BISOGAMMA 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat (2:1) 5 mg.
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat (2:1) 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde („snap-tab”), de culoare galben deschis, prevăzute cu o linie mediană care are
rol de divizare în doze egale pe una din fețe.
Bisogamma10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde („snap-tab”), de culoare bej-maro, prevăzute cu cu o linie mediană care are rol
de divizare în doze egale pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul bolii cardiace ischemice (angină pectorală).
4.2 Doze şi mod de administrare
În general, tratamentul trebuie să urmeze o schemă terapeutică gradată, începând cu o doză mică, ce trebuie
crescută treptat. În fiecare caz, doza trebuie determinată individual, în funcţie de frecvenţa cardiacă şi
eficacitatea terapeutică.
2
Adulți: Doza recomandată în ambele indicații este 5 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat pe zi.
Doza maximă recomandată este 20 mg pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Este interzisă întreruperea bruscă a tratamentului, deoarece poate determina recidiva tranzitorie a stării.
În special la pacienţii cu angină pectorală, tratamentul nu trebuie întrerupt brusc. Doza trebuie redusă gradat.
Grupe speciale de pacienți
Insuficienţă hepatică şi/sau renală
La pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale uşoare sau moderate, ajustarea dozelor nu este, în general,
necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/minut) şi la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă, doza zilnică nu trebuie să depăşească 10 mg bisoprolol fumarat.
Există date limitate privind utilizarea bisoprololului la pacienții care efectuează ședințe de dializă, dar nu
există date care să recomande ajustarea dozei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii și adolescenți
Nu există experienţă clinică privind administrarea de bisoprolol la copii şi adolescenţi; de aceea,
Bisogamma nu ar trebui utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Este preferabil să se administreze comprimatele filmate dimineaţa, pe stomacul gol sau împreună cu micul
dejun, nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
- insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de insuficiență cardiacă decompensată, ce necesită
tratament inotrop intravenos
- şoc cardiogen
- bloc atrioventricular de gradul II sau III
- boala nodului sinusal
- bloc sino-atrial
- bradicardie simptomatică (anterioară tratamentului, frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 50 bătăi pe
minut)
- hipotensiune arterială simptomatică (tensiunea sistolică mai mică de 90 mmHg)
- astm bronşic sever sau boală pulmonară cronică obstructivă severă
- afecţiuni arteriale periferice sau forme severe de sindrom Raynaud
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
- acidoză metabolică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc, mai ales la pacienţii cu angină pectorală, deoarece poate
determina deteriorarea stării pacientului, cu excepția cazurilor speciale (vezi pct. 4.2).
Se impune monitorizarea medicală atentă în caz de:
- diabet zaharat cu fluctuații mari ale valorilor glicemiei (simptomele hipoglicemiei pot fi mascate - de
exemplu, tahicardie, palpitații sau transpirații)
3
- diete alimentare restrictive
- tratament de desensibilizare în desfășurare. Similar altor beta-blocante, bisoprololul poate crește atât
sensibilitatea la alergeni, cât și severitatea reacțiilor anafilactice. Este posibil ca utilizarea adrenalinei în
astfel de cazuri să nu dea întotdeauna rezultatele terapeutice așteptate.
- bloc atrioventricular de gradul I
- angina Prinzmetal
- boală ocluzivă arterială periferică (agravarea simptomelor poate apărea în special la începutul
tratamentului).
La pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de psoriazis, blocantele beta-adrenergice (de
exemplu, bisoprolol) vor fi prescrise numai după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu.
În timpul tratamentului cu bisoprolol, simptomele tireotoxicozei pot fi mascate.
La pacienţii cu feocromocitom, bisoprololul trebuie administrat înainte de blocarea receptorilor alfa.
La pacienţii cărora li se efectuează anestezie generală, blocarea receptorilor beta reduce incidenţa aritmiilor
şi a ischemiei miocardice în timpul inducţiei şi intubării şi în perioada post-operatorie. Perioperator, este
recomandată în mod frecvent menţinerea blocării receptorilor beta. Anestezistul trebuie să ştie de blocarea
receptorilor beta, din cauza potenţialelor interacţiuni cu alte medicamente, din care pot rezulta bradiaritmii,
atenuarea tahicardiei reflexe şi scăderea capacităţii reflexe de compensare a pierderii de sânge. Dacă se
consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocante înainte de intervenţia chirurgicală, aceasta
trebuie făcută treptat şi încheiată cu 48 de ore înainte de anestezie.
În astmul bronşic sau în altă boală pulmonară obstructivă cronică simptomatică, este recomandat tratament
concomitent cu bronhodilatatoare. Ocazional, la pacienţii cu astm bronşic poate apărea o creştere a
rezistenţei căilor respiratorii, prin urmare poate fi necesară creşterea dozei de beta2- stimulante.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai canalelor de calciu de tip verapamil şi, într-o măsură mai mică, de tip diltiazem
Influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de
verapamil la pacienţii sub tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc
atrio-ventricular.
Medicamente ce acţionează la nivel central (de exemplu clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină)
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală poate scădea tonusul central
simpatic (reducerea ritmului şi debitului cardiac, vasodilataţie). Întreruperea bruscă a acestora, mai ales dacă
este efectuată înaintea întreruperii beta-blocantelor, poate creşte riscul efectului de "rebound" al
hipertensiunii arteriale.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai canalelor de calciu de tip dihidropiridină (de exemplu: nifedipină, felodipină şi amlodipină)
Administrarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă o creştere a
riscului de deteriorare ulterioară a funcţiei de pompă a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu quinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă,
propafenonă)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potenţat, şi efectul negativ inotrop crescut.
Medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu: amiodaronă)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potenţat.
4
Medicamente parasimpatomimetice
Utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-ventricular şi riscul de bradicardie.
Beta-blocanţi topici (de exemplu picături de ochi pentru tratamentul glaucomului)
Pot potenţa efectul sistemic al bisoprololului.
Insulină şi medicamente antidiabetice orale
Creşte efectul scăderii glicemiei. Blocada beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.
Anestezice
Atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială (pentru informaţii suplimentare
despre anestezia generală vezi pct. 4.4).
Glicozide digitalice
Scăderea ritmului cardiac, creşterea timpul de conducere atrio-ventricular.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu: isoprenalină, dobutamină)
Utilizarea concomitentă cu bisoprolol poate scădea efectul ambelor medicamente.
Simpatomimetice care activează adrenoreceptorii alfa şi beta (de exemplu: noradrenalină, adrenalină)
Asocierea cu bisoprolol poate determina efecte vasoconstrictoare mediate prin receptorii alfa-adrenergici, ce
pot determina creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei intermitente. Aceste interacţiuni pot
apărea mai ales în cazul beta-blocantelor neselective.
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu, inhibitori ECA, hidralazină, diuretice, rezerpină,
guanfacină) și alte medicamente cu efect potenţial de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu:
antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine): co-administrarea poate creşte riscul de hipotensiune
arterială.
Administrarea concomitentă a derivaților de ergotamină și Bisogamma poate determina agravarea
tulburărilor circulației periferice.
Rifampicina poate să scadă efectul antihipertensiv al Bisogamma.
Cimetidina poate potența efectul Bisogamma.
Asocieri ce trebuie luate în considerare
Meflochină
Risc crescut de bradicardie.
Inhibitori ai monoaminoxidazei (cu excepţia inhibitorilor MAO-B)
Efect hipotensor accentuat al beta-blocantelor dar, de asemenea, risc de producere al puseului hipertensiv.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Efectele farmacologice ale bisoprololului pot fi dăunătoare asupra sarcinii şi/sau asupra fătului/nou-
născutului. În general, blocanţii receptorilor beta adrenergici reduc irigarea placentei, efect asociat cu retard
5
de creştere, deces intrauterin, avort sau naştere prematură. La fetus sau la nou născut pot apărea reacţii
adverse (de exemplu hipoglicemia şi bradicardia).
Dacă tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici este necesar, se preferă blocanţi selectivi ai
receptorilor beta-1.
Bisoprololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Dacă tratamentul este indicat, trebuie monitorizat fluxul sanguin uteroplacentar şi creşterea fetală.
În cazul efectelor dăunătoare asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considerare un tratament alternativ.
Nou-născutul trebuie atent monitorizat.
În primele 3 zile de tratament, pot apărea simptome de hipoglicemie şi bradicardie.
Alăptarea
Nu există date disponibile cu privire la excreţia bisoprololului în laptele matern uman.
Prin urmare, în timpul tratamentului cu bisoprolol nu este recomandată alăptarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Într-un studiu efectuat la pacienţi cu boală coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce
vehicule. Cu toate acestea, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor la tratament, nu pot fi excluse
efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Acestea trebuie luate în considerare mai ales la iniţierea tratamentului şi după schimbarea medicaţiei, precum
şi în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea reacțiilor adverse se face utilizând următoarea convenție:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 la <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100)
Rare (≥1/10000 la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, depresie
Rare: coşmaruri, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: scăderea secreţiei lacrimale (de luat în considerare dacă pacientul poartă lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tulburări ale conducerii AV, agravarea insuficienţei cardiace, bradicardie
6
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de frig sau amorţeală a extremităţilor, hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de boală pulmonară
obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: simptome gastrointestinale (de exemplu, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie)
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu prurit, eritem tranzitoriu, erupţie cutanată tranzitorie
Foarte rare: alopecie ; beta-blocantele pot determina agravarea psoriazisului sau pot induce o erupţie
asemănătoare psoriazisului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară şi crampe musculare
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: tulburări ale potenţei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
Investigații diagnostice
Rare: creşterea trigliceridemiei, creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Reacţiile adverse marcate cu * apar mai ales la începutul tratamentului. Ele sunt, de obicei, uşoare şi dispar
în decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
a) Simptomele intoxicaţiei
În cazul supradozajului cu beta-blocante au fost raportate bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm,
insuficienţă cardiacă acută şi hipoglicemie.
Există o variaţie mare de sensibilitate individuală la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol, iar
pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt, în mod cert, mai sensibili la efectele bisoprololului.
b) Tratamentul intoxicaţiei
În caz de supradozaj se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi administrarea unei terapii
simptomatice şi de susţinere.
7
Bradicardie: Administrarea intravenoasă de atropină. Dacă răspunsul nu este adecvat, poate fi administrată
ca măsură de precauţie isoprenalina sau alt medicament cu efect cronotrop pozitiv. În unele situaţii, inserţia
transvenoasă a unui pacemaker poate fi necesară.
Hipotensiune arterială: Trebuie administrate intravenos fluide şi vasopresoare. Administrarea intravenoasă
de glucagon poate fi utilă.
Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III: Pacienţii trebuie atent monitorizaţi şi trataţi cu isoprenalină în
perfuzie sau aplicarea temporară a unui pacemaker.
Agravarea temporară a insuficienţei cardiace: Administrarea intravenoasă de diuretice, medicamente
inotrope, medicamente vasodilatatoare.
Bronhospasm: Administrarea de medicamente bronhodilatatoare, cum sunt isoprenalina, beta2-
simpatomimeticele sau aminofilina.
Hipoglicemie: Administrare intravenoasă de glucoză.
Datele limitate indică faptul că bisoprololul este greu dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular; beta-blocante selective, cod ATC: C07AB07
Bisoprololul este un beta-blocant cu liposolubilitate/hidrosolubilitate medii. Bisoprololul este selectiv faţă de
receptorul beta 1-adrenergic (beta1 cardio-selectiv), fără a dezvolta activitate simpatomimetică intrinsecă
(ASI) şi fără a avea efect semnificativ stabilizator de membrană. Are afinitate scăzută pentru receptorii beta2
din muşchii netezi de la nivelul bronhiilor şi vaselor, precum şi pentru receptorii beta2 implicaţi în reglarea
metabolismului. Prin urmare, nu este de aşteptat ca bisoprololul să influenţeze rezistenţa căilor respiratorii şi
efectele metabolice mediate beta2.
Selectivitatea beta1 depăşeşte intervalul dozelor terapeutice.
Bisoprololul nu are efect inotrop negativ.
Efectul maxim al bisoprololului este atins la 3 – 4 ore de la ingestie.
Datorită timpului plasmatic de înjumătăţire prin eliminare de 10-12 ore, acţiunea bisoprololului se menţine
timp de 24 ore.
Efectul maxim antihipertensiv al bisoprololului este atins, în general, după două săptămâni.
În cazul administrării la pacienţii cu boală coronariană fără insuficienţă cronică, bisoprololul reduce
frecvenţa cardiacă şi volumul bătaie, reducând astfel debitul cardiac şi consumul de oxigen. În cazul
administrării cronice, scade rezistenţa periferică crescută iniţial.
Similar altor beta-blocante, mecanismul de acţiune în hipertensiunea arterială este neclar, dar este cunoscut
că bisoprololul scade marcant nivelul reninei plasmatice.
La pacienţi cu angină pectorală, blocarea receptorilor cardiaci beta1 determină o diminuare a activităţii
cardiace şi, prin urmare, scăderea consumului de oxigen al miocardului. Astfel, bisoprololul elimină sau
reduce eficace simptomatologia.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este bine absorbit şi are o biodisponibilitate de aproximativ 90%.
8
Împreună cu un foarte mic efect de ”prim pasaj” (aproximativ 10%) în ficat, se obține o biodisponibilitate
absolută de aproximativ 90%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice a bisoprololului este de
aproximativ 30%.
Metabolizare şi eliminare
Bisoprololul este eliminat din organism pe 2 căi: 50% este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi inactivi,
care sunt eliminaţi pe cale renală; restul de 50% este excretat sub formă nemodificată pe cale renală.
De aceea nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu
insuficiență renală.
Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/oră.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (10-12 ore) asigură o eficacitate de 24 de ore după
administrarea unei doze zilnice unice.
Linearitate
Cinetica bisoprololului este lineară şi independentă de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
carcinogenitatea.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile toxicologice asupra funcției de reproducere, bisoprololul nu a afectat fertilitatea sau performanța
generală a reproducerii. Similar altor beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate maternă (diminuarea
aportului alimentar şi scăderea în greutate) şi embrio/fetală (creşterea incidenţei resorbţiilor, greutate scăzută
a puilor la naştere, întârziere a dezvoltării fizice) în cazul utilizării dozelor mari, dar nu a avut efect
teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Nucleu
Crospovidonă
Amidon pregelatinizat
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Hidroxipropilmetilceluloză
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Nucleu
Crospovidonă
Amidon pregelatinizat
9
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Macrogol 6000
Polisorbat 20
Carbonat de calciu (E 170)
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Hidroxipropilmetilceluloză (HPMC 5)
Hidroxipropilmetilceluloză (HPMC 50)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
2 ani
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 25 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 25 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH & Co. KG
Calwer Str.7, 71034 Böblingen
Germania
10
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9082/2016/01-05
9083/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat (2:1) 5 mg.
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine bisoprolol fumarat (2:1) 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde („snap-tab”), de culoare galben deschis, prevăzute cu o linie mediană care are
rol de divizare în doze egale pe una din fețe.
Bisogamma10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde („snap-tab”), de culoare bej-maro, prevăzute cu cu o linie mediană care are rol
de divizare în doze egale pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul bolii cardiace ischemice (angină pectorală).
4.2 Doze şi mod de administrare
În general, tratamentul trebuie să urmeze o schemă terapeutică gradată, începând cu o doză mică, ce trebuie
crescută treptat. În fiecare caz, doza trebuie determinată individual, în funcţie de frecvenţa cardiacă şi
eficacitatea terapeutică.
2
Adulți: Doza recomandată în ambele indicații este 5 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi.
Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat pe zi.
Doza maximă recomandată este 20 mg pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Este interzisă întreruperea bruscă a tratamentului, deoarece poate determina recidiva tranzitorie a stării.
În special la pacienţii cu angină pectorală, tratamentul nu trebuie întrerupt brusc. Doza trebuie redusă gradat.
Grupe speciale de pacienți
Insuficienţă hepatică şi/sau renală
La pacienţii cu afecţiuni hepatice sau renale uşoare sau moderate, ajustarea dozelor nu este, în general,
necesară. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/minut) şi la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă, doza zilnică nu trebuie să depăşească 10 mg bisoprolol fumarat.
Există date limitate privind utilizarea bisoprololului la pacienții care efectuează ședințe de dializă, dar nu
există date care să recomande ajustarea dozei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii și adolescenți
Nu există experienţă clinică privind administrarea de bisoprolol la copii şi adolescenţi; de aceea,
Bisogamma nu ar trebui utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Este preferabil să se administreze comprimatele filmate dimineaţa, pe stomacul gol sau împreună cu micul
dejun, nemestecate, cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
- insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de insuficiență cardiacă decompensată, ce necesită
tratament inotrop intravenos
- şoc cardiogen
- bloc atrioventricular de gradul II sau III
- boala nodului sinusal
- bloc sino-atrial
- bradicardie simptomatică (anterioară tratamentului, frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 50 bătăi pe
minut)
- hipotensiune arterială simptomatică (tensiunea sistolică mai mică de 90 mmHg)
- astm bronşic sever sau boală pulmonară cronică obstructivă severă
- afecţiuni arteriale periferice sau forme severe de sindrom Raynaud
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
- acidoză metabolică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc, mai ales la pacienţii cu angină pectorală, deoarece poate
determina deteriorarea stării pacientului, cu excepția cazurilor speciale (vezi pct. 4.2).
Se impune monitorizarea medicală atentă în caz de:
- diabet zaharat cu fluctuații mari ale valorilor glicemiei (simptomele hipoglicemiei pot fi mascate - de
exemplu, tahicardie, palpitații sau transpirații)
3
- diete alimentare restrictive
- tratament de desensibilizare în desfășurare. Similar altor beta-blocante, bisoprololul poate crește atât
sensibilitatea la alergeni, cât și severitatea reacțiilor anafilactice. Este posibil ca utilizarea adrenalinei în
astfel de cazuri să nu dea întotdeauna rezultatele terapeutice așteptate.
- bloc atrioventricular de gradul I
- angina Prinzmetal
- boală ocluzivă arterială periferică (agravarea simptomelor poate apărea în special la începutul
tratamentului).
La pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de psoriazis, blocantele beta-adrenergice (de
exemplu, bisoprolol) vor fi prescrise numai după o evaluare atentă a raportului risc-beneficiu.
În timpul tratamentului cu bisoprolol, simptomele tireotoxicozei pot fi mascate.
La pacienţii cu feocromocitom, bisoprololul trebuie administrat înainte de blocarea receptorilor alfa.
La pacienţii cărora li se efectuează anestezie generală, blocarea receptorilor beta reduce incidenţa aritmiilor
şi a ischemiei miocardice în timpul inducţiei şi intubării şi în perioada post-operatorie. Perioperator, este
recomandată în mod frecvent menţinerea blocării receptorilor beta. Anestezistul trebuie să ştie de blocarea
receptorilor beta, din cauza potenţialelor interacţiuni cu alte medicamente, din care pot rezulta bradiaritmii,
atenuarea tahicardiei reflexe şi scăderea capacităţii reflexe de compensare a pierderii de sânge. Dacă se
consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocante înainte de intervenţia chirurgicală, aceasta
trebuie făcută treptat şi încheiată cu 48 de ore înainte de anestezie.
În astmul bronşic sau în altă boală pulmonară obstructivă cronică simptomatică, este recomandat tratament
concomitent cu bronhodilatatoare. Ocazional, la pacienţii cu astm bronşic poate apărea o creştere a
rezistenţei căilor respiratorii, prin urmare poate fi necesară creşterea dozei de beta2- stimulante.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai canalelor de calciu de tip verapamil şi, într-o măsură mai mică, de tip diltiazem
Influenţă negativă asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de
verapamil la pacienţii sub tratament cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc
atrio-ventricular.
Medicamente ce acţionează la nivel central (de exemplu clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină)
Utilizarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive cu acţiune centrală poate scădea tonusul central
simpatic (reducerea ritmului şi debitului cardiac, vasodilataţie). Întreruperea bruscă a acestora, mai ales dacă
este efectuată înaintea întreruperii beta-blocantelor, poate creşte riscul efectului de "rebound" al
hipertensiunii arteriale.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai canalelor de calciu de tip dihidropiridină (de exemplu: nifedipină, felodipină şi amlodipină)
Administrarea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială şi nu poate fi exclusă o creştere a
riscului de deteriorare ulterioară a funcţiei de pompă a ventriculului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Medicamente antiaritmice din clasa I (de exemplu quinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă,
propafenonă)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potenţat, şi efectul negativ inotrop crescut.
Medicamente antiaritmice din clasa a III-a (de exemplu: amiodaronă)
Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventricular poate fi potenţat.
4
Medicamente parasimpatomimetice
Utilizarea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-ventricular şi riscul de bradicardie.
Beta-blocanţi topici (de exemplu picături de ochi pentru tratamentul glaucomului)
Pot potenţa efectul sistemic al bisoprololului.
Insulină şi medicamente antidiabetice orale
Creşte efectul scăderii glicemiei. Blocada beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.
Anestezice
Atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială (pentru informaţii suplimentare
despre anestezia generală vezi pct. 4.4).
Glicozide digitalice
Scăderea ritmului cardiac, creşterea timpul de conducere atrio-ventricular.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Medicamente beta-simpatomimetice (de exemplu: isoprenalină, dobutamină)
Utilizarea concomitentă cu bisoprolol poate scădea efectul ambelor medicamente.
Simpatomimetice care activează adrenoreceptorii alfa şi beta (de exemplu: noradrenalină, adrenalină)
Asocierea cu bisoprolol poate determina efecte vasoconstrictoare mediate prin receptorii alfa-adrenergici, ce
pot determina creşterea tensiunii arteriale şi exacerbarea claudicaţiei intermitente. Aceste interacţiuni pot
apărea mai ales în cazul beta-blocantelor neselective.
Alte medicamente antihipertensive (de exemplu, inhibitori ECA, hidralazină, diuretice, rezerpină,
guanfacină) și alte medicamente cu efect potenţial de scădere a tensiunii arteriale (de exemplu:
antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine): co-administrarea poate creşte riscul de hipotensiune
arterială.
Administrarea concomitentă a derivaților de ergotamină și Bisogamma poate determina agravarea
tulburărilor circulației periferice.
Rifampicina poate să scadă efectul antihipertensiv al Bisogamma.
Cimetidina poate potența efectul Bisogamma.
Asocieri ce trebuie luate în considerare
Meflochină
Risc crescut de bradicardie.
Inhibitori ai monoaminoxidazei (cu excepţia inhibitorilor MAO-B)
Efect hipotensor accentuat al beta-blocantelor dar, de asemenea, risc de producere al puseului hipertensiv.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Efectele farmacologice ale bisoprololului pot fi dăunătoare asupra sarcinii şi/sau asupra fătului/nou-
născutului. În general, blocanţii receptorilor beta adrenergici reduc irigarea placentei, efect asociat cu retard
5
de creştere, deces intrauterin, avort sau naştere prematură. La fetus sau la nou născut pot apărea reacţii
adverse (de exemplu hipoglicemia şi bradicardia).
Dacă tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici este necesar, se preferă blocanţi selectivi ai
receptorilor beta-1.
Bisoprololul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Dacă tratamentul este indicat, trebuie monitorizat fluxul sanguin uteroplacentar şi creşterea fetală.
În cazul efectelor dăunătoare asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considerare un tratament alternativ.
Nou-născutul trebuie atent monitorizat.
În primele 3 zile de tratament, pot apărea simptome de hipoglicemie şi bradicardie.
Alăptarea
Nu există date disponibile cu privire la excreţia bisoprololului în laptele matern uman.
Prin urmare, în timpul tratamentului cu bisoprolol nu este recomandată alăptarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Într-un studiu efectuat la pacienţi cu boală coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce
vehicule. Cu toate acestea, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor la tratament, nu pot fi excluse
efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Acestea trebuie luate în considerare mai ales la iniţierea tratamentului şi după schimbarea medicaţiei, precum
şi în cazul consumului concomitent de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea reacțiilor adverse se face utilizând următoarea convenție:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 la <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100)
Rare (≥1/10000 la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, depresie
Rare: coşmaruri, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli*, cefalee*
Rare: sincopă
Tulburări oculare
Rare: scăderea secreţiei lacrimale (de luat în considerare dacă pacientul poartă lentile de contact)
Foarte rare: conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tulburări ale conducerii AV, agravarea insuficienţei cardiace, bradicardie
6
Tulburări vasculare
Frecvente: senzaţie de frig sau amorţeală a extremităţilor, hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de boală pulmonară
obstructivă
Rare: rinită alergică
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: simptome gastrointestinale (de exemplu, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie)
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu prurit, eritem tranzitoriu, erupţie cutanată tranzitorie
Foarte rare: alopecie ; beta-blocantele pot determina agravarea psoriazisului sau pot induce o erupţie
asemănătoare psoriazisului
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: slăbiciune musculară şi crampe musculare
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare: tulburări ale potenţei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate*
Mai puţin frecvente: astenie
Investigații diagnostice
Rare: creşterea trigliceridemiei, creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice (ALAT, ASAT)
Reacţiile adverse marcate cu * apar mai ales la începutul tratamentului. Ele sunt, de obicei, uşoare şi dispar
în decurs de 1-2 săptămâni.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
a) Simptomele intoxicaţiei
În cazul supradozajului cu beta-blocante au fost raportate bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm,
insuficienţă cardiacă acută şi hipoglicemie.
Există o variaţie mare de sensibilitate individuală la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol, iar
pacienţii cu insuficienţă cardiacă sunt, în mod cert, mai sensibili la efectele bisoprololului.
b) Tratamentul intoxicaţiei
În caz de supradozaj se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi administrarea unei terapii
simptomatice şi de susţinere.
7
Bradicardie: Administrarea intravenoasă de atropină. Dacă răspunsul nu este adecvat, poate fi administrată
ca măsură de precauţie isoprenalina sau alt medicament cu efect cronotrop pozitiv. În unele situaţii, inserţia
transvenoasă a unui pacemaker poate fi necesară.
Hipotensiune arterială: Trebuie administrate intravenos fluide şi vasopresoare. Administrarea intravenoasă
de glucagon poate fi utilă.
Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III: Pacienţii trebuie atent monitorizaţi şi trataţi cu isoprenalină în
perfuzie sau aplicarea temporară a unui pacemaker.
Agravarea temporară a insuficienţei cardiace: Administrarea intravenoasă de diuretice, medicamente
inotrope, medicamente vasodilatatoare.
Bronhospasm: Administrarea de medicamente bronhodilatatoare, cum sunt isoprenalina, beta2-
simpatomimeticele sau aminofilina.
Hipoglicemie: Administrare intravenoasă de glucoză.
Datele limitate indică faptul că bisoprololul este greu dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular; beta-blocante selective, cod ATC: C07AB07
Bisoprololul este un beta-blocant cu liposolubilitate/hidrosolubilitate medii. Bisoprololul este selectiv faţă de
receptorul beta 1-adrenergic (beta1 cardio-selectiv), fără a dezvolta activitate simpatomimetică intrinsecă
(ASI) şi fără a avea efect semnificativ stabilizator de membrană. Are afinitate scăzută pentru receptorii beta2
din muşchii netezi de la nivelul bronhiilor şi vaselor, precum şi pentru receptorii beta2 implicaţi în reglarea
metabolismului. Prin urmare, nu este de aşteptat ca bisoprololul să influenţeze rezistenţa căilor respiratorii şi
efectele metabolice mediate beta2.
Selectivitatea beta1 depăşeşte intervalul dozelor terapeutice.
Bisoprololul nu are efect inotrop negativ.
Efectul maxim al bisoprololului este atins la 3 – 4 ore de la ingestie.
Datorită timpului plasmatic de înjumătăţire prin eliminare de 10-12 ore, acţiunea bisoprololului se menţine
timp de 24 ore.
Efectul maxim antihipertensiv al bisoprololului este atins, în general, după două săptămâni.
În cazul administrării la pacienţii cu boală coronariană fără insuficienţă cronică, bisoprololul reduce
frecvenţa cardiacă şi volumul bătaie, reducând astfel debitul cardiac şi consumul de oxigen. În cazul
administrării cronice, scade rezistenţa periferică crescută iniţial.
Similar altor beta-blocante, mecanismul de acţiune în hipertensiunea arterială este neclar, dar este cunoscut
că bisoprololul scade marcant nivelul reninei plasmatice.
La pacienţi cu angină pectorală, blocarea receptorilor cardiaci beta1 determină o diminuare a activităţii
cardiace şi, prin urmare, scăderea consumului de oxigen al miocardului. Astfel, bisoprololul elimină sau
reduce eficace simptomatologia.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este bine absorbit şi are o biodisponibilitate de aproximativ 90%.
8
Împreună cu un foarte mic efect de ”prim pasaj” (aproximativ 10%) în ficat, se obține o biodisponibilitate
absolută de aproximativ 90%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice a bisoprololului este de
aproximativ 30%.
Metabolizare şi eliminare
Bisoprololul este eliminat din organism pe 2 căi: 50% este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi inactivi,
care sunt eliminaţi pe cale renală; restul de 50% este excretat sub formă nemodificată pe cale renală.
De aceea nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată sau cu
insuficiență renală.
Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/oră.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (10-12 ore) asigură o eficacitate de 24 de ore după
administrarea unei doze zilnice unice.
Linearitate
Cinetica bisoprololului este lineară şi independentă de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau
carcinogenitatea.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile toxicologice asupra funcției de reproducere, bisoprololul nu a afectat fertilitatea sau performanța
generală a reproducerii. Similar altor beta-blocante, bisoprololul a determinat toxicitate maternă (diminuarea
aportului alimentar şi scăderea în greutate) şi embrio/fetală (creşterea incidenţei resorbţiilor, greutate scăzută
a puilor la naştere, întârziere a dezvoltării fizice) în cazul utilizării dozelor mari, dar nu a avut efect
teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Nucleu
Crospovidonă
Amidon pregelatinizat
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Hidroxipropilmetilceluloză
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Nucleu
Crospovidonă
Amidon pregelatinizat
9
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Macrogol 6000
Polisorbat 20
Carbonat de calciu (E 170)
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Hidroxipropilmetilceluloză (HPMC 5)
Hidroxipropilmetilceluloză (HPMC 50)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
2 ani
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Bisogamma 5 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 25 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere PVC-PVDC/Al a câte 25 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Bisogamma 10 mg comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH & Co. KG
Calwer Str.7, 71034 Böblingen
Germania
10
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9082/2016/01-05
9083/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
