RISPOLEPT CONSTA 50 mg
Substanta activa: RISPERIDONUMClasa ATC: N05AX08Forma farmaceutica: PULB. + SOLV. PT. SUSP. INJ. CU ELIB. PREL.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flacon pulbere pt susp. inj. cu elib. prel., o seringa pre-umpluta cu 2 ml solvent + 2 ace
Producator: JANSSEN PHARMACEUTICA N.V. - BELGIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPOLEPT CONSTA 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 37,5 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 50 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 25 mg.
Un flacon cu pulbere pentr u suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 37,5 mg.
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 50 mg.
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 12,5 mg .
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 18,75 mg.
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 25 mg .
Excipienţ i cu efect cunoscut : 1 ml suspensie reconstituită con ţine sodiu 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită .
Flacon cu pulbere:
Pulbere albă până la aproape albă
Seringă preumplută cu solvent pentru reconstituire :
S oluţie apoasă limpede, incoloră .
4. DATE CLI NICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RISPOLEPT CONSTA este indicat pentru tratamentul de întreţinere al schizofreniei la pacienţii
stabilizaţi în mod curent cu antipsihotice administrate oral.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doz ă iniţială:
Pent ru majoritatea pacienţilor doza recomandată este de 25 mg administrată intramuscular , la interval
de două săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două
sau mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoa rea schemă de conversie la tratamentul
injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie
să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari ,
administrate or al, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată oral, trebuie avut ă în vedere
administrarea unui tratament anterior pe cale orală , atunci când se alege începerea administr ării i.m.
Doza iniţială recomandată este de 25 mg RISPOLEPT CONSTA , la interval de două săptămâni. La
pacienţii trataţi cu doze orale mai mari de antipsihotic trebuie avută în vedere o doză mai mare de
RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Tr ebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă cu risperidonă administrată oral sau cu
antipsihoticul administrat anterior, în perioada de trei săptămâni de eliberare prelungită ce succedă
prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în exacerbările schizofreniei , fără asigurarea unei protecţii
antipsihotice suficiente cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat anterior , în
timpul perioadei de trei săptămâni de eliberare prelungită care succedă prima injectare de
RISPOLEPT CONSTA.
Doz ă de întreţinere:
Pentru majoritatea pacienţilor , doza recomandată este de 25 mg, administrat ă intramuscular , la interval
de două săptămâni. La unii pacienţi , dozele eficace pot fi mai mari, de 37,5 mg sau 50 mg. Creşterea
dozei nu trebuie făcută mai frecvent decât la interval de 4 săptămâni. Efectul modificării dozei nu
trebuie anticipat mai devreme de 3 săptămâni după prima injectare cu o doză mai mare. În studiile
clinice, nu s -a constatat niciun efect benefic suplimentar pentru doza de 75 mg. Nu se recomandă doze
mai mari de 50 mg, administrate la interval de două săptămâni.
Vârstnici
Nu e ste necesară o ajustare a dozei. Doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la
interval de două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată
oral, doza recomandată este de 25 mg RISPOLEPT CONSTA , la interval de două săptămâni. Pentru
acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă , timp de două sau mai multe săptămâni,
trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul injectabil. Pacienţilor trataţi cu
o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie să li se administreze 25 mg
RISPOLEPT CONSTA, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari , administrate oral, trebuie
avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de trei săptămâni de eliberare
prelungită , care succed ă prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2). Datele clinice
privind utilizarea RISPOLEPT CONSTA la vârstnici sunt limitate. RISPOLEPT CONSTA trebuie
utilizat cu prudenţă la vârstnici.
Insuficienţă hepatică şi renală
RISPOLEPT CONSTA nu a fost s tudiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
3
Dacă pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală au nevoie de tratament cu RISPOLEPT CONSTA,
se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă administrată oral de două ori pe zi , în prima
săptămână. În a doua săptămână se poate administra 1 mg de două ori pe zi sau 2 mg o dată pe zi.
Dacă o doză zilnică totală, administrată oral, de cel puţin 2 mg pe zi este bine tolerată, se poate
administra o injecţie de 25 mg RISPOLEPT CONSTA la interval de dou ă săptămâni.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de trei săptămâni de eliberare
prelungită car e succed ă prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitat ea RISPOLEPT CONSTA la copii cu vârsta sub 18 ani. Nu
sunt disponibile date.
Mod de administrare
RISPOLEPT CONSTA trebuie administrat la interval de două săptămâni prin injectare intramusculară
profundă , în muşchiul deltoid sau muşchiul gluteal, folosind acul cu protecţie de siguranţă adecvat.
Pentru administrarea în muşchiul deltoid, se utilizează acul de 25 mm, alternând injecţiile între cele
două braţe. Pentru administrare a în muşchiul gluteal, se utiliz ează acul de 50 mm, altern ând injecţiile
între cele două fese. Nu se administrează intravenos (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru pacienţii netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu
risperidonă administrată oral , înainte de iniţierea unui tratament cu RISPOLEPT CONSTA
(vezi pct. 4.2).
Pacienţi vârstnici cu demenţă
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la p acienţii vârstnici cu demenţă şi, de aceea, nu este indicată
utilizarea la acest grup de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA nu este autorizat pentru tratam entul
tulburărilor de comportament generate de demenţă.
Mortalitate crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă
Într -o meta -analiză a 17 studii clinice controlate , cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv
RISPOLEPT, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a observat o
mortalitate crescută, comparativ cu grupul la care s- a administrat placebo. În studiile clinice controlate
cu placebo , efectuate cu RISPOLEPT administrat oral, la această populaţie, incidenţa mortalităţii a
fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu RISPOLEPT , comparativ cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a
administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2.1). Vârsta
medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au deced at a fost de 86 ani (intervalul 67 -100). Datele
rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice convenţionale , sunt expuşi , de asemenea, unui risc uşor crescut de deces , comparativ cu
c ei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a mărimii
exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de mortalitate
4
crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în
comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru RISPOLEPT administrat oral la pacienţii
vârstnici cu demenţă, s -a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi concomitent
cu furosemid şi risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, intervalul de vârstă 75- 97) comparativ cu
pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau
numai cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la
pacienţii trataţi concomitent cu furosemid şi risperidonă s -a observat în două din cele patru studii
clinice. Utiliza rea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice în doze
mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fizio patologic pentru a explica această descoperire şi nu s -a
observat u n tipar consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, este necesară prudenţă şi
trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu
alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de a le uti liza. Nu a existat o incidenţă crescută a
mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice , ca tratament concomitent cu risperidonă.
Indiferent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitat ă cu grijă la pacienţii
vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţi cu demenţă a fost observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de evenimente adverse
cerebrovasculare. Datele cumulate din şase studii clinice cu RISPOLEPT, controlate cu placebo,
efectuate predominant la p acienţii vârstnici (>65 ani) cu demenţă au arătat că EACV (grave şi non-
grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712)
din pacienţii la care s- a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de
2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poa te fi exclus un risc
crescut pentru alte antipsihotice sau alte grupe de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu
prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă , în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. R ISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute ( de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale) . Raportul risc/beneficiu al
tratamentului ulterior cu RISPOLEPT CONSTA trebuie evaluat, dacă persistă hipotensiunea
ortostatică relevantă clinic.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medica mentelor antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate
cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă
agranulocitoza s -a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric d e număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea terapiei cu RISPOLEPT CONSTA la primele semne ale unei scăderi clinic
semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
5
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia
febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi t rebuie trataţi cu promptitudine în cazul în
care apar astfel de simptome sau semne. Pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile
< 1 X 10
9/ l) trebuie să întrerupă terapia cu RISPOLEPT CONSTA , iar numărul de leucocite trebuie
urmărit până la recuperare.
Dis kinezi e tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea dis kineziei tardive , caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii
şi/sau la nivelul feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru dis kinezia
tardivă. Dacă apar semne şi simptome ale disk ineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu orice fel de antipsi hotice.
Sindrom neuroleptic m align (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic m align,
caracterizat prin hip ertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, status al
conştienţ ei modific at şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Simptomele
suplimentare pot include mioglobinuri e (rabdomioliz ă) şi insuficienţă renală acută. În acest caz,
trebuie întreruptă administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv RISPOLEPT CONST A.
Boal ă Parkinson şi demenţ ă cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu an tipsihotice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor cu boala Parkinson sau cu demenţ ă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în cursul administrării de risperidonă. Ambele grupuri pot prezenta risc crescut pentru
sindrom ul neuroleptic malign, precum şi o creştere a sensibilităţii la medicamente le antipsihotice;
aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate
include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptomele
extrapiramidale.
Hiperglicemi e şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA s-a u raportat hiperglicem ie , diabet zaharat şi
exacerbare a unui diabet preexistent. În unele cazuri, a fost raportată creştere în greutate prealabilă,
care poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cetoacidozei cu coma diabetică a fost
raportată rar şi foarte rar. Se re comandă monitorizare clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacientul tratat cu orice antipsihotic atipic, incluzând
RISPOLEPT CONSTA, trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei (precum polidips ia, poliuria,
polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent ,
pentru a depista modificările controlului glicemic.
Creştere în greutate
A fost raportată creştere semnificativă în greutate asociată cu u tilizarea RISPOLEPT CONSTA.
Greutatea corporală trebuie controlată periodic .
Hiperprolactinemi e
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare poate fi
stimulată de către prolactină. Deşi până acum nu a fost demonstrată nicio asociere clară cu
administrarea de antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu antecedente medicale relevante. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinem ie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină.
6
Prelungire a intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată , ulterior punerii pe piaţă. Ca şi în cazul altor
antipsihotice, se recomandă prudenţă atunc i când risperidona este prescrisă pacienţilor cu boli
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT , bradicardie sau
perturbări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor
arit mogene precum şi în cazul utilizării concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor
de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu antecedente convulsive sau cu alte
afecţiuni care po t reduce pragul convulsiv ant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA , din cauza efectelor
acestuia de blocare alfa- adrenergică.
Reglare a temperaturii corporale
Perturbarea abilităţii organismului de a reduce temper atura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauţii corespunzătoare în prescrierea RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii centrale
a corpului, de exemplu exerciţii fizice susţinute, expunere la temperatur i extreme, tratament
concomitent cu substanţe anticolinergice sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicam entelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi
pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul
tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA şi trebuie luate măsurile de profilaxie.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1 -adrenergice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post -operator.
Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală
sau în ant ecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1 -adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1- adrenergice, înaintea intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s -a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
7
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona administrată oral a fost studiată, RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii
cu insuficienţă renală sau hepatică. RISP OLEPT CONSTA trebuie administrat cu precauţie la acest
grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
Administrare
Este necesară atenţie pentru a evita injectarea accidentală a RISPOLEPT CONSTA într -un vas de
sânge.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile cu RISPOLEPT administrat oral.
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei concomitent cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT precum antiaritmice (de exemplu,
chinidină , disopiramidă , procainamidă , propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice
( cum este amitriptilina), a ntidepresive tetraciclice ( cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice ( cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină
dezechilibru electrolitic ( hipokaliemie, hipomagneziemie ), bradicardie sau acelea care inhibă
metaboli zarea hepatic ă a risperidonei.
Aceast ă listă este indicativă, dar nu este exhaustivă.
Posibilitatea ca RISPOLEPT CONSTA să influenţeze alte medicamente
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie concomitent cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, incluzând în mod special alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi
benzodiazepinele , din cauza riscului crescut de sedare.
RISPOLEPT CONSTA poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. Dacă
această administrare concomitentă se dovedeşte necesară, în special în ultimul stadiu al bolii
Parkinson, trebuie prescrisă cea mai mică doza eficace din fiecare tratament.
D upă punerea pe piaţă , s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic, ca urmare a utilizării
concomitente a risperidonei şi tratamentului antihipertensiv.
RISPOLEPT CONSTA nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului,
valproatului, digoxinei sau topiramatului.
Posibilitatea ca alte medicamente să influenţeze RISPOLEPT CONSTA
S -a demonstrat că administrarea de carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiei active
antipsihotice a risperidonei. Efecte similare se pot constata, de exemplu, în c azul administrării
concomitente cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care induc, de asemenea, enzima hepatică CYP
3A4 precum şi glicoproteina P. Atunci când carbamazepina sau alţi inductori ai enzimei hepatice CYP
3A4 /glicoproteinei P (P -gp) sunt introduşi în tratament sau excluşi din terapie, medicul trebuie să
reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
F luoxetina şi paroxetina, inhibitori CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţ iunea cu activitate antipsihotică. Se prevede ca alţi inhibitori CYP 2D6,
8
cum este chinidina, să influenţeze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
se începe sau se opreşte administrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei, medicul trebuie să
reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi P -gp, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei .
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii cu activitateantipsihotică .
Fenotiazin ele, antidepresivele triciclice şi unele beta- blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale
risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţi unii active antipsihotice. Amitriptilina nu influenţează
farmacocinetica risperidonei sau a fracţiun ii cu activitate antipsihotică. Cimetidina şi ranitidina cresc
biodisponibilitatea risperidonei, dar numai limitat pe cea a fracţiunii cu activitate antipsihotică .
Eritromicina, un inhibitor CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi fracţiun ii active
antipsihotic e.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se
administrează concomitent furosemid.
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacţiunea au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de
toxicitate asupra funcţiei de reproducer e (vezi pct. 5.3). R iscul potenţial n u este cunoscut la om.
La nou- născuţii expuşi la antipsihot ice (inclusiv RISPOLEPT CONSTA) în timpul trimestrului trei de
sarcină există riscul de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de
întrerupere care pot varia du pă naştere ca severitate şi durată. S -au raportat agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, sindrom de insuficienţă respiratorie acută sau tulburări de alimentaţie.
De aceea, nou -născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie .
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este în mod clar necesar.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s -a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapt e în cantităţi mici. Nu există date
disponibile în legătură cu reacţiile adverse la sugari. De aceea, trebuie evaluat avantajul alăptării , faţă
de riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor medicamente antagoni ste ale receptoril or dopaminergici D2, RISPOLEPT
CONSTA creşte concentraţia plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la
nivelul hipotalamusului, determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul
său, poate inhiba funcția de reproducere , prin afectarea steroidogenezei gonadelor , atât la pacienții de
sex feminin cât și la cei de sex masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non -clinice.
9
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folos i utilaje
RISPOLEPT CONSTA are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje , din cauza reacţiilor adverse potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct.
4.8). De aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu
se cunoaşte sensibilitatea lor individuală la medicament .
4.8 Reacţii adverse
R eacţii le adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent (incidenţa ≥ 1/10) sunt: insomnia,
anxietatea, cefaleea, infecţiile tractului respirator superior, parkinsonism şi depresie. RAM aparent
corelate cu doza au inclus parkinsonism şi acatisie.
După punerea pe piaţă , au fost raportate reacţii grave la locul injectării incluzând necroză la locul
injectării, abcese, celulită, ulceraţii, hematoame, chisturi şi noduli. Frecvenţa este considerată
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile până în prezent). Cazuri izolate au necesitat
intervenţie chirurgicală.
Mai jos, se prezintă toate RAM care s- au raportat în sudiile clinice şi din experienţa ulterior punerii pe
piaţă a risperidonei, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată în studiile clinice cu RISPOLEPT
CONSTA. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000) .
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi
organe
Reacţie adversă la medicament
Frecvenţă
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
Infecţii şi infestări infecţii ale
tractului
respirator
superior
pneumonie, bronşită,
sinuzită, infecţie de
tract urinar, gripă
infecţii ale tractului
respirator, cistită,
infecţii otice, infecţii
oculare, amigdalită,
onicomicoză, celulită,
infecţii, infecţii
localizate, infecţii
virale, acarodermatită,
abces subcutanat
Tulburări
hematologice şi
limfatice
anemie leucopenie,
trombocitopenie,
scăderea
hematocritului
agranulocitozăc,
neutropenie,
creşterea numărului
de eozinofile
Tulburări ale
sistemului imunitar
hipersensibilitate reacţie anafilacticăc
Tulburări endocrine hiperprolactinemiea glicozurie secreţie inadecvată
de hormon
antidiuretic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
hiperglicemie, creştere
ponderală, creşterea
apetitului alimentar,
scădere ponderală,
scăderea apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
anorexie, valori
crescute ale
trigliceridemiei , valori
crescute ale
colesterolemiei
intoxicaţie cu apăc,
hipoglicemie,
hiperinsulinemiec,
polidipsie
cetoacidoză
diabetică
10
Tulburări psihice insomnied,
depresie,
anxietate
tulburări ale somnului,
agitaţie, libidou scăzut
manie, stare de
confuzie, anorgasmie,
nervozitate, coşmaruri
aplatizare afectivă
Tulburări ale
sistemului nervos
parkinsonismd,
cefalee
sedare/ somnolenţă,
acatisied, distonied,
ameţeală, diskinezied,
tremor
diskinesie tardivă,
ischemie cerebrală,
pierderea conştienţei,
convulsiid, sincopă,
hiperactivitate
psihomotorie, tulburări
de echilibru,
coordonare anormală,
ameţeală posturală,
tulburări ale atenţiei,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie, parestezie
sindrom neuroleptic
malign, afecţiuni
cerebrovasculare,
lipsa de răspuns la
stimuli, scăderea
nivelului de
conştienţă, comă
diabetică, titubaţii
ale capului
Tulburări oculare vedere înceţoşată conjunctivită,
xeroftalmie, creşterea
lacrimaţiei, hiperemie
oculară
ocluzia arterei
retiniene, glaucom,
tulburări de
motilitate oculară,
oculogiraţie,
fotofobie, formarea
de cruste palpebrale,
sindrom de iris flasc
(intraoperator)c
Tulburări acustice şi
vestibulare
vertij, tinitus, otalgie
Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, bloc
atrioventricular,
tulburări de conducere,
prelungirea
intervalului QT pe
electrocardiogramă,
bradicardie, anomalii
pe electrocardiogramă,
palpitaţii
aritmie sinusală
Tulburări vasculare hipotensiune arterială,
hipertensiune arterială
hipotensiune arterială
ortostatică
embolie pulmonară,
tromboză venoasă,
hiperemie facială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
dispnee, durere
faringolaringiană,
tuse, congestie nazală
hiperventilaţie ,
congestie de tract
respirator, wheezing,
epistaxis
sindrom de apnee în
somn, pneumonie de
aspiraţie, congestie
pulmonară, raluri,
disfonie, tulburări
respiratorii
Tulburări gastro-
intestinale
dureri abdominale,
disconfort abdominal,
vărsături, greaţă,
constipaţie,
gastroenterită, diaree,
dispepsie, xerostomie,
dureri dentare
incontinenţă fecală,
disfagie, flatulenţă
pancreatită,
obstrucţie
intestinală, edem
lingual, fecalom,
cheilită
ileus
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
erupţii cutanate
tranzitorii
prurit, alopecie,
eczemă, xerodermie,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
angioedem
11
subcutanat eritem, modificări de
culoare ale
tegumentului, acnee,
dermatită seboreică
urticarie,
hiperkeratoză,
mătreaţă, afecţiuni
cutanate, leziuni
cutanate
Tulburări musculo -
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
spasme musculare,
dureri musculo-
scheletice, dorsalgii,
artralgii
creşterea creatin
fosfokinazei sanguine,
rigiditate articulară,
inflamaţia
articulaţiilor,
slăbiciune musculară,
cervicalgie
rabdomioliză,
postură anormală
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
incontinenţă urinară polakiurie, retenţie
urinară, disurie
Condiţii în legătură
cu sarcina, perioada
puerperală şi
perinatală
sindrom de
întrerupere la nou-
născutc
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului
disfuncţii erectile,
amenoree, galactoree
tulburări de ejaculare,
întârzierea
menstruaţiei, tulburări
de menstruaţied,
ginecomastie,
disfuncţie sexuală,
dureri la nivelul
sânului, disconfort la
nivelul sânului, secreţii
vaginale
priapismc,
angorjarea sânilor,
creşterea în
dimensiuni a sânilor,
secreţii mamare
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
edemd, febră , dureri
toracice, astenie,
fatigabilitate, dureri,
reacţii la nivelul
locului de injectare
edem facial, frisoane,
creşterea temperaturii
corporale, mers
anormal, sete,
disconfort toracic,
stare de rău, senzaţii
anormale, induraţiec
hipotermie, scăderea
temperaturii
corporale, senzaţie
de rece la nivelul
extremităţilor,
sindrom de
întrerupere,
disconfort
Tulburări
hepatobiliare
creştere a valorilor
serice ale
transaminazelor,
creşterea concentraţiei
plasmatice a gamma -
glutamiltransferazei
creştere a valorilor
serice ale enzimelor
hepatice
icter
Leziuni, intoxicaţii
şi complicaţii legate
de procedurile
utilizate
căderi dureri asociate
procedurilor utilizate
a Hiperprolactinemia poate , în unele cazuri, să ducă la ginecomastie, perturbări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
b În studii controlate placebo, diabetul zaharat s- a raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s- a administrat placebo. Incidenţa globală
din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
c Nu s -a observat în studiile clinice cu RISPOLEPT CONSTA, dar s- a observat în experienţa de după
punerea pe piaţă a risperidonei.
12
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate
musculoscheletală, simptome de parkinsonism, saliva re în exces, rigiditate „în roată dinţată” ,
bradichinezie, hipochinezie, facies în mască, încordare musculară, achinezie, rigiditate nuc ală,
rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal , tremor parkinsonian în repaus),
acatisie (acatisie, agitaţie, hiper kinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, dis kinezie
(dis kinezie, spasme mu sculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi
musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizi e a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie ,
opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul limbii şi trismus. Trebuie remarc at faptul că
este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod necesar origine extrapiramidală.
Insomniile includ: insomnie iniţială, insomnie medie. Convulsiile includ: convulsii grand ma l;
Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree; Edemele includ: edem
generalizat, edem periferic, edem cu godeu.
Reacţii adverse observate cu formulările de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urm are, profilul reacţiilor adverse pentru
aceste substanţe (incluzând ambele form e farmaceutice, atât cea orală, cât şi cea injectabilă) este
reciproc relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea reacţie adversă a
fost observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul administrării
RISPOLEPT CONSTA.
Tulburări cardiace : Sindrom de tahicardie ortostatică posturală
Reacţie anafilactică
Rareori, au fost raportate, după punerea pe piaţă, cazuri de reacţie anafilactică după injecţia cu
RISPOLEPT CONSTA , la pacienţii care anterior au tolerat risperidona administrată oral.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă s -au raportat cazuri foarte rare de prelungire a
intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul uti lizării medicamentelor antipsihotice, s -au raportat cazuri de tromboembolism venos,
inclu zând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă
necunoscută).
Creştere în greutate
În studiul dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% din pacienţii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA au prezentat o creştere în greutate de ≥ 7% din greutatea corporală la
momentul final, în comparaţie cu 6% din pacienţi cărora li s -a administrat placebo . În studiul deschis
cu RISPOLEPT CONSTA care a durat 1 an, schimbările în greutatea corporală a pacienţilor au fost,
în general, în limita a ±7% faţă de valoarea iniţială, 25% din pacienţi având o creştere a greutăţii
corporale de ≥ 7%.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportare a reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
13
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Deoarece suprad ozajul este mai puţin probabil să apară la medicamentele administrate parenteral
comparativ cu medicamentele administrate oral, se prezintă informaţii legate de supradozajul în cazul
administrării orale.
Simptome
În general, semnele şi simptomele raporta te au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie şi hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale. În caz de supradoz aj s-au raportat prelungirea QT şi convulsii.
Torsa da vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj combinat cu RISPOLEPT administrat oral
şi paroxetină .
În caz de supradoz aj acut trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Tratament
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie
oxigenare a şi ventilare a
adecvate. Monitorizarea cardiovasculară trebuie să înceapă imediat şi trebuie să includă monitorizare
electrocardiografică continuă, pentru a detecta posibile aritmii.
Nu există un antidot specific pentru RISPOLEPT. De aceea, trebuie institui te măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale . Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri
adecvate, cum sunt administrarea intravenoas ă de soluţii şi/sau administrarea de medicamente
simpatomimetic e. În cazul simptomelor extrapiramidale severe, trebuie să se administreze un
medicament anticolinergic. Supravegherea şi monitorizarea medicală foarte atentă trebuie să continue
până când pacientul îşi revine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeuti că: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate
pentru receptorii serotoninergici 5 -HT2 şi dopaminergici D
2 . Risperidona se leagă şi la nivelul
receptorilor alfa
1- adrenergici precum şi (dar cu afinităţi mai scăzute) la nivelul receptorilor
histaminergici H
1 şi alfa2- adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentr u receptorii colinergici. Deşi
risperidona este un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D
2 şi se consideră că
îmbunătăţeşte simptomele poz itive ale schizofreniei, determină în măsură mai mică deprimarea
activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul
central echilibrat al receptorilor serotoninergici şi dopaminergici poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afectiv e ale
schizofreniei.
14
Eficacitate clinică
Eficacitatea RISPOLEPT CONSTA (25 mg şi 50 mg) în abordarea terapeutică a manifestărilor
tulburărilor psihotice (schizofrenie/tulburări schizoafective) s -a stabilit într -un studiu clinic cu durata
de 12 săptămâni , controlat cu placebo, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru schizofrenie.
Într- un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni , efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi
teraputic , RISPOLEPT CONSTA s -a dovedit a fi la fel de eficace ca şi forma farmaceutică cu
administrare orală - comprimate. Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50 de săptămâni) a
RISPOLEPT CONSTA au fost evaluate, de asemenea, într-un studiu deschis la pacienţi stabilizaţi
terapeutic, internaţi şi trataţi ambulatoriu , care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru schizofrenie şi
tulburări schizoafective. Eficacitatea în timp a fost menţinută cu RISPOLEPT CONSTA (Figura 1).
Figura 1. Media scorului P ANSS total în timp (LOCF) la pacienţii cu schizofrenie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţi e
Absorbţia risperidonei din RISPOLEPT CONSTA este completă.
După o singură injectare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA, profilul eliberării constă într -o
eliberare iniţială mică de risperidonă (<1% din doză), urmată de o perioadă de eliberare prelungită de
3 săptămâni. Principala eliberare de risperidonă începe în cursul săptămânii 3, se menţine între
săptămânile 4 -6 şi descreşte până în săptămâna 7 de t ratament cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct.
4.2).
Combinarea profilului de eliberare cu schema terapeutică (injectare intramusculară la interval de două
săptămâni) are ca rezultat concentraţii plasmatice terapeutice susţinute. Concentraţiile plasmatice
terapeutice se menţin până la 4- 6 săptămâni după ultima injectare cu RISPOLEPT CONSTA.
15
După injectări intramusculare repetate de RISPOLEPT CONSTA 25 mg sau 50 mg la interval de două
săptămâni, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice minime şi ale concentr aţiilor plasmatice
maxime ale fracţiunii active antipsihotic e au fluctuat între 9,9- 19,2 ng/ml, respectiv
17,9- 45,5 ng/ml. Nu s -a observat nicio acumulare de risperidonă în cazul utilizării pe termen lung (12
luni) la pacienţii la care s-au administrat doze de 25–50 mg, la interval de două săptămâni .
Studiile de mai sus s- au făcut cu administrare prin injecţie intramusculară în muşchiul gluteal.
Injecţiile intramusculare în muşchiul deltoid şi în muşchiul gluteal sunt bioechivalente şi, de aceea,
interschimbabile.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este
legată de albumină şi alfa -1- acid glicoproteină. Leg area risperidonei de proteinele plasmatice este de
90%; cea a metabolitului a ctiv 9-hidroxi -risperidonă este de 77%.
Metabolizarea şi eliminarea
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9- hidroxi-risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţi unea
cu activitate antipsihotică. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP
2D6 transformă rapid risperidona în 9- hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o
transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi prezintă concentraţii plasmatice mai mici de
risperidonă şi concentraţii plasmatice mai mari de 9 -hidroxi -risperidonă comparativ cu metabolizatorii
lenţi, farmacocinetica asocierii de risperidonă şi 9-hidroxi -risperidonă (adică, fracţiunea activă
antip sihotic ă ), după administrarea de doze unice şi repetate, este similară la metabolizatorii CYP 2D6
rapizi şi lenţi.
O altă cale de metaboli zare a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile i n vitro cu microzomi hepatici
umani au arătat că risperidona , la o concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial
biotransformarea medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând
CYP 1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4, şi CYP 3A5. La o săptămână
după administrarea orală a risperidonei , 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În
urină, risperidona plus 9- hidroxi-risperidona reprezintă 35- 45% din doza administrată oral. Restul se
regăseşte sub formă de metaboliţi inactivi. Faza eliminării este co mpletă aproximativ după 7-
8 săptămâni de la ultima injectare de RISPOLEPT CONSTA.
Liniaritate
Farmacocinetica risperidonei este liniară în intervalul de doze de 25-50 mg , administrate injectabil la
interval de două săptămâni.
Vârstnici, disfuncţii hepat ice şi renale
Un studiu de farmacocinetic ă cu doz ă unic ă de risperidonă administrată oral la vârstnici a arătat în
medie concentraţii plasmatice ale fracţiunii active antipsihotice mai mari cu 43%, un timp de
înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi cle arance-ul fracţi unii active antipsihotice redus cu 30%.
La pacienţii cu insuficienţă renală s -au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii active
antipsihotice mai mari şi un clearance redus al fracţi unii active antipsihotice în medie cu 60%.
Concent raţia plasmatică a risperidonei a fost în limita valorilor normale la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu
aproximativ 35%.
16
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Nu a existat nicio relaţie între concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active antipsihotice şi
modificarea scoruril or totale pe scala sindromului pozitiv şi negativ PANSS (Positive And Negative
Syndrome Scale) şi a scorurilor totale pe scala simp tomelor extrapiramidale ESRS (Extrapyramidal
Symptom Rating Scale) de -a lungul vizitelor de evaluare în oricare din studiile aflate în faza III , când
s -a examinat eficacitatea şi siguranţa.
Sex , ras ă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevat niciun efect vizibil al sexului, rasei sau
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau asupra fracţi unii active antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Similar cu studiile de toxicitate (sub)cronică efectuate cu risperidonă admnis trată oral la şobolani şi
câini, efectele majore ale tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA (până la 12 luni de administrare
intramusculară) au fost stimularea glandelor mamare prolactin -mediată, modificări la nivelul tractului
genital masculin şi feminin şi ef ecte la nivelul sistemului nervos central (SNC), legate de activitatea
farmacodinamică a risperidonei.
Într -un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s -a administrat oral risperidonă, s -a observat
creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dez voltarea fizică. Într-un studiu cu durata de 40 de
săptămâni, în care s- a administrat oral risperidonă la câini tineri s -au observat întârzieri ale maturizării
sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini la o expunere de 3,6 ori mai
mare decât expunerea maximă după administrare orală la adolescenţi (1,5 mg pe zi), în timp ce
efectele asupra oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai mare
decât expunerea maximă după administrare orală la a dolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere s -au observat efecte adverse asupra comportamentului de împerechere
al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină
la risperidonă a fost asociată cu deficienţe cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în
cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării
motorii ale puilor.
Administrarea RISPOLEPT CONSTA la şobolanii masculi şi femele timp de 12 şi 24 de luni a produs
osteodistrofie la o doză de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza la care s -a produs osteodistrofie la şobolani a
fost, calcu lată în mg/m
2, fiind de 8 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om şi este
asociată cu o expunere plasmatică de două ori mai mare decât expunerea maximă anticipată la om la
doza maximă recomandată. La câinii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA timp de 12
l uni cu
20 mg/kg/2 săptămâni nu s -a observat osteodistrofie. Această doză a determinat expuneri plasmatice
de până la 14 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se aştepta de la un anta gonist puternic al receptorilor dopaminergici D
2, în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi şoareci, s-au observat creşteri
ale incidenţelor adenoamelor glandei pituitare (şoareci), adenoamelor endocrine pancr eatice
(şobolani) şi adenoamelor glandelor mamare (la ambele specii).
Într- un studiu de carcinogenitate cu administrare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA efectuat la
şobolani Wistar (Hanovra) (la doze de 5 şi 40 mg/kg/2
săptămâni), s -au observat creşterea incidenţei
tumorilor endocrine pancreatice, ale glandei pituitare şi corticosuprarenale la doza de 40 mg/kg, iar
tumorile glandelor mamare au fost prezente la doze de 5 mg/kg şi 40 mg/kg. Aceste tumori observate
după administrări le orale şi intramuscular e pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit la nivelul
17
receptorilor dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Studiile pe culturi de ţesuturi sugerează că la
om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Hipercalcemia, despre care
se stipulează că ar contribui la creşterea incidenţei tumorilor corticosuprarenale la şobolanii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA, s -a observat la ambele grupe de scheme terapeutice. Nu există dovezi care să
sugereze că hipercalcemia ar putea să det ermine feocromocitom la om.
Adenomul tubular renal a apărut la şobolanii masculi trataţi cu RISPOLEPT CONSTA la
40 mg/kg/2 săptămâni. Nu au apărut tumori renale la grupurile de control tratate cu doza mică, NaCl
0,9%, sau microsferele vehicul. Nu se cunoaşte mecanismul care stă la baza tumorilor renale la
şobolanii masculi Wistar (Hanov ra) trataţi cu RISPOLEPT CONSTA . În studiile de carcinogenitate
efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci elveţieni nu a
apărut o creştere a incidenţei tumorilor renale legate de tratament. Studiile efectuate pentru a explora
diferenţele de subtulpină în profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar (Hanovra)
implicată în studiul carcinogenităţii diferă substanţial de subtulpina implicată în studiul
carcinogenităţii în cazul administrării orale în ceea ce priveşte modificările renale non-neoplazice
spontane legate de vârstă, creşteri ale valorilor prolactinei serice şi schimbările renale, ca răspuns la
risperidonă. Nu exis tă date care să indice modificări renale la câinii trataţi cronic cu RISPOLEPT
CONSTA.
Nu se cunoaşte relevanţa osteodistrofiei, a tumorilor prolactin- mediate şi a presupuselor tumori renale
legate de subtulpina specifică în ceea ce priveşte riscul la om.
S -a observat iritaţie locală la nivelul locului de injectare la câini şi şobolani după administrarea unor
doze mari de RISPOLEPT CONSTA. Într -un studiu cu administrare intramusculară , cu durata de 24
de luni , cu privire la carcinogenitatea la şobolani, nu s -a observat o creştere a incidenţei tumorilor la
locul injectării fie în grupul la care s- a administrat substanţa activă, fie în cel căruia i s -a administrat
substanţa martor .
Studiile efectuate i n vitro şi in vivo la modelele animale arată că dozele m ari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă
a vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere pentru suspensie injectabilă
poli -(d,l -lactid -co -glicolidă )
Solvent
Polisorbat 20
Carmeloză sodică
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Acid citric anhidru
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu al te medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani la 2-8°C.
18
După reconstituire: stabilitatea fizico-chimică a suspensiei reconstituite a fost demonstrată pentru
24 de ore la 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, suspensia reconstituită trebuie utilizată imediat. Dacă nu este
utilizată imediat, timp ul şi condi ţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi acest timp nu ar
trebui să depăşească 6 ore la 25°C, decât dacă reconstituirea s- a produs în condiţii controlate şi
validate din punct de v edere aseptic.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra cutia la frigider (2°C - 8°C).
Dacă nu poate fi păstrat la frigider, ambalajul poate fi păstrat la temperatura camerei (la temperaturi
mai mic i de 25°C) maximum 7 zile până la utilizare.
A se păstra în ambalaj original .
Pentru condiţii de păstrare ale medicamentului reconstituit, a se vedea pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Dispozitiv de acces la flacon fără ac
- Un flacon care conţine pulbere pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
- Un dispozitiv de acces la flacon West -Medimop Vial Adapter
pentru reconstituire (menţionat ca Vial
Adapter)
- O seringă pre -umplută cu solvent pentru RISPOLEPT CONSTA
- Două ace Teru mo SurGuard 3 pentru injectare intramusculară (un ac securizat 21 G UTW (0,8mm x
25 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul deltoid şi un ac securizat
20 G TW (0,9mm x 51 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul
gluteal).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Informaţii importante
------------------------------------------------------------------------\
---------------------------------------------------
RISPOLEPT CONSTA necesită atenţie deosebită pentru fiecare pas din "Instrucţiunile de utilizare",
pentru a asigura administrarea cu succes .
U tilizaţi component ele furnizate
Componentele din această cutie sunt concepute special pentru a fi ut ilizate împreună cu RISPOLEPT
CONSTA. RISPOLEPT CONSTA trebuie reconstitu it doar cu solventul furnizat în ambalaj .
Nu înlocuiţi NICIUN component din cutie .
Nu păstraţi suspensia după reconstituire
Administ raţi doza cât mai repede posibil după reconstituire pentru a evita depunerile .
Administrarea corectă a dozei
T rebuie administrat tot conţinutul
flaconului pentru a asigura administrarea dozei prescrise de
RISPOLEPT CONSTA.
19
A nu se reutiliza . Dispozitivele medicale necesită materiale cu caracteristici specifice pentru a funcţiona
corespunzător. Aceste caracteristici au fost verificate doar pentru o singură utilizare. Orice încercare de
reprocesare a dispozitivului pentru reutilizare ulterioară poate influenţa negativ integritatea
dispozitivului sau poate conduce la o deteriorare a performanţelor.
Con ținutul ambalajului
DISPOZITIV DE UNICĂ FOLOSINŢĂ
Deschiderea
amboului
Vârf
ascuţit
Flacon
Capac
alb
Seringă preumplută
Piston
Diluant
Guler alb
Ac Terumo SurGuard 3
pentru injectare
Dispozitiv
securizat al
acului
Protecţie
transparentă a
acului
Adaptor pentru flacon West-
Medimop Vial Adapter
Microsfere
Capac
colorat
Porţiune evazată
Deltoid
25 mm Gluteal
51 mm
20
Pasul 1
Asamblarea component elor
Scoateţi afară cutia
Conectaţi la flacon adaptorul pentru flacon
Aşteptaţi 30 minute
Scoateţi cutia din
frigider şi lăsaţi -o la
temperatura camerei
pentru cel puţin 30
minute înainte de
reconstituire .
Nu o încălziţi în alt
mod .
Scoateţi capacul
flaconului
Îndepărtaţi capacul
colorat al flaconului .
Ştergeţi vârful dopului
de culoare gri cu un
tampon cu alcool.
L ăsaţi -l să se usuce.
Nu îndepărtaţi dopul de
cauciuc de culoare gri . Pregătiţi adaptorul
pentru flacon
Ţineţi blisterul steril
cum este indicat în
imagine .
Trageţi şi îndepărtaţi
partea de hârtie din
spate.
Nu scoateţi adaptorul
pentru flacon din
blister.
Nu atingeţi deloc
vârful . Acest lucru va
conduce la contaminare .
Con ectaţi la flacon
adaptorul pentru
flacon
Aşezaţi flaconul pe o
suprafaţă dură şi ţineţi
de partea de jos.
Centraţi adaptorul
pentru flacon peste
dopul de cauciuc de
culoare gri . Împingeţi în
jos adaptorul pentru
flacon până când se
fixează corect în
poziţie .
Nu aşezaţi adaptorul
pentru flacon în poziţie
înclinată, deoarece
solventul se poate
scurge atunci când este
transfer at în flacon .
Incorect
21
Conectaţi seringa preumplută la adaptorul pentru flacon
Îndepărtaţi blisterul
s teril
Ţineţi flaconul în
poziţie vertical ă
pentru a împiedica
scurgerea.
Ţineţi de partea de jos
a flaconului şi trageţi
de blisterul steril
pe ntru a -l îndepărta .
Nu scuturaţi .
Nu atingeţi amboul de
pe adaptorul pentru
flacon .
Acest lucru va
conduce la
contaminare .
U tilizaţi prinderea
corespunzătoare
Ţineţi de gulerul alb
localizat la vârful
seringii .
Nu ţineţi seringa de
corpul din sticlă în
timpul asamblării.
Scoateţi capacul
Ţinând de gulerul alb ,
trageţi de capacul alb .
Nu rotiţi sau tăiaţi
capacul alb .
Nu atingeţi vârful
seringii . Acest lucru va
conduce la contaminare .
Partea desfăcută a
capacului se poate
arunca.
Conect aţi seringa la
adaptorul pentru
flacon
Ţineţi de marginea
adaptorului pentru
flacon pentru ca acesta
să fie stabil .
Ţineţi seringa de
gulerul alb apoi
introduceţi vârful în
amboul din adaptorul
pentru flacon.
Nu ţineţi seringa de
corpul din sticlă .
Acest lucru poate
conduce la slăbirea sau
detaşarea gulerului alb.
A ta şaţi seringa la
adaptorul pentru flacon
printr -o mişcare
fermă de rotire în
sensul acelor de
ceasornic până când se
fixează.
Nu strângeţi prea tare.
Dacă este prea strâns,
vârful seringii se poate
rupe .
Pasul 2
Reconstituirea microsferelor
Inject aţi solventul
Inject aţi întreaga cantitate
de solvent din seringă în
flacon .
Suspendaţi microsferele
î n solvent
Ţinând în continuare
pistonul apăsat , scuturaţi
cu putere cel puţin 10
secunde , aşa cum indică
Transferaţi suspensia
în seringă
Întoarceţi flaconul cu
capul în jos. Trageţi uşor
pistonul în jos pentru a
retrage întreg conţinutul
Îndepărtaţi adaptorul
pentru flacon
Ţineţi de gulerul alb al
seringii şi desfaceţi din
adaptorul pentru flacon.
Detaşaţi porţiunea
Incorect
Îndepărtaţi adaptorul flaconului din blisterul
steril numai atunci când
sunteţi gata să îndepărtaţi
c apacul alb de la seringa
preumplută.
sec.
Atunci cand capacul este îndepărtat, seringa arată în acest fel.
22
imaginea.
Verificaţi suspensia.
Cân d este amestecată
corespunzător , suspensia
are un aspect uniform,
gros şi lăptos .
Microsferele vor fi
vizibile în lichid .
Treceţi imediat la pasul
următor pentru ca
suspensia să nu se
sedimenteze.
din flacon în seringă.
perforată a etichetei
flaconului. Aplicaţi
eticheta detaşată pe
seringă pentru
identificare.
Eliminaţi corespunzător
atât flaconul cât şi
adaptorul pentru flacon.
Pasul 3
Ataşaţi acul
Alegeţi acul corespunzător
Alegeţi acul în funcţie de zona
de injectare
(muşchi ul gluteal sau deltoid).
At aşaţi acul
Desfaceţi parţial folia
blister ului şi prindeţi de baza
acului, după cum este indicat în
imagine .
Ţinând de gulerul alb al
seringii , ataşaţi seringa la
amboul acului cu o mişcare
fermă de
rotire în sensul
acelor de ceasorinic până
când se fixează.
Nu atingeţi amboul acului .
Acest lucru va conduce la
contaminare.
Resuspend aţi microsferele
Îndepărtaţi complet folia
blister ului.
Imediat înainte de inject are,
s cuturaţi din nou seringa cu
putere , deoarece este posibil ca
soluţia să se fi sedimentat .
Pasul 4
Injectaţi doza
Îndepărtaţi
protecţia
transparent ă a
acului
Împingeţi
dispozitivul de
Îndepărtaţi bulele
de aer
Ţineţi seringa în
sus şi atingeţi uşor
pentru ca bulele de
aer să se ridice la
Injectaţi
Injectaţi imediat
întreg conţinutul
seringii
intramuscular (im )
în muşchiul gluteal
Introduceţi acul în
dispozitivul de
siguranţă
Cu o mână, aşezaţi
dispozitivul de
siguranţă al acului
Aruncaţi acele în
mod
corespunzător
Verificaţi pentru a
confirma că
dispozitivul de
D eltoid
25 mm Gluteal
51 m m
DUPĂ
Conţinutul flaconului este acum sub presiune. Continuaţi
să ţineţi tija pistonului jos cu
degetul mare.
23
siguranţă al acului
spre seringă,
după cum indică
imaginea. Apoi
ţineţi de gulerul alb
al seringii şi
scoateţi cu atenţie
protecţia
transparent ă a
acului .
Nu răsuciţi
protecţia
transparent ă a
acului , deoarece
amboul se poate
slăbi .
suprafaţă.
Încet şi cu atenţie
împigeţi pistonul în
sus pentru a elimina
aerul.
sau muşchiul
deltoid al
pacientului.
Injectarea gluteală
trebuie făcută în
cadranul supero-
extern al zonei
gluteale .
Nu administraţi
intravenos.
pe o suprafaţă tare
şi plană, la un unghi
de 45 de grade.
Împingeţi în jos cu
o mişcare fermă,
rapidă până când
acul intr ă complet
în dispozitivul de
siguranţă .
Evitaţi înţeparea
cu acul:
Nu utilizaţi ambele
mâini .
Nu scoateţi
intenţionat şi nu
manipulaţi incorect
dispozitivul de
siguranţă al acului .
Nu încercaţi să
îndreptaţi acul sau
să- l introduceţi în
dispozitivul de
si guranţă dacă acul
este îndoit sau
deteriorat .
siguranţă al acului
este bine fixat.
Aruncaţi într -un
container pentru
obiecte ascuţite.
Aruncaţi şi acul
neutilizat furnizat
în cutia
medicamentului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Janssen Pharmaceutica N.V.,
Turnhoutseweg 30, B -2340 Beerse, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6876/2014/01
6877/2014/01
6878/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei -Septembrie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPOLEPT CONSTA 25 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 37,5 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
RISPOLEPT CONSTA 50 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 25 mg.
Un flacon cu pulbere pentr u suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 37,5 mg.
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă intramuscular cu eliberare prelungită conţine
risperidonă 50 mg.
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 12,5 mg .
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 18,75 mg.
1 ml suspensie reconstituită con ţine risperidonă 25 mg .
Excipienţ i cu efect cunoscut : 1 ml suspensie reconstituită con ţine sodiu 3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită .
Flacon cu pulbere:
Pulbere albă până la aproape albă
Seringă preumplută cu solvent pentru reconstituire :
S oluţie apoasă limpede, incoloră .
4. DATE CLI NICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RISPOLEPT CONSTA este indicat pentru tratamentul de întreţinere al schizofreniei la pacienţii
stabilizaţi în mod curent cu antipsihotice administrate oral.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doz ă iniţială:
Pent ru majoritatea pacienţilor doza recomandată este de 25 mg administrată intramuscular , la interval
de două săptămâni. Pentru acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă, timp de două
sau mai multe săptămâni, trebuie avută în vedere următoa rea schemă de conversie la tratamentul
injectabil. Pacienţilor trataţi cu o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie
să li se administreze RISPOLEPT CONSTA 25 mg, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari ,
administrate or al, trebuie avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată oral, trebuie avut ă în vedere
administrarea unui tratament anterior pe cale orală , atunci când se alege începerea administr ării i.m.
Doza iniţială recomandată este de 25 mg RISPOLEPT CONSTA , la interval de două săptămâni. La
pacienţii trataţi cu doze orale mai mari de antipsihotic trebuie avută în vedere o doză mai mare de
RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Tr ebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă cu risperidonă administrată oral sau cu
antipsihoticul administrat anterior, în perioada de trei săptămâni de eliberare prelungită ce succedă
prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în exacerbările schizofreniei , fără asigurarea unei protecţii
antipsihotice suficiente cu risperidonă administrată oral sau cu antipsihoticul administrat anterior , în
timpul perioadei de trei săptămâni de eliberare prelungită care succedă prima injectare de
RISPOLEPT CONSTA.
Doz ă de întreţinere:
Pentru majoritatea pacienţilor , doza recomandată este de 25 mg, administrat ă intramuscular , la interval
de două săptămâni. La unii pacienţi , dozele eficace pot fi mai mari, de 37,5 mg sau 50 mg. Creşterea
dozei nu trebuie făcută mai frecvent decât la interval de 4 săptămâni. Efectul modificării dozei nu
trebuie anticipat mai devreme de 3 săptămâni după prima injectare cu o doză mai mare. În studiile
clinice, nu s -a constatat niciun efect benefic suplimentar pentru doza de 75 mg. Nu se recomandă doze
mai mari de 50 mg, administrate la interval de două săptămâni.
Vârstnici
Nu e ste necesară o ajustare a dozei. Doza recomandată este de 25 mg, administrată intramuscular la
interval de două săptămâni. În cazul pacienţilor care nu utilizează în prezent risperidonă administrată
oral, doza recomandată este de 25 mg RISPOLEPT CONSTA , la interval de două săptămâni. Pentru
acei pacienţi care utilizează oral o doză fixă de risperidonă , timp de două sau mai multe săptămâni,
trebuie avută în vedere următoarea schemă de conversie la tratamentul injectabil. Pacienţilor trataţi cu
o doză de risperidonă de 4 mg sau mai mică, administrată oral, trebuie să li se administreze 25 mg
RISPOLEPT CONSTA, în timp ce la pacienţii trataţi cu doze mai mari , administrate oral, trebuie
avută în vedere o doză mai mare de RISPOLEPT CONSTA, de 37,5 mg.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de trei săptămâni de eliberare
prelungită , care succed ă prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2). Datele clinice
privind utilizarea RISPOLEPT CONSTA la vârstnici sunt limitate. RISPOLEPT CONSTA trebuie
utilizat cu prudenţă la vârstnici.
Insuficienţă hepatică şi renală
RISPOLEPT CONSTA nu a fost s tudiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
3
Dacă pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală au nevoie de tratament cu RISPOLEPT CONSTA,
se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă administrată oral de două ori pe zi , în prima
săptămână. În a doua săptămână se poate administra 1 mg de două ori pe zi sau 2 mg o dată pe zi.
Dacă o doză zilnică totală, administrată oral, de cel puţin 2 mg pe zi este bine tolerată, se poate
administra o injecţie de 25 mg RISPOLEPT CONSTA la interval de dou ă săptămâni.
Trebuie asigurată o protecţie antipsihotică suficientă în perioada de trei săptămâni de eliberare
prelungită car e succed ă prima injectare de RISPOLEPT CONSTA (vezi pct. 5.2).
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitat ea RISPOLEPT CONSTA la copii cu vârsta sub 18 ani. Nu
sunt disponibile date.
Mod de administrare
RISPOLEPT CONSTA trebuie administrat la interval de două săptămâni prin injectare intramusculară
profundă , în muşchiul deltoid sau muşchiul gluteal, folosind acul cu protecţie de siguranţă adecvat.
Pentru administrarea în muşchiul deltoid, se utilizează acul de 25 mm, alternând injecţiile între cele
două braţe. Pentru administrare a în muşchiul gluteal, se utiliz ează acul de 50 mm, altern ând injecţiile
între cele două fese. Nu se administrează intravenos (vezi pct. 4.4 şi pct. 6.6).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru pacienţii netrataţi anterior cu risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilităţii cu
risperidonă administrată oral , înainte de iniţierea unui tratament cu RISPOLEPT CONSTA
(vezi pct. 4.2).
Pacienţi vârstnici cu demenţă
RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la p acienţii vârstnici cu demenţă şi, de aceea, nu este indicată
utilizarea la acest grup de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA nu este autorizat pentru tratam entul
tulburărilor de comportament generate de demenţă.
Mortalitate crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă
Într -o meta -analiză a 17 studii clinice controlate , cu medicamente antipsihotice atipice, inclusiv
RISPOLEPT, la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice s-a observat o
mortalitate crescută, comparativ cu grupul la care s- a administrat placebo. În studiile clinice controlate
cu placebo , efectuate cu RISPOLEPT administrat oral, la această populaţie, incidenţa mortalităţii a
fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu RISPOLEPT , comparativ cu 3,1% pentru pacienţii la care s-a
administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2.1). Vârsta
medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au deced at a fost de 86 ani (intervalul 67 -100). Datele
rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu
antipsihotice convenţionale , sunt expuşi , de asemenea, unui risc uşor crescut de deces , comparativ cu
c ei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a mărimii
exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de mortalitate
4
crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în
comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu este clară.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile clinice controlate cu placebo efectuate pentru RISPOLEPT administrat oral la pacienţii
vârstnici cu demenţă, s -a observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi concomitent
cu furosemid şi risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, intervalul de vârstă 75- 97) comparativ cu
pacienţii trataţi numai cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau
numai cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la
pacienţii trataţi concomitent cu furosemid şi risperidonă s -a observat în două din cele patru studii
clinice. Utiliza rea concomitentă a risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice în doze
mici) nu a fost asociată cu observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fizio patologic pentru a explica această descoperire şi nu s -a
observat u n tipar consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, este necesară prudenţă şi
trebuie avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu
alte diuretice puternice, înainte de a se lua decizia de a le uti liza. Nu a existat o incidenţă crescută a
mortalităţii la pacienţii care au utilizat alte diuretice , ca tratament concomitent cu risperidonă.
Indiferent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc al mortalităţii şi de aceea trebuie
evitat ă cu grijă la pacienţii
vârstnici cu demenţă.
Evenimente adverse cerebrovasculare (EACV)
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţi cu demenţă a fost observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de evenimente adverse
cerebrovasculare. Datele cumulate din şase studii clinice cu RISPOLEPT, controlate cu placebo,
efectuate predominant la p acienţii vârstnici (>65 ani) cu demenţă au arătat că EACV (grave şi non-
grave, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) din pacienţii trataţi cu risperidonă şi la 1,2% (8/712)
din pacienţii la care s- a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere 95%) a fost de
2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Nu poa te fi exclus un risc
crescut pentru alte antipsihotice sau alte grupe de pacienţi. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu
prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Hipotensiune arterială ortostatică
Din cauza activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în
special în perioada iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată
după punerea pe piaţă , în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului
antihipertensiv. R ISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare cunoscute ( de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de
conducere cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale) . Raportul risc/beneficiu al
tratamentului ulterior cu RISPOLEPT CONSTA trebuie evaluat, dacă persistă hipotensiunea
ortostatică relevantă clinic.
Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză
În contextul utilizării medica mentelor antipsihotice, inclusiv RISPOLEPT CONSTA, au fost raportate
cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În timpul supravegherii ulterior punerii pe piaţă
agranulocitoza s -a raportat foarte rar (< 1/10000 pacienţi).
Pacienţii cu istoric d e număr scăzut de leucocite clinic semnificativ sau de leucopenie/neutropenie
indusă medicamentos trebuie monitorizaţi pe parcursul primelor luni de terapie şi trebuie luată în
considerare întreruperea terapiei cu RISPOLEPT CONSTA la primele semne ale unei scăderi clinic
semnificative a numărului de leucocite în absenţa altor factori cauzatori.
5
Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru a observa apariţia
febrei sau a altor simptome sau semne ale unei infecţii şi t rebuie trataţi cu promptitudine în cazul în
care apar astfel de simptome sau semne. Pacienţii cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile
< 1 X 10
9/ l) trebuie să întrerupă terapia cu RISPOLEPT CONSTA , iar numărul de leucocite trebuie
urmărit până la recuperare.
Dis kinezi e tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea dis kineziei tardive , caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii
şi/sau la nivelul feţei. Debutul simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru dis kinezia
tardivă. Dacă apar semne şi simptome ale disk ineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea
tratamentului cu orice fel de antipsi hotice.
Sindrom neuroleptic m align (SNM)
În timpul tratamentului cu antipsihotice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic m align,
caracterizat prin hip ertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, status al
conştienţ ei modific at şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Simptomele
suplimentare pot include mioglobinuri e (rabdomioliz ă) şi insuficienţă renală acută. În acest caz,
trebuie întreruptă administrarea tuturor antipsihoticelor, inclusiv RISPOLEPT CONST A.
Boal ă Parkinson şi demenţ ă cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu an tipsihotice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor cu boala Parkinson sau cu demenţ ă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se
poate agrava în cursul administrării de risperidonă. Ambele grupuri pot prezenta risc crescut pentru
sindrom ul neuroleptic malign, precum şi o creştere a sensibilităţii la medicamente le antipsihotice;
aceşti pacienţi au fost excluşi din studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate
include confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, în plus faţă de simptomele
extrapiramidale.
Hiperglicemi e şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA s-a u raportat hiperglicem ie , diabet zaharat şi
exacerbare a unui diabet preexistent. În unele cazuri, a fost raportată creştere în greutate prealabilă,
care poate fi considerată factor predispozant. Asocierea cetoacidozei cu coma diabetică a fost
raportată rar şi foarte rar. Se re comandă monitorizare clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale medicamentelor antipsihotice. La pacientul tratat cu orice antipsihotic atipic, incluzând
RISPOLEPT CONSTA, trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei (precum polidips ia, poliuria,
polifagia şi senzaţia de slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent ,
pentru a depista modificările controlului glicemic.
Creştere în greutate
A fost raportată creştere semnificativă în greutate asociată cu u tilizarea RISPOLEPT CONSTA.
Greutatea corporală trebuie controlată periodic .
Hiperprolactinemi e
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare poate fi
stimulată de către prolactină. Deşi până acum nu a fost demonstrată nicio asociere clară cu
administrarea de antipsihotice în studiile clinice şi epidemiologice, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu antecedente medicale relevante. RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinem ie pre-existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină.
6
Prelungire a intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată , ulterior punerii pe piaţă. Ca şi în cazul altor
antipsihotice, se recomandă prudenţă atunc i când risperidona este prescrisă pacienţilor cu boli
cardiovasculare cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT , bradicardie sau
perturbări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate creşte riscul efectelor
arit mogene precum şi în cazul utilizării concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor
de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
RISPOLEPT CONSTA trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu antecedente convulsive sau cu alte
afecţiuni care po t reduce pragul convulsiv ant.
Priapism
Priapismul poate apărea în timpul tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA , din cauza efectelor
acestuia de blocare alfa- adrenergică.
Reglare a temperaturii corporale
Perturbarea abilităţii organismului de a reduce temper atura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă precauţii corespunzătoare în prescrierea RISPOLEPT
CONSTA pacienţilor care se vor afla în circumstanţe ce pot contribui la creşterea temperaturii centrale
a corpului, de exemplu exerciţii fizice susţinute, expunere la temperatur i extreme, tratament
concomitent cu substanţe anticolinergice sau posibilitate de deshidratare.
Tromboembolism venos
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicam entelor
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi
pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul
tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA şi trebuie luate măsurile de profilaxie.
Sindrom de iris flasc intraoperator
Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1 -adrenergice, inclusiv RISPOLEPT
CONSTA (vezi pct. 4.8).
SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post -operator.
Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală
sau în ant ecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1 -adrenergice. Nu a fost stabilit
potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1- adrenergice, înaintea intervenţiei
chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei
antipsihotice.
Efect antiemetic
În studiile preclinice cu risperidonă s -a observat un efect antiemetic. Acest efect, dacă apare la om,
poate masca semnele şi simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecţiuni
precum ocluzia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.
7
Insuficienţă renală sau hepatică
Deşi risperidona administrată oral a fost studiată, RISPOLEPT CONSTA nu a fost studiat la pacienţii
cu insuficienţă renală sau hepatică. RISP OLEPT CONSTA trebuie administrat cu precauţie la acest
grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
Administrare
Este necesară atenţie pentru a evita injectarea accidentală a RISPOLEPT CONSTA într -un vas de
sânge.
Excipienţi
Acest medicament conţine sodiu <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic „nu conţine sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile cu RISPOLEPT administrat oral.
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei concomitent cu
medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT precum antiaritmice (de exemplu,
chinidină , disopiramidă , procainamidă , propafenonă, amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice
( cum este amitriptilina), a ntidepresive tetraciclice ( cum este maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice ( cum sunt chinina şi meflochina) şi cu medicamente care determină
dezechilibru electrolitic ( hipokaliemie, hipomagneziemie ), bradicardie sau acelea care inhibă
metaboli zarea hepatic ă a risperidonei.
Aceast ă listă este indicativă, dar nu este exhaustivă.
Posibilitatea ca RISPOLEPT CONSTA să influenţeze alte medicamente
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie concomitent cu alte substanţe care acţionează la nivelul
sistemului nervos central, incluzând în mod special alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi
benzodiazepinele , din cauza riscului crescut de sedare.
RISPOLEPT CONSTA poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. Dacă
această administrare concomitentă se dovedeşte necesară, în special în ultimul stadiu al bolii
Parkinson, trebuie prescrisă cea mai mică doza eficace din fiecare tratament.
D upă punerea pe piaţă , s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic, ca urmare a utilizării
concomitente a risperidonei şi tratamentului antihipertensiv.
RISPOLEPT CONSTA nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului,
valproatului, digoxinei sau topiramatului.
Posibilitatea ca alte medicamente să influenţeze RISPOLEPT CONSTA
S -a demonstrat că administrarea de carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiei active
antipsihotice a risperidonei. Efecte similare se pot constata, de exemplu, în c azul administrării
concomitente cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care induc, de asemenea, enzima hepatică CYP
3A4 precum şi glicoproteina P. Atunci când carbamazepina sau alţi inductori ai enzimei hepatice CYP
3A4 /glicoproteinei P (P -gp) sunt introduşi în tratament sau excluşi din terapie, medicul trebuie să
reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
F luoxetina şi paroxetina, inhibitori CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţ iunea cu activitate antipsihotică. Se prevede ca alţi inhibitori CYP 2D6,
8
cum este chinidina, să influenţeze concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
se începe sau se opreşte administrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei, medicul trebuie să
reevalueze doza de RISPOLEPT CONSTA.
Verapamil, un inhibitor al CYP 3A4 şi P -gp, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei .
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii cu activitateantipsihotică .
Fenotiazin ele, antidepresivele triciclice şi unele beta- blocante pot creşte concentraţiile plasmatice ale
risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţi unii active antipsihotice. Amitriptilina nu influenţează
farmacocinetica risperidonei sau a fracţiun ii cu activitate antipsihotică. Cimetidina şi ranitidina cresc
biodisponibilitatea risperidonei, dar numai limitat pe cea a fracţiunii cu activitate antipsihotică .
Eritromicina, un inhibitor CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi fracţiun ii active
antipsihotic e.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se
administrează concomitent furosemid.
Copii şi adolescenţi
Studiile privind interacţiunea au fost realizate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate legate de utilizarea risperidonei la gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de
toxicitate asupra funcţiei de reproducer e (vezi pct. 5.3). R iscul potenţial n u este cunoscut la om.
La nou- născuţii expuşi la antipsihot ice (inclusiv RISPOLEPT CONSTA) în timpul trimestrului trei de
sarcină există riscul de reacţii adverse, inclusiv simptome extrapiramidale şi/sau simptome de
întrerupere care pot varia du pă naştere ca severitate şi durată. S -au raportat agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, sindrom de insuficienţă respiratorie acută sau tulburări de alimentaţie.
De aceea, nou -născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie .
RISPOLEPT CONSTA nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este în mod clar necesar.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s -a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapt e în cantităţi mici. Nu există date
disponibile în legătură cu reacţiile adverse la sugari. De aceea, trebuie evaluat avantajul alăptării , faţă
de riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Ca şi în cazul altor medicamente antagoni ste ale receptoril or dopaminergici D2, RISPOLEPT
CONSTA creşte concentraţia plasmatică a prolactinei. Hiperprolactinemia poate suprima GnRH de la
nivelul hipotalamusului, determinând reducerea secreţiei gonadotropinei pituitare. Aceasta, la rândul
său, poate inhiba funcția de reproducere , prin afectarea steroidogenezei gonadelor , atât la pacienții de
sex feminin cât și la cei de sex masculin.
Nu au existat efecte relevante observate în studiile non -clinice.
9
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folos i utilaje
RISPOLEPT CONSTA are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje , din cauza reacţiilor adverse potenţiale vizuale şi asupra sistemului nervos (vezi pct.
4.8). De aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu
se cunoaşte sensibilitatea lor individuală la medicament .
4.8 Reacţii adverse
R eacţii le adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent (incidenţa ≥ 1/10) sunt: insomnia,
anxietatea, cefaleea, infecţiile tractului respirator superior, parkinsonism şi depresie. RAM aparent
corelate cu doza au inclus parkinsonism şi acatisie.
După punerea pe piaţă , au fost raportate reacţii grave la locul injectării incluzând necroză la locul
injectării, abcese, celulită, ulceraţii, hematoame, chisturi şi noduli. Frecvenţa este considerată
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile până în prezent). Cazuri izolate au necesitat
intervenţie chirurgicală.
Mai jos, se prezintă toate RAM care s- au raportat în sudiile clinice şi din experienţa ulterior punerii pe
piaţă a risperidonei, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată în studiile clinice cu RISPOLEPT
CONSTA. Se utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000) .
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme şi
organe
Reacţie adversă la medicament
Frecvenţă
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare
Infecţii şi infestări infecţii ale
tractului
respirator
superior
pneumonie, bronşită,
sinuzită, infecţie de
tract urinar, gripă
infecţii ale tractului
respirator, cistită,
infecţii otice, infecţii
oculare, amigdalită,
onicomicoză, celulită,
infecţii, infecţii
localizate, infecţii
virale, acarodermatită,
abces subcutanat
Tulburări
hematologice şi
limfatice
anemie leucopenie,
trombocitopenie,
scăderea
hematocritului
agranulocitozăc,
neutropenie,
creşterea numărului
de eozinofile
Tulburări ale
sistemului imunitar
hipersensibilitate reacţie anafilacticăc
Tulburări endocrine hiperprolactinemiea glicozurie secreţie inadecvată
de hormon
antidiuretic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
hiperglicemie, creştere
ponderală, creşterea
apetitului alimentar,
scădere ponderală,
scăderea apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
anorexie, valori
crescute ale
trigliceridemiei , valori
crescute ale
colesterolemiei
intoxicaţie cu apăc,
hipoglicemie,
hiperinsulinemiec,
polidipsie
cetoacidoză
diabetică
10
Tulburări psihice insomnied,
depresie,
anxietate
tulburări ale somnului,
agitaţie, libidou scăzut
manie, stare de
confuzie, anorgasmie,
nervozitate, coşmaruri
aplatizare afectivă
Tulburări ale
sistemului nervos
parkinsonismd,
cefalee
sedare/ somnolenţă,
acatisied, distonied,
ameţeală, diskinezied,
tremor
diskinesie tardivă,
ischemie cerebrală,
pierderea conştienţei,
convulsiid, sincopă,
hiperactivitate
psihomotorie, tulburări
de echilibru,
coordonare anormală,
ameţeală posturală,
tulburări ale atenţiei,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie, parestezie
sindrom neuroleptic
malign, afecţiuni
cerebrovasculare,
lipsa de răspuns la
stimuli, scăderea
nivelului de
conştienţă, comă
diabetică, titubaţii
ale capului
Tulburări oculare vedere înceţoşată conjunctivită,
xeroftalmie, creşterea
lacrimaţiei, hiperemie
oculară
ocluzia arterei
retiniene, glaucom,
tulburări de
motilitate oculară,
oculogiraţie,
fotofobie, formarea
de cruste palpebrale,
sindrom de iris flasc
(intraoperator)c
Tulburări acustice şi
vestibulare
vertij, tinitus, otalgie
Tulburări cardiace tahicardie fibrilaţie atrială, bloc
atrioventricular,
tulburări de conducere,
prelungirea
intervalului QT pe
electrocardiogramă,
bradicardie, anomalii
pe electrocardiogramă,
palpitaţii
aritmie sinusală
Tulburări vasculare hipotensiune arterială,
hipertensiune arterială
hipotensiune arterială
ortostatică
embolie pulmonară,
tromboză venoasă,
hiperemie facială
Tulburări
respiratorii, toracice
şi mediastinale
dispnee, durere
faringolaringiană,
tuse, congestie nazală
hiperventilaţie ,
congestie de tract
respirator, wheezing,
epistaxis
sindrom de apnee în
somn, pneumonie de
aspiraţie, congestie
pulmonară, raluri,
disfonie, tulburări
respiratorii
Tulburări gastro-
intestinale
dureri abdominale,
disconfort abdominal,
vărsături, greaţă,
constipaţie,
gastroenterită, diaree,
dispepsie, xerostomie,
dureri dentare
incontinenţă fecală,
disfagie, flatulenţă
pancreatită,
obstrucţie
intestinală, edem
lingual, fecalom,
cheilită
ileus
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
erupţii cutanate
tranzitorii
prurit, alopecie,
eczemă, xerodermie,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
angioedem
11
subcutanat eritem, modificări de
culoare ale
tegumentului, acnee,
dermatită seboreică
urticarie,
hiperkeratoză,
mătreaţă, afecţiuni
cutanate, leziuni
cutanate
Tulburări musculo -
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
spasme musculare,
dureri musculo-
scheletice, dorsalgii,
artralgii
creşterea creatin
fosfokinazei sanguine,
rigiditate articulară,
inflamaţia
articulaţiilor,
slăbiciune musculară,
cervicalgie
rabdomioliză,
postură anormală
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
incontinenţă urinară polakiurie, retenţie
urinară, disurie
Condiţii în legătură
cu sarcina, perioada
puerperală şi
perinatală
sindrom de
întrerupere la nou-
născutc
Tulburări ale
aparatului genital şi
sânului
disfuncţii erectile,
amenoree, galactoree
tulburări de ejaculare,
întârzierea
menstruaţiei, tulburări
de menstruaţied,
ginecomastie,
disfuncţie sexuală,
dureri la nivelul
sânului, disconfort la
nivelul sânului, secreţii
vaginale
priapismc,
angorjarea sânilor,
creşterea în
dimensiuni a sânilor,
secreţii mamare
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
edemd, febră , dureri
toracice, astenie,
fatigabilitate, dureri,
reacţii la nivelul
locului de injectare
edem facial, frisoane,
creşterea temperaturii
corporale, mers
anormal, sete,
disconfort toracic,
stare de rău, senzaţii
anormale, induraţiec
hipotermie, scăderea
temperaturii
corporale, senzaţie
de rece la nivelul
extremităţilor,
sindrom de
întrerupere,
disconfort
Tulburări
hepatobiliare
creştere a valorilor
serice ale
transaminazelor,
creşterea concentraţiei
plasmatice a gamma -
glutamiltransferazei
creştere a valorilor
serice ale enzimelor
hepatice
icter
Leziuni, intoxicaţii
şi complicaţii legate
de procedurile
utilizate
căderi dureri asociate
procedurilor utilizate
a Hiperprolactinemia poate , în unele cazuri, să ducă la ginecomastie, perturbări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
b În studii controlate placebo, diabetul zaharat s- a raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă comparativ cu o rată de 0,11% în grupul la care s- a administrat placebo. Incidenţa globală
din toate studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
c Nu s -a observat în studiile clinice cu RISPOLEPT CONSTA, dar s- a observat în experienţa de după
punerea pe piaţă a risperidonei.
12
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate
musculoscheletală, simptome de parkinsonism, saliva re în exces, rigiditate „în roată dinţată” ,
bradichinezie, hipochinezie, facies în mască, încordare musculară, achinezie, rigiditate nuc ală,
rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal , tremor parkinsonian în repaus),
acatisie (acatisie, agitaţie, hiper kinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, dis kinezie
(dis kinezie, spasme mu sculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi
musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizi e a limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie ,
opistotonus, spasm orofaringian, pleurotonus, spasmul limbii şi trismus. Trebuie remarc at faptul că
este inclus un spectru mai larg de simptome, care nu au în mod necesar origine extrapiramidală.
Insomniile includ: insomnie iniţială, insomnie medie. Convulsiile includ: convulsii grand ma l;
Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree; Edemele includ: edem
generalizat, edem periferic, edem cu godeu.
Reacţii adverse observate cu formulările de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei, prin urm are, profilul reacţiilor adverse pentru
aceste substanţe (incluzând ambele form e farmaceutice, atât cea orală, cât şi cea injectabilă) este
reciproc relevant. În plus faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, următoarea reacţie adversă a
fost observată în contextul utilizării paliperidonei şi poate apărea şi în cazul administrării
RISPOLEPT CONSTA.
Tulburări cardiace : Sindrom de tahicardie ortostatică posturală
Reacţie anafilactică
Rareori, au fost raportate, după punerea pe piaţă, cazuri de reacţie anafilactică după injecţia cu
RISPOLEPT CONSTA , la pacienţii care anterior au tolerat risperidona administrată oral.
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă s -au raportat cazuri foarte rare de prelungire a
intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihoticele care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul uti lizării medicamentelor antipsihotice, s -au raportat cazuri de tromboembolism venos,
inclu zând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă
necunoscută).
Creştere în greutate
În studiul dublu orb, controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, 9% din pacienţii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA au prezentat o creştere în greutate de ≥ 7% din greutatea corporală la
momentul final, în comparaţie cu 6% din pacienţi cărora li s -a administrat placebo . În studiul deschis
cu RISPOLEPT CONSTA care a durat 1 an, schimbările în greutatea corporală a pacienţilor au fost,
în general, în limita a ±7% faţă de valoarea iniţială, 25% din pacienţi având o creştere a greutăţii
corporale de ≥ 7%.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportare a reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
13
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Deoarece suprad ozajul este mai puţin probabil să apară la medicamentele administrate parenteral
comparativ cu medicamentele administrate oral, se prezintă informaţii legate de supradozajul în cazul
administrării orale.
Simptome
În general, semnele şi simptomele raporta te au fost cele rezultate din exacerbarea efectelor
farmacologice ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie şi hipotensiune
arterială şi simptome extrapiramidale. În caz de supradoz aj s-au raportat prelungirea QT şi convulsii.
Torsa da vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj combinat cu RISPOLEPT administrat oral
şi paroxetină .
În caz de supradoz aj acut trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor
medicamente.
Tratament
Se asigură şi se menţine permeabilitatea căilor respiratorii şi se instituie
oxigenare a şi ventilare a
adecvate. Monitorizarea cardiovasculară trebuie să înceapă imediat şi trebuie să includă monitorizare
electrocardiografică continuă, pentru a detecta posibile aritmii.
Nu există un antidot specific pentru RISPOLEPT. De aceea, trebuie institui te măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale . Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate cu măsuri
adecvate, cum sunt administrarea intravenoas ă de soluţii şi/sau administrarea de medicamente
simpatomimetic e. În cazul simptomelor extrapiramidale severe, trebuie să se administreze un
medicament anticolinergic. Supravegherea şi monitorizarea medicală foarte atentă trebuie să continue
până când pacientul îşi revine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeuti că: alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate
pentru receptorii serotoninergici 5 -HT2 şi dopaminergici D
2 . Risperidona se leagă şi la nivelul
receptorilor alfa
1- adrenergici precum şi (dar cu afinităţi mai scăzute) la nivelul receptorilor
histaminergici H
1 şi alfa2- adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentr u receptorii colinergici. Deşi
risperidona este un antagonist puternic al receptorilor dopaminergici D
2 şi se consideră că
îmbunătăţeşte simptomele poz itive ale schizofreniei, determină în măsură mai mică deprimarea
activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei comparativ cu alte antipsihotice clasice. Antagonismul
central echilibrat al receptorilor serotoninergici şi dopaminergici poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afectiv e ale
schizofreniei.
14
Eficacitate clinică
Eficacitatea RISPOLEPT CONSTA (25 mg şi 50 mg) în abordarea terapeutică a manifestărilor
tulburărilor psihotice (schizofrenie/tulburări schizoafective) s -a stabilit într -un studiu clinic cu durata
de 12 săptămâni , controlat cu placebo, efectuat la pacienţi adulţi cu psihoză internaţi şi trataţi
ambulatoriu, care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru schizofrenie.
Într- un studiu comparativ cu durata de 12 săptămâni , efectuat la pacienţi cu schizofrenie stabilizaţi
teraputic , RISPOLEPT CONSTA s -a dovedit a fi la fel de eficace ca şi forma farmaceutică cu
administrare orală - comprimate. Siguranţa şi eficacitatea pe termen lung (50 de săptămâni) a
RISPOLEPT CONSTA au fost evaluate, de asemenea, într-un studiu deschis la pacienţi stabilizaţi
terapeutic, internaţi şi trataţi ambulatoriu , care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru schizofrenie şi
tulburări schizoafective. Eficacitatea în timp a fost menţinută cu RISPOLEPT CONSTA (Figura 1).
Figura 1. Media scorului P ANSS total în timp (LOCF) la pacienţii cu schizofrenie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţi e
Absorbţia risperidonei din RISPOLEPT CONSTA este completă.
După o singură injectare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA, profilul eliberării constă într -o
eliberare iniţială mică de risperidonă (<1% din doză), urmată de o perioadă de eliberare prelungită de
3 săptămâni. Principala eliberare de risperidonă începe în cursul săptămânii 3, se menţine între
săptămânile 4 -6 şi descreşte până în săptămâna 7 de t ratament cu RISPOLEPT CONSTA (vezi pct.
4.2).
Combinarea profilului de eliberare cu schema terapeutică (injectare intramusculară la interval de două
săptămâni) are ca rezultat concentraţii plasmatice terapeutice susţinute. Concentraţiile plasmatice
terapeutice se menţin până la 4- 6 săptămâni după ultima injectare cu RISPOLEPT CONSTA.
15
După injectări intramusculare repetate de RISPOLEPT CONSTA 25 mg sau 50 mg la interval de două
săptămâni, valorile mediane ale concentraţiei plasmatice minime şi ale concentr aţiilor plasmatice
maxime ale fracţiunii active antipsihotic e au fluctuat între 9,9- 19,2 ng/ml, respectiv
17,9- 45,5 ng/ml. Nu s -a observat nicio acumulare de risperidonă în cazul utilizării pe termen lung (12
luni) la pacienţii la care s-au administrat doze de 25–50 mg, la interval de două săptămâni .
Studiile de mai sus s- au făcut cu administrare prin injecţie intramusculară în muşchiul gluteal.
Injecţiile intramusculare în muşchiul deltoid şi în muşchiul gluteal sunt bioechivalente şi, de aceea,
interschimbabile.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul de distribuţie este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este
legată de albumină şi alfa -1- acid glicoproteină. Leg area risperidonei de proteinele plasmatice este de
90%; cea a metabolitului a ctiv 9-hidroxi -risperidonă este de 77%.
Metabolizarea şi eliminarea
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9- hidroxi-risperidonă, care are o activitate
farmacologică similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţi unea
cu activitate antipsihotică. CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP
2D6 transformă rapid risperidona în 9- hidroxi-risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o
transformă mult mai lent. Deşi metabolizatorii rapizi prezintă concentraţii plasmatice mai mici de
risperidonă şi concentraţii plasmatice mai mari de 9 -hidroxi -risperidonă comparativ cu metabolizatorii
lenţi, farmacocinetica asocierii de risperidonă şi 9-hidroxi -risperidonă (adică, fracţiunea activă
antip sihotic ă ), după administrarea de doze unice şi repetate, este similară la metabolizatorii CYP 2D6
rapizi şi lenţi.
O altă cale de metaboli zare a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile i n vitro cu microzomi hepatici
umani au arătat că risperidona , la o concentraţie clinic relevantă, nu inhibă substanţial
biotransformarea medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând
CYP 1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4, şi CYP 3A5. La o săptămână
după administrarea orală a risperidonei , 70% din doză se excretă în urină şi 14% în materiile fecale. În
urină, risperidona plus 9- hidroxi-risperidona reprezintă 35- 45% din doza administrată oral. Restul se
regăseşte sub formă de metaboliţi inactivi. Faza eliminării este co mpletă aproximativ după 7-
8 săptămâni de la ultima injectare de RISPOLEPT CONSTA.
Liniaritate
Farmacocinetica risperidonei este liniară în intervalul de doze de 25-50 mg , administrate injectabil la
interval de două săptămâni.
Vârstnici, disfuncţii hepat ice şi renale
Un studiu de farmacocinetic ă cu doz ă unic ă de risperidonă administrată oral la vârstnici a arătat în
medie concentraţii plasmatice ale fracţiunii active antipsihotice mai mari cu 43%, un timp de
înjumătăţire plasmatică mai lung cu 38% şi cle arance-ul fracţi unii active antipsihotice redus cu 30%.
La pacienţii cu insuficienţă renală s -au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii active
antipsihotice mai mari şi un clearance redus al fracţi unii active antipsihotice în medie cu 60%.
Concent raţia plasmatică a risperidonei a fost în limita valorilor normale la pacienţii cu insuficienţă
hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere de risperidonă a crescut cu
aproximativ 35%.
16
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamică
Nu a existat nicio relaţie între concentraţiile plasmatice ale fracţiunii active antipsihotice şi
modificarea scoruril or totale pe scala sindromului pozitiv şi negativ PANSS (Positive And Negative
Syndrome Scale) şi a scorurilor totale pe scala simp tomelor extrapiramidale ESRS (Extrapyramidal
Symptom Rating Scale) de -a lungul vizitelor de evaluare în oricare din studiile aflate în faza III , când
s -a examinat eficacitatea şi siguranţa.
Sex , ras ă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevat niciun efect vizibil al sexului, rasei sau
fumatului asupra farmacocineticii risperidonei sau asupra fracţi unii active antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Similar cu studiile de toxicitate (sub)cronică efectuate cu risperidonă admnis trată oral la şobolani şi
câini, efectele majore ale tratamentului cu RISPOLEPT CONSTA (până la 12 luni de administrare
intramusculară) au fost stimularea glandelor mamare prolactin -mediată, modificări la nivelul tractului
genital masculin şi feminin şi ef ecte la nivelul sistemului nervos central (SNC), legate de activitatea
farmacodinamică a risperidonei.
Într -un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s -a administrat oral risperidonă, s -a observat
creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dez voltarea fizică. Într-un studiu cu durata de 40 de
săptămâni, în care s- a administrat oral risperidonă la câini tineri s -au observat întârzieri ale maturizării
sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini la o expunere de 3,6 ori mai
mare decât expunerea maximă după administrare orală la adolescenţi (1,5 mg pe zi), în timp ce
efectele asupra oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai mare
decât expunerea maximă după administrare orală la a dolescenţi.
Risperidona nu a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile cu risperidonă cu privire la toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere s -au observat efecte adverse asupra comportamentului de împerechere
al părinţilor şi asupra greutăţii la naştere şi a supravieţuirii puilor. La şobolani, expunerea intrauterină
la risperidonă a fost asociată cu deficienţe cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în
cazul administrării la animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi dezvoltării
motorii ale puilor.
Administrarea RISPOLEPT CONSTA la şobolanii masculi şi femele timp de 12 şi 24 de luni a produs
osteodistrofie la o doză de 40 mg/kg/2 săptămâni. Doza la care s -a produs osteodistrofie la şobolani a
fost, calcu lată în mg/m
2, fiind de 8 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om şi este
asociată cu o expunere plasmatică de două ori mai mare decât expunerea maximă anticipată la om la
doza maximă recomandată. La câinii trataţi cu RISPOLEPT CONSTA timp de 12
l uni cu
20 mg/kg/2 săptămâni nu s -a observat osteodistrofie. Această doză a determinat expuneri plasmatice
de până la 14 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om.
Nu a existat nici o dovadă de potenţial genotoxic.
După cum se aştepta de la un anta gonist puternic al receptorilor dopaminergici D
2, în studiile de
carcinogenitate efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani şi şoareci, s-au observat creşteri
ale incidenţelor adenoamelor glandei pituitare (şoareci), adenoamelor endocrine pancr eatice
(şobolani) şi adenoamelor glandelor mamare (la ambele specii).
Într- un studiu de carcinogenitate cu administrare intramusculară de RISPOLEPT CONSTA efectuat la
şobolani Wistar (Hanovra) (la doze de 5 şi 40 mg/kg/2
săptămâni), s -au observat creşterea incidenţei
tumorilor endocrine pancreatice, ale glandei pituitare şi corticosuprarenale la doza de 40 mg/kg, iar
tumorile glandelor mamare au fost prezente la doze de 5 mg/kg şi 40 mg/kg. Aceste tumori observate
după administrări le orale şi intramuscular e pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit la nivelul
17
receptorilor dopaminergici D2 şi cu hiperprolactinemia. Studiile pe culturi de ţesuturi sugerează că la
om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Hipercalcemia, despre care
se stipulează că ar contribui la creşterea incidenţei tumorilor corticosuprarenale la şobolanii trataţi cu
RISPOLEPT CONSTA, s -a observat la ambele grupe de scheme terapeutice. Nu există dovezi care să
sugereze că hipercalcemia ar putea să det ermine feocromocitom la om.
Adenomul tubular renal a apărut la şobolanii masculi trataţi cu RISPOLEPT CONSTA la
40 mg/kg/2 săptămâni. Nu au apărut tumori renale la grupurile de control tratate cu doza mică, NaCl
0,9%, sau microsferele vehicul. Nu se cunoaşte mecanismul care stă la baza tumorilor renale la
şobolanii masculi Wistar (Hanov ra) trataţi cu RISPOLEPT CONSTA . În studiile de carcinogenitate
efectuate cu risperidonă administrată oral la şobolani Wistar (Wiga) sau la şoareci elveţieni nu a
apărut o creştere a incidenţei tumorilor renale legate de tratament. Studiile efectuate pentru a explora
diferenţele de subtulpină în profilul organului tumoral sugerează că subtulpina Wistar (Hanovra)
implicată în studiul carcinogenităţii diferă substanţial de subtulpina implicată în studiul
carcinogenităţii în cazul administrării orale în ceea ce priveşte modificările renale non-neoplazice
spontane legate de vârstă, creşteri ale valorilor prolactinei serice şi schimbările renale, ca răspuns la
risperidonă. Nu exis tă date care să indice modificări renale la câinii trataţi cronic cu RISPOLEPT
CONSTA.
Nu se cunoaşte relevanţa osteodistrofiei, a tumorilor prolactin- mediate şi a presupuselor tumori renale
legate de subtulpina specifică în ceea ce priveşte riscul la om.
S -a observat iritaţie locală la nivelul locului de injectare la câini şi şobolani după administrarea unor
doze mari de RISPOLEPT CONSTA. Într -un studiu cu administrare intramusculară , cu durata de 24
de luni , cu privire la carcinogenitatea la şobolani, nu s -a observat o creştere a incidenţei tumorilor la
locul injectării fie în grupul la care s- a administrat substanţa activă, fie în cel căruia i s -a administrat
substanţa martor .
Studiile efectuate i n vitro şi in vivo la modelele animale arată că dozele m ari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu o creştere teoretică a riscului de torsadă
a vârfurilor la pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere pentru suspensie injectabilă
poli -(d,l -lactid -co -glicolidă )
Solvent
Polisorbat 20
Carmeloză sodică
Hidrogenofosfat disodic dihidrat
Acid citric anhidru
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu al te medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani la 2-8°C.
18
După reconstituire: stabilitatea fizico-chimică a suspensiei reconstituite a fost demonstrată pentru
24 de ore la 25°C.
Din punct de vedere microbiologic, suspensia reconstituită trebuie utilizată imediat. Dacă nu este
utilizată imediat, timp ul şi condi ţiile de păstrare sunt responsabilitatea utilizatorului şi acest timp nu ar
trebui să depăşească 6 ore la 25°C, decât dacă reconstituirea s- a produs în condiţii controlate şi
validate din punct de v edere aseptic.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra cutia la frigider (2°C - 8°C).
Dacă nu poate fi păstrat la frigider, ambalajul poate fi păstrat la temperatura camerei (la temperaturi
mai mic i de 25°C) maximum 7 zile până la utilizare.
A se păstra în ambalaj original .
Pentru condiţii de păstrare ale medicamentului reconstituit, a se vedea pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Dispozitiv de acces la flacon fără ac
- Un flacon care conţine pulbere pentru suspensie injectabilă cu eliberare prelungită
- Un dispozitiv de acces la flacon West -Medimop Vial Adapter
pentru reconstituire (menţionat ca Vial
Adapter)
- O seringă pre -umplută cu solvent pentru RISPOLEPT CONSTA
- Două ace Teru mo SurGuard 3 pentru injectare intramusculară (un ac securizat 21 G UTW (0,8mm x
25 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul deltoid şi un ac securizat
20 G TW (0,9mm x 51 mm) cu dispozitiv de protecţie a acului pentru administrare în muşchiul
gluteal).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Informaţii importante
------------------------------------------------------------------------\
---------------------------------------------------
RISPOLEPT CONSTA necesită atenţie deosebită pentru fiecare pas din "Instrucţiunile de utilizare",
pentru a asigura administrarea cu succes .
U tilizaţi component ele furnizate
Componentele din această cutie sunt concepute special pentru a fi ut ilizate împreună cu RISPOLEPT
CONSTA. RISPOLEPT CONSTA trebuie reconstitu it doar cu solventul furnizat în ambalaj .
Nu înlocuiţi NICIUN component din cutie .
Nu păstraţi suspensia după reconstituire
Administ raţi doza cât mai repede posibil după reconstituire pentru a evita depunerile .
Administrarea corectă a dozei
T rebuie administrat tot conţinutul
flaconului pentru a asigura administrarea dozei prescrise de
RISPOLEPT CONSTA.
19
A nu se reutiliza . Dispozitivele medicale necesită materiale cu caracteristici specifice pentru a funcţiona
corespunzător. Aceste caracteristici au fost verificate doar pentru o singură utilizare. Orice încercare de
reprocesare a dispozitivului pentru reutilizare ulterioară poate influenţa negativ integritatea
dispozitivului sau poate conduce la o deteriorare a performanţelor.
Con ținutul ambalajului
DISPOZITIV DE UNICĂ FOLOSINŢĂ
Deschiderea
amboului
Vârf
ascuţit
Flacon
Capac
alb
Seringă preumplută
Piston
Diluant
Guler alb
Ac Terumo SurGuard 3
pentru injectare
Dispozitiv
securizat al
acului
Protecţie
transparentă a
acului
Adaptor pentru flacon West-
Medimop Vial Adapter
Microsfere
Capac
colorat
Porţiune evazată
Deltoid
25 mm Gluteal
51 mm
20
Pasul 1
Asamblarea component elor
Scoateţi afară cutia
Conectaţi la flacon adaptorul pentru flacon
Aşteptaţi 30 minute
Scoateţi cutia din
frigider şi lăsaţi -o la
temperatura camerei
pentru cel puţin 30
minute înainte de
reconstituire .
Nu o încălziţi în alt
mod .
Scoateţi capacul
flaconului
Îndepărtaţi capacul
colorat al flaconului .
Ştergeţi vârful dopului
de culoare gri cu un
tampon cu alcool.
L ăsaţi -l să se usuce.
Nu îndepărtaţi dopul de
cauciuc de culoare gri . Pregătiţi adaptorul
pentru flacon
Ţineţi blisterul steril
cum este indicat în
imagine .
Trageţi şi îndepărtaţi
partea de hârtie din
spate.
Nu scoateţi adaptorul
pentru flacon din
blister.
Nu atingeţi deloc
vârful . Acest lucru va
conduce la contaminare .
Con ectaţi la flacon
adaptorul pentru
flacon
Aşezaţi flaconul pe o
suprafaţă dură şi ţineţi
de partea de jos.
Centraţi adaptorul
pentru flacon peste
dopul de cauciuc de
culoare gri . Împingeţi în
jos adaptorul pentru
flacon până când se
fixează corect în
poziţie .
Nu aşezaţi adaptorul
pentru flacon în poziţie
înclinată, deoarece
solventul se poate
scurge atunci când este
transfer at în flacon .
Incorect
21
Conectaţi seringa preumplută la adaptorul pentru flacon
Îndepărtaţi blisterul
s teril
Ţineţi flaconul în
poziţie vertical ă
pentru a împiedica
scurgerea.
Ţineţi de partea de jos
a flaconului şi trageţi
de blisterul steril
pe ntru a -l îndepărta .
Nu scuturaţi .
Nu atingeţi amboul de
pe adaptorul pentru
flacon .
Acest lucru va
conduce la
contaminare .
U tilizaţi prinderea
corespunzătoare
Ţineţi de gulerul alb
localizat la vârful
seringii .
Nu ţineţi seringa de
corpul din sticlă în
timpul asamblării.
Scoateţi capacul
Ţinând de gulerul alb ,
trageţi de capacul alb .
Nu rotiţi sau tăiaţi
capacul alb .
Nu atingeţi vârful
seringii . Acest lucru va
conduce la contaminare .
Partea desfăcută a
capacului se poate
arunca.
Conect aţi seringa la
adaptorul pentru
flacon
Ţineţi de marginea
adaptorului pentru
flacon pentru ca acesta
să fie stabil .
Ţineţi seringa de
gulerul alb apoi
introduceţi vârful în
amboul din adaptorul
pentru flacon.
Nu ţineţi seringa de
corpul din sticlă .
Acest lucru poate
conduce la slăbirea sau
detaşarea gulerului alb.
A ta şaţi seringa la
adaptorul pentru flacon
printr -o mişcare
fermă de rotire în
sensul acelor de
ceasornic până când se
fixează.
Nu strângeţi prea tare.
Dacă este prea strâns,
vârful seringii se poate
rupe .
Pasul 2
Reconstituirea microsferelor
Inject aţi solventul
Inject aţi întreaga cantitate
de solvent din seringă în
flacon .
Suspendaţi microsferele
î n solvent
Ţinând în continuare
pistonul apăsat , scuturaţi
cu putere cel puţin 10
secunde , aşa cum indică
Transferaţi suspensia
în seringă
Întoarceţi flaconul cu
capul în jos. Trageţi uşor
pistonul în jos pentru a
retrage întreg conţinutul
Îndepărtaţi adaptorul
pentru flacon
Ţineţi de gulerul alb al
seringii şi desfaceţi din
adaptorul pentru flacon.
Detaşaţi porţiunea
Incorect
Îndepărtaţi adaptorul flaconului din blisterul
steril numai atunci când
sunteţi gata să îndepărtaţi
c apacul alb de la seringa
preumplută.
sec.
Atunci cand capacul este îndepărtat, seringa arată în acest fel.
22
imaginea.
Verificaţi suspensia.
Cân d este amestecată
corespunzător , suspensia
are un aspect uniform,
gros şi lăptos .
Microsferele vor fi
vizibile în lichid .
Treceţi imediat la pasul
următor pentru ca
suspensia să nu se
sedimenteze.
din flacon în seringă.
perforată a etichetei
flaconului. Aplicaţi
eticheta detaşată pe
seringă pentru
identificare.
Eliminaţi corespunzător
atât flaconul cât şi
adaptorul pentru flacon.
Pasul 3
Ataşaţi acul
Alegeţi acul corespunzător
Alegeţi acul în funcţie de zona
de injectare
(muşchi ul gluteal sau deltoid).
At aşaţi acul
Desfaceţi parţial folia
blister ului şi prindeţi de baza
acului, după cum este indicat în
imagine .
Ţinând de gulerul alb al
seringii , ataşaţi seringa la
amboul acului cu o mişcare
fermă de
rotire în sensul
acelor de ceasorinic până
când se fixează.
Nu atingeţi amboul acului .
Acest lucru va conduce la
contaminare.
Resuspend aţi microsferele
Îndepărtaţi complet folia
blister ului.
Imediat înainte de inject are,
s cuturaţi din nou seringa cu
putere , deoarece este posibil ca
soluţia să se fi sedimentat .
Pasul 4
Injectaţi doza
Îndepărtaţi
protecţia
transparent ă a
acului
Împingeţi
dispozitivul de
Îndepărtaţi bulele
de aer
Ţineţi seringa în
sus şi atingeţi uşor
pentru ca bulele de
aer să se ridice la
Injectaţi
Injectaţi imediat
întreg conţinutul
seringii
intramuscular (im )
în muşchiul gluteal
Introduceţi acul în
dispozitivul de
siguranţă
Cu o mână, aşezaţi
dispozitivul de
siguranţă al acului
Aruncaţi acele în
mod
corespunzător
Verificaţi pentru a
confirma că
dispozitivul de
D eltoid
25 mm Gluteal
51 m m
DUPĂ
Conţinutul flaconului este acum sub presiune. Continuaţi
să ţineţi tija pistonului jos cu
degetul mare.
23
siguranţă al acului
spre seringă,
după cum indică
imaginea. Apoi
ţineţi de gulerul alb
al seringii şi
scoateţi cu atenţie
protecţia
transparent ă a
acului .
Nu răsuciţi
protecţia
transparent ă a
acului , deoarece
amboul se poate
slăbi .
suprafaţă.
Încet şi cu atenţie
împigeţi pistonul în
sus pentru a elimina
aerul.
sau muşchiul
deltoid al
pacientului.
Injectarea gluteală
trebuie făcută în
cadranul supero-
extern al zonei
gluteale .
Nu administraţi
intravenos.
pe o suprafaţă tare
şi plană, la un unghi
de 45 de grade.
Împingeţi în jos cu
o mişcare fermă,
rapidă până când
acul intr ă complet
în dispozitivul de
siguranţă .
Evitaţi înţeparea
cu acul:
Nu utilizaţi ambele
mâini .
Nu scoateţi
intenţionat şi nu
manipulaţi incorect
dispozitivul de
siguranţă al acului .
Nu încercaţi să
îndreptaţi acul sau
să- l introduceţi în
dispozitivul de
si guranţă dacă acul
este îndoit sau
deteriorat .
siguranţă al acului
este bine fixat.
Aruncaţi într -un
container pentru
obiecte ascuţite.
Aruncaţi şi acul
neutilizat furnizat
în cutia
medicamentului.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Janssen Pharmaceutica N.V.,
Turnhoutseweg 30, B -2340 Beerse, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6876/2014/01
6877/2014/01
6878/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei -Septembrie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015.
