ZINNAT 125 mg/5 ml
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5184/2012/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Zinnat 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
5 ml suspensie reconstituită conţin cefuroximă 125 mg sub formă de cefuroximă axetil 150 mg.
Excipienţi: zahăr 3062 mg, aspartam (E 951) pentru 5 ml suspensie reconstituită
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Granule care curg uşor, de culoare albă până la aproape albă.
Suspensie reconstituită de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Zinnat este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4 şi 5.1).
• Amigdalite şi faringite streptococice acute.
• Sinuzită bacteriană acută.
• Otită medie acută.
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
• Cistită.
• Pielonefrită.
• Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
• Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile).
2
Tabelul 1.
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutate >40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută=
250 mg de două ori pe zi=
Otită medie acută=500 mg de două ori pe zi=
Exacerbări acute ale bronşitei cronice=500 mg de două ori pe zi=
Cistită=250 mg de două ori pe zi=
Pielonefrită=250 mg de două ori pe zi=
Infecţii necomplicate ale=pielii şi ale ţesuturilor moi=250 mg de două ori pe zi=
Boala Lyme=500 mg de două ori pe zi, timp de 14=zile (între 10=
ÅŸi 21 de zile)=
Tabelul 2.
Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută=
10=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 125 mg de două ori pe zi=
==
Copii cu vârsta de=2 ani ÅŸi peste, cu otită medie sau,
când este adecvat, cu infecţii mai severe=
15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
Cistită=15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
==
Pielonefrită=15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de=250 mg de două ori pe zi, timp de 10=până la 14
zile=
Infecţii necomplicate ale=pielii şi ale ţesuturilor moi=15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
Boala Lyme=15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de=250 mg de două ori pe zi, timp de 14=zile (între
10=ÅŸi 21=de zile)=
=
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Zinnat la copii cu vârsta sub 3 luni.
Comprimatele care conţin cefuroximă axetil şi granulele pentru suspensie orală care conţin cefuroximă
axetil nu sunt bioechivalente ÅŸi nu sunt interÅŸanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi
punctul 5.2).
La sugari (începând cu vârsta de 3 luni) şi copii cu greutatea mai mică de 40 kg, este de preferat ca
ajustarea dozei să fie făcută în funcţie de greutate sau vârstă. Doza la sugari şi la copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 18 ani este de 10 mg/kg de două ori pe zi în cazul majorităţii
infecţiilor, până la o doză maximă de 250 mg pe zi. În otita medie sau în infecţiile mai severe, doza
recomandată este de 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 500 mg pe zi.
Următoarele două tabele, prezentate în funcţie de categoria de vârstă, reprezintă recomandări
orientative pentru administrare simplificată, de exemplu cu ajutorul linguriţelor dozatoare (5 ml)
pentru suspensia multi-doză de 125 mg/5 ml dacă sunt disponibile.
3
Tabelul 3.
10 mg/kg pentru tratamentul majorităţii infecţiilor
Vârsta Doză (mg) de Volum per doză
(ml)
două ori pe zi
3 - 6 luni 40 până la 60 2,5
6 luni - 2 ani 60 până la 120 2,5 până la 5
2 - 18 ani 125 5
Tabelul 4.
15 mg/kg pentru tratamentul otitei medii şi al infecţiilor mai severe
Vârsta Doză (mg) de Volum per
doză (ml)
două ori pe zi
3 - 6 luni 60 până la 90=2,R=
6 luni=J=2 ani=90=până la 18M=5 până la 7,R=
2 J=18=ani=180 până la=7,5 până la 10=
=25M==
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă
se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină
eficient cefuroxima.
Tabelul 5.
Doze de Zinnat recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
>30 ml/min/1,73 m2 1,4-2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg=J=500 mg administrată de două ori pe zi)=
10J29=ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval de
24=de ore=
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval de=
48=de ore=
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă=
2 J=4=trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă=
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală
Pentru a asigura absorbţia optimă, suspensia care conţine cefuroximă axetil trebuie administrată
împreună cu alimente.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi punctul 6.6.
4
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami ÅŸi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte
antibiotice beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional
letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie
întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice.
Reacţie Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că
această reacţie este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala
Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a
altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi ÅŸi Clostridium difficile),
fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului
cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în
vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul
4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului
specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul
intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se
utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor
concentraţiei glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
5
Informaţii importante despre excipienţi
Trebuie să se ţină cont de cantitatea de zahăr din compoziţia suspensiei şi a granulelor care conţin
cefuroximă axetil în cazul pacienţilor cu diabet zaharat şi să se asigure recomandări adecvate.
Granulele pentru suspensie orală 125 mg/5 ml conţin zahăr 3 g per doza de 5 ml.
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Suspensia de cefuroximă axetil conţine şi aspartam care este sursă de fenilalanină şi de aceea poate fi
dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie. De aceea trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei
axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie
postprandială crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a
probenecidului nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină
creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală. Zinnat trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor
efecte. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul
alăptării numai după ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi
să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
6
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida,
eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice
ale enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări,
deoarece pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu
sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse
asociate cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor
adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu
frecvenţă 1/10; frecvente
> 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente > 1/1000 şi < 1/100; rare > 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare <
1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme
ÅŸi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări=dezvoltare excesivă a
microorganismelor de=
tip Candida
dezvoltare excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice ÅŸi
limfatice=
eozinofilie=pozitivare a testului=
Coombs,
trombocitopenie,=
leucopenie (uneori=
severă)=
anemie hemolitică 1
Tulburări ale=
sistemului=
imunitar=
=
=
=
=
=
febră indusă de administrarea=
medicamentului, boala serului,=
anafilaxie, reacţie JarischJ
Herxheimer=
Tulburări ale
sistemului nervos=
cefalee, ameţeli===
Tulburări gastroJ
intestinale=
diaree, greaţă, durere
abdominală=
vărsături=colită pseudomembranoasă=
Tulburări
hepatobiliare=
creÅŸtere tranzitorie a
valorilor serice ale=
enzimelor hepatice=
=icter (predominant colestatic),
hepatită=
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat=
=erupţie cutanată
tranzitorie=
urticarie, prurit, eritem polimorfI=
sindrom StevensJJohnson,=
necroliză epidermică toxică
(necroliză exantematică) (vezi
Tulburări ale sistemului
imunitar), angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei
7
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri
foarte rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.
Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi punctele 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a
doua, codul ATC: J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă
sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe
biosinteza peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor
bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
• hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu
spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată
stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;
• afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la
nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
• pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot
prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee
on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:
8
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1 2 8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae 0,5
Moraxella catarrhalis 4
Haemophilus. influenzae 1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC
mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau
sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor
valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau
absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de
sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau
obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct.
4.1). 3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care
nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
•>
4 Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C ÅŸi G
este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină. 5 Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată
pentru terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există
comentarii, însă nu şi clasificare S sau R.
S=sensibil, R=rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri
de infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.
Specii frecvent sensibile ____________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae _____________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis _______________________________________________________
Spirochete:
Borrelia burgdorferi ________________________________________________________
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă _________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae ___________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
9
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)
Providencia spp. ___________________________________________________________
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp. ______________________________________________________
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp. ___________________________________________________________
Microorganisme cu rezistenţă inerentă ________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus . faecium ______________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-
negativ: Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morganii _______________________________________________________
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides . fragilis __________________________________________________________
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp. ______________________________________________________________
* Toate speciile de S. Aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată
rapid la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea
imediat după masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime
(2,9 ug/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 ug/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 ug/ml pentru o doză de
500 mg şi 13,6 ug/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea
împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este
redusă, comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai
mici ale concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la
reducerea biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă
axetil nu a fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor
efectuate la adulţi sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui
calcul miligram-per-miligram (vezi punctul 4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul
de doze terapeutice administrate oral cuprinse între 125 şi 1000 mg. Nu s-a produs acumularea
cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500 mg.
10
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate,
la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale
cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os,
lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă.
Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148
ml/min/1,73 m2.
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere
a funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici
(vezi punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare,
la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr < 30 ml/minut) se recomandă
reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2).
Cefuroxima este eliminată eficient prin dializă.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-
farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în
11
care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia inhibitorie minimă (CIM) a cefuroximei
pentru speciile ţintă selectate (%T>CIM).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea,
dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid stearic
Zahăr
Aroma Tutti frutti 51880/AP 05: 51*
Acesulfam potasic (E 950)
Aspartam (E 951)
Povidonă K30
Gumă xantan
*Conţine: substanţe aromatizante identice cu substanţele naturale, preparate de aromatizare,
maltodextrină, propilenglicol (E 1520), alfa-tocoferol (E 307).
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Pentru suspensia reconstituită:
-A se utiliza în maxim 10 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate şi lumină.
Pentru suspensia reconstituită:
-A se păstra la 2-8ºC (la frigider).
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu :
- un flacon din sticlă brună, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii şi membrană de
sigilare, conţinând granule pentru 50 ml suspensie orală.
-o măsură dozatoare (gradată la 20 ml), pentru măsurarea volumului de solvent (apă fiartă şi răcită)
folosit la prepararea suspensiei
- o linguriţă dozatoare a 5 ml, pentru administrarea suspensiei reconstituite.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni pentru reconstituire/administrare
Flaconul trebuie agitat cu putere înainte de administrarea medicamentului.
Suspensia reconstituită trebuie păstrată la frigider, între 2 şi 8°C, timp de maxim 10 zile.
Dacă se doreşte, suspensia Zinnat din flacoanele multidoză poate fi diluată în sucuri reci de fructe sau==
în băuturi pe bază de lapte şi trebuie administrată imediat.==
Instrucţiuni pentru reconstituirea suspensiei în flacoanele multidoză
1. Se agită flaconul pentru a dispersa granulele. Se scoate capacul şi se desprinde folia
termosudată. În cazul în care această folie este deteriorată sau lipseşte, medicamentul trebuie
returnat farmacistului.
2. Se adăugă cantitatea totală de apă în flacon conform indicaţiilor de pe etichetă sau aşa cum este
marcat pe paharul dozator (dacă este furnizat). Se pune la loc capacul.
3. Se răstoarnă flaconul şi se agită cu putere (timp de minimum 15 secunde), conform indicaţiilor
de mai jos.
4. Se poziţionează flaconul vertical şi se agită cu putere.
5. Se introduce imediat la frigider, la temperaturi între 2 şi 8°C.
6. Dacă se utilizează o seringă dozatoare, suspensia reconstituită va fi lăsată în repaus timp de o
oră înainte de administrarea primei doze.
Instrucţiuni pentru utilizarea seringii dozatoare (dacă este furnizată în ambalaj)
1. Se scoate capacul flaconului şi se introduce dispozitivul format din seringă şi guler în gâtul
flaconului. Se apasă până la capăt, adică până când gulerul se fixează la nivelul gâtului
flaconului şi nu se mai mişcă. Se răstoarnă flaconul împreună cu seringa.
2. Se trage pistonul în interiorul seringii până când marginea corpului seringii este aliniată cu
semnul de pe piston corespunzător dozei necesare.
3 Se aduc în poziţie verticală flaconul şi seringa. Ţinând seringa şi pistonul cu mâna
pentru a asigura că acesta din urmă rămâne nemişcat, se scoate seringa din flacon, lăsând gulerul
din plastic la nivelul gâtului flaconului.
4. Pacientul trebuie să stea în şezut; se introduce vârful seringii în cavitatea bucală a pacientului,
orientat spre obraz.
5. Se apasă încet pistonul seringii, pentru a elibera lent medicamentul şi pentru a evita înecarea. A
NU se apăsa rapid pistonul.
6. După administrarea dozei, se pune la loc capacul flaconului, fără a scoate gulerul din plastic.
Seringa se dezasamblează şi se spală bine cu apă potabilă curată. Se lasă pistonul şi corpul
seringii să se usuce la aer.
Suspensia sau granulele reconstituite nu trebuie amestecate cu lichide fierbinţi.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glaxo Wellcome UK Limited
Glaxo Wellcome House,
Berkeley Avenue, Greenford, Middlesex, UB6 0NN, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5184/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Reînnoire – Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5184/2012/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Zinnat 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
5 ml suspensie reconstituită conţin cefuroximă 125 mg sub formă de cefuroximă axetil 150 mg.
Excipienţi: zahăr 3062 mg, aspartam (E 951) pentru 5 ml suspensie reconstituită
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Granule care curg uşor, de culoare albă până la aproape albă.
Suspensie reconstituită de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Zinnat este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4 şi 5.1).
• Amigdalite şi faringite streptococice acute.
• Sinuzită bacteriană acută.
• Otită medie acută.
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
• Cistită.
• Pielonefrită.
• Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
• Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile).
2
Tabelul 1.
Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutate >40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută=
250 mg de două ori pe zi=
Otită medie acută=500 mg de două ori pe zi=
Exacerbări acute ale bronşitei cronice=500 mg de două ori pe zi=
Cistită=250 mg de două ori pe zi=
Pielonefrită=250 mg de două ori pe zi=
Infecţii necomplicate ale=pielii şi ale ţesuturilor moi=250 mg de două ori pe zi=
Boala Lyme=500 mg de două ori pe zi, timp de 14=zile (între 10=
ÅŸi 21 de zile)=
Tabelul 2.
Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută=
10=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 125 mg de două ori pe zi=
==
Copii cu vârsta de=2 ani ÅŸi peste, cu otită medie sau,
când este adecvat, cu infecţii mai severe=
15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
Cistită=15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
==
Pielonefrită=15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de=250 mg de două ori pe zi, timp de 10=până la 14
zile=
Infecţii necomplicate ale=pielii şi ale ţesuturilor moi=15=mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de 250 mg de două ori pe zi=
Boala Lyme=15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă
de=250 mg de două ori pe zi, timp de 14=zile (între
10=ÅŸi 21=de zile)=
=
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Zinnat la copii cu vârsta sub 3 luni.
Comprimatele care conţin cefuroximă axetil şi granulele pentru suspensie orală care conţin cefuroximă
axetil nu sunt bioechivalente ÅŸi nu sunt interÅŸanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi
punctul 5.2).
La sugari (începând cu vârsta de 3 luni) şi copii cu greutatea mai mică de 40 kg, este de preferat ca
ajustarea dozei să fie făcută în funcţie de greutate sau vârstă. Doza la sugari şi la copii şi adolescenţi
cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 18 ani este de 10 mg/kg de două ori pe zi în cazul majorităţii
infecţiilor, până la o doză maximă de 250 mg pe zi. În otita medie sau în infecţiile mai severe, doza
recomandată este de 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 500 mg pe zi.
Următoarele două tabele, prezentate în funcţie de categoria de vârstă, reprezintă recomandări
orientative pentru administrare simplificată, de exemplu cu ajutorul linguriţelor dozatoare (5 ml)
pentru suspensia multi-doză de 125 mg/5 ml dacă sunt disponibile.
3
Tabelul 3.
10 mg/kg pentru tratamentul majorităţii infecţiilor
Vârsta Doză (mg) de Volum per doză
(ml)
două ori pe zi
3 - 6 luni 40 până la 60 2,5
6 luni - 2 ani 60 până la 120 2,5 până la 5
2 - 18 ani 125 5
Tabelul 4.
15 mg/kg pentru tratamentul otitei medii şi al infecţiilor mai severe
Vârsta Doză (mg) de Volum per
doză (ml)
două ori pe zi
3 - 6 luni 60 până la 90=2,R=
6 luni=J=2 ani=90=până la 18M=5 până la 7,R=
2 J=18=ani=180 până la=7,5 până la 10=
=25M==
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă
se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină
eficient cefuroxima.
Tabelul 5.
Doze de Zinnat recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
>30 ml/min/1,73 m2 1,4-2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg=J=500 mg administrată de două ori pe zi)=
10J29=ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval de
24=de ore=
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval de=
48=de ore=
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă=
2 J=4=trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă=
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală
Pentru a asigura absorbţia optimă, suspensia care conţine cefuroximă axetil trebuie administrată
împreună cu alimente.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi punctul 6.6.
4
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami ÅŸi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte
antibiotice beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional
letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie
întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice.
Reacţie Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că
această reacţie este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala
Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a
altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi ÅŸi Clostridium difficile),
fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului
cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în
vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul
4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului
specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul
intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se
utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor
concentraţiei glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
5
Informaţii importante despre excipienţi
Trebuie să se ţină cont de cantitatea de zahăr din compoziţia suspensiei şi a granulelor care conţin
cefuroximă axetil în cazul pacienţilor cu diabet zaharat şi să se asigure recomandări adecvate.
Granulele pentru suspensie orală 125 mg/5 ml conţin zahăr 3 g per doza de 5 ml.
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Suspensia de cefuroximă axetil conţine şi aspartam care este sursă de fenilalanină şi de aceea poate fi
dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie. De aceea trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei
axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie
postprandială crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a
probenecidului nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină
creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală. Zinnat trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor
efecte. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul
alăptării numai după ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile
privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra
fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi
să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
6
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida,
eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice
ale enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări,
deoarece pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu
sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse
asociate cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor
adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu
frecvenţă 1/10; frecvente
> 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente > 1/1000 şi < 1/100; rare > 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare <
1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme
ÅŸi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări=dezvoltare excesivă a
microorganismelor de=
tip Candida
dezvoltare excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice ÅŸi
limfatice=
eozinofilie=pozitivare a testului=
Coombs,
trombocitopenie,=
leucopenie (uneori=
severă)=
anemie hemolitică 1
Tulburări ale=
sistemului=
imunitar=
=
=
=
=
=
febră indusă de administrarea=
medicamentului, boala serului,=
anafilaxie, reacţie JarischJ
Herxheimer=
Tulburări ale
sistemului nervos=
cefalee, ameţeli===
Tulburări gastroJ
intestinale=
diaree, greaţă, durere
abdominală=
vărsături=colită pseudomembranoasă=
Tulburări
hepatobiliare=
creÅŸtere tranzitorie a
valorilor serice ale=
enzimelor hepatice=
=icter (predominant colestatic),
hepatită=
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat=
=erupţie cutanată
tranzitorie=
urticarie, prurit, eritem polimorfI=
sindrom StevensJJohnson,=
necroliză epidermică toxică
(necroliză exantematică) (vezi
Tulburări ale sistemului
imunitar), angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei
7
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri
foarte rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.
Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi punctele 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a
doua, codul ATC: J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă
sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe
biosinteza peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor
bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
• hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu
spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată
stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;
• afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la
nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
• pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate
injectabil să fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot
prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee
on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:
8
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1 2 8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae 0,5
Moraxella catarrhalis 4
Haemophilus. influenzae 1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC
mediată de plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau
sensibilitate intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor
valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau
absenţa unei BLSE nu este în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de
sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau
obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct.
4.1). 3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care
nu trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
•>
4 Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C ÅŸi G
este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină. 5 Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată
pentru terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există
comentarii, însă nu şi clasificare S sau R.
S=sensibil, R=rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri
de infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.
Specii frecvent sensibile ____________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae _____________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis _______________________________________________________
Spirochete:
Borrelia burgdorferi ________________________________________________________
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă _________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae ___________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
9
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)
Providencia spp. ___________________________________________________________
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp. ______________________________________________________
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp. ___________________________________________________________
Microorganisme cu rezistenţă inerentă ________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus . faecium ______________________________________________________
Microorganisme aerobe Gram-
negativ: Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morganii _______________________________________________________
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides . fragilis __________________________________________________________
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp. ______________________________________________________________
* Toate speciile de S. Aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată
rapid la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea
imediat după masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime
(2,9 ug/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 ug/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 ug/ml pentru o doză de
500 mg şi 13,6 ug/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea
împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este
redusă, comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai
mici ale concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la
reducerea biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă
axetil nu a fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor
efectuate la adulţi sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui
calcul miligram-per-miligram (vezi punctul 4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul
de doze terapeutice administrate oral cuprinse între 125 şi 1000 mg. Nu s-a produs acumularea
cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500 mg.
10
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate,
la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale
cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os,
lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă.
Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148
ml/min/1,73 m2.
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere
a funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici
(vezi punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare,
la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr < 30 ml/minut) se recomandă
reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2).
Cefuroxima este eliminată eficient prin dializă.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este
eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze
farmacocinetica cefuroximei.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-
farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în
11
care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia inhibitorie minimă (CIM) a cefuroximei
pentru speciile ţintă selectate (%T>CIM).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea,
dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid stearic
Zahăr
Aroma Tutti frutti 51880/AP 05: 51*
Acesulfam potasic (E 950)
Aspartam (E 951)
Povidonă K30
Gumă xantan
*Conţine: substanţe aromatizante identice cu substanţele naturale, preparate de aromatizare,
maltodextrină, propilenglicol (E 1520), alfa-tocoferol (E 307).
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Pentru suspensia reconstituită:
-A se utiliza în maxim 10 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original, pentru a fi ferit de umiditate şi lumină.
Pentru suspensia reconstituită:
-A se păstra la 2-8ºC (la frigider).
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu :
- un flacon din sticlă brună, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii şi membrană de
sigilare, conţinând granule pentru 50 ml suspensie orală.
-o măsură dozatoare (gradată la 20 ml), pentru măsurarea volumului de solvent (apă fiartă şi răcită)
folosit la prepararea suspensiei
- o linguriţă dozatoare a 5 ml, pentru administrarea suspensiei reconstituite.
12
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni pentru reconstituire/administrare
Flaconul trebuie agitat cu putere înainte de administrarea medicamentului.
Suspensia reconstituită trebuie păstrată la frigider, între 2 şi 8°C, timp de maxim 10 zile.
Dacă se doreşte, suspensia Zinnat din flacoanele multidoză poate fi diluată în sucuri reci de fructe sau==
în băuturi pe bază de lapte şi trebuie administrată imediat.==
Instrucţiuni pentru reconstituirea suspensiei în flacoanele multidoză
1. Se agită flaconul pentru a dispersa granulele. Se scoate capacul şi se desprinde folia
termosudată. În cazul în care această folie este deteriorată sau lipseşte, medicamentul trebuie
returnat farmacistului.
2. Se adăugă cantitatea totală de apă în flacon conform indicaţiilor de pe etichetă sau aşa cum este
marcat pe paharul dozator (dacă este furnizat). Se pune la loc capacul.
3. Se răstoarnă flaconul şi se agită cu putere (timp de minimum 15 secunde), conform indicaţiilor
de mai jos.
4. Se poziţionează flaconul vertical şi se agită cu putere.
5. Se introduce imediat la frigider, la temperaturi între 2 şi 8°C.
6. Dacă se utilizează o seringă dozatoare, suspensia reconstituită va fi lăsată în repaus timp de o
oră înainte de administrarea primei doze.
Instrucţiuni pentru utilizarea seringii dozatoare (dacă este furnizată în ambalaj)
1. Se scoate capacul flaconului şi se introduce dispozitivul format din seringă şi guler în gâtul
flaconului. Se apasă până la capăt, adică până când gulerul se fixează la nivelul gâtului
flaconului şi nu se mai mişcă. Se răstoarnă flaconul împreună cu seringa.
2. Se trage pistonul în interiorul seringii până când marginea corpului seringii este aliniată cu
semnul de pe piston corespunzător dozei necesare.
3 Se aduc în poziţie verticală flaconul şi seringa. Ţinând seringa şi pistonul cu mâna
pentru a asigura că acesta din urmă rămâne nemişcat, se scoate seringa din flacon, lăsând gulerul
din plastic la nivelul gâtului flaconului.
4. Pacientul trebuie să stea în şezut; se introduce vârful seringii în cavitatea bucală a pacientului,
orientat spre obraz.
5. Se apasă încet pistonul seringii, pentru a elibera lent medicamentul şi pentru a evita înecarea. A
NU se apăsa rapid pistonul.
6. După administrarea dozei, se pune la loc capacul flaconului, fără a scoate gulerul din plastic.
Seringa se dezasamblează şi se spală bine cu apă potabilă curată. Se lasă pistonul şi corpul
seringii să se usuce la aer.
Suspensia sau granulele reconstituite nu trebuie amestecate cu lichide fierbinţi.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glaxo Wellcome UK Limited
Glaxo Wellcome House,
Berkeley Avenue, Greenford, Middlesex, UB6 0NN, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5184/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Reînnoire – Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2012
