MEGUAN 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MEGUAN 850 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat con ţine clorhidrat de metformină 850 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 9,35 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Compri mate filmate ovale , biconvexe, de culoare albă, cu aspect uniform şi margini intacte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai
regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei .
• La adulţi, comprimatele filmate Meguan pot fi ut ilizate în monoterapie sau în asociere cu alte
antidiabetice orale sau cu insulină.
• La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate în
monoterapie sau în asociere cu insulin ă.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al
glicemiei, s -a demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro -intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3
prize pe zi.
Dacă se intenţ ionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
2
Asociere cu insulină
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină
cu insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg
de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei .
Vârstnici:
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei
renale (vezi pct. 4.4).
Copii ş i adolescenţi
Monoterapi e şi asociere cu insulină
• Comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
• Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată o dată
pe zi, în timp ul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro -intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de
metformină este de 2 g zilnic, admi nistrată fracţionat în 2-3 prize.
Mod de administrare
Meguan se administrează pe cale orală, în timpul sau la sfârşitul mesei. Comprimatele se înghit întregi
cu un pahar de apă, fără a fi zdrobite sau mestecate.
Dacă este nevoie de o singură doză pe zi, a dministrarea se va face dimineaţa (la micul dejun).
Dacă doza zilnică trebuie administrată în două prize, comprimatele se vor lua dimineaţa (la micul
dejun) şi seara (la cină).
Dacă doza zilnică trebuie administrată în trei prize, comprimatele se vor lua d imineaţa (la micul
dejun), la prânz şi seara (la cină).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct.
6.1.
• Cetoacidoză diabetică, pre- comă diabetică.
• Insuficienţă renală sau disfu ncţie renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min).
• Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc.
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respirator ie,
- infarct miocardic recent,
- şoc.
• Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (cu o rată mare de mortalitate în absenţa
unui tratament rapid instituit), care poate surveni consecutiv acumulării clorhidratului de metformină.
Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienţii care urmează tratament cu clorhidrat de metformină
au apărut în primul rând la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei
lactice poate fi şi trebuie scăzută prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul
3
zaharat insuficient controlat, cetoza, prelungirea perioadelor de repaus alimentar, ingestia excesivă de
alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice altă afecţiune asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în eventualitatea unor semne nespecifice cum sunt
crampe musculare cu tul burări digestive, dureri abdominale şi astenie severă.
Acestea pot fi urmate de dispnee de tip acidotic, dureri abdominale, hipotermie şi comă. Rezultatele
testelor de laborator pentru acidoza lactică sunt scăderea pH -lui sanguin, creşterea concentraţiei
plasmatice de lactat peste 5 mmol/l, deficitului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă se
suspectează acidoza metabolică, trebuie întreruptă administrarea de clorhidrat de metformină, iar
pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).
Funcţia renală:
Deoarece clorhidratul de metformină este excretat prin rinichi, clearance- ul creatininei (acesta poate fi
determinat din valorile creatininei serice prin utilizarea formulei Cockcroft- Gault) trebuie determinat
înainte de iniţierea tratame ntului, iar apoi periodic astfel:
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de 2 – 4 ori pe an la bolnavii cu clearance- ul creatininei la limita inferioară a valorilor
normale şi la persoanele în vârstă.
Reducerea funcţi ei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie
acordată în situaţiile în care funcţia normală a rinichilor poate fi afectată, de exemplu la începerea
tratamentului cu antihipertensive sau diuretice şi la începerea tratam entului cu un medicament
antiinflamator nesteroidian.
Administrare a de substanţe iodate de contrast
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast pentru investigaţii radiologice poate
determina insuficienţă renală. Aceasta poate determina acumulare de metformină şi poate predispune
la acidoză lactică. Administrarea de clorhidrat de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul
examinării şi trebuie reluat după minimum 48 de ore numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi
paramet rii funcţiei renale au fost în limite normale (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile
chirurgicale majore cu anestezie generală, rahianestezie sau anestezie peridurală. Tratamentul poate fi
reluat după cel puţin 48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau de la reluarea nutriţiei orale şi numai
după normalizarea funcţiei renale.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirm at înainte de începerea tratamentului cu
clorhidrat de metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt
disponibile informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani . Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină la
aceşt i copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la adolescenţi,
se recomandă o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste cuprinse între 10
şi 12 ani.
4
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a consumului de
carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi continue regimul alimentar
hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat t rebuie efectuate periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară
precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice
orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
Meguan con ţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Intera cţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată:
Alcool etilic:
Î n intoxicaţiile acute cu alcool etilic cre şte riscul acidozei lactice, în special în caz de: post alimentar
sau malnutri ţie ori insuficien ţă he patic ă. Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de
medicamente care conţin alcool etilic.
Substanţele iodate de contrast :
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă renală,
determinând acumular ea de clorhidrat de metformină şi risc crescut de acidoză lactică (vezi pct. 4.4) .
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul examinării şi se
poate relua numai după 48 de ore după aceasta şi numai după ce func ţia renală a fost reevaluată şi s- a
normalizat.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare:
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi sistemic
sau local), şi simpatomimetice:
Poate fi necesară o monitoriz are mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
Diuretice, în special diuretice de ansă pot creşte riscul de acidoză lactică prin reducerea funcţiei renale.
Inhibitorii ECA pot determina scăderea valorilor glicemiei. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea
dozei de clorhidrat de metformină în timpul tratamentului şi după adăugarea sau întreruperea
administrări i medicamentelor de acest tip.
Alte medicamente antidiabetice
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale şi mortalitate perin atală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, diabetul zaharat nu trebuie
tratat cu clorhidrat de metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât mai
apropiate de normal, în vederea scăderii riscului de malformaţii congenitale asociate cu valori
anormale ale glicemiei.
5
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deorece sun t disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţi ilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s -a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
M onoterapia cu clorhidrat de metformină nu determină hipoglicemie şi de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
clorhidratul de metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pier derea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformină în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu c lorhidratul de metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie :
Foarte rare:
Acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Scăder e a absorbţiei intestinale de vitamină B
12 însoţită de scădere a concentraţiei plasmatice de
vitamina B
12 în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată. Acest fapt trebuie luat în
considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulb urări ale sistemului nervos :
Frecvente: Tulburări ale gustului .
Tulburări gastro- intestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastro -intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse ap ar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro- intestinale, se
recomandă ca metformina să fie administrată în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după masă. De
asemen ea, creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro -intestinală.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită, remise la
întreruperea tratamentului cu metformină.
Afecţ iuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
6
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate, din datele după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie
pediatrică limitată , cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an,
evenimentele adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adver se suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin in termediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de c lorhidrat de metformină de până la 85 g nu s -a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul de
clorhidrat de metformină sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza
lactică constituie o urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Hemodializa este cea mai
eficace metodă de eliminare a lactatului şi a clorhidratului de metformină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farma coterapeutică: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
A10BA02.
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând concentraţia
bazală şi postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţi a insulinică şi, astfel, nu determină
hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină acţionează prin 3 mecanisme:
(1) scăderea sintezei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei.
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii l a insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic.
(3) întârzie absorbţia intestinală a glucozei.
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-
sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori
membranari de glucoză (GLUT) cunoscuţi.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
L a om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are şi un efect
favorabil asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe
termen mediu sau lung după administrarea de doze terapeutice : clorhidratul de metformină scade
valoarea colesterolului total, LDL -colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu clorhidrat de metformină după eşecul
controlului doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a co mplicaţiilor legate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidratul de metformină (29,8 evenimente/1000 pacienţi -ani), comparativ cu grupul
7
numai cu regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienţi -ani), p = 0,0023 şi faţă de tratamentul
asociat cu sulf oniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente/ 1000 pacienţi-ani), p
= 0,0034.
- o reducere semnificativă a riscului absolut al mortalităţii legate de diabetul zaharat: clorhidrat de
metformină 7,5 evenimente/1000 pacienţi -ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000
pacienţi -ani, p = 0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente/1000 pacienţi -ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 eveniment e/1000
pacienţi -ani (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu
insulină 18,9 evenimente /1000 pacienţi -ani, (p = 0,021).
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metf ormină 11
evenimente/1000 pacienţi -ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienţi-ani (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de terapie în asociere cu o
sulfoniluree, nu s -a stabilit beneficiul clin ic.
În diabetul zaharat de tip 1, s -a folosit asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi
selecţionaţi, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii şi adolescenţi
Studii clinice controlate la o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel
al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală a unei doze de cl orhidrat de metformină, sub formă de comprimat,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute
(t
max). Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 –
60% la subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 - 30%.
După administrare orală, absorbţia clorhidratului de metformină este incompletă şi saturabilă. Se
consideră că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică recomandată, concentraţia
plasmatică la starea de echilibru este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml.
Concentraţia plasmatică maximă (C
max) în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 5 µg/ml, chiar şi după
administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină. Astfel, după
administrarea unei doze de 850 mg, s -a constatat o concent raţie plasmatică mai mică de 40%, o
scădere a ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice
maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Clorhidratul de metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în s ânge este mai mică decât în plasmă şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Eritrocitele reprezintă cel mai probabil compartimentul secundar de distribuţie. Volumul mediu de
distribuţie variază între 63 şi 276 l.
Metabolizare:
Clorhidratul de metformină se excretă nemetabolizat prin urină. La om, nu s -a identificat nici un
metabolit.
Eliminare:
Clearance- ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce indică o eliminare a
clorhidratului de metformină prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei
doze orale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, aparent este aproximativ 6,5 ore.
8
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei clorhidratului de metformină în plasmă.
Copii şi adolescenţi :
Studiu în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr -un singur studiu.
Dup ă administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0- t) au fost reduse cu aproximativ
33%, respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici c ărora li s-au administrat doze repetate de 500
mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste
date au o relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu :
Copovidonă
Povidonă K29/32
Stearat de magneziu
Celuloz ă microcristalin ă silicifiată care conţine:
Celuloz ă microcristalin ă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film:
Hipromeloză tip 2910 (E464)
Dioxid de titan (E171)
Lactoză monohidrat
Macrogol 3000
Triacetin ă
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul amb alajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVdC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter Rom ânia S .A.
Str. Cuza Vodă, nr. 99 -105, 540306 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6059/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : D ecembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
Inf ormaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MEGUAN 850 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat con ţine clorhidrat de metformină 850 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 9,35 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Compri mate filmate ovale , biconvexe, de culoare albă, cu aspect uniform şi margini intacte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai
regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei .
• La adulţi, comprimatele filmate Meguan pot fi ut ilizate în monoterapie sau în asociere cu alte
antidiabetice orale sau cu insulină.
• La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate în
monoterapie sau în asociere cu insulin ă.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al
glicemiei, s -a demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro -intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3
prize pe zi.
Dacă se intenţ ionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
2
Asociere cu insulină
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină
cu insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg
de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei .
Vârstnici:
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei
renale (vezi pct. 4.4).
Copii ş i adolescenţi
Monoterapi e şi asociere cu insulină
• Comprimatele filmate Meguan pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
• Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată o dată
pe zi, în timp ul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro -intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de
metformină este de 2 g zilnic, admi nistrată fracţionat în 2-3 prize.
Mod de administrare
Meguan se administrează pe cale orală, în timpul sau la sfârşitul mesei. Comprimatele se înghit întregi
cu un pahar de apă, fără a fi zdrobite sau mestecate.
Dacă este nevoie de o singură doză pe zi, a dministrarea se va face dimineaţa (la micul dejun).
Dacă doza zilnică trebuie administrată în două prize, comprimatele se vor lua dimineaţa (la micul
dejun) şi seara (la cină).
Dacă doza zilnică trebuie administrată în trei prize, comprimatele se vor lua d imineaţa (la micul
dejun), la prânz şi seara (la cină).
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct.
6.1.
• Cetoacidoză diabetică, pre- comă diabetică.
• Insuficienţă renală sau disfu ncţie renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min).
• Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc.
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respirator ie,
- infarct miocardic recent,
- şoc.
• Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (cu o rată mare de mortalitate în absenţa
unui tratament rapid instituit), care poate surveni consecutiv acumulării clorhidratului de metformină.
Cazurile de acidoză lactică raportate la pacienţii care urmează tratament cu clorhidrat de metformină
au apărut în primul rând la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei
lactice poate fi şi trebuie scăzută prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul
3
zaharat insuficient controlat, cetoza, prelungirea perioadelor de repaus alimentar, ingestia excesivă de
alcool etilic, insuficienţa hepatică şi orice altă afecţiune asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în eventualitatea unor semne nespecifice cum sunt
crampe musculare cu tul burări digestive, dureri abdominale şi astenie severă.
Acestea pot fi urmate de dispnee de tip acidotic, dureri abdominale, hipotermie şi comă. Rezultatele
testelor de laborator pentru acidoza lactică sunt scăderea pH -lui sanguin, creşterea concentraţiei
plasmatice de lactat peste 5 mmol/l, deficitului anionic şi a raportului lactat/piruvat. Dacă se
suspectează acidoza metabolică, trebuie întreruptă administrarea de clorhidrat de metformină, iar
pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct. 4.9).
Funcţia renală:
Deoarece clorhidratul de metformină este excretat prin rinichi, clearance- ul creatininei (acesta poate fi
determinat din valorile creatininei serice prin utilizarea formulei Cockcroft- Gault) trebuie determinat
înainte de iniţierea tratame ntului, iar apoi periodic astfel:
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de 2 – 4 ori pe an la bolnavii cu clearance- ul creatininei la limita inferioară a valorilor
normale şi la persoanele în vârstă.
Reducerea funcţi ei renale la vârstnici este frecventă şi asimptomatică. O atenţie specială trebuie
acordată în situaţiile în care funcţia normală a rinichilor poate fi afectată, de exemplu la începerea
tratamentului cu antihipertensive sau diuretice şi la începerea tratam entului cu un medicament
antiinflamator nesteroidian.
Administrare a de substanţe iodate de contrast
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast pentru investigaţii radiologice poate
determina insuficienţă renală. Aceasta poate determina acumulare de metformină şi poate predispune
la acidoză lactică. Administrarea de clorhidrat de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul
examinării şi trebuie reluat după minimum 48 de ore numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi
paramet rii funcţiei renale au fost în limite normale (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile
chirurgicale majore cu anestezie generală, rahianestezie sau anestezie peridurală. Tratamentul poate fi
reluat după cel puţin 48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau de la reluarea nutriţiei orale şi numai
după normalizarea funcţiei renale.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirm at înainte de începerea tratamentului cu
clorhidrat de metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt
disponibile informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani . Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină la
aceşt i copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la adolescenţi,
se recomandă o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste cuprinse între 10
şi 12 ani.
4
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a consumului de
carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi continue regimul alimentar
hipocaloric.
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat t rebuie efectuate periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară
precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice
orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
Meguan con ţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Intera cţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată:
Alcool etilic:
Î n intoxicaţiile acute cu alcool etilic cre şte riscul acidozei lactice, în special în caz de: post alimentar
sau malnutri ţie ori insuficien ţă he patic ă. Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic sau de
medicamente care conţin alcool etilic.
Substanţele iodate de contrast :
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă renală,
determinând acumular ea de clorhidrat de metformină şi risc crescut de acidoză lactică (vezi pct. 4.4) .
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înaintea sau în timpul examinării şi se
poate relua numai după 48 de ore după aceasta şi numai după ce func ţia renală a fost reevaluată şi s- a
normalizat.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare:
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi sistemic
sau local), şi simpatomimetice:
Poate fi necesară o monitoriz are mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă
este cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
Diuretice, în special diuretice de ansă pot creşte riscul de acidoză lactică prin reducerea funcţiei renale.
Inhibitorii ECA pot determina scăderea valorilor glicemiei. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea
dozei de clorhidrat de metformină în timpul tratamentului şi după adăugarea sau întreruperea
administrări i medicamentelor de acest tip.
Alte medicamente antidiabetice
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Diabetul necontrolat în timpul sarcinii (gestaţional sau permanent) este asociat cu un risc crescut de
anomalii congenitale şi mortalitate perin atală.
Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei însărcinate nu indică un risc crescut de
anomalii congenitale. Studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, diabetul zaharat nu trebuie
tratat cu clorhidrat de metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât mai
apropiate de normal, în vederea scăderii riscului de malformaţii congenitale asociate cu valori
anormale ale glicemiei.
5
Alăptarea
Metformina este eliminată în laptele matern. Nu au putut fi observate reacţii adverse la nou-
născuţi/copii alăptaţi. Deorece sun t disponibile numai date limitate, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu metformină.
Decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu metformină trebuie să aibă în vedere beneficiul
alăptării şi potenţialul risc de apariţie a reacţi ilor adverse la copil.
Fertilitatea
Nu s -a observat afectarea fertilităţii la şobolani masculi sau femele, în cazul administrării de
metformină în doze de până la 600 mg/kg/zi, care reprezintă de aproximativ trei ori doza maximă
recomandată la om pe baza comparării ariilor de suprafaţă corporală.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
M onoterapia cu clorhidrat de metformină nu determină hipoglicemie şi de aceea, nu are efecte asupra
capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează
clorhidratul de metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începerea tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vomă, diaree, durere
abdominală şi pier derea apetitului, care dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor,
se recomandă administrarea de metformină în 2 sau 3 prize zilnice şi creşterea treptată a dozelor.
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu c lorhidratul de metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie :
Foarte rare:
Acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Scăder e a absorbţiei intestinale de vitamină B
12 însoţită de scădere a concentraţiei plasmatice de
vitamina B
12 în cazul utilizării metforminei pe o perioadă îndelungată. Acest fapt trebuie luat în
considerare dacă pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulb urări ale sistemului nervos :
Frecvente: Tulburări ale gustului .
Tulburări gastro- intestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastro -intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse ap ar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
în majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro- intestinale, se
recomandă ca metformina să fie administrată în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după masă. De
asemen ea, creşterea lentă a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro -intestinală.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare: Cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită, remise la
întreruperea tratamentului cu metformină.
Afecţ iuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
6
Copii şi adolescenţi
Din datele publicate, din datele după punerea pe piaţă şi din studiile clinice controlate, la o populaţie
pediatrică limitată , cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, aflată sub tratament pe o perioadă de un an,
evenimentele adverse raportate au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adver se suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin in termediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de c lorhidrat de metformină de până la 85 g nu s -a observat apariţia
hipoglicemiei, deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul de
clorhidrat de metformină sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza
lactică constituie o urgenţă medicală şi necesită internarea pacientului. Hemodializa este cea mai
eficace metodă de eliminare a lactatului şi a clorhidratului de metformină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farma coterapeutică: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
A10BA02.
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând concentraţia
bazală şi postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţi a insulinică şi, astfel, nu determină
hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină acţionează prin 3 mecanisme:
(1) scăderea sintezei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei.
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii l a insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea
glucozei la nivel periferic.
(3) întârzie absorbţia intestinală a glucozei.
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-
sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori
membranari de glucoză (GLUT) cunoscuţi.
În studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociată fie cu stabilizarea greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
L a om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are şi un efect
favorabil asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe
termen mediu sau lung după administrarea de doze terapeutice : clorhidratul de metformină scade
valoarea colesterolului total, LDL -colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu clorhidrat de metformină după eşecul
controlului doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a co mplicaţiilor legate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidratul de metformină (29,8 evenimente/1000 pacienţi -ani), comparativ cu grupul
7
numai cu regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienţi -ani), p = 0,0023 şi faţă de tratamentul
asociat cu sulf oniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente/ 1000 pacienţi-ani), p
= 0,0034.
- o reducere semnificativă a riscului absolut al mortalităţii legate de diabetul zaharat: clorhidrat de
metformină 7,5 evenimente/1000 pacienţi -ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000
pacienţi -ani, p = 0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente/1000 pacienţi -ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 eveniment e/1000
pacienţi -ani (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu
insulină 18,9 evenimente /1000 pacienţi -ani, (p = 0,021).
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metf ormină 11
evenimente/1000 pacienţi -ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienţi-ani (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de terapie în asociere cu o
sulfoniluree, nu s -a stabilit beneficiul clin ic.
În diabetul zaharat de tip 1, s -a folosit asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi
selecţionaţi, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Copii şi adolescenţi
Studii clinice controlate la o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16
ani, trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel
al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală a unei doze de cl orhidrat de metformină, sub formă de comprimat,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) este atinsă în aproximativ 2 ore şi 30 minute
(t
max). Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 –
60% la subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 - 30%.
După administrare orală, absorbţia clorhidratului de metformină este incompletă şi saturabilă. Se
consideră că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică recomandată, concentraţia
plasmatică la starea de echilibru este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml.
Concentraţia plasmatică maximă (C
max) în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 5 µg/ml, chiar şi după
administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină. Astfel, după
administrarea unei doze de 850 mg, s -a constatat o concent raţie plasmatică mai mică de 40%, o
scădere a ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice
maxime. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Clorhidratul de metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în s ânge este mai mică decât în plasmă şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Eritrocitele reprezintă cel mai probabil compartimentul secundar de distribuţie. Volumul mediu de
distribuţie variază între 63 şi 276 l.
Metabolizare:
Clorhidratul de metformină se excretă nemetabolizat prin urină. La om, nu s -a identificat nici un
metabolit.
Eliminare:
Clearance- ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce indică o eliminare a
clorhidratului de metformină prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei
doze orale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, aparent este aproximativ 6,5 ore.
8
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al
creatininei şi astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea
concentraţiei clorhidratului de metformină în plasmă.
Copii şi adolescenţi :
Studiu în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr -un singur studiu.
Dup ă administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0- t) au fost reduse cu aproximativ
33%, respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici c ărora li s-au administrat doze repetate de 500
mg pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste
date au o relevanţă clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu :
Copovidonă
Povidonă K29/32
Stearat de magneziu
Celuloz ă microcristalin ă silicifiată care conţine:
Celuloz ă microcristalin ă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Film:
Hipromeloză tip 2910 (E464)
Dioxid de titan (E171)
Lactoză monohidrat
Macrogol 3000
Triacetin ă
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul amb alajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVdC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter Rom ânia S .A.
Str. Cuza Vodă, nr. 99 -105, 540306 Târgu Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6059/2013/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : D ecembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2013
Inf ormaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
