TETRACICLINA ARENA 250 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9081/2016/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
Tetraciclină Arena 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVA ŞI CANTITATIVA
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de tetraciclină 250 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: galben amurg FCF (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de n-propil (E216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsulă
Capsule gelatinoase tari nr. 2, cu corp şi cap de culoare brun opac, conţinând o pulbere de culoare
galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tetraciclina Arena este un antibiotic cu spectru larg, cu acţiune bacteriostatică, indicat pentru
tratamentul următoarelor infecţii cu microorganisme sensibile cu diverse localizări:
- infecţii determinate de Mycoplasma pneumoniae;
- infecţii determinate de Chlamydia (psitacoză, ornitoză, trahom, salpingită, uretrite nespecifice şi
limfogranulomatoză veneriană);
- bruceloză;
- holeră;
- borelioză, boala Lyme;
- rickettsioze (tifos exantematic, febra Q);
- infecţii cutanate cum este acneea;
- gonoree, sifilis, ameobiază intestinală, actinomicoză, tularemie (medicaţie de linia doua);
- infecţii ala tractului urinar, prostatite;
- infecţii bronhopulmonare;
- infecţii în sfera ORL, conjunctivite;
- osteomielite;
- conform antibiogramei mai poate fi administrată în profilaxia endocarditei bacteriene;
- adjuvant în tripla terapie a ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori, în
asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut;
- alte indicaţii: antrax, dizenterie, angina Vincent, infecţii cu Listeria şi Legionella, boala Whipple.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Doza recomandată este de 1-2 g pe zi (4-8 capsule Tetraciclină Arena 250 mg), administrată fracţionat
la intervale de 6-8 ore.
Copii cu vârsta peste 12 ani și adolescenți:
Doza recomandată este de 25-50 mg tetraciclină/kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 6-8 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţa renală, doza recomandată trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei,
fie prin scăderea dozei individuale recomandate, fie prin creşterea intervalului dintre doze:
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Intervalul dintre administrări
(ore)
50-80 8-12
10-50 12-24
<10 24
Tratamentul brucelozei: 500 mg Tetraciclină Arena de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni, în asociere cu
streptomicina.
Tratamentul gonoreei necomplicate: în cazul în care penicilinele sunt contraindicate, se poate
administra tetraciclină: iniţial 1,5 g tetraciclină, apoi 0,5 g tetraciclină de 4 ori pe zi, crescând până la 9
g.
Infecţii determinate de Chlamidia trachomatis: 500 mg, de 4 ori pe zi, pentru cel puţin 7 zile.
Acnee severă: doza iniţială recomandată este de 2 g pe zi în doze divizate. În general, doza se va ajusta
la 125 – 500 mg tetraciclină pe zi. Cazurile de acnee severă necesită tratament pe termen lung.
Copii şi adolescenţi
Administrarea tetraciclinei este contraindicată la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de apă, în stare de repaus alimentar, cu o oră
înainte sau cu 2 ore după masă.
Alimentele, produsele din lapte, precum şi antiacide (care conţin magneziu), aluminiu, preparatele cu
fier şi calciu scad gradul absorbţiei tetraciclinei, de aceea trebuie administrate la intervale de 2 – 3 ore
de la administrarea tetraciclinei (vezi şi pct. 4.5).
Capsulele nu trebuie administrate în clinostatism (vezi şi pct. 4.4).
Durata tratamentului
Tratamentul trebuie continuat cel puţin 24-48 de ore după dispariţia simptomatologiei. Pentru
majoritatea infecţiilor, durata tratamentului este de 7-14 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat tetraciclină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1.
Sarcină şi alăptare.
Insuficienţă renală.
LES.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tetraciclina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică; hepatotoxicitatea
este favorizată de prezenţa insuficienţei renale, malnutriţiei, sarcinei şi a altor afecţiuni hepatice.
La copii, tetraciclina se acumulează în ţesutul osteoformator (în timpul osteogenezei şi odontogenezei)
sub forma unor complexe stabile cu ionii de calciu, determinând discromie dentară (colorarea dinţilor
în galben sau brun) şi hipoplazia definitivă a smalţului dentar. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent
în cazul tratamentului de lungă durată, dar au fost observate şi în cazul unor tratamente de scurtă
durată, dar repetate.
La pacienţii cărora li s-a administrat tetraciclină au fost observate reacţii de fotosensibilizare, de aceea,
în timpul tratamentului, trebuie evitată expunerea directă la radiaţii ultraviolete (lumină solară
puternică sau raze UV artificiale). Dacă apar reacţii de fotosensibilizare tratamentul trebuie întrerupt.
Acţiunea antianabolică a tetraciclinei poate determina creşterea ureei. La pacienţii cu insuficienţă
renală severă, concentraţiile plasmatice mari ale tetraciclinei pot determina azotemie, hiperkaliemie şi
acidoză.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, administrarea tetraciclinei poate determina apariţia
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente. În acest caz, tratamentul cu tetraciclină trebuie întrerupt
şi instituită terapia adecvată. Suprainfecţia cu stafilococi la nivel intestinal poate fi letală.
În cazul bolilor cu transmitere sexuală, dacă se suspectează sifilisul, înaintea iniţierii tratamentului,
trebuie utilizate tehnicile adecvate de diagnostic, incluzând examinarea în câmp întunecat, iar testele
serologice trebuie repetate lunar, timp de cel puţin 4 luni.
Deoarece tetraciclina scade activitatea protrombinei plasmatice, la pacienţii cărora li se administrează
anticoagulante se recomandă ajustarea dozei.
Tetraciclina poate determina reacţii fals pozitive în cazul metodele neenzimatice de determinare a
glucozei în urină. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor cu diabet zaharat.
Tetraciclina scade eficacitatea contraceptivelor orale. (vezi şi pct. 4.5).
În cazul tratamentului de lungă durată se recomandă evaluarea periodică a funcţiei hematologice,
renale şi hepatice.
Dacă tetraciclina este administrată în clinostatism sau cu o cantitate prea mică de apă, pot să apară
disfagie, esofagite, ulceraţii esofagiene.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu miastenie gravis care pot prezenta risc de bloc neuromuscular.
Tetraciclină Arena 250 mg conţine galben amurg FCF (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de n-propil (E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) și în mod
exceptional, bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Absorbţia tetraciclinei din tractul gastro-intestinal este inhibată de ionii bi- sau trivalenţi, cum sunt cei
de aluminiu, zinc, cadmiu (aflaţi, de exemplu, în lapte, produse din lapte şi sucuri de fructe care conţin
calciu), de magneziu (aflat, de exemplu, în antiacide) sau de preparatele cu fier, cărbunele activat,
colestiramină, chelaţii de bismut şi sucralfat, produse cu care formează chelaţi neabsorbabili. Prin
urmare, aceste medicamente sau produse alimentare trebuie administrate la intervale de 2 – 3 ore de la
administrarea dozei de tetraciclină.
În schimb, administrarea de acid citric, metafosfat de sodiu, sorbitol, manitol, glucozamină, prin
competiţie cu tetraciclinele pentru ionii bivalenţi, cresc proporţia de tetraciclină absorbită.
4
Nu se recomandă administrarea sistemică a retinoizilor în timpul tratamentului cu Tetraciclină Arena
(creşte riscul hipertensiunii arteriale intracraniene).
Medicamentele bacteriostatice, incluzând tetraciclina, pot influenţa actiunea bactericidă a penicilinei
şi antibioticelor beta-lactamice. Prin urmare, se recomandă evitarea asocierii tetraciclinei şi
antibioticelor beta-lactamice.
În cazuri rare, tetraciclina poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei.
În timpul administrării de tetraciclină, anestezia cu metoxifluran poate duce la apariţia nefrotoxicităţii,
care poate fi letală.
Administrarea tetraciclinei în asociere cu didanosină sau quinapril poate reduce absorbtia tetraciclinei.
Tetraciclina potenţează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor antidiabetice cu administrare orală şi
al insulinei. De asemenea, poate modifica rezultatele dozării glucozei şi catecolaminelor în urină (vezi
şi pct. 4.4.).
Dacă tetraciclina este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea
glicemiei şi, dacă este necesar, vor fi reduse dozele de sulfoniluree.
Fenitoinul, carbamazepinele şi barbituricele cresc metabolismul tetraciclinei.
Tetraciclina scade activitatea protrombinei plasmatice, potenţează efectele anticoagulantelor
cumarinice. Dacă este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea
parametrilor coagulării, inclusiv INR, şi, dacă este necesar, vor fi reduse dozele de medicamente
anticoagulante. Trebuie avută mereu în vedere posibilitatea unui risc crescut de evenimente
hemoragice.
Tetraciclina scade concentraţiile plasmatice ale estrogenilor, respectiv micşorează eficacitatea
contraceptivelor orale care îi conţin. În consecinţă, se recomandă utilizarea unor măsuri contraceptive
suplimentare (non-hormonale) în timpul tratamentului şi încă 7 zile după întreruperea tratamentului.
Au fost raportate creşterea efectelor toxice ale alcaloizilor de ergot şi metotrexatului.
S-a raportat că utilizarea tetraciclininelor pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale litiului,
digoxinei, halofantrinei şi teofilinei (deşi aceste interacţiuni nu sunt stabilite).
Tetraciclina poate scădea concentraţia plasmatică a atovaquonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele studiilor la animale au demonstrat că tetraciclina traversează placenta, se regăseşte în
ţesuturile fetale şi poate avea efecte toxice, influenţând dezvoltarea fătului (deseori având legătură cu
retardul dezvoltării scheletice). S-au observat şi efecte embriotoxice la animalele cărora li s-a
administrat tetraciclină în prima perioadă a sarcinii.
Alăptarea
Tetraciclina se excretă în lapte.
Administrarea tetraciclinei este contraindicată la gravide şi la femeile care alăptează (determină
colorarea în brun a dinţilor, hipoplazia smalţului dentar; depunerea în oase poate provoca inhibarea
creşterii).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tetraciclina Arena nu are nicio influenţă asupra capacității de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
5
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Frecvente: disbacterioză intestinală, deoarece cantităţi mari de antibiotic activ ajung în colon,
determinând suprainfecţii şi colonizare cu microorganisme rezistente cum sunt Pseudomonas spp. şi
Proteus spp, suprainfecţii cu Candida, în special după tratament îndelungat (candidoză orală,
vulvovaginită);
Foarte rare: colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficille şi enterocolita
determinată de stafilococi rezistenţi.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, trombocitopenie, neutropenie şi
eozinofilie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând: eritem cutanat tranzitor, erupţii medicamentoase fixe,
dermatită exfoliativă, necroliză epidermică toxică, febră medicamentoasă, pericardită, edem
angioneurotic, urticarie, astm bronşic;
Foarte rare: anafilaxie;
Cu frecvenţa necunoscută: declanşarea lupusului eritematos.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: hipertensiune intracraniană benignă, cu: cefalee, tulburări vizuale, edem papilar;
Rare: ameţeli.
Tulburări oculare
Rare: modificări permanente de culoare la nivelul corneei la sugarii ale căror mame li s-au administrat
tetracicline în timpul sarcinii.
Cu frecvență necunoscută: tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: reacţii ototoxice.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături şi diaree, epigastralgii;
Rare: modificări de culoare ale limbii, glosită, xerostomie, stomatită şi disfagie (în special în
tratamentul de lungă durată), ulceraţii esofagiene (dacă tetraciclina este administrată în clinostatism
sau cu o cantitate prea mică de apă);
Cu frecvenţă necunoscută: discromie dentară sau hipoplazia smalţului în caz de administrare la copii
cu vârsta sub 12 ani și în ultimul trimestru de sarcină.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţa necunoscută: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice; s-a raportat apariţia unor
cazuri de hepatotoxicitate severă şi cu potenţial letal la pacienţii cu insuficienţă renală cărora li s-a
administrat tetraciclină în doze terapeutice sau la cei trataţi cu doze mari de tetraciclină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: reacţii de fotosensibilizare;
Rare: pigmentare anormală la nivel cutanat;
Cu frecvenţa necunoscută: modificarea culorii la nivelul unghiilor şi onicoliză.
6
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţa necunoscută: administrarea tetracilinelelor în doze terapeutice, la sugari şi gravide,
afectează creşterea oaselor la copii; miopatie; slăbiciune musculară la pacienţii cu miastenia gravis.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: disfuncţie renală şi agravarea disfuncţiei renale la pacienţii cu afectare renală pre-existentă,
insuficienţă renală acută şi nefrită.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: la pacienţii cu febră recurentă apar reacţii tip Jarisch-Herxheimer.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţa necunoscută: hiperazotemie majoră la asocierea cu diuretice; hipoprotrombinemie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina tulburări digestive (anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale,
stomatită, rectită şi iritaţie perianală), fenomene hepatotoxice, hipertensiune intracraniană (la copii),
reversibile la oprirea administrării. Hemodializa are eficacitate mică. În cazul ingestiei unei cantităti
mari de antibiotic, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, tetracicline, codul ATC: J01AA07.
Tetraciclină este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg.
Mecanism de acţiune
Acţiunea bacteriostatică se datorează legării specifice de subunităţi ribozomale 30 S, cu blocarea
consecutivă a legării aminoacil-ARN
t de complexul ARN
m-ribozom. Ca urmare este oprită creşterea
lanţului peptidic, respectiv este împiedicată sinteza proteinelor bacteriene.
Spectru de acţiune
Spectrul de acţiune, larg, cuprinde microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ, microorganisme
aerobe şi anaerobe, spirochete, micoplasme, rickettsii, chlamidii, protozoare.
Microorganisme obişnuit sensibile: Brucella spp., Yersiniapestis, Francisella tularensis, Actinomyces
israelii, Haemophylus ducrey, H. influenzae, unele tulpini de Chlamydae, Mycoplasma pneumoniae,
Ureaplasma urealyticum, Rickettsiae spp., Entamoeba histolytica, Coxiell burnetii, Leptospira spp.,
Treponema palidum, Borrelia burgdorferi, Propionibacterium acnes, Neisseria gonorrhoeae, Vibrio
cholereae.
Rezistenta bacteriană se instalează lent şi este mediată plasmidic. Mecanismul cel mai important de
apariţie a rezistenţei este creşterea activităţii unei pompe care transportă activ tetraciclină în exteriorul
celulei bacteriene, cu reducerea astfel a concentraţiei sale intracelulare. Pompa proteică este codificată
la nivelul unei plasmide şi se transmite interbacterian prin transducţie sau conjugare.
7
Mare parte din tulpinile de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Salmonella spp., Shigella spp., Serratia,
Proteus indol-pozitiv sunt rezistente ca şi majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Clorhidratul de tetraciclină administrat pe cale orală se absoarbe în procent de aproximativ 77% în
condiţii de repaus alimentar, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 3-4 ore de la
administrarea unei doze de 500 mg tetraciclină, fiind de 3-4 ug/ml.
Absorbţia gastro-intestinală este diminuată de administrarea concomitentă a produselor lactate, a
preparatelor care conţin calciu, magneziu, hidroxid de aluminiu şi a sărurilor de fier sau zinc,
administrate oral.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 32-67%. Se distribuie bine intra- şi
extracelular, în ţesuturile aparatului respirator, genito-urinar, ficat, splină, oase, dinţi, piele şi seroase
cu excepţia meningelor. Traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 6-8 ore.
Metabolizare și eliminare
Tetraciclina intră în circulaţia entero-hepatică şi se metabolizează hepatic. Se excretă aproximativ 75%
sub formă nemetabolizată în special prin urină şi în măsură mult mai redusă pe cale biliară.
Insuficiența renală determină acumularea și creșterea tetraciclinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evidenţierea efectelor mutagen şi carcinogen
al tetraciclinei. S-a demonstrat că antibiotice înrudite (oxitetraciclina, minociclina) au efect teratogen
la şobolani.
În urma a două analize realizate in vitro efectuate pe celule de mamifere (limfom L 51784y de şoarece
şi celule pulmonare de hamster chinez) s-a demonstrat efectul mutagen al tetraciclinei în doze de 60,
respectiv 10 mcg/ml.
În cazul administrării teraciclinei în dieta masculilor şi femelelor de şobolani, în doze zilnice de 25 de
ori mai mari decât doza administată la om, tetraciclina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon de porumb
Amidonoglicolat de sodiu tip A
Croscarmeloză
Talc
Capsula
Dioxid de titan (E 171)
Galben amurg FCF (E 110)
Oxid roşu de fer (E172)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
8
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule
Cutie cu 50 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Stefan Mihaileanu nr. 31, sector 2
Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9081/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Iunie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 9081/2016/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
Tetraciclină Arena 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVA ŞI CANTITATIVA
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de tetraciclină 250 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: galben amurg FCF (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de n-propil (E216).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsulă
Capsule gelatinoase tari nr. 2, cu corp şi cap de culoare brun opac, conţinând o pulbere de culoare
galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tetraciclina Arena este un antibiotic cu spectru larg, cu acţiune bacteriostatică, indicat pentru
tratamentul următoarelor infecţii cu microorganisme sensibile cu diverse localizări:
- infecţii determinate de Mycoplasma pneumoniae;
- infecţii determinate de Chlamydia (psitacoză, ornitoză, trahom, salpingită, uretrite nespecifice şi
limfogranulomatoză veneriană);
- bruceloză;
- holeră;
- borelioză, boala Lyme;
- rickettsioze (tifos exantematic, febra Q);
- infecţii cutanate cum este acneea;
- gonoree, sifilis, ameobiază intestinală, actinomicoză, tularemie (medicaţie de linia doua);
- infecţii ala tractului urinar, prostatite;
- infecţii bronhopulmonare;
- infecţii în sfera ORL, conjunctivite;
- osteomielite;
- conform antibiogramei mai poate fi administrată în profilaxia endocarditei bacteriene;
- adjuvant în tripla terapie a ulcerului gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori, în
asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut;
- alte indicaţii: antrax, dizenterie, angina Vincent, infecţii cu Listeria şi Legionella, boala Whipple.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Doza recomandată este de 1-2 g pe zi (4-8 capsule Tetraciclină Arena 250 mg), administrată fracţionat
la intervale de 6-8 ore.
Copii cu vârsta peste 12 ani și adolescenți:
Doza recomandată este de 25-50 mg tetraciclină/kg şi zi, administrată fracţionat la intervale de 6-8 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţa renală, doza recomandată trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei,
fie prin scăderea dozei individuale recomandate, fie prin creşterea intervalului dintre doze:
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Intervalul dintre administrări
(ore)
50-80 8-12
10-50 12-24
<10 24
Tratamentul brucelozei: 500 mg Tetraciclină Arena de 4 ori pe zi, timp de 3 săptămâni, în asociere cu
streptomicina.
Tratamentul gonoreei necomplicate: în cazul în care penicilinele sunt contraindicate, se poate
administra tetraciclină: iniţial 1,5 g tetraciclină, apoi 0,5 g tetraciclină de 4 ori pe zi, crescând până la 9
g.
Infecţii determinate de Chlamidia trachomatis: 500 mg, de 4 ori pe zi, pentru cel puţin 7 zile.
Acnee severă: doza iniţială recomandată este de 2 g pe zi în doze divizate. În general, doza se va ajusta
la 125 – 500 mg tetraciclină pe zi. Cazurile de acnee severă necesită tratament pe termen lung.
Copii şi adolescenţi
Administrarea tetraciclinei este contraindicată la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de apă, în stare de repaus alimentar, cu o oră
înainte sau cu 2 ore după masă.
Alimentele, produsele din lapte, precum şi antiacide (care conţin magneziu), aluminiu, preparatele cu
fier şi calciu scad gradul absorbţiei tetraciclinei, de aceea trebuie administrate la intervale de 2 – 3 ore
de la administrarea tetraciclinei (vezi şi pct. 4.5).
Capsulele nu trebuie administrate în clinostatism (vezi şi pct. 4.4).
Durata tratamentului
Tratamentul trebuie continuat cel puţin 24-48 de ore după dispariţia simptomatologiei. Pentru
majoritatea infecţiilor, durata tratamentului este de 7-14 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat tetraciclină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1.
Sarcină şi alăptare.
Insuficienţă renală.
LES.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tetraciclina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică; hepatotoxicitatea
este favorizată de prezenţa insuficienţei renale, malnutriţiei, sarcinei şi a altor afecţiuni hepatice.
La copii, tetraciclina se acumulează în ţesutul osteoformator (în timpul osteogenezei şi odontogenezei)
sub forma unor complexe stabile cu ionii de calciu, determinând discromie dentară (colorarea dinţilor
în galben sau brun) şi hipoplazia definitivă a smalţului dentar. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent
în cazul tratamentului de lungă durată, dar au fost observate şi în cazul unor tratamente de scurtă
durată, dar repetate.
La pacienţii cărora li s-a administrat tetraciclină au fost observate reacţii de fotosensibilizare, de aceea,
în timpul tratamentului, trebuie evitată expunerea directă la radiaţii ultraviolete (lumină solară
puternică sau raze UV artificiale). Dacă apar reacţii de fotosensibilizare tratamentul trebuie întrerupt.
Acţiunea antianabolică a tetraciclinei poate determina creşterea ureei. La pacienţii cu insuficienţă
renală severă, concentraţiile plasmatice mari ale tetraciclinei pot determina azotemie, hiperkaliemie şi
acidoză.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, administrarea tetraciclinei poate determina apariţia
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente. În acest caz, tratamentul cu tetraciclină trebuie întrerupt
şi instituită terapia adecvată. Suprainfecţia cu stafilococi la nivel intestinal poate fi letală.
În cazul bolilor cu transmitere sexuală, dacă se suspectează sifilisul, înaintea iniţierii tratamentului,
trebuie utilizate tehnicile adecvate de diagnostic, incluzând examinarea în câmp întunecat, iar testele
serologice trebuie repetate lunar, timp de cel puţin 4 luni.
Deoarece tetraciclina scade activitatea protrombinei plasmatice, la pacienţii cărora li se administrează
anticoagulante se recomandă ajustarea dozei.
Tetraciclina poate determina reacţii fals pozitive în cazul metodele neenzimatice de determinare a
glucozei în urină. Acest lucru trebuie avut în vedere în cazul pacienţilor cu diabet zaharat.
Tetraciclina scade eficacitatea contraceptivelor orale. (vezi şi pct. 4.5).
În cazul tratamentului de lungă durată se recomandă evaluarea periodică a funcţiei hematologice,
renale şi hepatice.
Dacă tetraciclina este administrată în clinostatism sau cu o cantitate prea mică de apă, pot să apară
disfagie, esofagite, ulceraţii esofagiene.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu miastenie gravis care pot prezenta risc de bloc neuromuscular.
Tetraciclină Arena 250 mg conţine galben amurg FCF (E 110), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-
hidroxibenzoat de n-propil (E 216). Aceștia pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate) și în mod
exceptional, bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Absorbţia tetraciclinei din tractul gastro-intestinal este inhibată de ionii bi- sau trivalenţi, cum sunt cei
de aluminiu, zinc, cadmiu (aflaţi, de exemplu, în lapte, produse din lapte şi sucuri de fructe care conţin
calciu), de magneziu (aflat, de exemplu, în antiacide) sau de preparatele cu fier, cărbunele activat,
colestiramină, chelaţii de bismut şi sucralfat, produse cu care formează chelaţi neabsorbabili. Prin
urmare, aceste medicamente sau produse alimentare trebuie administrate la intervale de 2 – 3 ore de la
administrarea dozei de tetraciclină.
În schimb, administrarea de acid citric, metafosfat de sodiu, sorbitol, manitol, glucozamină, prin
competiţie cu tetraciclinele pentru ionii bivalenţi, cresc proporţia de tetraciclină absorbită.
4
Nu se recomandă administrarea sistemică a retinoizilor în timpul tratamentului cu Tetraciclină Arena
(creşte riscul hipertensiunii arteriale intracraniene).
Medicamentele bacteriostatice, incluzând tetraciclina, pot influenţa actiunea bactericidă a penicilinei
şi antibioticelor beta-lactamice. Prin urmare, se recomandă evitarea asocierii tetraciclinei şi
antibioticelor beta-lactamice.
În cazuri rare, tetraciclina poate creşte concentraţiile plasmatice ale digoxinei.
În timpul administrării de tetraciclină, anestezia cu metoxifluran poate duce la apariţia nefrotoxicităţii,
care poate fi letală.
Administrarea tetraciclinei în asociere cu didanosină sau quinapril poate reduce absorbtia tetraciclinei.
Tetraciclina potenţează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor antidiabetice cu administrare orală şi
al insulinei. De asemenea, poate modifica rezultatele dozării glucozei şi catecolaminelor în urină (vezi
şi pct. 4.4.).
Dacă tetraciclina este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea
glicemiei şi, dacă este necesar, vor fi reduse dozele de sulfoniluree.
Fenitoinul, carbamazepinele şi barbituricele cresc metabolismul tetraciclinei.
Tetraciclina scade activitatea protrombinei plasmatice, potenţează efectele anticoagulantelor
cumarinice. Dacă este administrată în asociere cu aceste medicamente, este necesară monitorizarea
parametrilor coagulării, inclusiv INR, şi, dacă este necesar, vor fi reduse dozele de medicamente
anticoagulante. Trebuie avută mereu în vedere posibilitatea unui risc crescut de evenimente
hemoragice.
Tetraciclina scade concentraţiile plasmatice ale estrogenilor, respectiv micşorează eficacitatea
contraceptivelor orale care îi conţin. În consecinţă, se recomandă utilizarea unor măsuri contraceptive
suplimentare (non-hormonale) în timpul tratamentului şi încă 7 zile după întreruperea tratamentului.
Au fost raportate creşterea efectelor toxice ale alcaloizilor de ergot şi metotrexatului.
S-a raportat că utilizarea tetraciclininelor pot determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale litiului,
digoxinei, halofantrinei şi teofilinei (deşi aceste interacţiuni nu sunt stabilite).
Tetraciclina poate scădea concentraţia plasmatică a atovaquonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele studiilor la animale au demonstrat că tetraciclina traversează placenta, se regăseşte în
ţesuturile fetale şi poate avea efecte toxice, influenţând dezvoltarea fătului (deseori având legătură cu
retardul dezvoltării scheletice). S-au observat şi efecte embriotoxice la animalele cărora li s-a
administrat tetraciclină în prima perioadă a sarcinii.
Alăptarea
Tetraciclina se excretă în lapte.
Administrarea tetraciclinei este contraindicată la gravide şi la femeile care alăptează (determină
colorarea în brun a dinţilor, hipoplazia smalţului dentar; depunerea în oase poate provoca inhibarea
creşterii).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tetraciclina Arena nu are nicio influenţă asupra capacității de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
5
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost raportate în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000);
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Infecţii şi infestări
Frecvente: disbacterioză intestinală, deoarece cantităţi mari de antibiotic activ ajung în colon,
determinând suprainfecţii şi colonizare cu microorganisme rezistente cum sunt Pseudomonas spp. şi
Proteus spp, suprainfecţii cu Candida, în special după tratament îndelungat (candidoză orală,
vulvovaginită);
Foarte rare: colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficille şi enterocolita
determinată de stafilococi rezistenţi.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, trombocitopenie, neutropenie şi
eozinofilie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, incluzând: eritem cutanat tranzitor, erupţii medicamentoase fixe,
dermatită exfoliativă, necroliză epidermică toxică, febră medicamentoasă, pericardită, edem
angioneurotic, urticarie, astm bronşic;
Foarte rare: anafilaxie;
Cu frecvenţa necunoscută: declanşarea lupusului eritematos.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: hipertensiune intracraniană benignă, cu: cefalee, tulburări vizuale, edem papilar;
Rare: ameţeli.
Tulburări oculare
Rare: modificări permanente de culoare la nivelul corneei la sugarii ale căror mame li s-au administrat
tetracicline în timpul sarcinii.
Cu frecvență necunoscută: tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare: reacţii ototoxice.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături şi diaree, epigastralgii;
Rare: modificări de culoare ale limbii, glosită, xerostomie, stomatită şi disfagie (în special în
tratamentul de lungă durată), ulceraţii esofagiene (dacă tetraciclina este administrată în clinostatism
sau cu o cantitate prea mică de apă);
Cu frecvenţă necunoscută: discromie dentară sau hipoplazia smalţului în caz de administrare la copii
cu vârsta sub 12 ani și în ultimul trimestru de sarcină.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţa necunoscută: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice; s-a raportat apariţia unor
cazuri de hepatotoxicitate severă şi cu potenţial letal la pacienţii cu insuficienţă renală cărora li s-a
administrat tetraciclină în doze terapeutice sau la cei trataţi cu doze mari de tetraciclină.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: reacţii de fotosensibilizare;
Rare: pigmentare anormală la nivel cutanat;
Cu frecvenţa necunoscută: modificarea culorii la nivelul unghiilor şi onicoliză.
6
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţa necunoscută: administrarea tetracilinelelor în doze terapeutice, la sugari şi gravide,
afectează creşterea oaselor la copii; miopatie; slăbiciune musculară la pacienţii cu miastenia gravis.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: disfuncţie renală şi agravarea disfuncţiei renale la pacienţii cu afectare renală pre-existentă,
insuficienţă renală acută şi nefrită.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: la pacienţii cu febră recurentă apar reacţii tip Jarisch-Herxheimer.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţa necunoscută: hiperazotemie majoră la asocierea cu diuretice; hipoprotrombinemie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina tulburări digestive (anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale,
stomatită, rectită şi iritaţie perianală), fenomene hepatotoxice, hipertensiune intracraniană (la copii),
reversibile la oprirea administrării. Hemodializa are eficacitate mică. În cazul ingestiei unei cantităti
mari de antibiotic, se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, tetracicline, codul ATC: J01AA07.
Tetraciclină este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg.
Mecanism de acţiune
Acţiunea bacteriostatică se datorează legării specifice de subunităţi ribozomale 30 S, cu blocarea
consecutivă a legării aminoacil-ARN
t de complexul ARN
m-ribozom. Ca urmare este oprită creşterea
lanţului peptidic, respectiv este împiedicată sinteza proteinelor bacteriene.
Spectru de acţiune
Spectrul de acţiune, larg, cuprinde microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ, microorganisme
aerobe şi anaerobe, spirochete, micoplasme, rickettsii, chlamidii, protozoare.
Microorganisme obişnuit sensibile: Brucella spp., Yersiniapestis, Francisella tularensis, Actinomyces
israelii, Haemophylus ducrey, H. influenzae, unele tulpini de Chlamydae, Mycoplasma pneumoniae,
Ureaplasma urealyticum, Rickettsiae spp., Entamoeba histolytica, Coxiell burnetii, Leptospira spp.,
Treponema palidum, Borrelia burgdorferi, Propionibacterium acnes, Neisseria gonorrhoeae, Vibrio
cholereae.
Rezistenta bacteriană se instalează lent şi este mediată plasmidic. Mecanismul cel mai important de
apariţie a rezistenţei este creşterea activităţii unei pompe care transportă activ tetraciclină în exteriorul
celulei bacteriene, cu reducerea astfel a concentraţiei sale intracelulare. Pompa proteică este codificată
la nivelul unei plasmide şi se transmite interbacterian prin transducţie sau conjugare.
7
Mare parte din tulpinile de E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Salmonella spp., Shigella spp., Serratia,
Proteus indol-pozitiv sunt rezistente ca şi majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Clorhidratul de tetraciclină administrat pe cale orală se absoarbe în procent de aproximativ 77% în
condiţii de repaus alimentar, iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 3-4 ore de la
administrarea unei doze de 500 mg tetraciclină, fiind de 3-4 ug/ml.
Absorbţia gastro-intestinală este diminuată de administrarea concomitentă a produselor lactate, a
preparatelor care conţin calciu, magneziu, hidroxid de aluminiu şi a sărurilor de fier sau zinc,
administrate oral.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 32-67%. Se distribuie bine intra- şi
extracelular, în ţesuturile aparatului respirator, genito-urinar, ficat, splină, oase, dinţi, piele şi seroase
cu excepţia meningelor. Traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 6-8 ore.
Metabolizare și eliminare
Tetraciclina intră în circulaţia entero-hepatică şi se metabolizează hepatic. Se excretă aproximativ 75%
sub formă nemetabolizată în special prin urină şi în măsură mult mai redusă pe cale biliară.
Insuficiența renală determină acumularea și creșterea tetraciclinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evidenţierea efectelor mutagen şi carcinogen
al tetraciclinei. S-a demonstrat că antibiotice înrudite (oxitetraciclina, minociclina) au efect teratogen
la şobolani.
În urma a două analize realizate in vitro efectuate pe celule de mamifere (limfom L 51784y de şoarece
şi celule pulmonare de hamster chinez) s-a demonstrat efectul mutagen al tetraciclinei în doze de 60,
respectiv 10 mcg/ml.
În cazul administrării teraciclinei în dieta masculilor şi femelelor de şobolani, în doze zilnice de 25 de
ori mai mari decât doza administată la om, tetraciclina nu a avut niciun efect asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon de porumb
Amidonoglicolat de sodiu tip A
Croscarmeloză
Talc
Capsula
Dioxid de titan (E 171)
Galben amurg FCF (E 110)
Oxid roşu de fer (E172)
p-Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
Glicerol
8
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule
Cutie cu 50 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Stefan Mihaileanu nr. 31, sector 2
Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9081/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei - Iunie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
