AMOXICILINA ARENA 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Fiecare capsulă conţine 250 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Fiecare capsulă conţine 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Capsulă de mărimea 1, cu corp şi capac de culoare alb opac, conţinând o pulbere granulată albă sau
aproape albă.
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Capsulă nr. 0, cu corp şi capac de culoare roz opac, conţinând o pulbere granulată albă sau aproape
albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoxicilină Arena este recomandată pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi
copii (vezi punctele 4.2, 4.4 şi 5.1) :
Indicaţii
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Amigdalită și faring tă streptococică acută
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită acută
• Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
• Pielonefrită acută
• Febră tifoidă şi paratifoidă
• Abces dentar cu celulită răspândită
2
• Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
• Eradicarea Helicobacter pylori
• Boala Lyme
Amoxicilină Arena este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei .
Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Amoxicilină Arena selectată pentru a trata o infecție individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate și posibila susceptibilitate a acestora la substanțele
antibacteriene (vezi pct. 4.4)
• Gravitatea și localizarea infecției
• Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
Durata terapiei trebuie stabilită în funcție de tipul infecției și răspunsul pacientului și, de regulă, ar
trebui sa fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecții necesită perioade mai lungi de tratament (vezi pct.
4.4, referitor la terapia prelungită).
Adulți, adolescenți și copii ≥40 kg
Indicaţie*
Doză*
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută
250 mg până la 500 mgla interval de 8 ore
sau 750 mg până la 1g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe-750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice
500mglainterval de 8 ore, 750 mg până la 1 g
la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe -750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate500mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la
60 de minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt
antibiotic (de exemplu claritromicină,
metronidazol) timp de 7 zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 500mg până la 1 g la
interval de 8 ore, până la maximum 4 g pe zi în
doze divizate, timp de 14 zile (10 până la 21 de
zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg
până la 2 g la interval de 8 ore, până la
maximum 6 g pe zi în doze divizate, timp de 10
până la 30 de zile.
* Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
3
Copii <40 kg
Copiii pot fi trataţi cu Amoxicilină Arena sub formă de capsule.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru
adult .
Doze recomandate:
Indicaţie +
Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Febră tifoidă şi paratifoidă 100mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei o singură doză de 50mg/kg, administrată
oral, cu 30 până la 60 de minute înaintea
procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/ kg şi zi
în trei doze divizate, timp de 10 până la 21
de zile
Stadiu final (implicare sistemică):100 mg/
kg şi zi, în trei doze divizate, timp de 10
până la 30 de zile
+ Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare. *Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar
atunci când doza este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vârstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40 kgCopii < 40 kg#
mai mare de 30 nu este necesară ajustareanu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori
pe zi)
mai mică de 10 maximum500 mgpe zi.15mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică(maxim 500 mg)
#În majoritatea cazurilor este preferată terapia parenterală.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi şi
copii ≥ 40 kg
15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de 15
mg/ kg.
Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/ kg.
4
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală
Amoxicilină maximum 500 mg pe zi .
Insuficiență hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
pct. 4.4 şi 4.8 .
Durata tratamentului
În general tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile după dispariţia simptomelor. În infecţiile
determinate de streptococul beta-hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de 6-10 zile pentru a se
obţine eradicarea.
Mod de administrare
Amoxicilină Arena se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilinei Arena nu este afectată de alimente.
Terapia poate fi începută parenteral în conformitate cu recomandările de doze pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt
medicament beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenție dacă au existat anterior reacții
de hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și
4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate (anafilactoide) grave și
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacții să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină și la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacție alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă și instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit și cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen
implicat (vezi pct. 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul
pacientilor cu infecții ale tractului urinar și infecții severe ale urechii, nasului și gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienții cu disfuncție renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienții cu predispoziție (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi
pct. 4.8).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată în functie de gradul de insuficiență (vezi pct.
4.2).
5
Reacții cutanate
Apariția la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însotit de febră și apariția de pustule
poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8).
Această reacție necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină și reprezintă o contraindicație
pentru orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoza infecțioasa, întrucât apariția unei
iritații morbiliforme a fost asociată acestei afecțiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacția Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala
Lyme (vezi pct. 4.8). Este consecință directă a activității bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei
care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienții trebuie informați că aceasta este
o consecință des întâlnită și, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala
Lyme.
Cresterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creșterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la ușoară la potențial letală (vezi punctul
4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienții care prezintă
diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă
colită asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va
solicita consult medical și va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice
sunt contraindicate în această situație.
Terapie prelungită
Evaluarea periodica a funcției organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea
funcțiilor renală, hepatică și hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creștere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice și de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienții tratați cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil
să fie necesare ajustari ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menține nivelul dorit de
anticoagulare (vezi pct. 4.5 si 4.8).
Cristaluria
La pacienții cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în
cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se
recomandă menținerea consumului de lichide și a debitului urinar la standarde corespunzatoare, pentru
a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacientii cu catetere
vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilitătii cateterelor (vezi pct. 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigațiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentrațiilor plasmatice și urinare de amoxicilină să influențeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentrațiilor mari de amoxicilină din urină, metodele
chimice generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenței glucozei în urina să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezența amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
Informații importante despre excipienți
6
Deoarece conţine: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216),
Amoxicilină Arena poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu:
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreția tubulară renală
de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentrații plasmatice
crescute și prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește
probabilitatea producerii de reacții cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele și alte medicamente bacteriostatice pot influența efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale și antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică,
fără a se raporta interacțiuni. Totusi, în literatura de specialitate sunt menționate cazuri de rate
normalizate internaționale crescute la pacienții care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau
warfarină și cărora le-a fost prescris concomitent și tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombina sau rata normalizată internațională trebuie
monitorizate cu atenție după inițierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 si 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreția de metotrexat, cauzând o posibila creștere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra
funcției de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformații congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii
atunci când beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale asociate tratamentului.
Alăptarea
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantitați mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree și infecție fungică a mucoaselor, astfel încât
este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar
după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilității la om. Studiile la animale
referitoare la toxicitatea asupra funcție de reproducere nu au aratat existența unor efecte asupra
fertilitătii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilității de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje. Totusi, pot apărea reacții adverse (de exemplu reacții alergice, amețeală, convulsii), care pot
influența abilitatea de a conduce vehicule și a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
7
4.8 Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacții adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greața și erupțiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice și urmărirea după punerea pe piatță, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme și organe și sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidența reacțiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 si <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 si <1/100)
Rare (≥1/10000 si <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie
reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului
de protrombină (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate(vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch -Herxheimer (vezi pct. 4.4)..
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi pct.4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic(inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi pct. 4.4).
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi /sau ALT .
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf ,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Nefrită interstiţială
Cristaluria (vezi pct. 4.4 şi 4.9 Supradozaj )
8
*Incidenţa acestor evenimente adverse a fostdeterminată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată amoxi
cilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Deasemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Semne și simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greața, vărsăturile și diareea) și tulburările echilibrelor hidric
și electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu
amoxicilină, care în anumite situații a determinat insuficiență renală. La pacienții cu disfuncție renală
sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 și 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenție specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulația plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regula de liză și moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acțiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relatia farmacocinetică/farmacodinamică
Timpul peste concentrația minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistență
Principalele mecanisme de rezistență la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanței antibacteriene pentru țintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompă de eflux pot cauza sau contribui la
rezistența bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
9
Susceptibilitatii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microor
ganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤Rezistent >
Enterobacteriaceae 81
8
Staphylococcus spp. Notă2
Not ă 2
3 Enterococcus spp.
48
Streptococi din grupele A, B, C şi
G
Notă4
Not ă 4
Streptococcus pneumoniae Notă5
Not ă 5
Streptococi din grupul viridans 0.52
Haemophilus influenzae 26
26
Moraxella catarrhalis Notă7
Not ă 7
Neisseria meningitidis 0.1251
Anaerobi Gram-pozitiv, cu excepţia 8 Clostridium difficile
48
8 Anaerobi Gram-negativ
0.52
Helicobacter pylori 0.1259
0.1259
Pasteurella multocida 11
Valori critice care nu au legătură cu 10 specia
28
1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E. coli şi P. mirabilis ca fiind intermediare.
Când acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI
S ≤ 0.5 mg/l 2 Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la amoxicilină.
Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate medicamentele beta-lactamice. 3 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină
4 Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea
la benzilpenicilină. 5 Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină. Susceptibilitat sa este derivată din CMI a ampicilinei. 6 Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare debeta-
lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente. 7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente
8 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină.
9 Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă . 10 Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4 doze
zilnice (1,5 până la 2 g pe zi ) .
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile
selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe.
După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa rezistenţei
este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii este pusă
la îndoială.
Susce
ptibilitatea la amoxicilină a microorganismelorin vitro
Specii susceptibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
10
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo- negativ
Staphylococcus aureus£
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme inerent rezistente†
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
† Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
£ Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Amoxicilina disociază total în soluție apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid și eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
proportie de 70%. Timpul pâna la atingerea concentrației plasmatice maxime T
max) este de aproximativ
o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoți.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi
C max T * max ASC(0-24ore) T ½
( μg/ ml ) (ore)(μg· oră/ml) (ore)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,3)26,7 ± 4,56 1,36± 0,56
*Medie (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, bio-disponibilitatea (măsurată ca C max şi ASC) este
liniară
proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
11
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0, 4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a
metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în
laptele matern (vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6) .
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi
echivalente de până la 10-25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o
oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/ oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea
unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia
urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv
nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să
depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii
vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi
poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a
avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică
trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Gelatină
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Roşu Allura AC (E 129)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Cutie cu un 2 blistere din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Cutie cu un 2 blistere din PVC/Al a 5 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 5 capsule.
13
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoxicilină Arena 250 mg capsule: 221/2007/01-02
Amoxicilină Arena 500 mg capsule: 222/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Fiecare capsulă conţine 250 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Fiecare capsulă conţine 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Capsulă de mărimea 1, cu corp şi capac de culoare alb opac, conţinând o pulbere granulată albă sau
aproape albă.
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Capsulă nr. 0, cu corp şi capac de culoare roz opac, conţinând o pulbere granulată albă sau aproape
albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoxicilină Arena este recomandată pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi, adolescenţi şi
copii (vezi punctele 4.2, 4.4 şi 5.1) :
Indicaţii
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Amigdalită și faring tă streptococică acută
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită acută
• Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
• Pielonefrită acută
• Febră tifoidă şi paratifoidă
• Abces dentar cu celulită răspândită
2
• Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
• Eradicarea Helicobacter pylori
• Boala Lyme
Amoxicilină Arena este recomandată şi pentru profilaxia endocarditei .
Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale referitoare la utilizarea corespunzătoare a substanţelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de Amoxicilină Arena selectată pentru a trata o infecție individuală trebuie să ia în considerare:
• Microorganismele patogene anticipate și posibila susceptibilitate a acestora la substanțele
antibacteriene (vezi pct. 4.4)
• Gravitatea și localizarea infecției
• Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
Durata terapiei trebuie stabilită în funcție de tipul infecției și răspunsul pacientului și, de regulă, ar
trebui sa fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecții necesită perioade mai lungi de tratament (vezi pct.
4.4, referitor la terapia prelungită).
Adulți, adolescenți și copii ≥40 kg
Indicaţie*
Doză*
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută
250 mg până la 500 mgla interval de 8 ore
sau 750 mg până la 1g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe-750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice
500mglainterval de 8 ore, 750 mg până la 1 g
la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe -750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate500mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la
60 de minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt
antibiotic (de exemplu claritromicină,
metronidazol) timp de 7 zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 500mg până la 1 g la
interval de 8 ore, până la maximum 4 g pe zi în
doze divizate, timp de 14 zile (10 până la 21 de
zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg
până la 2 g la interval de 8 ore, până la
maximum 6 g pe zi în doze divizate, timp de 10
până la 30 de zile.
* Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
3
Copii <40 kg
Copiii pot fi trataţi cu Amoxicilină Arena sub formă de capsule.
La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se administreze doza recomandată pentru
adult .
Doze recomandate:
Indicaţie +
Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Febră tifoidă şi paratifoidă 100mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei o singură doză de 50mg/kg, administrată
oral, cu 30 până la 60 de minute înaintea
procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/ kg şi zi
în trei doze divizate, timp de 10 până la 21
de zile
Stadiu final (implicare sistemică):100 mg/
kg şi zi, în trei doze divizate, timp de 10
până la 30 de zile
+ Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare. *Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar
atunci când doza este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vârstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40 kgCopii < 40 kg#
mai mare de 30 nu este necesară ajustareanu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori pe zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori
pe zi)
mai mică de 10 maximum500 mgpe zi.15mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică(maxim 500 mg)
#În majoritatea cazurilor este preferată terapia parenterală.
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi şi
copii ≥ 40 kg
15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de 15
mg/ kg.
Pentru a reface concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15 mg/ kg.
4
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală
Amoxicilină maximum 500 mg pe zi .
Insuficiență hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
pct. 4.4 şi 4.8 .
Durata tratamentului
În general tratamentul trebuie continuat timp de 2-3 zile după dispariţia simptomelor. În infecţiile
determinate de streptococul beta-hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de 6-10 zile pentru a se
obţine eradicarea.
Mod de administrare
Amoxicilină Arena se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilinei Arena nu este afectată de alimente.
Terapia poate fi începută parenteral în conformitate cu recomandările de doze pentru forma
farmaceutică cu administrare intravenoasă şi continuată cu o formă farmaceutică cu administrare orală.
A se înghiţi capsula cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt
medicament beta-lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacții de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenție dacă au existat anterior reacții
de hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și
4.8).
La pacienții tratați cu penicilină au fost raportate reacții de hipersensibilitate (anafilactoide) grave și
ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacții să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină și la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacție alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă și instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecții, cu excepția cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit și cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen
implicat (vezi pct. 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul
pacientilor cu infecții ale tractului urinar și infecții severe ale urechii, nasului și gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienții cu disfuncție renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienții cu predispoziție (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi
pct. 4.8).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală, doza trebuie ajustată în functie de gradul de insuficiență (vezi pct.
4.2).
5
Reacții cutanate
Apariția la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însotit de febră și apariția de pustule
poate reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8).
Această reacție necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină și reprezintă o contraindicație
pentru orice administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoza infecțioasa, întrucât apariția unei
iritații morbiliforme a fost asociată acestei afecțiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacția Jarisch-Herxheimer
Reacția Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala
Lyme (vezi pct. 4.8). Este consecință directă a activității bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei
care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienții trebuie informați că aceasta este
o consecință des întâlnită și, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala
Lyme.
Cresterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creșterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la ușoară la potențial letală (vezi punctul
4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienții care prezintă
diaree în timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă
colită asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va
solicita consult medical și va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice
sunt contraindicate în această situație.
Terapie prelungită
Evaluarea periodica a funcției organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea
funcțiilor renală, hepatică și hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creștere a valorilor serice ale
enzimelor hepatice și de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienții tratați cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil
să fie necesare ajustari ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menține nivelul dorit de
anticoagulare (vezi pct. 4.5 si 4.8).
Cristaluria
La pacienții cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în
cazul terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se
recomandă menținerea consumului de lichide și a debitului urinar la standarde corespunzatoare, pentru
a reduce posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacientii cu catetere
vezicale, se recomandă verificarea în mod regulat a permeabilitătii cateterelor (vezi pct. 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigațiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentrațiilor plasmatice și urinare de amoxicilină să influențeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentrațiilor mari de amoxicilină din urină, metodele
chimice generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenței glucozei în urina să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezența amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
Informații importante despre excipienți
6
Deoarece conţine: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216),
Amoxicilină Arena poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu:
Probenecid
Nu se recomandă utilizarea concomitentă cu probenecid. Probenecidul scade secreția tubulară renală
de amoxicilină. Utilizarea concomitentă de probenecid poate determina concentrații plasmatice
crescute și prelungite de amoxicilină.
Alopurinol
Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate crește
probabilitatea producerii de reacții cutanate alergice.
Tetracicline
Tetraciclinele și alte medicamente bacteriostatice pot influența efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale și antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică,
fără a se raporta interacțiuni. Totusi, în literatura de specialitate sunt menționate cazuri de rate
normalizate internaționale crescute la pacienții care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau
warfarină și cărora le-a fost prescris concomitent și tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară
administrarea concomitentă, timpul de protrombina sau rata normalizată internațională trebuie
monitorizate cu atenție după inițierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil
să fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 si 4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreția de metotrexat, cauzând o posibila creștere a nivelului de toxicitate a
acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra
funcției de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformații congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii
atunci când beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale asociate tratamentului.
Alăptarea
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantitați mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree și infecție fungică a mucoaselor, astfel încât
este posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar
după ce medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilității la om. Studiile la animale
referitoare la toxicitatea asupra funcție de reproducere nu au aratat existența unor efecte asupra
fertilitătii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilității de a conduce vehicule și de a folosi
utilaje. Totusi, pot apărea reacții adverse (de exemplu reacții alergice, amețeală, convulsii), care pot
influența abilitatea de a conduce vehicule și a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
7
4.8 Reacţii adverse
Cele mai des raportate reacții adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greața și erupțiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice și urmărirea după punerea pe piatță, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme și organe și sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidența reacțiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 si <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 si <1/100)
Rare (≥1/10000 si <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie
reversibilă şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului
de protrombină (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate(vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch -Herxheimer (vezi pct. 4.4)..
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi pct.4.4).
Tulburări gastro-intestinale
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Colită asociată tratamentului cu antibiotic(inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi pct. 4.4).
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi /sau ALT .
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Date din cadrul studiilor clinice
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Date după punerea pe piaţă
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf ,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Nefrită interstiţială
Cristaluria (vezi pct. 4.4 şi 4.9 Supradozaj )
8
*Incidenţa acestor evenimente adverse a fostdeterminată în cadrul studiilor clinice la care au
participat aproximativ 6000 de pacienţi adulţi, adolescenţi şi copii cărora le-a fost administrată amoxi
cilină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Deasemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
4.9 Supradozaj
Semne și simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greața, vărsăturile și diareea) și tulburările echilibrelor hidric
și electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu
amoxicilină, care în anumite situații a determinat insuficiență renală. La pacienții cu disfuncție renală
sau la cei cărora li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 și 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicației
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenție specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulația plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; codul ATC: J01CA04.
Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regula de liză și moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acțiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relatia farmacocinetică/farmacodinamică
Timpul peste concentrația minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistență
Principalele mecanisme de rezistență la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanței antibacteriene pentru țintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompă de eflux pot cauza sau contribui la
rezistența bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
9
Susceptibilitatii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microor
ganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤Rezistent >
Enterobacteriaceae 81
8
Staphylococcus spp. Notă2
Not ă 2
3 Enterococcus spp.
48
Streptococi din grupele A, B, C şi
G
Notă4
Not ă 4
Streptococcus pneumoniae Notă5
Not ă 5
Streptococi din grupul viridans 0.52
Haemophilus influenzae 26
26
Moraxella catarrhalis Notă7
Not ă 7
Neisseria meningitidis 0.1251
Anaerobi Gram-pozitiv, cu excepţia 8 Clostridium difficile
48
8 Anaerobi Gram-negativ
0.52
Helicobacter pylori 0.1259
0.1259
Pasteurella multocida 11
Valori critice care nu au legătură cu 10 specia
28
1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E. coli şi P. mirabilis ca fiind intermediare.
Când acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI
S ≤ 0.5 mg/l 2 Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la amoxicilină.
Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate medicamentele beta-lactamice. 3 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină
4 Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea
la benzilpenicilină. 5 Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină. Susceptibilitat sa este derivată din CMI a ampicilinei. 6 Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare debeta-
lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente. 7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente
8 Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină.
9 Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă . 10 Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4 doze
zilnice (1,5 până la 2 g pe zi ) .
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile
selectate, fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe.
După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa rezistenţei
este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii este pusă
la îndoială.
Susce
ptibilitatea la amoxicilină a microorganismelorin vitro
Specii susceptibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
10
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo- negativ
Staphylococcus aureus£
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Altele:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme inerent rezistente†
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
† Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
£ Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Amoxicilina disociază total în soluție apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită rapid și eficient dacă este
administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în
proportie de 70%. Timpul pâna la atingerea concentrației plasmatice maxime T
max) este de aproximativ
o oră.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoți.
Mai jos sunt prezentate rezultatele farmacocinetice pentru un studiu, în care o doză de amoxicilină de
250 mg a fost administrată preprandial de trei ori pe zi grupurilor de voluntari sănătoşi
C max T * max ASC(0-24ore) T ½
( μg/ ml ) (ore)(μg· oră/ml) (ore)
3,3 ± 1,12 1,5 (1,0-2,3)26,7 ± 4,56 1,36± 0,56
*Medie (interval)
În intervalul de doze de 250 până la 3000 mg, bio-disponibilitatea (măsurată ca C max şi ASC) este
liniară
proporţional cu doza. Absorbţia nu este influenţată de ingestia simultană de alimente.
11
Pentru eliminarea amoxicilinei poate fi folosită hemodializa.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0, 4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a
metaboliţilor medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în
laptele matern (vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6) .
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi
echivalente de până la 10-25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o
oră şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/ oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la
70% din doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea
unei singure doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia
urinară este 50-85% pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia amoxicilinei (vezi punctul 4.5).
Vârsta
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copii cu vârste
cuprinse între 3 luni şi 2 ani, copii mai mari, adolescenţi şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv
nou-născuţii prematuri) în prima săptămână de viaţă frecvenţa de administrare nu trebuie să
depăşească două administrări pe zi, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Întrucât pacienţii
vârstnici sunt mai predispuşi să aibă funcţie renală deficitară, doza trebuie selectată cu atenţie şi
poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
În urma administrării orale de amoxicilină la subiecţi sănătoşi de sex masculin şi feminin, sexul nu a
avut un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total al amoxicilinei serice scade proporţional cu scăderea funcţiei renale (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică
Dozele pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie selectate cu atenţie, iar funcţia hepatică
trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Gelatină
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Conţinutul capsulei
Celuloză microcristalină
Talc
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Dioxid de titan (E 171)
Galben de chinolină (E 104)
Roşu Allura AC (E 129)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amoxicilină Arena 250 mg capsule
Cutie cu un 2 blistere din PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Amoxicilină Arena 500 mg capsule
Cutie cu un 2 blistere din PVC/Al a 5 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 5 capsule.
13
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoxicilină Arena 250 mg capsule: 221/2007/01-02
Amoxicilină Arena 500 mg capsule: 222/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
