NORFLOXACIN LAROPHARM 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Norfloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate biconvexe, de culoare galbenă cu diametru 12 mm, având gravat pe una din feţe un şanţ
median cu rol de design.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Norfloxacin Laropharm este indicat în tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili la norfloxacină.
Acestea includ:
-cistite acute necomplicate la femei sub 65 ani,
-alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la
adult,
-uretrită gonococică la bărbaţi fără semne clinice de diseminare pelvină, infecţie gonococică endocervicală
fără semne clinice de diseminare pelvină.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi tratamentul poate fi început
înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doze
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea de norfloxacină la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3.).
2
Adulţi
În cistite acute necomplicate la femei sub 65 ani: 800 mg norfloxacină pe zi, în 2 prize, timp de 3 zile.
Alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la
adult: 800 mg norfloxacină pe zi, în 2 prize; durata tratamentului trebuie individualizată în funcţie de
afecţiune.
Vârstnici
La vârstnicii care au funcţia renală normală, se pot administra aceleaşi doze de norfloxacină ca şi la adulţii cu
funcţie renală normală.
În absenţa insuficienţei renale nu sunt necesare modificări ale dozei. În cazul insuficienţei renale (clearance
al creatininei mai mic de 30/ml/min şi 1,73 m
2), se recomandă 400 mg norfloxacină o dată pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală având clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min şi 1,73 m
2,
dar care nu necesită hemodializă, dozele zilnice de norfloxacină sunt cele recomandate la adulţi.
Nu există date disponibile privind administrarea norfloxacinei la valori ale clearance-ului creatininei mai
mici de 30 ml/min/1,73 m
2.
Mod de administrare:
Prezenţa alimentelor în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorbţia norfloxacinei.
De aceea, norfloxacina trebuie administrată în condiţii de repaus alimentar, cu o cantitate suficientă de apă
(cu o oră înainte de masă sau cu 2 ore după masă). Nu trebuie administrată cu lapte sau produse lactate.
Se recomandă un interval de 2 ore între administrarea comprimatelor filmate de norfloxacină şi utilizarea de
multivitamine, medicamente conţinând fer sau zinc, magneziu sau aluminiu, sucralfat sau didanozină, care
reduc absorbţia de norfloxacină (vezi şi pct. 4.5.).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la norfloxacină sau la un alt chimioterapic din grupa chinolonelor sau la oricare dintre
excipienţii produsului enumeraţi la pct. 6.1.
Tendinopatie determinată de fluorochinolone în antecedente (vezi pct.4.4 si 4.8)
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere datorită lipsei experienţei de utilizare a medicamentului la aceste
grupe de vârstă, precum şi datorită faptului că posibilitatea leziunilor cartilajelor articulare de creştere nu
poate fi exclusă.
Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de fotosensibilizare au fost observate la pacienţii care sunt expuşi la lumină solară puternică sau la
raze UV artificiale în timpul tratamentului cu norfloxacină. Trebuie evitată expunerea la lumină solară
puternică. Dacă apar reacţii de fotosensibilizare tratamentul trebuie întrerupt.
În timpul tratamentului cu norfloxacină, foarte rar pot să apară tendinite, care pot evolua spre ruptură de
tendon, în special a celui achilian. Aceste reacţii au fost observate în special la pacienţii vârstnici şi la cei
cărora li se administrează concomitent glucocorticoizi. Apariţia semnelor de tendinită impune întreruperea
administrării medicamentului şi instituirea unui tratament adecvat.
Norfloxacina va fi utilizată cu precauţie la persoane cu diferite afecţiuni neurologice, ateroscleroză cerebrală,
epilepsie, sau alte afecţiuni care predispun la convulsii.
Dacă pe parcursul tratamentului cu norfloxacină apar semne clinice de afectare a sistemului nervos
(convulsii, agitaţie psihomotorie, cefalee, creşterea tensiunii intracraniene, psihoză toxică), administrarea
medicamentulu va fi întreruptă şi se vor institui măsurile terapeutice adecvate.
Norfloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care suferă de miastenia gravis.
3
În timpul tratamentului, microorganismele patogene iniţial sensibile pot dezvolta o rezistenţă specifică la
norfloxacină, ceea ce impune o reconsiderare a măsurilor terapeutice.
În timpul tratamentului, poate să apără suprainfecţie cu microorganisme rezistente (Clostridium difficile,
Candida).
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu chinolone, incluzând şi
norfloxacina s-au raportat, rar, reacţii hemolitice.
Tulburări cardiace
Foarte rar, tratamentul cu unele chinolone a fost asociat cu prelungirea intervalului QT pe
electrocardiogramă şi cazuri izolate de aritmie-extrem de rar chiar torsada vârfurilor. Ca şi la alte
medicamente care prelungesc intervalul QT se recomandă prudenţă în administrarea norfloxacinei la
pacienţii:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie)
-vârstnici
-boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.5, pct. 4.8, pct.
4.9)
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale: norfloxacina potenţează efectele anticoagulantelor orale prin deplasarea acestora de pe
situsurile de legare de proteinele plasmatice şi predispune la hemoragii, ceea ce face necesară monitorizarea
timpului de protrombină şi ajustarea dozelor de anticoagulant.
Teofilină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a teofilinei putând să apară semnele clinice ale
supradozajului cu teofilină. De aceea, trebuie avută în vedere monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale
teofilinei şi ajustarea corespunzătoare a dozei.
Fenbufen: date din studii non-clinice arată că administrarea concomitentă a chinolonelor cu fenbufen poate
determina apariţia convulsiilor. De aceea această asociere trebuie evitată.
Ciclosporină: concentraţia plasmatică a ciclosporinei creşte, făcând necesară ajustarea dozelor şi
monitorizarea concentraţiei plasmatice.
Cafeină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei prin diminuarea metabolizării hepatice a
acestei substanţe.
Nitrofurantoină: între cele două substanţe apare un antagonism, similar celui care apare între nitrofurantoină
şi alte medicamnete din grupul chinolonelor.
Probenecid: administrarea concomitentă nu modifică concentraţia plasmatică a norfloxacinei, dar scade
excreţia sa urinară.
Didanozină: didanozina nu trebuie administrată concomitent cu nici o fluorochinolonă, deoarece poate
reduce absorbţia digestivă a acestora.
Glibenclamida: la administrarea concomitentă cu norfloxacină, a fost raportat un efect crescut al derivatului
de sulfoniluree, putând determina hipoglicemie severă. Se recomandă monitorizarea glicemiei în cazul
administrării concomitente.
Corticosteroizi: administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită
sau ruptură de tendon.
4
Medicamentele care conţin multivitamine, fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate
concomitent cu norfloxacina. Acestea trebuie administrate la interval de minim 2 ore de norfloxacină,
deoarece pot interfera cu absorbţia substanţei active, determinând scăderea concentraţiilor plasmatice sau
urinare de norfloxacină.
Norfloxacină, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive
triciclice, macrolide, antipsihotice). (vezi pct. 4.4.).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
În absenţa efectelor teratogene la animale, un efect malformativ la om nu este de aşteptat.
Până în prezent utilizarea norfloxacinei la gravide într-un număr mic de cazuri nu a determinat efecte
malformative sau fetotoxice. Totuşi, absenţa acestui risc poate fi evidenţiată numai prin studii
epidemiologice. Pe de altă parte, la copii, în caz de administrare postnatală au fost evidenţiate afectări
articulare legate de administrarea de chinolone.
Datorită riscului afectării articulare după administrarea postanatală nu se recomandă administrarea
fluorochinolonelor în timpul sarcinii.
Alăptarea
În timpul alăptării este contraindicată administrarea norfloxacinei, deoarece aceasta este excretată în laptele
matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Norfloxacin Laropharm nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilelor reacţii adverse care pot să apară (vertij, crize convulsive,
halucinaţii).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la administrarea norfloxacinei sunt tulburări gastro-intestinale,
ale sistemului nervos, psihice şi cutanate şi includ greaţă, cefalee, ameţeli, erupţii cutanate, pirozis,
dureri/crampe abdominale şi diaree. Mai puţin frecvent s-au raportat: anorexie, tulburări de somn, depresie,
anxietate/nervozitate iritabilitate, euforie, dezorientatre, halucinaţii, tinitus şi hiperlacrimare.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin
frecvente Leucopenie, eozinofilie, neutropenie, trombopenie,
scăderea hematocritului.
Rare Anemie hemolitică, uneori asociată cu deficit de glucozo-
6-fosfat-dehidrogenază.
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice,
dispnee, vasculită, urticarie, artrită, mialgii, artralgii,
nefrită interstiţială
Foarte rare Reacţii anafilactice/anafilactoide(vezi pct.4.4.)
Edem Quincke şi urticarie
5
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului
nervos Mai puţin
frecvente Cefalee, vertij, tulburări de somn, depresie,
anxietate/nervozitate, convulsii
Rare Parestezii, insomnii, polineuropate inclusiv sindromul
Guillain-Barré şi convulsii, posibila exacerbare a
miasteniei gravis(vezi pct.4.4) tremurături, mioclonii,
polinevrite
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere, epifora
Tulburări cardiace Rare Palpitatii Cu frecvenţă
necunoscută Aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (raportată în
special la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea
intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG
(vezi pct. 4.4 şi 4.9).
Tulburări gastro-
intestinale Mai puţin
frecvente Greaţă, pirozis, dureri/spasme abdominale, vărsături,
anorexie, diaree, xerostomie, constipaţie, flatulenţă,
dispepsie
Rare Disfagie, colită pseudomembranoasă, pancreatită,
tulburări ale gustului.
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin
frecvente Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (ASAT,
ALAT), creşterea fosfatazei alcaline, a
lactatdehidrogenazei şi a bilirubinemiei.
Rare Hepatită, icter, inclusiv icterul colestatic.
Afecţiuni cutanate sau ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate
Rare Eritem multiform (sindrom Stevens–Johnson), dermatită
exfoliativă, prurit, fotosensibilizare(vezi pct.4.4)
Foarte rare Necroză epidermică toxică (sindrom Lyell).
Tulburări ale aparatului
genital Mai puţin
frecvente Vulvo-vaginită, suprainfecţie cu Candida.
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Rare Artrite, mialgie, artralgie, tendinite, exacerbarea
miasteniei gravis
Foarte rare Rupturi de tendon(tendonul achilian)(vezi pct.4.4)
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Mai puţin
frecvente: Creşterea creatininemiei.
Rare Creşterea valorilor serice ale ureei, insuficienţă renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
6
Supradozajul poate produce mai ales greaţă, vărsături, diaree, iar, în cazuri severe, de asemenea, ameţeli,
oboseală, confuzie şi convulsii
.
Tratament
În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric sau provocarea vărsăturilor, supraveghere clinică, tratament
de susţinere a funcţiilor vitale, hidratare adecvată.
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG, datorită posibilităţii
de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC:
J01MA06
Mecanism de acţiune
Norfloxacina inhibă sinteza acidului dezoxiribonucleic bacterian, având efect bactericid.
Norfloxacina acţionează asupra Escherichia coli, inhibând ADN giraza, enzimă bacteriană, influenţând
procesele de supraspiralare, relaxare şi desfacere a catenei duble a ADN.
Rar se observă apariţia rezistenţei datorată mutaţiilor spontane. Enterobacteriile dezvoltă rareori rezistenţă.
Rezistenţa apare mai frecvent la Pseudomonas aeruginosa şi la tulpinile meticilino-rezistente de stafilococi.
Rezistenţa nu este mediată de plasmide. Este rezultatul unor mutaţii succesive la nivelul genelor care
codifică ADN-giraza şi topoizomeraza IV, ţintele acţiunii chinolonelor. Mecanisme suplimentare ale
rezistenţei includ mutaţii la nivelul proteinelor membranare celulare, care modifică permeabilitatea şi
mecanismele pompelor de eflux. Între norfloxacină şi alte fluorochinolone poate apărea rezistenţă
încrucişată.
Efecte farmacodinamice
Norfloxacina este un agent antibacterian din clasa chinolonelor. Atomul de fluor din poziţia 6 îi conferă
activitate antibacteriană asupra germenilor Gram-negativi, iar gruparea piperazinil din poziţia 7 îi conferă
acţiunea antipseudomonas.
Eficacitate şi siguranţă
Norfloxacina este un excelent antiseptic urinar. Nu este utilizată în infecţiile sistemice. Norfloxacina are un
spectru larg antibacterian asupra germenilor aerobi Gram-pozitivi şi Gram-negativi. Eficacitatea
antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu.Spectrul antibacterian
natural al norfloxacinei cuprinde:
- specii sensibile în mod obişnuit: Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus indol pozitiv, Morganella
morganii (Proteus morganii), Klebsiella, Enterobacter, Serattia, Citrobacter, Edwardsiella tarda, Hafnia,
Pseudomonas aeruginosa, Flavobacterium, Staphylococcus aureus şi saprophiticus, Shigella, Salmonella
typhi
, Campylobacter parahemolyticus, Bacillus cereus, Neisseria gonorrhoeae producătoare sau nu de
penicilinază, Haemophilus influenzae;
- specii care pot fi sensibile: Enterococus, Ureaplasma urealyticum;
-specii rezistente în mod obişnuit: germeni anaerobi - Actinomyces, Fusobacterium, Bacteroides, Clostridium
altele decât C. perfrigens.
Norfloxacina prezintă antagonism faţă de nitrofurantoină.
Datorită structurii chimice norfloxacina este activă pe germenii rezistenţi la acid nalidixic şi la derivaţii
chimici asemănători.
Nu s-a observat rezistenţă încrucişată la norfloxacină şi derivaţii asemănători: acid nalidixic, acid oxolinic,
cinoxacină, flumechină şi acid pipemidic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
7
După administrare orală, norfloxacina se absoarbe rapid în proporţie de 35 – 40%.
Concentraţia plasmatică maximă este mai scăzută dacă se administrează în timpul mesei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 – 4 ore. Norfloxacina se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mai mică de 15%.
Distribuţie
După administrarea orală norfloxacina se distribuie în: zona corticală a rinichiului; bilă; lichidul prostatic;
lichidul amniotic.
Metabolizare
Au fost identificaţi 6 produşi de metabolizare ai norfloxacinei, care posedă activitate antimicrobiană similară
norfloxacinei, la un nivel scăzut faţă de aceasta.
Eliminare
Norfloxacina se excretă pe cale renală: 70% sub formă nemetabolizată şi 30% sub formă de metaboliţi.
Excreţia renală se datorează unei filtrări glomerulare şi a unei secreţii tubulare; clearance-ul renal este
aproximativ 275 ml/minut – 320 ml/minut. Conform datelor din literatură, după o doză unică de 400 mg
concentraţia urinară atinge o valoare mai mică de 200 g/ml la voluntarii sănătoşi şi rămâne mai mare de 30
g/ml timp de cel puţin 12 ore. Activitatea bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de pH-ul urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de teratogenicitate efectuate la şoareci şi şobolani şi studiile asupra fertilităţii la şoareci în urma
administrării unor doze de 30-50 de ori mai mari decât dozele recomandate la om, nu au demonstrat efect
teratogen şi toxic fetal.
Embriotoxicitatea a fost observată la iepuri la doze de 100 mg/kg corp/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Carmeloză sodică
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film:
Opadry II Yellow 85F22192 care conţine:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
8
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8249/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizației: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Norfloxacin Laropharm 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate biconvexe, de culoare galbenă cu diametru 12 mm, având gravat pe una din feţe un şanţ
median cu rol de design.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Norfloxacin Laropharm este indicat în tratamentul infecţiilor cu germeni sensibili la norfloxacină.
Acestea includ:
-cistite acute necomplicate la femei sub 65 ani,
-alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la
adult,
-uretrită gonococică la bărbaţi fără semne clinice de diseminare pelvină, infecţie gonococică endocervicală
fără semne clinice de diseminare pelvină.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi tratamentul poate fi început
înainte ca rezultatele antibiogramei să fie disponibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doze
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea de norfloxacină la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3.).
2
Adulţi
În cistite acute necomplicate la femei sub 65 ani: 800 mg norfloxacină pe zi, în 2 prize, timp de 3 zile.
Alte infecţii urinare joase incluzând infecţii ale prostatei şi infecţii urinare înalte cu germeni sensibili la
adult: 800 mg norfloxacină pe zi, în 2 prize; durata tratamentului trebuie individualizată în funcţie de
afecţiune.
Vârstnici
La vârstnicii care au funcţia renală normală, se pot administra aceleaşi doze de norfloxacină ca şi la adulţii cu
funcţie renală normală.
În absenţa insuficienţei renale nu sunt necesare modificări ale dozei. În cazul insuficienţei renale (clearance
al creatininei mai mic de 30/ml/min şi 1,73 m
2), se recomandă 400 mg norfloxacină o dată pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală având clearance-ul creatininei mai mare de 30 ml/min şi 1,73 m
2,
dar care nu necesită hemodializă, dozele zilnice de norfloxacină sunt cele recomandate la adulţi.
Nu există date disponibile privind administrarea norfloxacinei la valori ale clearance-ului creatininei mai
mici de 30 ml/min/1,73 m
2.
Mod de administrare:
Prezenţa alimentelor în stomac poate să scadă uşor sau să întârzie absorbţia norfloxacinei.
De aceea, norfloxacina trebuie administrată în condiţii de repaus alimentar, cu o cantitate suficientă de apă
(cu o oră înainte de masă sau cu 2 ore după masă). Nu trebuie administrată cu lapte sau produse lactate.
Se recomandă un interval de 2 ore între administrarea comprimatelor filmate de norfloxacină şi utilizarea de
multivitamine, medicamente conţinând fer sau zinc, magneziu sau aluminiu, sucralfat sau didanozină, care
reduc absorbţia de norfloxacină (vezi şi pct. 4.5.).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la norfloxacină sau la un alt chimioterapic din grupa chinolonelor sau la oricare dintre
excipienţii produsului enumeraţi la pct. 6.1.
Tendinopatie determinată de fluorochinolone în antecedente (vezi pct.4.4 si 4.8)
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere datorită lipsei experienţei de utilizare a medicamentului la aceste
grupe de vârstă, precum şi datorită faptului că posibilitatea leziunilor cartilajelor articulare de creştere nu
poate fi exclusă.
Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de fotosensibilizare au fost observate la pacienţii care sunt expuşi la lumină solară puternică sau la
raze UV artificiale în timpul tratamentului cu norfloxacină. Trebuie evitată expunerea la lumină solară
puternică. Dacă apar reacţii de fotosensibilizare tratamentul trebuie întrerupt.
În timpul tratamentului cu norfloxacină, foarte rar pot să apară tendinite, care pot evolua spre ruptură de
tendon, în special a celui achilian. Aceste reacţii au fost observate în special la pacienţii vârstnici şi la cei
cărora li se administrează concomitent glucocorticoizi. Apariţia semnelor de tendinită impune întreruperea
administrării medicamentului şi instituirea unui tratament adecvat.
Norfloxacina va fi utilizată cu precauţie la persoane cu diferite afecţiuni neurologice, ateroscleroză cerebrală,
epilepsie, sau alte afecţiuni care predispun la convulsii.
Dacă pe parcursul tratamentului cu norfloxacină apar semne clinice de afectare a sistemului nervos
(convulsii, agitaţie psihomotorie, cefalee, creşterea tensiunii intracraniene, psihoză toxică), administrarea
medicamentulu va fi întreruptă şi se vor institui măsurile terapeutice adecvate.
Norfloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care suferă de miastenia gravis.
3
În timpul tratamentului, microorganismele patogene iniţial sensibile pot dezvolta o rezistenţă specifică la
norfloxacină, ceea ce impune o reconsiderare a măsurilor terapeutice.
În timpul tratamentului, poate să apără suprainfecţie cu microorganisme rezistente (Clostridium difficile,
Candida).
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu chinolone, incluzând şi
norfloxacina s-au raportat, rar, reacţii hemolitice.
Tulburări cardiace
Foarte rar, tratamentul cu unele chinolone a fost asociat cu prelungirea intervalului QT pe
electrocardiogramă şi cazuri izolate de aritmie-extrem de rar chiar torsada vârfurilor. Ca şi la alte
medicamente care prelungesc intervalul QT se recomandă prudenţă în administrarea norfloxacinei la
pacienţii:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu
antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagneziemie)
-vârstnici
-boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie) (vezi pct. 4.5, pct. 4.8, pct.
4.9)
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale: norfloxacina potenţează efectele anticoagulantelor orale prin deplasarea acestora de pe
situsurile de legare de proteinele plasmatice şi predispune la hemoragii, ceea ce face necesară monitorizarea
timpului de protrombină şi ajustarea dozelor de anticoagulant.
Teofilină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a teofilinei putând să apară semnele clinice ale
supradozajului cu teofilină. De aceea, trebuie avută în vedere monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale
teofilinei şi ajustarea corespunzătoare a dozei.
Fenbufen: date din studii non-clinice arată că administrarea concomitentă a chinolonelor cu fenbufen poate
determina apariţia convulsiilor. De aceea această asociere trebuie evitată.
Ciclosporină: concentraţia plasmatică a ciclosporinei creşte, făcând necesară ajustarea dozelor şi
monitorizarea concentraţiei plasmatice.
Cafeină: norfloxacina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei prin diminuarea metabolizării hepatice a
acestei substanţe.
Nitrofurantoină: între cele două substanţe apare un antagonism, similar celui care apare între nitrofurantoină
şi alte medicamnete din grupul chinolonelor.
Probenecid: administrarea concomitentă nu modifică concentraţia plasmatică a norfloxacinei, dar scade
excreţia sa urinară.
Didanozină: didanozina nu trebuie administrată concomitent cu nici o fluorochinolonă, deoarece poate
reduce absorbţia digestivă a acestora.
Glibenclamida: la administrarea concomitentă cu norfloxacină, a fost raportat un efect crescut al derivatului
de sulfoniluree, putând determina hipoglicemie severă. Se recomandă monitorizarea glicemiei în cazul
administrării concomitente.
Corticosteroizi: administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită
sau ruptură de tendon.
4
Medicamentele care conţin multivitamine, fier sau zinc, antiacidele sau sucralfatul nu trebuie administrate
concomitent cu norfloxacina. Acestea trebuie administrate la interval de minim 2 ore de norfloxacină,
deoarece pot interfera cu absorbţia substanţei active, determinând scăderea concentraţiilor plasmatice sau
urinare de norfloxacină.
Norfloxacină, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive
triciclice, macrolide, antipsihotice). (vezi pct. 4.4.).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
În absenţa efectelor teratogene la animale, un efect malformativ la om nu este de aşteptat.
Până în prezent utilizarea norfloxacinei la gravide într-un număr mic de cazuri nu a determinat efecte
malformative sau fetotoxice. Totuşi, absenţa acestui risc poate fi evidenţiată numai prin studii
epidemiologice. Pe de altă parte, la copii, în caz de administrare postnatală au fost evidenţiate afectări
articulare legate de administrarea de chinolone.
Datorită riscului afectării articulare după administrarea postanatală nu se recomandă administrarea
fluorochinolonelor în timpul sarcinii.
Alăptarea
În timpul alăptării este contraindicată administrarea norfloxacinei, deoarece aceasta este excretată în laptele
matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Norfloxacin Laropharm nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilelor reacţii adverse care pot să apară (vertij, crize convulsive,
halucinaţii).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la administrarea norfloxacinei sunt tulburări gastro-intestinale,
ale sistemului nervos, psihice şi cutanate şi includ greaţă, cefalee, ameţeli, erupţii cutanate, pirozis,
dureri/crampe abdominale şi diaree. Mai puţin frecvent s-au raportat: anorexie, tulburări de somn, depresie,
anxietate/nervozitate iritabilitate, euforie, dezorientatre, halucinaţii, tinitus şi hiperlacrimare.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţa este
definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin
frecvente Leucopenie, eozinofilie, neutropenie, trombopenie,
scăderea hematocritului.
Rare Anemie hemolitică, uneori asociată cu deficit de glucozo-
6-fosfat-dehidrogenază.
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice,
dispnee, vasculită, urticarie, artrită, mialgii, artralgii,
nefrită interstiţială
Foarte rare Reacţii anafilactice/anafilactoide(vezi pct.4.4.)
Edem Quincke şi urticarie
5
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului
nervos Mai puţin
frecvente Cefalee, vertij, tulburări de somn, depresie,
anxietate/nervozitate, convulsii
Rare Parestezii, insomnii, polineuropate inclusiv sindromul
Guillain-Barré şi convulsii, posibila exacerbare a
miasteniei gravis(vezi pct.4.4) tremurături, mioclonii,
polinevrite
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere, epifora
Tulburări cardiace Rare Palpitatii Cu frecvenţă
necunoscută Aritmie ventriculară şi torsada vârfurilor (raportată în
special la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea
intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG
(vezi pct. 4.4 şi 4.9).
Tulburări gastro-
intestinale Mai puţin
frecvente Greaţă, pirozis, dureri/spasme abdominale, vărsături,
anorexie, diaree, xerostomie, constipaţie, flatulenţă,
dispepsie
Rare Disfagie, colită pseudomembranoasă, pancreatită,
tulburări ale gustului.
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin
frecvente Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (ASAT,
ALAT), creşterea fosfatazei alcaline, a
lactatdehidrogenazei şi a bilirubinemiei.
Rare Hepatită, icter, inclusiv icterul colestatic.
Afecţiuni cutanate sau ale
ţesutului subcutanat Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate
Rare Eritem multiform (sindrom Stevens–Johnson), dermatită
exfoliativă, prurit, fotosensibilizare(vezi pct.4.4)
Foarte rare Necroză epidermică toxică (sindrom Lyell).
Tulburări ale aparatului
genital Mai puţin
frecvente Vulvo-vaginită, suprainfecţie cu Candida.
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Rare Artrite, mialgie, artralgie, tendinite, exacerbarea
miasteniei gravis
Foarte rare Rupturi de tendon(tendonul achilian)(vezi pct.4.4)
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Mai puţin
frecvente: Creşterea creatininemiei.
Rare Creşterea valorilor serice ale ureei, insuficienţă renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
6
Supradozajul poate produce mai ales greaţă, vărsături, diaree, iar, în cazuri severe, de asemenea, ameţeli,
oboseală, confuzie şi convulsii
.
Tratament
În caz de supradozaj se recomandă lavaj gastric sau provocarea vărsăturilor, supraveghere clinică, tratament
de susţinere a funcţiilor vitale, hidratare adecvată.
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG, datorită posibilităţii
de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC:
J01MA06
Mecanism de acţiune
Norfloxacina inhibă sinteza acidului dezoxiribonucleic bacterian, având efect bactericid.
Norfloxacina acţionează asupra Escherichia coli, inhibând ADN giraza, enzimă bacteriană, influenţând
procesele de supraspiralare, relaxare şi desfacere a catenei duble a ADN.
Rar se observă apariţia rezistenţei datorată mutaţiilor spontane. Enterobacteriile dezvoltă rareori rezistenţă.
Rezistenţa apare mai frecvent la Pseudomonas aeruginosa şi la tulpinile meticilino-rezistente de stafilococi.
Rezistenţa nu este mediată de plasmide. Este rezultatul unor mutaţii succesive la nivelul genelor care
codifică ADN-giraza şi topoizomeraza IV, ţintele acţiunii chinolonelor. Mecanisme suplimentare ale
rezistenţei includ mutaţii la nivelul proteinelor membranare celulare, care modifică permeabilitatea şi
mecanismele pompelor de eflux. Între norfloxacină şi alte fluorochinolone poate apărea rezistenţă
încrucişată.
Efecte farmacodinamice
Norfloxacina este un agent antibacterian din clasa chinolonelor. Atomul de fluor din poziţia 6 îi conferă
activitate antibacteriană asupra germenilor Gram-negativi, iar gruparea piperazinil din poziţia 7 îi conferă
acţiunea antipseudomonas.
Eficacitate şi siguranţă
Norfloxacina este un excelent antiseptic urinar. Nu este utilizată în infecţiile sistemice. Norfloxacina are un
spectru larg antibacterian asupra germenilor aerobi Gram-pozitivi şi Gram-negativi. Eficacitatea
antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu.Spectrul antibacterian
natural al norfloxacinei cuprinde:
- specii sensibile în mod obişnuit: Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus indol pozitiv, Morganella
morganii (Proteus morganii), Klebsiella, Enterobacter, Serattia, Citrobacter, Edwardsiella tarda, Hafnia,
Pseudomonas aeruginosa, Flavobacterium, Staphylococcus aureus şi saprophiticus, Shigella, Salmonella
typhi
, Campylobacter parahemolyticus, Bacillus cereus, Neisseria gonorrhoeae producătoare sau nu de
penicilinază, Haemophilus influenzae;
- specii care pot fi sensibile: Enterococus, Ureaplasma urealyticum;
-specii rezistente în mod obişnuit: germeni anaerobi - Actinomyces, Fusobacterium, Bacteroides, Clostridium
altele decât C. perfrigens.
Norfloxacina prezintă antagonism faţă de nitrofurantoină.
Datorită structurii chimice norfloxacina este activă pe germenii rezistenţi la acid nalidixic şi la derivaţii
chimici asemănători.
Nu s-a observat rezistenţă încrucişată la norfloxacină şi derivaţii asemănători: acid nalidixic, acid oxolinic,
cinoxacină, flumechină şi acid pipemidic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
7
După administrare orală, norfloxacina se absoarbe rapid în proporţie de 35 – 40%.
Concentraţia plasmatică maximă este mai scăzută dacă se administrează în timpul mesei.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 – 4 ore. Norfloxacina se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mai mică de 15%.
Distribuţie
După administrarea orală norfloxacina se distribuie în: zona corticală a rinichiului; bilă; lichidul prostatic;
lichidul amniotic.
Metabolizare
Au fost identificaţi 6 produşi de metabolizare ai norfloxacinei, care posedă activitate antimicrobiană similară
norfloxacinei, la un nivel scăzut faţă de aceasta.
Eliminare
Norfloxacina se excretă pe cale renală: 70% sub formă nemetabolizată şi 30% sub formă de metaboliţi.
Excreţia renală se datorează unei filtrări glomerulare şi a unei secreţii tubulare; clearance-ul renal este
aproximativ 275 ml/minut – 320 ml/minut. Conform datelor din literatură, după o doză unică de 400 mg
concentraţia urinară atinge o valoare mai mică de 200 g/ml la voluntarii sănătoşi şi rămâne mai mare de 30
g/ml timp de cel puţin 12 ore. Activitatea bactericidă a norfloxacinei nu este influenţată de pH-ul urinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de teratogenicitate efectuate la şoareci şi şobolani şi studiile asupra fertilităţii la şoareci în urma
administrării unor doze de 30-50 de ori mai mari decât dozele recomandate la om, nu au demonstrat efect
teratogen şi toxic fetal.
Embriotoxicitatea a fost observată la iepuri la doze de 100 mg/kg corp/zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Carmeloză sodică
Amidonglicolat de sodiu tip A
Stearat de magneziu
Film:
Opadry II Yellow 85F22192 care conţine:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Oxid galben de fer (E 172)
Talc
Galben de chinolină lac de aluminiu (E 104)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
8
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. LAROPHARM S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8249/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizației: Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
