HAEMOCOMPLETTAN P 1 g
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Haemocomplettan P 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Haemocomplet tan se prezintă sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă pentru
administrare intravenoasă, un flacon conţine 1 g fibrinogen uman.
Produsul conţine 20 mg/ml fibrinogen uman, după reconsituire cu 50 ml apă pentru preparate injectabile pentru
Haemocomplettan P 1g.
Conţinutul în fibrinogen coagulabil este determinat în acord cu prevederile monografiei Farmacopeei Europene
pentru fibrinogen uman.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu până la 164 mg (7,1 mmol) pentru 1 g fibrinogen.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia şi profilaxia diatezelor hemoragice:
• Ca tratament de substituţ ie în hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie sau afibrinogenemie congenitală
la pacienţii cu tendinţă la sângerare, pentru profilaxia pre -operatorie, înainte de sau în cursul sarcinii
sau în cazul procedurilor obstreticale
• Ca terapie adjuvantă pentru trata mentul sângerărilor care pot pune viaţa în pericol, în caz de
hipofibrinogenemie dobândită, cum sunt următoarele condiţii
1. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, care
pot pune viaţa în pericol, în caz de complicaţii obstreticale
2. Hipofibrinogenemie de diluţie în cazul pacienţilor cu traumatisme şi pierderi severe de sânge,
determinată de terapia de refacere şi menţinere a volumului de sânge circulant prin administrarea
de cantităţi mari de soluţii coloi dale şi cristaloide
2
3. Tulburări ale sintezei factorilor de coagulare, de exemplu distrugerea marcată a parenchimului
hepatic cu deficit de fibrinogen consecutiv
4. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, c are
pot pune viaţa în pericol, în caz de sindrom de coagulare intravasculară diseminată şi în caz de
hiperfibrinoliză
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic specializat în terapia tulburărilor de coagular e.
Doze
Dozele şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea tulburării, localizarea şi extinderea sângerării,
precum şi de statusul clinic al pacientului.
Pentru a calcula doza individuală este necesară măsurarea nivelului de fibrinogen (func tional) iar pentru
stabilirea frecven ţei administrărilor este necesară monitorizarea permanentă a stării general e a pacientului prin
determinarea regulată a nivelului de fibrinogen şi a altor terapii de substituţie utilizate .
Intervalul de normalitate pen tru fibrinogenul plasmatic este 1,5 - 4,5 g/l.
Nivelul minim critic, de la care crește riscul de hemoragii este de aproximativ 0,5 – 1 ,0 g/l.
În cazul unei intervenții chirurgicale majore este necesară o monitorizare atentă a terapiei de substituție, pri n
determinarea parametrilor de coagulare.
1. Profilaxia în cazul pacienţilor cu hipo -, dis - sau afibrinogemie congenitală şi cu tendinţă de sângerare
cunoscută
Pentru a preveni sângerarea excesivă în timpul intervenţiilor chirurgicale, se recomandă trata mentul profilatic
pentru a creşte nivelul de fibrinogen la 1 g/l şi a menţine acest nivel de fibrinogen până când hemostaza este
asigurată sau menţinerea la peste 0,5 g/l până când rana este vindecată complet.
În cazul unor intervenţii chirurgicle sau a t ratamentului unui episod de sângerare, doza trebuie calculată astfel:
Doza (g) = (nivelul dorit (g/l) – nivelul de bază (g/l) x 1/0.017 (g/l / g/kg) x greutatea corporală (kg)
Dozajul ulterior (dozele şi frecvenţa administrărilor) trebuie adaptate pe baz a stării generale a pacientului şi a
rezultatelor de laborator.
Timpul biologic de înjumătăţire plasmatică al fibrinogenului este de 3 -4 zile. Astfel, în absenţa consumării,
tratamentul repetat cu fibrinogen uman nu este în mod uzual necesar. Având în ved ere acumularea care apare
în cazul administrării repetate în scop profilactic, doza şi frecvenţa trebuie determinate în conformitate cu
scopul terapeutic urmărit de medic pentru un anumit pacient.
2. Tratamentul sângerărilor
Adulti
Pentru sângerările apărute perioperator se administrează în general 2 g (sau 30 mg/kg greutate corporală), cu
perfuzii ulterioare aşa cum se recomandă. În caz de hemoragie severă, de exemplu utilizare
obstetricală/ruptură de placentă, este necesară adminstrarea unor cantităţi m ari (4 – 8 g) de fribrinogen
Copii
Dozele trebuie determinate pe baza greutăţii corporale şi a necesarului clinic, dar sunt de obicei 20 -30 mg/kg.
Mod de administrare
Perfuzie sau injecţie intravenoasă.
Haemocomplettan trebuie reconstitui t aşa cum este descris la punctul 6.6. Soluţia reconstituită trebuie să fie
încălzit ă la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare , Apoi se injectează lent intravenos sau
perfuzabil la o viteză de perfuzie confortabilă pentru pacient.
3
Viteza de injecta re sau perfuzie nu trebuie să depăşească aproximativ 5 ml pe minut.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tromboză manifestă sau infarct miocardic, cu excepţia hemoragiilor c are pot pune viaţa în pericol.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Există un risc de tromboză atunci când sunt trataţi cu fibrinogen uman pacienţii cu deficienţă congenitală, în
special la administarea de doze mari sau de doze repetat e. Pacienţii cărora li se administrează fibrinogen
uman trebuie observaţi îndeaproape pentru depistarea semnelor sau simptomelor de tromboză.
La pacienţii cu antecedente de cardiopatii coronariene sau infarct miocardic, cu boli hepatice, peri şi post -
oper ator, la nou- născuţi sau la pacienţii cu risc de evenimente tromboembolice sau coagulare intravasculară
diseminată, beneficiul potenţial al tratamentului cu fibrinogen din plasmă umană trebuie evaluat în raport cu
riscul complicatiilor tromboembolice. Trebuie avute în vedere monitorizarea atentă şi precauţia la utilizare.
În general, în caz de sângerări, starea sistemului de coagulare trebuie analizat prin determinări diagnostice
corespunzătoare.
Pentru tratamentul deficienţei de fibrinogen dobândite, în s pecial în caz de coagulare intravasculară
diseminată sau boli hepatice, trebuie manifestată atenţie la faptul că nu există doar deficit de fibrinogen
izolat, ci există în mod normal un deficit al tuturor factorilor de coagulare şi inhibitorilor. Astfel, ca
tratament de primă linie se recomandă o administrare echilibrată de plasmă proaspătă congelată sau de
medicamente cu factor specific sau inhibitor. Este necesară monitorizarea atentă a sistemului de coagulare.
În cazul în care apar reacţii alergice sau de tip anafilactic, injectarea sau perfuzarea trebuie oprite imediat. În
caz de şoc anafilactic se iniţiază tratamentul standard al şocului.
În cazul terapiei de substitutie cu factori de coagulare pentru alte deficienţe congenitale, reacţia anticorpilor a
fost observată, însă nu există date curente cu privire la fibrinogen.
Informaţii importante cu privire la anumiţi excipienţi ai Haemocomplettan
Haemocomplettan conţine până la 164 mg (7,1 mmol) sodiu pentru 1 g fibrinogen.
Aceasta se corelează cu 11,5 mg (0,5 mmol) sodiu per kg greutate corporală a pacientului dacă este
recomandată doza iniţială de 70 mg/kg greutate corporală . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce
urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Siguranţă virală
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau
plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru
markeri specifici de infecţie şi includerea etapelor d e producţie eficace pentru inactivarea/îndepărtarea
virusurilor. În ciuda acestor măsuri, atunci când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau
plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Ace asta se
aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute şi celor nou-apărute , precum şi altor agenţi patogeni.
Procedurile de inactivare/îndepărtare virală sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt
virusul imunodeficienţei umane ( HIV), virusul hepatitei B ( VHB) şi virusul hepatitei C ( VHC), cât şi pentru
virusul neîncapsulat al hepatiei A (VHA) .
Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B -19 şi alţi
agenţi infecţioşi transmisibili.
Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi la persoanele cu imunodeficienţă sau
eritropoeză crescută (de exemplu anemie hemolitică).
S e recomandă vaccinarea corespunzătoare (împotriva hepatitei A şi hepatitei B) pentru pacienţii cărora li
se administrează în mod regulat/repetat medicamente ce conţin fibrinogen uman .
4
Se recomandă ca de fiecare dată când se administrează Haemocomplettan P 1 g unui pacient, să se
înregistreze numele şi seria medicamentului,
pentru a păstra o legătură între pacient şi seria
medicamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni ale produselor ce conţin fibrinogen din plasmă umană cu alte
medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu s -au realizat studii asupra funcţiei de reproducere pe animale cu Haemocomplettan (vezi pct 5.3).
Deoarece substanţa activă este de origine umană, aceasta este catabolizată în acelaşi mod ca şi proteina
proprie a pacientul ui. Aceşti constituenţi fiziologici ai sângelui uman nu se aşteaptă să inducă reacţii adverse
asupra reproducerii sau asupra fătului.
Siguranţa utilizării medicamentelor cu fibrinogen din plasmă uman ă în timpul sarcinii nu a fost stabilită în
studiile cli nice controlate.
Experienţa clinică cu privire la administrarea medicamentelor cu fibrinogen în tratamentul complicaţiilor
obstet ricale sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra sarcinii, sănătăţii fătului sau nou -născutului.
Alăptarea
Nu este cunoscut dacă Haemocomplettan se elimină în laptele matern. Siguranţa utilizării medicamentelor cu
fibrinogen din plasmă umană în timpul alăptării nu a fost stabilită în studiile clinice controlate.
Nu se poate exclude un risc ce poate să apară la sugar. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea
alăptării sau întreruperea terapiei cu Haemocomplettan, luând în considerare beneficiul alăptării sugarului şi
beneficiul terapiei pentru femeie.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectele Haemocomplettan asupra fertilităţii .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Haemocomplettan nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în urma experienţei post -marketing precum şi în literatura de
specialitate. Următoarele categorii standard de frecvenţă au fost utilizate:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi <1/100
Rare: ≥ 1/10000 şi <1/1000Foarte rare < 1/10000 ( incluzând cazuri izolate)
Clasificarea pe
organe
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice sau de
tip anafilactic (pre cum
urticarie generalizată,
rash, scăderea presiunii
sanguine)
Tulburări
vasculare
Episoade tromboembolice
(incluzând infarctul
miocardic şi embolismul
5
pulmonar) (vezi, de
asemenea pct 4.4)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Creşterea temperaturii
corporale
Pentru informaţii cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea agenţilor patogeni, vezi pct. 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
rapo rtare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Pentru a evita supradozajul se recomandă monitorizarea regulată a concentraţiei plasmatice a fibrinogenului în
timpul tratamentului (vez ipct 4.2 ).
În caz de supradozaj, riscul de dezvoltare a complicaţiilor tromboembolice este crescut .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterape utică: antihemoragice, fibrinogen uman, codul ATC: B02BB01
În prezenţa trombinei, factorului de coagulare XIII activat (F XIIIa) şi a ionilor de calciu, fibrinogenul uman
(factor de coagulare I) este convertit într -o reţea de fibrină tridimensională, este convertit într -un cheag
hemostatic de fibrină stabil, elastic şi tridimensional.
Administrarea de fibrinogen uman conferă o creştere a nivelului plasmatic de fibrinogen şi poate corecta
temporar defectul de coagulare al pacienţilor cu deficit de fribr inogen.
Un studiu pivot de fază II a evaluat farmacocinetica după o singură doză (vezi 5.2 Proprietăţi farmacocinetice)
şi, de asemenea, a furnizat date privind eficacitatea utilizând efectul surogat al fermităţii maxime a cheagului
(FMC), cât şi date pri vind siguranţa.
Pentru fiecare subiect, FMC a fost determinată înainte (valoarea de bază) şi după o oră de la administrarea
unei doze unice de Haemocomplettan de 70 mg/kg greutate corporală. S -a dovedit că Haemocomplettan este
eficient în creşterea fermit ăţii cheagului la pacienţii cu deficit congenital de fibrinogen (afibrinogenemie)
determinată prin măsurători de tromboelastometrie. Eficacitatea hemostatică în episoadele acute de sângerare
şi corelarea sa cu FMC sunt verificate într -un studiu post -market ing.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Fibrinogen plasmatic uman este un constituent normal al plasmei umane şi acţionează ca fibrinogenului
endogen. În plasmă, t impul biologic de înjumătăţire plasmatică a fibrinogenului este de 3 - 4 zile.
P roprietăţile farmacocinetice ale Haemocomplettan P 1 g sunt identice cu proprietăţile fibrinogenului endogen .
Haemocomplettan P 1 g se administrează intravenos şi este disponibil imediat, la o concentraţie plasmatică
corespunzătoare dozei administrate .
6
Un studiu de farmacocinetică a evaluat farmacocinetica dozei unice înainte şi după administrarea concentratului
de fibrinogen uman la pacienţii cu afibrinogenemie congenital. Acest studiu prospectiv, deschis, multicentric
include 5 subiecţi de gen feminin şi 10 subiec ţi de gen masculin cu vârsta cuprinsă între 8 şi 61 ani (2 copii, 3
adolescenţi, 10 adulţi). Doza medie a fost 77,0 mg/kg greutate corporală (variază între 76,6 – 77,4 mg/kg).
S -a prelevat sânge de la 15 subiecţi pentru a determina activitatea fibrinogenului (măsurabilă fiind doar la 14
subiecţi), la valoarea de bază şi până la 14 zile de la finalizarea perfuziei. Suplimentar, recuperarea in vivo
(RIV) incrementală definită ca o creştere maximă a concentraţiei plasmatice în fibrinogen per doză în mg/kg
gre utate corporală, a fost determinată din concentraţiile obtinuţe până la 4 ore după perfuzie. Valoarea mediană
pentru RIV incrementală a fost 7,7 (variază între 1,30- 2,73) mg/dl per mg/kg greutate corporală.
Următorul tabel furnizează rezultatele farmacoci netice.
Rezultatele farmacocinetice pentru activitatea fibrinogenului
Parametru (n=14) Medie ± DS Valoarea mediană (intervalul)
t1/2 [h] 78,7 ± 18,13 77,1 (55,73-117,26)
Cmax [g/l] 1,4 ± 0,27 1,3 (1,00-2,10)
ASC pentru doza de 70 mg/kg
[h·mg/ml]
124,3 ± 24,16 126,8 (81,73-156,40)
Partea extrapolată din ASC [%] 8,4 ± 1,72 7,8 (6,13-12,14)
Cl [ml/h/kg] 0,59 ± 0,13 0,55 (0,45-0,86)
TMR [h] 92,8 ± 20,11 85,9 (66,14-126,44)
VSE [ml/kg] 52,7 ± 7,48 52,7 (36,22-67,67)
RIV [mg/dl per mg/kg greutate
corporală]
1,8 ± 0,35 1,7 (1,30-2,73)
t1/2 = timpul de înjumătăţire final la eliminare
h = oră
C
max = concentraţia maximă în timpul celor 4 ore
ASC = aria de sub curbă
Cl = clearance
TNR = timpul mediu de rezistenţă
V
SE = volumul de distribuţie la starea de echilibru
DS = deviaţia standard
RIV = recuperarea in vivo
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au demonstrat un risc special la subiecţii umani pe baza studiilor conventionale asupra
toxicităţii la administrarea unei doze unice şi siguranţ ei farmacologice.
Studiile preclinice cu administrare de doze repetate (toxicitate cronică, carcinogenicitate şi mutagenicitate) nu
pot fi realizate în mod rezonabil pe modelele animale convenţionale datorită dezvoltării anticorpilor ca urmare
a administr ării de proteine umane heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Albumină umană
Clorhidrat de L -arginină
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului)
Clorură de sodiu
Citrat de sodiu
7
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, diluanţi sau solvenţi cu excepţia celor
menţionaţi la pct 6.6. Este recomandată utilizarea unui set de perfuzare standard pentru administrare
intravenoasă pentru soluţia reconsituită la temperatura camerei .
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
Stabilitatea fizico -chimică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 8 ore la temperatura camerei (max.
+25°C). Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă soluţi a
reconstituită nu se administrează imediat, păstrarea la temperatura camerei (max. +25°C) nu trebuie să
depăşească 8 ore. Soluţia reconstituită nu trebuie păstrată la frigider.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25˚C.
A nu se congela! A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, sigilat cu dop ce nu conţine latex (cauciuc bromobutilic) şi capsă
din aluminiu prevăzută cu disc din plastic .
1 flacon conţine 1 g fribrinogen uman
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Instrucţiuni generale
• Reconstituirea şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice.
• Soluţiile reconstituite trebuie verificate vizual înaintea administrării cu privire la particule sau
decolorare.
• Soluţia trebuie să fie aproape incoloră până la gălbuie, limpede până la uşor opalescentă şi cu pH
neutru. A nu se utiliza soluţii care sunt tulburi sau prezintă sedimente (depozite ).
Reconstituire
• Pulberea şi solventul din flacoanele sigilate se aduc la temperatura camerei sau a corpului (nu peste
37°C).
• Haemocomplettan P 1 g trebuie reconstituit cu 50 ml apă pentru preparate injectabile (50 ml pentru 1
g) .
• Se îndepărtează capacul flaconului de Haemocomplettan P 1 g pentru a expune porţiunea centrală a
dopului din cauciuc .
• Se şterge suprafaţa dopului cu o soluţie antiseptică şi se lasă să se usuce.
• Cu ajutorul unui dispozitiv de transfer adecvat, se adaugă solventul în flaconul pentru perfuzie. Se
asigură udarea completă a pulberii .
• Se roteşte uşor flaconul, până când pulberea este dizolvată complet şi soluţia este gata pentru
administrare. Se va evita agitarea puternică, care provocă spumare. Soluţia trebuie reconstituită
complet î n maxim 15 minute (în general, între 5 şi 10 minute).
• Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat prin injectare separată sau printr -o linie de perfuzare
(vezi pct. 6.3).
• A se evita pătrunderea sângelui în seringile care conţin medicament .
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CSL Behring GmbH
Emil -von -Behring -Str. 76, 35041 Marburg, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7708/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Haemocomplettan P 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Haemocomplet tan se prezintă sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă pentru
administrare intravenoasă, un flacon conţine 1 g fibrinogen uman.
Produsul conţine 20 mg/ml fibrinogen uman, după reconsituire cu 50 ml apă pentru preparate injectabile pentru
Haemocomplettan P 1g.
Conţinutul în fibrinogen coagulabil este determinat în acord cu prevederile monografiei Farmacopeei Europene
pentru fibrinogen uman.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu până la 164 mg (7,1 mmol) pentru 1 g fibrinogen.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia şi profilaxia diatezelor hemoragice:
• Ca tratament de substituţ ie în hipofibrinogenemie, disfibrinogenemie sau afibrinogenemie congenitală
la pacienţii cu tendinţă la sângerare, pentru profilaxia pre -operatorie, înainte de sau în cursul sarcinii
sau în cazul procedurilor obstreticale
• Ca terapie adjuvantă pentru trata mentul sângerărilor care pot pune viaţa în pericol, în caz de
hipofibrinogenemie dobândită, cum sunt următoarele condiţii
1. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, care
pot pune viaţa în pericol, în caz de complicaţii obstreticale
2. Hipofibrinogenemie de diluţie în cazul pacienţilor cu traumatisme şi pierderi severe de sânge,
determinată de terapia de refacere şi menţinere a volumului de sânge circulant prin administrarea
de cantităţi mari de soluţii coloi dale şi cristaloide
2
3. Tulburări ale sintezei factorilor de coagulare, de exemplu distrugerea marcată a parenchimului
hepatic cu deficit de fibrinogen consecutiv
4. Creşterea consumului de fibrinogen asociat cu alte tipuri de sângerări necontrolate terapeutic, c are
pot pune viaţa în pericol, în caz de sindrom de coagulare intravasculară diseminată şi în caz de
hiperfibrinoliză
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic specializat în terapia tulburărilor de coagular e.
Doze
Dozele şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea tulburării, localizarea şi extinderea sângerării,
precum şi de statusul clinic al pacientului.
Pentru a calcula doza individuală este necesară măsurarea nivelului de fibrinogen (func tional) iar pentru
stabilirea frecven ţei administrărilor este necesară monitorizarea permanentă a stării general e a pacientului prin
determinarea regulată a nivelului de fibrinogen şi a altor terapii de substituţie utilizate .
Intervalul de normalitate pen tru fibrinogenul plasmatic este 1,5 - 4,5 g/l.
Nivelul minim critic, de la care crește riscul de hemoragii este de aproximativ 0,5 – 1 ,0 g/l.
În cazul unei intervenții chirurgicale majore este necesară o monitorizare atentă a terapiei de substituție, pri n
determinarea parametrilor de coagulare.
1. Profilaxia în cazul pacienţilor cu hipo -, dis - sau afibrinogemie congenitală şi cu tendinţă de sângerare
cunoscută
Pentru a preveni sângerarea excesivă în timpul intervenţiilor chirurgicale, se recomandă trata mentul profilatic
pentru a creşte nivelul de fibrinogen la 1 g/l şi a menţine acest nivel de fibrinogen până când hemostaza este
asigurată sau menţinerea la peste 0,5 g/l până când rana este vindecată complet.
În cazul unor intervenţii chirurgicle sau a t ratamentului unui episod de sângerare, doza trebuie calculată astfel:
Doza (g) = (nivelul dorit (g/l) – nivelul de bază (g/l) x 1/0.017 (g/l / g/kg) x greutatea corporală (kg)
Dozajul ulterior (dozele şi frecvenţa administrărilor) trebuie adaptate pe baz a stării generale a pacientului şi a
rezultatelor de laborator.
Timpul biologic de înjumătăţire plasmatică al fibrinogenului este de 3 -4 zile. Astfel, în absenţa consumării,
tratamentul repetat cu fibrinogen uman nu este în mod uzual necesar. Având în ved ere acumularea care apare
în cazul administrării repetate în scop profilactic, doza şi frecvenţa trebuie determinate în conformitate cu
scopul terapeutic urmărit de medic pentru un anumit pacient.
2. Tratamentul sângerărilor
Adulti
Pentru sângerările apărute perioperator se administrează în general 2 g (sau 30 mg/kg greutate corporală), cu
perfuzii ulterioare aşa cum se recomandă. În caz de hemoragie severă, de exemplu utilizare
obstetricală/ruptură de placentă, este necesară adminstrarea unor cantităţi m ari (4 – 8 g) de fribrinogen
Copii
Dozele trebuie determinate pe baza greutăţii corporale şi a necesarului clinic, dar sunt de obicei 20 -30 mg/kg.
Mod de administrare
Perfuzie sau injecţie intravenoasă.
Haemocomplettan trebuie reconstitui t aşa cum este descris la punctul 6.6. Soluţia reconstituită trebuie să fie
încălzit ă la temperatura camerei sau a corpului înainte de administrare , Apoi se injectează lent intravenos sau
perfuzabil la o viteză de perfuzie confortabilă pentru pacient.
3
Viteza de injecta re sau perfuzie nu trebuie să depăşească aproximativ 5 ml pe minut.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tromboză manifestă sau infarct miocardic, cu excepţia hemoragiilor c are pot pune viaţa în pericol.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Există un risc de tromboză atunci când sunt trataţi cu fibrinogen uman pacienţii cu deficienţă congenitală, în
special la administarea de doze mari sau de doze repetat e. Pacienţii cărora li se administrează fibrinogen
uman trebuie observaţi îndeaproape pentru depistarea semnelor sau simptomelor de tromboză.
La pacienţii cu antecedente de cardiopatii coronariene sau infarct miocardic, cu boli hepatice, peri şi post -
oper ator, la nou- născuţi sau la pacienţii cu risc de evenimente tromboembolice sau coagulare intravasculară
diseminată, beneficiul potenţial al tratamentului cu fibrinogen din plasmă umană trebuie evaluat în raport cu
riscul complicatiilor tromboembolice. Trebuie avute în vedere monitorizarea atentă şi precauţia la utilizare.
În general, în caz de sângerări, starea sistemului de coagulare trebuie analizat prin determinări diagnostice
corespunzătoare.
Pentru tratamentul deficienţei de fibrinogen dobândite, în s pecial în caz de coagulare intravasculară
diseminată sau boli hepatice, trebuie manifestată atenţie la faptul că nu există doar deficit de fibrinogen
izolat, ci există în mod normal un deficit al tuturor factorilor de coagulare şi inhibitorilor. Astfel, ca
tratament de primă linie se recomandă o administrare echilibrată de plasmă proaspătă congelată sau de
medicamente cu factor specific sau inhibitor. Este necesară monitorizarea atentă a sistemului de coagulare.
În cazul în care apar reacţii alergice sau de tip anafilactic, injectarea sau perfuzarea trebuie oprite imediat. În
caz de şoc anafilactic se iniţiază tratamentul standard al şocului.
În cazul terapiei de substitutie cu factori de coagulare pentru alte deficienţe congenitale, reacţia anticorpilor a
fost observată, însă nu există date curente cu privire la fibrinogen.
Informaţii importante cu privire la anumiţi excipienţi ai Haemocomplettan
Haemocomplettan conţine până la 164 mg (7,1 mmol) sodiu pentru 1 g fibrinogen.
Aceasta se corelează cu 11,5 mg (0,5 mmol) sodiu per kg greutate corporală a pacientului dacă este
recomandată doza iniţială de 70 mg/kg greutate corporală . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce
urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Siguranţă virală
Măsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau
plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru
markeri specifici de infecţie şi includerea etapelor d e producţie eficace pentru inactivarea/îndepărtarea
virusurilor. În ciuda acestor măsuri, atunci când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau
plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Ace asta se
aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute şi celor nou-apărute , precum şi altor agenţi patogeni.
Procedurile de inactivare/îndepărtare virală sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt
virusul imunodeficienţei umane ( HIV), virusul hepatitei B ( VHB) şi virusul hepatitei C ( VHC), cât şi pentru
virusul neîncapsulat al hepatiei A (VHA) .
Aceste proceduri pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum ar fi parvovirusul B -19 şi alţi
agenţi infecţioşi transmisibili.
Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă la gravide (infecţie fetală) şi la persoanele cu imunodeficienţă sau
eritropoeză crescută (de exemplu anemie hemolitică).
S e recomandă vaccinarea corespunzătoare (împotriva hepatitei A şi hepatitei B) pentru pacienţii cărora li
se administrează în mod regulat/repetat medicamente ce conţin fibrinogen uman .
4
Se recomandă ca de fiecare dată când se administrează Haemocomplettan P 1 g unui pacient, să se
înregistreze numele şi seria medicamentului,
pentru a păstra o legătură între pacient şi seria
medicamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni ale produselor ce conţin fibrinogen din plasmă umană cu alte
medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu s -au realizat studii asupra funcţiei de reproducere pe animale cu Haemocomplettan (vezi pct 5.3).
Deoarece substanţa activă este de origine umană, aceasta este catabolizată în acelaşi mod ca şi proteina
proprie a pacientul ui. Aceşti constituenţi fiziologici ai sângelui uman nu se aşteaptă să inducă reacţii adverse
asupra reproducerii sau asupra fătului.
Siguranţa utilizării medicamentelor cu fibrinogen din plasmă uman ă în timpul sarcinii nu a fost stabilită în
studiile cli nice controlate.
Experienţa clinică cu privire la administrarea medicamentelor cu fibrinogen în tratamentul complicaţiilor
obstet ricale sugerează că nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra sarcinii, sănătăţii fătului sau nou -născutului.
Alăptarea
Nu este cunoscut dacă Haemocomplettan se elimină în laptele matern. Siguranţa utilizării medicamentelor cu
fibrinogen din plasmă umană în timpul alăptării nu a fost stabilită în studiile clinice controlate.
Nu se poate exclude un risc ce poate să apară la sugar. Trebuie luată o decizie cu privire la întreruperea
alăptării sau întreruperea terapiei cu Haemocomplettan, luând în considerare beneficiul alăptării sugarului şi
beneficiul terapiei pentru femeie.
Fertilitatea
Nu există date cu privire la efectele Haemocomplettan asupra fertilităţii .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Haemocomplettan nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în urma experienţei post -marketing precum şi în literatura de
specialitate. Următoarele categorii standard de frecvenţă au fost utilizate:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥ 1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥ 1/1000 şi <1/100
Rare: ≥ 1/10000 şi <1/1000Foarte rare < 1/10000 ( incluzând cazuri izolate)
Clasificarea pe
organe
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice sau de
tip anafilactic (pre cum
urticarie generalizată,
rash, scăderea presiunii
sanguine)
Tulburări
vasculare
Episoade tromboembolice
(incluzând infarctul
miocardic şi embolismul
5
pulmonar) (vezi, de
asemenea pct 4.4)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
Creşterea temperaturii
corporale
Pentru informaţii cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea agenţilor patogeni, vezi pct. 4.4.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
rapo rtare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Pentru a evita supradozajul se recomandă monitorizarea regulată a concentraţiei plasmatice a fibrinogenului în
timpul tratamentului (vez ipct 4.2 ).
În caz de supradozaj, riscul de dezvoltare a complicaţiilor tromboembolice este crescut .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterape utică: antihemoragice, fibrinogen uman, codul ATC: B02BB01
În prezenţa trombinei, factorului de coagulare XIII activat (F XIIIa) şi a ionilor de calciu, fibrinogenul uman
(factor de coagulare I) este convertit într -o reţea de fibrină tridimensională, este convertit într -un cheag
hemostatic de fibrină stabil, elastic şi tridimensional.
Administrarea de fibrinogen uman conferă o creştere a nivelului plasmatic de fibrinogen şi poate corecta
temporar defectul de coagulare al pacienţilor cu deficit de fribr inogen.
Un studiu pivot de fază II a evaluat farmacocinetica după o singură doză (vezi 5.2 Proprietăţi farmacocinetice)
şi, de asemenea, a furnizat date privind eficacitatea utilizând efectul surogat al fermităţii maxime a cheagului
(FMC), cât şi date pri vind siguranţa.
Pentru fiecare subiect, FMC a fost determinată înainte (valoarea de bază) şi după o oră de la administrarea
unei doze unice de Haemocomplettan de 70 mg/kg greutate corporală. S -a dovedit că Haemocomplettan este
eficient în creşterea fermit ăţii cheagului la pacienţii cu deficit congenital de fibrinogen (afibrinogenemie)
determinată prin măsurători de tromboelastometrie. Eficacitatea hemostatică în episoadele acute de sângerare
şi corelarea sa cu FMC sunt verificate într -un studiu post -market ing.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Fibrinogen plasmatic uman este un constituent normal al plasmei umane şi acţionează ca fibrinogenului
endogen. În plasmă, t impul biologic de înjumătăţire plasmatică a fibrinogenului este de 3 - 4 zile.
P roprietăţile farmacocinetice ale Haemocomplettan P 1 g sunt identice cu proprietăţile fibrinogenului endogen .
Haemocomplettan P 1 g se administrează intravenos şi este disponibil imediat, la o concentraţie plasmatică
corespunzătoare dozei administrate .
6
Un studiu de farmacocinetică a evaluat farmacocinetica dozei unice înainte şi după administrarea concentratului
de fibrinogen uman la pacienţii cu afibrinogenemie congenital. Acest studiu prospectiv, deschis, multicentric
include 5 subiecţi de gen feminin şi 10 subiec ţi de gen masculin cu vârsta cuprinsă între 8 şi 61 ani (2 copii, 3
adolescenţi, 10 adulţi). Doza medie a fost 77,0 mg/kg greutate corporală (variază între 76,6 – 77,4 mg/kg).
S -a prelevat sânge de la 15 subiecţi pentru a determina activitatea fibrinogenului (măsurabilă fiind doar la 14
subiecţi), la valoarea de bază şi până la 14 zile de la finalizarea perfuziei. Suplimentar, recuperarea in vivo
(RIV) incrementală definită ca o creştere maximă a concentraţiei plasmatice în fibrinogen per doză în mg/kg
gre utate corporală, a fost determinată din concentraţiile obtinuţe până la 4 ore după perfuzie. Valoarea mediană
pentru RIV incrementală a fost 7,7 (variază între 1,30- 2,73) mg/dl per mg/kg greutate corporală.
Următorul tabel furnizează rezultatele farmacoci netice.
Rezultatele farmacocinetice pentru activitatea fibrinogenului
Parametru (n=14) Medie ± DS Valoarea mediană (intervalul)
t1/2 [h] 78,7 ± 18,13 77,1 (55,73-117,26)
Cmax [g/l] 1,4 ± 0,27 1,3 (1,00-2,10)
ASC pentru doza de 70 mg/kg
[h·mg/ml]
124,3 ± 24,16 126,8 (81,73-156,40)
Partea extrapolată din ASC [%] 8,4 ± 1,72 7,8 (6,13-12,14)
Cl [ml/h/kg] 0,59 ± 0,13 0,55 (0,45-0,86)
TMR [h] 92,8 ± 20,11 85,9 (66,14-126,44)
VSE [ml/kg] 52,7 ± 7,48 52,7 (36,22-67,67)
RIV [mg/dl per mg/kg greutate
corporală]
1,8 ± 0,35 1,7 (1,30-2,73)
t1/2 = timpul de înjumătăţire final la eliminare
h = oră
C
max = concentraţia maximă în timpul celor 4 ore
ASC = aria de sub curbă
Cl = clearance
TNR = timpul mediu de rezistenţă
V
SE = volumul de distribuţie la starea de echilibru
DS = deviaţia standard
RIV = recuperarea in vivo
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au demonstrat un risc special la subiecţii umani pe baza studiilor conventionale asupra
toxicităţii la administrarea unei doze unice şi siguranţ ei farmacologice.
Studiile preclinice cu administrare de doze repetate (toxicitate cronică, carcinogenicitate şi mutagenicitate) nu
pot fi realizate în mod rezonabil pe modelele animale convenţionale datorită dezvoltării anticorpilor ca urmare
a administr ării de proteine umane heterologe.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Albumină umană
Clorhidrat de L -arginină
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului)
Clorură de sodiu
Citrat de sodiu
7
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, diluanţi sau solvenţi cu excepţia celor
menţionaţi la pct 6.6. Este recomandată utilizarea unui set de perfuzare standard pentru administrare
intravenoasă pentru soluţia reconsituită la temperatura camerei .
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
Stabilitatea fizico -chimică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 8 ore la temperatura camerei (max.
+25°C). Din punct de vedere microbiologic, produsul trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă soluţi a
reconstituită nu se administrează imediat, păstrarea la temperatura camerei (max. +25°C) nu trebuie să
depăşească 8 ore. Soluţia reconstituită nu trebuie păstrată la frigider.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25˚C.
A nu se congela! A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, sigilat cu dop ce nu conţine latex (cauciuc bromobutilic) şi capsă
din aluminiu prevăzută cu disc din plastic .
1 flacon conţine 1 g fribrinogen uman
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Instrucţiuni generale
• Reconstituirea şi extragerea trebuie efectuate în condiţii aseptice.
• Soluţiile reconstituite trebuie verificate vizual înaintea administrării cu privire la particule sau
decolorare.
• Soluţia trebuie să fie aproape incoloră până la gălbuie, limpede până la uşor opalescentă şi cu pH
neutru. A nu se utiliza soluţii care sunt tulburi sau prezintă sedimente (depozite ).
Reconstituire
• Pulberea şi solventul din flacoanele sigilate se aduc la temperatura camerei sau a corpului (nu peste
37°C).
• Haemocomplettan P 1 g trebuie reconstituit cu 50 ml apă pentru preparate injectabile (50 ml pentru 1
g) .
• Se îndepărtează capacul flaconului de Haemocomplettan P 1 g pentru a expune porţiunea centrală a
dopului din cauciuc .
• Se şterge suprafaţa dopului cu o soluţie antiseptică şi se lasă să se usuce.
• Cu ajutorul unui dispozitiv de transfer adecvat, se adaugă solventul în flaconul pentru perfuzie. Se
asigură udarea completă a pulberii .
• Se roteşte uşor flaconul, până când pulberea este dizolvată complet şi soluţia este gata pentru
administrare. Se va evita agitarea puternică, care provocă spumare. Soluţia trebuie reconstituită
complet î n maxim 15 minute (în general, între 5 şi 10 minute).
• Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat prin injectare separată sau printr -o linie de perfuzare
(vezi pct. 6.3).
• A se evita pătrunderea sângelui în seringile care conţin medicament .
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
CSL Behring GmbH
Emil -von -Behring -Str. 76, 35041 Marburg, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7708/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
