INDAPAMID LPH 2,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
INDAPAMID LPH 2,5 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine indapamidă 2,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 104,3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, biconvexe, de formă rotundă, cu suprafață netedă, margini intacte, cu diametrul de
7 mm, inscripţionate pe una din feţe cu „2,5”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doza zilnică recomandată este de un comprimat, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de apă,
fără a fi mestecat. Efectul antihipertensiv al Indapamid LPH se instalează treptat şi atinge maximul după
câteva luni de tratament.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte. Dacă nu
se obţine o reducere suficientă a valorilor tensiunii arteriale cu un singur comprimat de Indapamid LPH, se
poate adăuga şi un alt agent antihipertensiv, cum ar fi beta-blocante, inhibitori ECA, metildopa, clonidină şi
alţi agenţi blocanţi adrenergici.
Nu s-a raportat hipertensiune de rebound la întreruperea tratamentului cu indapamidă.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
2
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată.
Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4)
La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamid LPH 2,5 mg în cazul în care funcţia renală este normală sau
doar uşor alterată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi
Indapamid LPH 2,5 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi
datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
ATENŢIONĂRI SPECIALE
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE
Echilibrul hidro-electrolitic
Natremie
Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament
diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei plasmatice
de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială monitorizarea la intervale de timp regulate,
chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe
populaţionale cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente,
pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste
cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.
3
De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT, congenitală
sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.
În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de potasiu.
Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după începerea
tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi
tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui
hiperparatiroidism nediagnosticat.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemie
La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acid uric
La pacienţii cu hiperuricemie poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţie renală şi diuretice
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate conduce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi
creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu funcţie
renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Este necesară prudenţă la sportivi, deoarece acest medicament conţine o substanţă activă care poate induce
pozitivarea testelor anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
ASOCIERI NERECOMANDATE
Litiu
Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj,
ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este necesară utilizarea
unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Diuretice
Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina
hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).
4
ASOCIERI CARE NECESITĂ PRECAUŢII LA UTILIZARE
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
- unele antipsihotice:
- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină);
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
- butirofenone (droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se
monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de
producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se
monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al
ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA,
eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi
(administraţi sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă
este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare în special în cazul tratamentului digitalic administrat
concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
5
Digitalice
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea potasemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
ASOCIERI CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie (în special la
pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat) sau hiperkaliemie. Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate
şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale
funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformin atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la
femei.
Substanţe de contrast iodate
În cazul prezenţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special
când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în
absenţa depleţiei de apă/sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeile gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina ischemie
feto-placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Nu se recomandă alăptarea (indapamida se excretă în laptele matern).
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamid LPH 2,5 mg nu afectează vigilenţa, dar pot exista reacţii individuale legate de scăderea tensiunii
arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. În
acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, incluzând indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse clasificate
în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincope.
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută:
- în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
- hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eri
tematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.5)
- creşterea glicemiei şi uricemiei în timpul tratamentului: oportunitatea utilizării acestor diuretice la pacienţii cu
gută sau diabet zaharat trebuie evaluată atent.
7
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost observată la
25% dintre pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 10%
dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a
concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad
mare de risc (vezi punctul 4.4)
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară:
incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 16 ori doza terapeutică
recomandată.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipokaliemie).
Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă, confuzie,
poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru specializat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu acţiune de intensitate redusă, exclusiv tiazide; sulfonamide; codul
ATC: C03BA11.
Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice.
Administrarea unei doze zilnice de 2.5 mg indapamidă la om exercită un efect antihipertensiv susţinut la
pacienţii hipertensivi.
Studiile doză-efect au demonstrat că, la doza de 2,5 mg pe zi, efectul antihipertensiv este maxim și efectul
diuretic este subclinic.
La această doză antihipertensivă de 2,5 mg pe zi, indapamida reduce hiperreactivitatea vasculară la
noradrenalină în cazul pacientilor hipertensivi şi scade rezistenţa arteriolară şi periferică totală.
Mecanismul vascular de acţiune al indapamidei constă în:
- o reducere a contractilității mușchiului neted vascular, ca urmare a unei modificări a schimburilor
transmembranare de ioni, în special a celor de calciu;
- vasodilatație datorită stimulării sintezei de prostaglandină PGE
2 și prostaciclină PGI2 cu rol
vasodilatator și antiagregant;
- potențarea acțiunii vasodilatatoare a bradikininei.
8
De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung
cu indapamidă:
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;
- nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.
Asocierea indapamidei cu alţi agenţi antihipertensivi (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu,
inhibitori ECA) îmbunătăţeşte controlul hipertensiunii arteriale şi creşte procentul respondenţilor, raportat la
monoterapie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului
gastro-intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament
absorbită.
Biodisponibilitatea indapamidei este mare (93%).
Timpul necesar atingerii concentratiei plasmatice maxime (T
max) variază între 1-2 ore de la administrarea
unei doze de 2,5 mg indapamidă.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.
Eliminare
Clearance-ul renal reprezintă 60-80% din clearance-ul total.
Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 - 8000 ori mai mari decât doza
terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale
intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal
au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate şi carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Povidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
9
Macrogol /PEG 3350
Dioxid de titan (E 171)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.
Bd.Theodor Pallady nr.44B, sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6303/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
INDAPAMID LPH 2,5 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine indapamidă 2,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 104,3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, biconvexe, de formă rotundă, cu suprafață netedă, margini intacte, cu diametrul de
7 mm, inscripţionate pe una din feţe cu „2,5”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Doza zilnică recomandată este de un comprimat, preferabil dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de apă,
fără a fi mestecat. Efectul antihipertensiv al Indapamid LPH se instalează treptat şi atinge maximul după
câteva luni de tratament.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte. Dacă nu
se obţine o reducere suficientă a valorilor tensiunii arteriale cu un singur comprimat de Indapamid LPH, se
poate adăuga şi un alt agent antihipertensiv, cum ar fi beta-blocante, inhibitori ECA, metildopa, clonidină şi
alţi agenţi blocanţi adrenergici.
Nu s-a raportat hipertensiune de rebound la întreruperea tratamentului cu indapamidă.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
2
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată.
Pacienţi vârstnici (vezi pct. 4.4)
La pacienţii vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapamid LPH 2,5 mg în cazul în care funcţia renală este normală sau
doar uşor alterată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi
Indapamid LPH 2,5 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi
datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
ATENŢIONĂRI SPECIALE
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică, în
special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilizare
Au fost raportate cazuri de apariţie a reacţiilor de fotosensibilitate legate de tratamentul cu diuretice tiazidice
sau cu substanţe înrudite cu acestea (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilitate în timpul
tratamentului, acesta trebuie oprit. Dacă este absolut necesară reluarea tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţiile UVA.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE
Echilibrul hidro-electrolitic
Natremie
Natremia trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului, apoi la intervale de timp regulate. Orice tratament
diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei plasmatice
de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială monitorizarea la intervale de timp regulate,
chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vârstnici şi cu ciroză hepatică (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
Kaliemie
Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice şi
înrudite cu acestea. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe
populaţionale cu risc crescut, adică pacienţii vârstnici, subnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente,
pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, pacienţii coronarieni şi cei cu insuficienţă cardiacă. În aceste
cazuri, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a digitalicelor şi riscul de apariţie a aritmiilor.
3
De asemenea, pacienţii care prezintă pe electrocardiogramă (ECG) prelungirea intervalului QT, congenitală
sau iatrogenă, prezintă risc de apariţie a hipokaliemiei. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, de tipul torsadei vârfurilor, potenţial letală.
În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice de potasiu.
Primul control al concentraţiei plasmatice de potasiu trebuie efectuat în prima săptămână după începerea
tratamentului.
În caz de hipokaliemie, se recomandă corectarea acesteia.
Calcemie
Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina o creştere uşoară şi
tranzitorie a concentraţiei plasmatice de calciu. Hipercalcemia manifestă se poate datora preexistenţei unui
hiperparatiroidism nediagnosticat.
Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.
Glicemie
La pacienţii cu diabet zaharat, monitorizarea glicemiei are importanţă majoră, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acid uric
La pacienţii cu hiperuricemie poate creşte frecvenţa crizelor de gută.
Funcţie renală şi diuretice
Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este normală sau doar uşor
alterată (creatininemia sub 25 mg/l, şi anume 220 µmol/l pentru un adult). La pacienţii vârstnici, valorile
creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi de sodiu indusă de iniţierea tratamentului diuretic, determină
scăderea filtrării glomerulare. Aceasta poate conduce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi
creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nicio consecinţă la pacienţii cu funcţie
renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.
Sportivi
Este necesară prudenţă la sportivi, deoarece acest medicament conţine o substanţă activă care poate induce
pozitivarea testelor anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
ASOCIERI NERECOMANDATE
Litiu
Asocierea indapamidei cu litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice de litiu cu semne de supradozaj,
ca în cazul unui regim desodat (scade excreţia urinară de litiu). Cu toate acestea, dacă este necesară utilizarea
unui diuretic, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
Diuretice
Nu este recomandată administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina
hipokaliemie (bumetanidă, furosemid, piretanidă, tiazide şi xipamidă).
4
ASOCIERI CARE NECESITĂ PRECAUŢII LA UTILIZARE
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă);
- unele antipsihotice:
- neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină);
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă);
- butirofenone (droperidol, haloperidol);
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Se
monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înainte de a introduce în medicaţie aceste
asocieri. Se recomandă monitorizarea clinică, a electroliţilor plasmatici şi a ECG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu determină torsada vârfurilor.
AINS (administrate sistemic), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze mari de acid salicilic
(≥ 3g/zi)
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. La pacienţii deshidrataţi, există riscul de
producere a insuficienţei renale acute (scade filtrarea glomerulară). Se recomandă hidratarea pacientului; se
monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA)
Risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută când tratamentul cu inhibitor al
ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră
renală).
În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială, când tratamentul cu diuretice administrat anterior a
determinat depleţie de sodiu, este necesară:
- fie întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA şi
dacă este necesar reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
- fie administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă, se începe cu doze foarte mici de inhibitor al ECA,
eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatinină plasmatică) în cursul primelor
săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.
Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), gluco- şi mineralocorticoizi
(administraţi sistemic), tetracosactidă, laxative stimulante
Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi corectarea acesteia dacă
este nevoie. Aceste măsuri se iau în considerare în special în cazul tratamentului digitalic administrat
concomitent. Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen
Creşterea efectului antihipertensiv.
Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
5
Digitalice
Hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor.
Se recomandă monitorizarea potasemiei, a ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
ASOCIERI CARE TREBUIE LUATE ÎN CONSIDERARE
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Chiar dacă asocierile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie (în special la
pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat) sau hiperkaliemie. Kaliemia şi ECG trebuie monitorizate
şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformin
Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformin, datorită unei posibile insuficienţe renale
funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza
metformin atunci când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la
femei.
Substanţe de contrast iodate
În cazul prezenţei deshidratării determinată de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special
când sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
Calciu (săruri de calciu)
Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării urinare de calciu.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar şi în
absenţa depleţiei de apă/sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)
Scad efectul antihipertensiv al indapamidei (retenţie de apă/sodiu datorată corticosteroizilor).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca o regulă generală, trebuie evitată administrarea diureticelor la femeile gravide şi nu trebuie utilizate
niciodată pentru a trata edemele fiziologice apărute în timpul sarcinii. Diureticele pot determina ischemie
feto-placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Nu se recomandă alăptarea (indapamida se excretă în laptele matern).
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Indapamid LPH 2,5 mg nu afectează vigilenţa, dar pot exista reacţii individuale legate de scăderea tensiunii
arteriale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii cu un alt medicament antihipertensiv. În
acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele tiazidice şi înrudite, incluzând indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse clasificate
în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezii.
Cu frecvenţă necunoscută: sincope.
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: torsada vârfurilor (potenţial letală) (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: insuficienţă renală.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută:
- în caz de insuficienţă hepatică există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
- hepatită, valori crescute ale enzimelor hepatice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice.
Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papuloase.
Mai puţin frecvente: purpură.
Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Steven Johnson.
Cu frecvenţă necunoscută: posibilitatea agravării lupusului eri
tematos sistemic preexistent.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută:
- prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (vezi pct. 4.4 şi 4.5)
- creşterea glicemiei şi uricemiei în timpul tratamentului: oportunitatea utilizării acestor diuretice la pacienţii cu
gută sau diabet zaharat trebuie evaluată atent.
7
Tulburări metabolice şi de nutriţie
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului < 3,4 mmol/l) a fost observată la
25% dintre pacienţii studiaţi şi o concentraţie plasmatică a potasiului < 3,2 mmol/l a fost observată la 10%
dintre pacienţi, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a
concentraţiei plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- depleţia de potasiu cu hipokaliemie poate fi gravă în special la anumite categorii de populaţie cu grad
mare de risc (vezi punctul 4.4)
- hiponatremie cu hipovolemie, responsabile de deshidratare şi de hipotensiunea arterială ortostatică.
Pierderea concomitentă de ioni de clor poate determina alcaloză metabolică compensatorie secundară:
incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Indapamida nu a demonstrat toxicitate la doze de până la 40 mg, adică de 16 ori doza terapeutică
recomandată.
Semnele intoxicaţiei acute se manifestă prin dezechilibre hidro-electrolitice (hiponatremie şi hipokaliemie).
Clinic, pot surveni greaţă, vărsături, hipotensiune arterială, crampe musculare, vertij, somnolenţă, confuzie,
poliurie sau oligurie posibil până la anurie (prin hipovolemie).
Tratament
Măsurile terapeutice imediate constau în eliminarea rapidă a substanţei(lor) ingerate prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat, urmate de reechilibrare hidro-electrolitică într-un centru specializat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu acţiune de intensitate redusă, exclusiv tiazide; sulfonamide; codul
ATC: C03BA11.
Indapamida este un derivat sulfonamidic cu un inel indolic înrudită farmacologic cu diureticele tiazidice.
Administrarea unei doze zilnice de 2.5 mg indapamidă la om exercită un efect antihipertensiv susţinut la
pacienţii hipertensivi.
Studiile doză-efect au demonstrat că, la doza de 2,5 mg pe zi, efectul antihipertensiv este maxim și efectul
diuretic este subclinic.
La această doză antihipertensivă de 2,5 mg pe zi, indapamida reduce hiperreactivitatea vasculară la
noradrenalină în cazul pacientilor hipertensivi şi scade rezistenţa arteriolară şi periferică totală.
Mecanismul vascular de acţiune al indapamidei constă în:
- o reducere a contractilității mușchiului neted vascular, ca urmare a unei modificări a schimburilor
transmembranare de ioni, în special a celor de calciu;
- vasodilatație datorită stimulării sintezei de prostaglandină PGE
2 și prostaciclină PGI2 cu rol
vasodilatator și antiagregant;
- potențarea acțiunii vasodilatatoare a bradikininei.
8
De asemenea, s-a arătat că la pacienţii cu hipertensiune arterială, tratamentul pe termen scurt, mediu şi lung
cu indapamidă:
- nu interferă cu metabolismul lipidic: trigliceridele, LDL-colesterolul şi HDL-colesterolul;
- nu interferă cu metabolismul glucidic, nici măcar la pacienţii diabetici hipertensivi.
Asocierea indapamidei cu alţi agenţi antihipertensivi (beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu,
inhibitori ECA) îmbunătăţeşte controlul hipertensiunii arteriale şi creşte procentul respondenţilor, raportat la
monoterapie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Cantitatea de indapamidă eliberată este absorbită rapid şi în totalitate la nivelul tractului
gastro-intestinal. Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament
absorbită.
Biodisponibilitatea indapamidei este mare (93%).
Timpul necesar atingerii concentratiei plasmatice maxime (T
max) variază între 1-2 ore de la administrarea
unei doze de 2,5 mg indapamidă.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a indapamidei este de 79%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 14-24 ore (cu o medie de 18 ore).
Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 7 zile.
Administrarea repetată nu determină acumularea medicamentului.
Eliminare
Clearance-ul renal reprezintă 60-80% din clearance-ul total.
Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
La pacienţii cu insuficienţă renală parametrii farmacocinetici nu sunt modificaţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Cele mai mari doze administrate oral la diverse specii de animale (de 40 - 8000 ori mai mari decât doza
terapeutică) au evidenţiat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele simptome ale
intoxicaţiei în timpul studiilor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos sau intraperitoneal
au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, şi anume bradipnee şi vasodilataţie periferică.
Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate şi carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
Povidonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
9
Macrogol /PEG 3350
Dioxid de titan (E 171)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.
Bd.Theodor Pallady nr.44B, sector 3, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6303/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
