemato -encefalică.
Metaboli zare:
Biotransformarea ketoprofenului se efectuează prin două procese: unul minor (hi droxilare) şi altul
predominant (conjugare cu acid glcuronic).
Aproximativ 1% din doza de ketoprofen administrată se regăse şte sub formă nemetabolizată în urină, iar
sub formă glucuronoconjugată 65 - 75%.
Excreţie:
Se realizează în special prin urină şi este rapidă. 50% din doza administrată este eliminată în 6 ore după
administrare, indiferent de calea de administrare.
Variaţii fiziopatologice:
La subiecţii vârstnici, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, timpul de î njumătăţire plasmatică prin
eli minare este pre ungit, iar c learance- ul total este diminuat.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Grăsimi solide de semisinteză (Suppocire AM).
8
6.2. Incompatibilităţi
Nu este caz ul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 folii termosudate PVC/PE a câte 5 supozitoare.
6.6. Precauţ ii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
B -dul A urel Vlaicu nr. 82A, Constanţa
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6021/201 3/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketomag 100 mg supozitoare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare supozitor conţine ketoprofen 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Supozitor
Supozitoare sub formă de torpilă cu suprafaţa ne tedă onctuoasă, de culoare albă sau alb-gălbuie, fară
miros.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
S e administrează adulţilor şi copiilor începând cu vârsta peste 15 ani, în cazul:
- Tratamentului simptomatic pe termen lung al:
-reumatismului inflamator cronic, în special poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilozantă sau
alte spondilartropatii (sindromul Reiter -Fiessinger -Leroy, reumatismul psoriazic);
-artrozelor dureroase şi invalidante.
- Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute din:
-afecţiuni reumatismale abarticulare (periartrite scapulo -humerale, tendinite, bursite);
-artrite microcristaline;
-artroze;
-lombalgii;
-dureri radiculare;
-a fecţiuni acute post -traumatice ale aparatul ui locomotor.
4.2. Doze şi mod de administrare
Mod de administrare:
A dministrare intrarectal ă.
2
Doze:
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.(vezi pct .4.4).
Doza zilnică maximă este de 200 mg pe zi. Raportul risc/ beneficiu trebuie evaluat cu atenţie înainte de
începerea tratamentului cu o doză zilnică de 200 mg, iar utilizarea unor doze mai mari nu est e
recomandată (vezi pct. 4.4).
- Tratamentul simptomatic pe termen lung: 1 -2 supozitoare Ketomag sau 100- 200 mg ketoprofen pe zi.
- Tratamentul simptomatic pe termen scurt al puseelor acute: 2 supozitoare Ketomag sau 200 mg
ketoprofen pe zi
Frecvenţa adminis trărilor:
Doza zilnică este împărţită în 1 -2 doze pe zi.
Durata tratamentului:
Utilizarea pe cale rectală va trebui să fie cât mai scurtă posibil datorită riscului de toxicitate locală.
Populaţii cu risc:
Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi vârst nici: Se recomandă reducerea dozei iniţiale şi dacă este
necesar, adaptarea acesteia în funcţie de gradul afectării renale.
Paci enţi hipovolemici (vezi pct. 4.4.).
Copii şi adolescenţi:
Ketomag nu este indicat la copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţi i
medicamentului ;
Antecedente de astm bronşic sau reacţii alergice declanşate de ketoprofen, alte antiinflamatorii
nesteroidien e (AINS) sau acid acetilsalicilic;
Antecedente de hemoragii sau perforaţii digestive în timpul sau după un tratament cu AINS;
Hemoragii gastro -intestinale, cerebrovasculare sau alte hemoragii în evoluţie ;
Ulcer gastric sau duodenal în evoluţie
Diateză hemo ragică
Insuficienţă hepat ică severă;
Insuficienţă renală severă;
I nsuficienţă cardiacă severă ;
Antecedente recente de rectite sau rectoragii;
Trimestrul III de sarcină.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pen tru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
E fecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratame ntul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
3
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen .
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardia că congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketoprofen
numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu:
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Tulburări respiratorii
Pacienţii care prezintă astm bronșic asociat unei rinite cronice, une i sinuzite cronice şi/sau unei polipoze
nazale au risc crescut de manifestări alergice în urma administrării acidului acetil salicilic sau
antiinflamatoarelor nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei. Administrarea acestui medicament
poate determina acutizări ale astmului bron şic sau bronhospasm, in special la pacien ţii cu
hipersensibilitate la acid acetilsalicilic.
Ulcera ţii, hemoragii gastrointestinale
Hemoragiile gastro -intestinale, ulcerele sau perforaţiile intestinale se pot produce în orice mom ent în
timpul tratamentului cu ketoprofen, fără semne premergătoare sau antecedente de acest tip. Există un risc
relativ crescut la pacienţii vârstnici, slăbiţi, cu tulburări ale funcţiei plachetare sau în cazul asocierii unui
tratament anticoagulant sau a ntiagregant. În cazul apariţiei hemoragiei gastro -intestinale sau a ulcerului,
întrerupeţi imediat tratamentul cu ketoprofen . Administrarea ketoprofenului se va face cu precauţie şi în
cazul hemoragiilor cerebrale.
Reacţii cutanate:
Foarte rar, au fost raportate r eacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică, în timpul tratamentului cu AINS (vezi pct. 4.8).
Incidenţa acestor reacţii adverse pare a fi mai importantă la începutul tratamentului, în majoritatea
cazurilor apar în prima lună de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la apariţia de erupţii
cutanate tranzitorii , leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Infecţii
Similar a ltor AINS, ketoprofenul poate masca simptomele unei infecţii.
Monitorizarea diurezei
La inițierea tratamentului cu ketoprofen este necesară monitorizarea volumului diurezei şi a funcţiei
renale la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală, după intervenţii chirurgicale majore ce
implică hipovolemie şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, administrarea ketoprofenului poate provoca
scăderea fluxului sanguin renal, determinând insuficienţă renală acută.
Tratament prelungit
În cursul tratamentului de lungă durată cu ketoprofen se recomandă monitorizarea hemogramei, a funcţiei
renale şi hepatice.
Alte precauţii
Keto profenul poate determina creşterea valorilor kaliemiei.
Ketoprofenul poate reduce eficacitatea dispozitivelor contraceptive intrauterin e. (Vezi şi pct. 4.5).
La vârstnici, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al AINS este prelungit, de aceea es te
necesară scăderea dozelor. (vezi şi pct. 4.2 ). Pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a
reacţiilor adverse la AINS , în special hemoragii gastro -intestinale şi perforaţii , cu potențial letal.
4
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anumite medicamente sau clase terapeutice pot favoriza apariţia unei hiperkaliemii : săruri de potasiu,
di uretice care economisesc potasiu, inhibitorii enzimei de conversie, AINS, heparine, ciclosporină,
tacrolimus şi trimetoprim.
Asociaţii nerecomandate :
- alte AINS (inclusiv salicilaţi la doze mari): risc crescut de ulcer gastro -intestinal şi hemoragie
(dato rită efectului sinergic);
- anticoagulante orale: risc crescut de hemoragie (datorită inhibării funcţiilor plachetare şi lezării
mucoasei gastro -duodenale de către AINS). Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune
monitorizare clinică şi paraclinică atentă;
- heparine: risc crescut de hemoragie (datorită inhibării funcţiilor plachetare şi lezării mucoasei
gastroduodenale de către AINS). Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune monitorizare
clinică şi paraclinică atentă;
- litiu : creşte co ncentraţ ia plasmatică a litiului, cu posibilitatea atingerii unor valori toxice (prin
diminuarea excreţiei renale a litiului). Concentraţia plasmatică a litiului trebuie strict monitorizată, iar
doza acestuia ajustată atât în timpul tratamentului asociat, cât şi după întreruperea administrării de
AINS;
- metotrexat (la doze ≥ 15 mg/săptămână): creşte hematotoxicitatea metotrexatului (datorită reducerii
clearance- lui renal al metotrexatului de către AINS în general şi prin deplasarea metotrexatului de pe
prot einele plasmatice de către AINS). Metotrexatul trebuie administrat la interval de cel puţin 12 ore
înaintea sau după încetarea tratamentului cu ketoprofen;
- sulfamide antidiabetice : poate creşte efectul acestora ;
- ticlopidină: risc crescut de hemoragie (datorită efectului sinergic de inhibare a funcţiilor plachetare).
Dacă această asociere nu poate fi evitată, se impune monitorizare atentă (inclusiv a timpului de
sângerare).
Asocieri care necesită precau ţie :
- diur etice, inhibitori ai enzimei de conversie, antagonşti ai receptorilor pentru angiotensina II: poate să
apară insuficienţă renală acută la pacienţi deshidrataţi (filtrare glomerulară redusă dat orită scăderii
sintezei renale a prostaglandine lor); efectul ant ihipertensiv este redus. La începutul tratamentului,
pacienţii vor fi hidrataţi şi va fi monitorizată funcţia renală;
- metotrexat (doze < 15 mg/săptămână): creşterea hematotoxicităţii metotrexatului (datorită scăderii
clearance- ului renal al metotrexatului de către AINS în general şi a deplasării metotrexatului de pe
proteinele plasmatice). I n timpul primelor săptămâni de tratament în asociere, se recomandă
monitorizarea săptămânală a hemogramei .
- pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Este necesară supravegherea clinică şi a timpului de
sângerare;
- zidovudină: creşterea efectului toxic asupra liniei eritrocitare (efect asupra reticulocitelor), cu apariţia
unei anemii severe după 8 zile de la începerea tratamentului cu AINS. Se recomandă hemograma
completă şi determinarea numărului de reticulocite după 8 – 15 zile de la începerea tratamentului cu
AINS.
Asocieri care trebuie luate în considerare:
- beta -blocante adrenergice (prin extrapolarea datelor pentru indometacin): reducerea efectului
antihipertensiv (pr in inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS);
- ciclosporină, tacrolimus: risc nefrotoxic, îndeosebi la pacienţii în vârstă;
- dispozitiv intrauterin contraceptiv: există o posibilitate controversată privind scăderea eficacităţii
dis pozitivului intrauterin;
5
- trombolitice: risc hemoragic crescut.
- a cid acetilsalicilic la doze antiagregante (de 50 mg -375 mg pe zi, luat în una sau mai multe doze):
creşterea riscului de hemoragie digestivă şi de apariţie a ulcerului.
- glucocorticoizi (cu excepţia hidrocortizonului în tratament de substituţie): creşterea riscului de apariţie
a ulcerului şi a hemoragiilor gastrointestinale
- Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii ga strointestinale
- Deferasirox:creşterea riscului ulcerogen şi hemoragii digestive.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
La om nu a fost semnalat nici un efect malformativ legat de administrarea de ketoprofen în primul
trimestru de sarcină. Cu t oate acestea, studii epidemiologice suplimentare sunt necesare pentru a confirma
absenţa riscului.
În trimestrele I şi II de sarcină , ketoprofenul, similar altor antiinflamatoare nesteroidiene, trebuie
administrat cu prudenţă şi numai după evaluarea rapor tului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.
În ultimul trimestru de sarcină administrarea ketoprofenul ui este contraindicat ă.
Alăptare:
AINS trec în lapte , de aceea nu se recomandă administrarea la femeile care alăptează.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utillaje
Prin reacţiile adverse pe care le produce (somnolenţă, ameţeli, tulburări vizuale), Ketomag poate
influenţa capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8. Reacţii adverse
Următoa rele reacţii adverse au fost raportate în urma tratamentului cu ketoprofen, cu următoarea
frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 -1/1000- 1/10000- <1/1000), foarte rare (<1/10000, inclusiv cazurile izolate).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infa rct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări hematologice şi limfatice: t
Cu frecvenţă necunoscută rombocitopenie, anemie.
R ar : leucopenie care poate ajunge la agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar:
F oarte rar: edem Quincke, şoc anafilactic .
Cu frecvenţă necunoscută : erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, agravarea urticariei cronice,
posibilitatea de apariţie a astmului sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la alte AINS.
Tulburări ale sistemu lui nervos central
Cu frecvenţă necunoscută :cefalee, vertij, somnolenţă .
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută :vedere înceţoşată.
6
Tulburări acustice şi vestibulare
Cu frecvenţă necunoscută : acufene.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută : hipertensiune arterială.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută : edeme, agravarea unei insuficienţe cardiace preexistente.
Tulburări gastro -intestinale
Cu frecvenţă necunoscută :grea ţă, vărsături, diaree, constipaţie, dureri epigastrice , ulcer gastro -duodenal,
hemoragii digestive sau perforaţii intestinale.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută :creşterea nivelului transaminazelor ;
F oarte rar : hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută :fotosensibilitate, alopecie;foarte rar: dermatită buloasă (sindrom Stevens-
Johnson, sindrom Lyell).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută :insuficienţă renală ac ută favorizată de o afecţiune renală preexistentă şi/sau de
hipovolemie,
F oarte rar , nefrită interstiţială, sindrom nefrotic.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare :
Cu frecvenţă necunoscută risc de toxicitate locală, cu atât mai frecventă şi mai intensă cu cât durata
tratamentului este mai prelungită şi frecvenţa de admin istrare şi nivelul de dozare este mai mare. Pot să
apară iritaţii locale de tipul arsurilor.
4.9. Supradozaj
Simptome:
- cefalee, agitaţie motorie, secuse musculare, iritabilitate, ataxie, vertij;
- convulsii;
- dureri epigastrice, greaţă, vărsături, hematemeză, diaree, ulcer gastro -duodenal;
- tulburări ale funcţiei hepatice;
- oligurie.
Tratament:
În mediul spitalicesc specializat se va administra tratament simptomatic şi de susţinere. Diureza forţată,
dializa sau hemoperfuzia nu sunt de foarte mare ajutor în eliminarea AINS, datorită ratei mari de legare de
proteinele plasmatice. Se va administra diazepam sau fenobarbital în caz de convulsii.
Func ţia renală si hepatică vor fi îndeaproape monitorizate.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare/antireumatice nesteroidiene (AINS), derivaţi de acid
propionic , cod ul ATC: M01AE03.
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, derivat din acidul aril -carboxilic. Are următoarele
proprietăţ i: analgetic periferi c şi central, antipiretic, antiinflamator, inhibitor al funcţiei plachetare.
Toate aceste proprietăţi se datorează inhibării sintezei de prostaglandine.
Pe ma i multe modele experimentale s -a observat în cazul ketoprofenului, spre deosebire de alte AINS, o
componentă antalgică centrală.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Determinările succesive ale valorilor serice după administrarea de doze terapeutice de ketoprofen arată că
acesta este absorbit rapid. Concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 45 -60 de minute de
la administrarea intrarectală.
Distribuţie:
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică după administrarea rectală este de 2,2 ore.
Ketoprofenul se leag ă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice.
K etoprofenul trece în lichidul sinovial unde atinge concentraţii superioare concentraţiilor plasmatice;
traversează bariera feto -placentară şi hemato -encefalică.
Metaboli zare:
Biotransformarea ketoprofenului se efectuează prin două procese: unul minor (hi droxilare) şi altul
predominant (conjugare cu acid glcuronic).
Aproximativ 1% din doza de ketoprofen administrată se regăse şte sub formă nemetabolizată în urină, iar
sub formă glucuronoconjugată 65 - 75%.
Excreţie:
Se realizează în special prin urină şi este rapidă. 50% din doza administrată este eliminată în 6 ore după
administrare, indiferent de calea de administrare.
Variaţii fiziopatologice:
La subiecţii vârstnici, absorbţia ketoprofenului nu este modificată, timpul de î njumătăţire plasmatică prin
eli minare este pre ungit, iar c learance- ul total este diminuat.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Grăsimi solide de semisinteză (Suppocire AM).
8
6.2. Incompatibilităţi
Nu este caz ul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 folii termosudate PVC/PE a câte 5 supozitoare.
6.6. Precauţ ii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C&C S.R.L.
B -dul A urel Vlaicu nr. 82A, Constanţa
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6021/201 3/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoir ea autorizaţiei - Decembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
