PROPAFENONA AL 150 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propafenonă AL 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de propafenonă 150 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aritmii supraventriculare tahicardice care necesită tratament, cum sunt, de exemplu, tahicardia
joncțională atrio-ventriculară, tahicardia supraventriculară din sindromul WPW sau fibrilația
atrială paroxistică.
Forme simptomatice severe ale aritmiilor tahicardice ventriculare care, conform aprecierilor
medicului, pun viața în pericol .
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Creșterea dozelor acestui medicament antiaritmic la pacienții cu aritmie ventriculară necesită
monitorizare cardiologică atentă și trebuie efectuată doar dacă sunt disponibile echipamente pentru
urgențe cardiologice și monitorizare ECG permanentă. În timpul tratamentului, pacienții trebuie să
facă vizite de urmărire regulate (de ex. vizite care să includă ECG standard la intervale de o lună și
vizite care să includă ECG pe durată lungă și, dacă este cazul, ECG la efort la un interval de 3 luni.
Planul de tratament trebuie reevaluat în cazul agravării parametrilor individuali, de ex. prelungirea
intervalului QRS sau a intervalului QT cu mai mult de 25% , a intervalului PQ cu mai mult de 50%
sau dacă intervalul QT este prelungit peste 500 ms, sau dacă numărul sau intensitatea aritmiilor crește.
Schema de tratament trebuie determinată în mod individual. Se aplică următoarele doze standard:
Pentru perioada de stabilire a dozelor și pentru tratamentul de întreținere, s-au dovedit eficiente pentru
pacienții cu greutatea în jur de 70 kg doze de 450-600 mg clorhidrat de propafenonă, adică de 150 mg
clorhidrat de propafenonă de 3 ori pe zi (echivalent cu 450 mg pe zi) sau 300 mg clorhidrat de
propafenonă de 2 ori pe zi (echivalent cu 600 mg clorhidrat de propafenonă pe zi).
2
Ocazional, poate fi necesar ca doza zilnică să fie crescută la 300 mg clorhidrat de propafenonă de trei
ori pe zi (echivalent cu 900 mg clorhidrat de propafenonă pe zi).
La pacienții cu greutăți mai reduse, dozele zilnice trebuie reduse corespunzător.
Dozele nu trebuie crescute decât după un interval de 3 – 4 zile de tratament.
Doza individuală de întreținere trebuie determinată în asociere cu monitorizarea ECG și a tensiunii
arteriale în mai multe ocazii (perioada de creștere a dozelor). Dozele trebuie reduse în cazul prelungirii
semnificative a complexului QRS sau în caz de bloc AV de gradul II sau III.
La pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență severă a ventriculului stâng (fracție de ejecție VS
180 bătăi pe minut).
3
În timpul tratamentului cu clorhidrat de propafenonă, pragurile de stimulare și de captare ale
pacemaker-elor cardiace se pot modifica. Funcțiile pacemaker-ului trebuie verificate și, dacă este
necesar, reprogramate.
Similar altor medicamente antiaritmice din clasa Ic, la pacienții cu afecțiuni cardiace structurale
marcante pot apărea reacții adverse grave în timpul tratamentului cu clorhidrat de propafenonă.
Precauții
Trebuie ținut cont de faptul că, în cazul tuturor medicamentelor antiaritmice din clasa I, nu a putut fi
stabilit un efect benefic al tratamentului antiaritmic în ceea ce privește supraviețuirea.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Trebuie luate în considerare următoarele interacțiuni ale acestui medicament.
Asocierea cu medicamente cu efect anestezic local (de ex. în timpul implantării unui pacemaker
cardiac, a intervențiilor chirurgicale sau stomatologice) sau cu medicamente care inhibă ritmul cardiac
sau contractilitatea inimii (de ex. beta blocante, antidepresive triciclice) poate accentua efectul
propafenonei.
În timpul tratamentului cu propafenonă au fost raportate creșteri ale concentrațiilor plasmatice sau
sanguine ale propranololului, metoprololului, desipraminei, ciclosporinei și digoxinei. Aceasta poate
accentua efectele medicamentelor menționate anterior. A fost raportat un caz de dublare a
concentrațiilor plasmatice ale teofilinei în urma asocierii cu propafenonă. În cazul apariției semnelor
unui supradozaj cu respectivele medicamente, trebuie măsurate concentrațiile plasmatice și, dacă este
cazul, reducerea dozele acestora.
Asocierea cimetidinei, chinidinei sau ketoconazolului (medicamente care inhibă izoenzimele CYP
2D6, CYP 1A2 și CYP 3A4 ale citocromului P450) cu propafenonă poate duce (din cauza creșterii
concentrațiilor plasmatice ale propafenonei) la accentuarea efectului acesteia.
Utilizarea concomitentă de propafenonă și fenobarbital sau rifampicină poate duce (din cauza scăderii
concentrațiilor plasmatice ale propafenonei) la reducerea efectului antiaritmic al propafenonei.
Este recomandat ca pacienților care utilizează anticoagulante orale (de ex. fenprocumon, warfarină) să
le fie monitorizat cu atenție gradul de coagulare, deoarece asocierea cu propafenonă poate accentua
eficacitatea acestora.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Datele privind utilizarea medicamentului la gravide sau la femeile care alăptează, sunt insuficiente. În
puținele cazuri raportate, sarcina și alăptarea au decurs fără complicații și nou-născuții au fost normali
din punct de vedere clinic. Studiile la animale nu au demonstrat afectarea prenatală sau perinatală a
nou-născuților, în intervalul de doze relevante pentru utilizarea clinică. Totuși, datorită faptului ca
propafenona traversează bariera feto-placentară și trece în laptele matern, medicamentul nu trebuie
administrat în timpul sarcinii sau alăptării decât după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiul
matern așteptat și riscul potențial la făt.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Chiar și atunci când este utilizat conform recomandărilor, acest medicament poate afecta vigilența într-
o asemenea măsură încât este afectată capacitatea de a participa activ la traficul rutier, de a folosi
utilaje sau de a munci fără un sprijin ferm. Acestea se aplică mai ales la începutul tratamentului, la
creșterea dozelor sau la modificarea medicației, ca și în cazul combinării cu alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
În această secțiune, frecvențele de apariției a reacțiilor adverse sunt definite după cum urmează: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥
4
1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile)
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: leucocitopenie/granulocitopenie sau trombocitopenie, care sunt reversibile la întreruperea
tratamentului cu propafenonă; agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacții alergice cutanate (cum sunt înroșirea pielii, prurit, exantem, urticarie)
Rare: creșterea anticorpilor antinucleari, sindrom de tip lupus eritematos
Tulburări psihice
Frecvente: anorexie.
Mai puțin frecvente: Fatigabilitate, tulburări mentale cum sunt anxietatea și confuzia, neliniște,
coșmaruri și tulburări ale somnului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezii
Mai puțin frecvente: simptome extrapiramidale, ataxie
Foarte rare: episoade convulsive în urma supradozajului
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere
Tulburări cardiace
Frecvente: Îndeosebi la pacienții vârstnici cu insuficiență miocardică, pot să apară ocazional tulburări
circulatorii însoțite de o tendință spre hipotensiune arterială la schimbarea bruscă a poziției din
clinostatism în ortostatism sau care pot fi provocate de ortostatismul prelungit (hipotensiune
ortostatică). Amețeli, sincopă, dureri toracice. Efecte proaritmice sub forma modificării sau accentuării
aritmiilor cardiace care pot duce la insuficiență cardiacă severă având drept posibilă consecință stopul
cardiac. Aceste efecte proaritmice se pot manifesta ca bradicardie, tulburări de conducere (de exemplu
bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular sau bloc intraventricular) sau ca o accelerare a ritmului cardiac
(de ex. tahicardii ventriculare nou apărute). Insuficiența cardiacă se poate agrava
Rare: flutter ventricular sau fibrilație
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale
Mai puțin frecvente: dispnee, la pacienții cu predispoziție la bronhospasme.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale (de ex. pierderea apetitului alimentar, greață, vărsături, senzație
de saturație, constipație, dureri abdominale), xerostomie, gust amar și senzație de amorțire a gurii, în
special la doze inițiale mai mari diaree, balonare și eructații
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: colestaza, ca manifestare a reacției de hipersensibilitate și/sau disfuncției ficatului
(creșterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, cum sunt transaminazele, fosfataza alcalină), icter,
hepatită.
Tulburări ale aparatului genital și sânului
Rare: scăderea potenței și a cantității de spermă (ca urmare a administrării de doze mari de clorhidrat
de propafenonă). Acest fenomen este reversibil la întreruperea tratamentului. Tratamentul cu
clorhidrat de propafenonă poate fi vital și, din această cauză, nu trebuie întrerupt din cauza acestor
reacții adverse decât în cazul în care medicul o recomandă.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Frecvente: febră.
Mai puțin frecvente: cefalee
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
5
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Efectul supradozajului cu clorhidrat de propafenonă la nivelul miocardului se manifestă prin tulburări
în generarea și conducerea impulsurilor, cum sunt prelungirea intervalului PQ, lărgirea complexului
QRS, suprimarea automatismului nodulului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculară,
flutter ventricular și fibrilație ventriculară. În plus, scăderea contractilității cardiace (efect inotrop
negativ) poate determina hipotensiune arterială mergând până la șoc cardiogen.
Simptome extracardiace
Pot apărea frecvent cefalee, amețeli, tulburări de vedere, parestezii, tremor, greață, constipație și
xerostomie. În cazuri severe pot să apară convulsii tonico-clonice, parestezii, somnolență, comă și stop
respirator. Pot apărea cazuri de deces.
Tratament
În plus față de măsurile generale de susținere, semnele vitale trebuie monitorizate și susținute într-un
serviciu de terapie intensivă.
Măsuri specifice
Bradicardie
Reducerea dozei sau întreruperea administrării medicamentului. Administrarea de atropină dacă este
necesar.
Bloc sino-atrial sau atrio-ventricular de gradul II sau III
Atropină
Orciprenalină
Dacă este necesar, instalarea unui pacemaker
Bloc intraventricular (bloc de ramură)
Reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Dacă este posibil, tratament prin electroconversie,
deoarece nu există un antidot eficient/sigur pentru blocurile de ramură produse de antiartimicele de
clasa I. Dacă electrostimularea nu este posibilă, trebuie încercată îngustarea complexului QRS prin
administrarea unor doze mari de orciprenalină.
Insuficiență cardiacă însoțită de scăderea tensiunii arteriale
întreruperea tratamentului
glicozide cardiace.
În caz de edem pulmonar
Doze mari de nitroglicerină, diuretice, la nevoie catecolamine (de ex. adrenalină și/sau dopamină sau
dobutamină)
Intoxicație severă (de ex. tentativă de suicid)
Hipotensiune arterială severă și bradicardie (în general pacientul este inconștient):
atropină 0.5-1 mg i.v., adrenalină 0.5-1 mg i.v., și dacă este necesar adrenalină în perfuzie. Viteza
de perfuzare se stabilește în funcție de răspunsul terapeutic.
Convulsii cerebrale:
diazepam intravenos, menținerea permeabilității căilor respiratorii, în cele mai grave cazuri,
pacientul se intubează și se ventilează în timp ce se administrează un miorelaxant (de ex.
pancuronium 2-6 mg).
6
Șoc cardiogen datorat asistoliei sau fibrilației ventriculare
Măsurile de bază pentru resuscitarea cardiorespiratorie (regula ABC): menținerea permeabilității
căilor respiratorii sau intubație. Reluarea respirației prin ventilare, dacă este posibil, însoțită de
administrare de oxigen. Reluarea circulației, adică masaj cardiac extern – (dacă este necesar pentru
câteva ore).
Administrarea de adrenalină 0,5-1 mg i.v. sau 1,5 mg diluat în 10 ml ser fiziologic administrat pe
sonda de intubație traheală. În funcție de răspunsul clinic, administrarea se poate repeta.
Administrarea de bicarbonat de sodiu 8,4%, inițial 1 ml/kg corp i.v.; se poate repeta după 15
minute. În caz de fibrilație ventriculară trebuie efectuată defibrilarea electrică. În caz de rezistență
la tratament măsurile de resuscitare se reiau după administrarea în prealabil a 5-15 ml soluție de
clorură de potasiu i.v.
Adăugarea de catecolamine (adrenalină și/sau dopamină/dobutamină) în perfuzie.
Poate fi indicată adăugarea de soluție salină concentrată (80-100 mEq) în perfuzie până când
concentrația plasmatică a sodiului ajunge la 145-150 mEq/l.
Măsuri suplimentare
Lavaj gastric
Administrare de dexametozonă 25–50 mg i.v.
Administrarea de soluție de sorbitol 40 % 1 ml/kg i.v.
Implantarea unui pacemaker.
Măsuri simptomatice de terapie intensivă
Încercarea de eliminare prin hemoperfuzie nu este foarte eficientă.
Datorită legării în proporție mare de proteinele plasmatice (> 95%) și a volumului mare de distribuție,
hemodializa este ineficace.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice din clasa IC, codul ATC: C01BC03
Clorhidratul de propafenonă este un antiaritmic cu efect de stabilizator de membrană și de blocare a
canalelor de sodiu (clasa Ic a clasificării Vaughan Williams). Propafenona are și efect de blocant beta-
adrenergic (clasa II a clasificării Vaughan Williams).
Clorhidratul de propafenonă reduce viteza de creștere a potențialului de acțiune transmembranară și,
astfel, încetinește conducerea impulsurilor (efect dromotrop negativ).
Propafenona reduce perioadele refractare atriale, ale nodului atrio-ventricular și ventriculare.
La pacienții cu sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW), clorhidratul de propafenonă prelungește
perioadele refractare ale căilor accesorii.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrare orală, concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 2 – 3 ore. Clorhidratul de
propafenonă este supus unei metabolizări presistemice extensive (CYP 2D6; metabolizare de prim
pasaj hepatic), caracterizată de saturare, în cadrul căreia biodisponibilitatea absolută depinde de doză
și de modul de administrare.
Există două modele determinate genetic de metabolizare a clorhidratului de propafenonă:
La peste 90% dintre pacienți clorhidratul de propafenonă este metabolizat rapid și în proporție
mare, cu un timp de înjumătățire plasmatică de 2-10 ore. Acești pacienți metabolizează
7
clorhidratul de propafenonă în metabolitul activ biologic: 5-hidroxipropafenonă (norpropafenona),
pe calea CYP3A4 și CYP1A2.
La mai puțin de 10% dintre pacienți, clorhidratul de propafenonă este slab metabolizat pentru că
nu se formează sau se formează în mică proporție metabolitul 5-hidroxipropafenonă.
După administrarea pe cale orală, timpul de înjumătățire prin eliminare estimat al clorhidratului de
propafenonă este de 2,8 – 11 ore pentru pacienții cu metabolism rapid și de circa 17 ore pentru cei cu
metabolism lent. Etapa de saturare a hidroxilării (CYP 2D6) duce la o farmacocinetică nelineară la
metabolizatorii rapizi și lineară la metabolizatorii lenți.
Starea de echilibru este atinsă după 3 – 4 zile, din această cauză, schemele de tratament pentru
administrarea pe cale orală a clorhidratului de propafenonă sunt aceleași pentru toți pacienții.
La utilizarea clorhidratului de propafenonă trebuie ținut cont de considerabila variabilitate a
farmacocineticii, cauzată în principal de efectul metabolizării în primul pasaj hepatic și de
nelinearitatea farmacocienticii la metabolizatorii rapizi. Variabilitatea importantă a valorilor
concetrațiilor plasmatice necesită o creștere atentă a dozelor, acordând atenție specială semnelor de
toxicitate clinică și electrocardiografică.
Concentrațiile plasmatice eficace sunt cuprinse între 100 și 1500 ng/ml.
S-a demonstrat că, la om, propafenona traversează bariera placentară și este excretată în laptele
matern.
Transfer în circulația fetală: A fost raportat un caz în care concentrația de propafenonă în sângele
ombilical a fost de aproximativ 30% din concentrația din sângele matern.
Excreția în sângele matern: A fost raportat un caz în care concentrația de propafenonă în laptele
matern a fost de 4 – 9% din concentrația din sângele matern.
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicitate subcronică și cronică
Studiile privind toxicitatea subcronică/cronică au produs rezultate neregulate reversibile ale
spermatogenezei la maimuțe (de la 2 mg/kg și zi), iepuri (de la 0,5 mg/kg și zi) și câini (de la 5 mg/kg
și zi), însă nu și la șobolani. La om, scăderea reversibilă a numărului de spermiocite a fost observată în
cazuri izolate.
Potențial mutagen și carcinogen
Efectele mutagene ale clorhidratului de propafenonă au fost testate în variate studii in vivo și in vitro.
Nu au fost observat un potențial mutagen semnificativ.
Studii pe termen lung efectuate cu clorhidrat de propafenona la șoarece și șobolan nu au evidențiat un
potențial carcinogen al clorhidratului de propafenonă.
Toxicitate asupra funcției de reproducere
Deși studiile asupra funcției de reproducere efectuate la șobolani nu au oferit dovezi de disfuncții, la
diferite alte specii animale au fost observate tulburări ale spermatogenezei. Și la om, în unele cazuri a
apărut o scădere reversibilă a numărului spermatocitelor. Toxicitatea embrio-fetală a fost observată la
șobolani și iepuri, nivelul fără reacții adverse fiind de 15 mg/kg și zi la speciile mai sensibile.
Mortalitatea crescută a nou-născuților a apărut în situația unor dozaje toxice pentru mamă. Nu sunt
disponibile studii cu privire la posibilele efecte pe termen lung ale expunerii prenatale sau postnatale.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Celuloză microcristalină
8
Stearat de magneziu
Amidon de porumb
Povidonă K 25
Amidon pregelatinizatDioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumbFilm
Macrogol 6000
Laurilsulfat de sodiu
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
ALIUD Pharma GmbH
Gottlieb-Daimler-Strasse 19
D-89150 Laichingen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
2077/2009/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Reînnoirea autorizației-Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propafenonă AL 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de propafenonă 150 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aritmii supraventriculare tahicardice care necesită tratament, cum sunt, de exemplu, tahicardia
joncțională atrio-ventriculară, tahicardia supraventriculară din sindromul WPW sau fibrilația
atrială paroxistică.
Forme simptomatice severe ale aritmiilor tahicardice ventriculare care, conform aprecierilor
medicului, pun viața în pericol .
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
Creșterea dozelor acestui medicament antiaritmic la pacienții cu aritmie ventriculară necesită
monitorizare cardiologică atentă și trebuie efectuată doar dacă sunt disponibile echipamente pentru
urgențe cardiologice și monitorizare ECG permanentă. În timpul tratamentului, pacienții trebuie să
facă vizite de urmărire regulate (de ex. vizite care să includă ECG standard la intervale de o lună și
vizite care să includă ECG pe durată lungă și, dacă este cazul, ECG la efort la un interval de 3 luni.
Planul de tratament trebuie reevaluat în cazul agravării parametrilor individuali, de ex. prelungirea
intervalului QRS sau a intervalului QT cu mai mult de 25% , a intervalului PQ cu mai mult de 50%
sau dacă intervalul QT este prelungit peste 500 ms, sau dacă numărul sau intensitatea aritmiilor crește.
Schema de tratament trebuie determinată în mod individual. Se aplică următoarele doze standard:
Pentru perioada de stabilire a dozelor și pentru tratamentul de întreținere, s-au dovedit eficiente pentru
pacienții cu greutatea în jur de 70 kg doze de 450-600 mg clorhidrat de propafenonă, adică de 150 mg
clorhidrat de propafenonă de 3 ori pe zi (echivalent cu 450 mg pe zi) sau 300 mg clorhidrat de
propafenonă de 2 ori pe zi (echivalent cu 600 mg clorhidrat de propafenonă pe zi).
2
Ocazional, poate fi necesar ca doza zilnică să fie crescută la 300 mg clorhidrat de propafenonă de trei
ori pe zi (echivalent cu 900 mg clorhidrat de propafenonă pe zi).
La pacienții cu greutăți mai reduse, dozele zilnice trebuie reduse corespunzător.
Dozele nu trebuie crescute decât după un interval de 3 – 4 zile de tratament.
Doza individuală de întreținere trebuie determinată în asociere cu monitorizarea ECG și a tensiunii
arteriale în mai multe ocazii (perioada de creștere a dozelor). Dozele trebuie reduse în cazul prelungirii
semnificative a complexului QRS sau în caz de bloc AV de gradul II sau III.
La pacienții vârstnici sau la cei cu insuficiență severă a ventriculului stâng (fracție de ejecție VS
180 bătăi pe minut).
3
În timpul tratamentului cu clorhidrat de propafenonă, pragurile de stimulare și de captare ale
pacemaker-elor cardiace se pot modifica. Funcțiile pacemaker-ului trebuie verificate și, dacă este
necesar, reprogramate.
Similar altor medicamente antiaritmice din clasa Ic, la pacienții cu afecțiuni cardiace structurale
marcante pot apărea reacții adverse grave în timpul tratamentului cu clorhidrat de propafenonă.
Precauții
Trebuie ținut cont de faptul că, în cazul tuturor medicamentelor antiaritmice din clasa I, nu a putut fi
stabilit un efect benefic al tratamentului antiaritmic în ceea ce privește supraviețuirea.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Trebuie luate în considerare următoarele interacțiuni ale acestui medicament.
Asocierea cu medicamente cu efect anestezic local (de ex. în timpul implantării unui pacemaker
cardiac, a intervențiilor chirurgicale sau stomatologice) sau cu medicamente care inhibă ritmul cardiac
sau contractilitatea inimii (de ex. beta blocante, antidepresive triciclice) poate accentua efectul
propafenonei.
În timpul tratamentului cu propafenonă au fost raportate creșteri ale concentrațiilor plasmatice sau
sanguine ale propranololului, metoprololului, desipraminei, ciclosporinei și digoxinei. Aceasta poate
accentua efectele medicamentelor menționate anterior. A fost raportat un caz de dublare a
concentrațiilor plasmatice ale teofilinei în urma asocierii cu propafenonă. În cazul apariției semnelor
unui supradozaj cu respectivele medicamente, trebuie măsurate concentrațiile plasmatice și, dacă este
cazul, reducerea dozele acestora.
Asocierea cimetidinei, chinidinei sau ketoconazolului (medicamente care inhibă izoenzimele CYP
2D6, CYP 1A2 și CYP 3A4 ale citocromului P450) cu propafenonă poate duce (din cauza creșterii
concentrațiilor plasmatice ale propafenonei) la accentuarea efectului acesteia.
Utilizarea concomitentă de propafenonă și fenobarbital sau rifampicină poate duce (din cauza scăderii
concentrațiilor plasmatice ale propafenonei) la reducerea efectului antiaritmic al propafenonei.
Este recomandat ca pacienților care utilizează anticoagulante orale (de ex. fenprocumon, warfarină) să
le fie monitorizat cu atenție gradul de coagulare, deoarece asocierea cu propafenonă poate accentua
eficacitatea acestora.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Datele privind utilizarea medicamentului la gravide sau la femeile care alăptează, sunt insuficiente. În
puținele cazuri raportate, sarcina și alăptarea au decurs fără complicații și nou-născuții au fost normali
din punct de vedere clinic. Studiile la animale nu au demonstrat afectarea prenatală sau perinatală a
nou-născuților, în intervalul de doze relevante pentru utilizarea clinică. Totuși, datorită faptului ca
propafenona traversează bariera feto-placentară și trece în laptele matern, medicamentul nu trebuie
administrat în timpul sarcinii sau alăptării decât după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiul
matern așteptat și riscul potențial la făt.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Chiar și atunci când este utilizat conform recomandărilor, acest medicament poate afecta vigilența într-
o asemenea măsură încât este afectată capacitatea de a participa activ la traficul rutier, de a folosi
utilaje sau de a munci fără un sprijin ferm. Acestea se aplică mai ales la începutul tratamentului, la
creșterea dozelor sau la modificarea medicației, ca și în cazul combinării cu alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
În această secțiune, frecvențele de apariției a reacțiilor adverse sunt definite după cum urmează: foarte
frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥
4
1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile)
Tulburări hematologice și limfatice
Rare: leucocitopenie/granulocitopenie sau trombocitopenie, care sunt reversibile la întreruperea
tratamentului cu propafenonă; agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacții alergice cutanate (cum sunt înroșirea pielii, prurit, exantem, urticarie)
Rare: creșterea anticorpilor antinucleari, sindrom de tip lupus eritematos
Tulburări psihice
Frecvente: anorexie.
Mai puțin frecvente: Fatigabilitate, tulburări mentale cum sunt anxietatea și confuzia, neliniște,
coșmaruri și tulburări ale somnului
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: parestezii
Mai puțin frecvente: simptome extrapiramidale, ataxie
Foarte rare: episoade convulsive în urma supradozajului
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere
Tulburări cardiace
Frecvente: Îndeosebi la pacienții vârstnici cu insuficiență miocardică, pot să apară ocazional tulburări
circulatorii însoțite de o tendință spre hipotensiune arterială la schimbarea bruscă a poziției din
clinostatism în ortostatism sau care pot fi provocate de ortostatismul prelungit (hipotensiune
ortostatică). Amețeli, sincopă, dureri toracice. Efecte proaritmice sub forma modificării sau accentuării
aritmiilor cardiace care pot duce la insuficiență cardiacă severă având drept posibilă consecință stopul
cardiac. Aceste efecte proaritmice se pot manifesta ca bradicardie, tulburări de conducere (de exemplu
bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular sau bloc intraventricular) sau ca o accelerare a ritmului cardiac
(de ex. tahicardii ventriculare nou apărute). Insuficiența cardiacă se poate agrava
Rare: flutter ventricular sau fibrilație
Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale
Mai puțin frecvente: dispnee, la pacienții cu predispoziție la bronhospasme.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: tulburări gastro-intestinale (de ex. pierderea apetitului alimentar, greață, vărsături, senzație
de saturație, constipație, dureri abdominale), xerostomie, gust amar și senzație de amorțire a gurii, în
special la doze inițiale mai mari diaree, balonare și eructații
Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente: colestaza, ca manifestare a reacției de hipersensibilitate și/sau disfuncției ficatului
(creșterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, cum sunt transaminazele, fosfataza alcalină), icter,
hepatită.
Tulburări ale aparatului genital și sânului
Rare: scăderea potenței și a cantității de spermă (ca urmare a administrării de doze mari de clorhidrat
de propafenonă). Acest fenomen este reversibil la întreruperea tratamentului. Tratamentul cu
clorhidrat de propafenonă poate fi vital și, din această cauză, nu trebuie întrerupt din cauza acestor
reacții adverse decât în cazul în care medicul o recomandă.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Frecvente: febră.
Mai puțin frecvente: cefalee
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
5
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului
național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Efectul supradozajului cu clorhidrat de propafenonă la nivelul miocardului se manifestă prin tulburări
în generarea și conducerea impulsurilor, cum sunt prelungirea intervalului PQ, lărgirea complexului
QRS, suprimarea automatismului nodulului sinusal, bloc atrioventricular, tahicardie ventriculară,
flutter ventricular și fibrilație ventriculară. În plus, scăderea contractilității cardiace (efect inotrop
negativ) poate determina hipotensiune arterială mergând până la șoc cardiogen.
Simptome extracardiace
Pot apărea frecvent cefalee, amețeli, tulburări de vedere, parestezii, tremor, greață, constipație și
xerostomie. În cazuri severe pot să apară convulsii tonico-clonice, parestezii, somnolență, comă și stop
respirator. Pot apărea cazuri de deces.
Tratament
În plus față de măsurile generale de susținere, semnele vitale trebuie monitorizate și susținute într-un
serviciu de terapie intensivă.
Măsuri specifice
Bradicardie
Reducerea dozei sau întreruperea administrării medicamentului. Administrarea de atropină dacă este
necesar.
Bloc sino-atrial sau atrio-ventricular de gradul II sau III
Atropină
Orciprenalină
Dacă este necesar, instalarea unui pacemaker
Bloc intraventricular (bloc de ramură)
Reducerea dozei sau întreruperea tratamentului. Dacă este posibil, tratament prin electroconversie,
deoarece nu există un antidot eficient/sigur pentru blocurile de ramură produse de antiartimicele de
clasa I. Dacă electrostimularea nu este posibilă, trebuie încercată îngustarea complexului QRS prin
administrarea unor doze mari de orciprenalină.
Insuficiență cardiacă însoțită de scăderea tensiunii arteriale
întreruperea tratamentului
glicozide cardiace.
În caz de edem pulmonar
Doze mari de nitroglicerină, diuretice, la nevoie catecolamine (de ex. adrenalină și/sau dopamină sau
dobutamină)
Intoxicație severă (de ex. tentativă de suicid)
Hipotensiune arterială severă și bradicardie (în general pacientul este inconștient):
atropină 0.5-1 mg i.v., adrenalină 0.5-1 mg i.v., și dacă este necesar adrenalină în perfuzie. Viteza
de perfuzare se stabilește în funcție de răspunsul terapeutic.
Convulsii cerebrale:
diazepam intravenos, menținerea permeabilității căilor respiratorii, în cele mai grave cazuri,
pacientul se intubează și se ventilează în timp ce se administrează un miorelaxant (de ex.
pancuronium 2-6 mg).
6
Șoc cardiogen datorat asistoliei sau fibrilației ventriculare
Măsurile de bază pentru resuscitarea cardiorespiratorie (regula ABC): menținerea permeabilității
căilor respiratorii sau intubație. Reluarea respirației prin ventilare, dacă este posibil, însoțită de
administrare de oxigen. Reluarea circulației, adică masaj cardiac extern – (dacă este necesar pentru
câteva ore).
Administrarea de adrenalină 0,5-1 mg i.v. sau 1,5 mg diluat în 10 ml ser fiziologic administrat pe
sonda de intubație traheală. În funcție de răspunsul clinic, administrarea se poate repeta.
Administrarea de bicarbonat de sodiu 8,4%, inițial 1 ml/kg corp i.v.; se poate repeta după 15
minute. În caz de fibrilație ventriculară trebuie efectuată defibrilarea electrică. În caz de rezistență
la tratament măsurile de resuscitare se reiau după administrarea în prealabil a 5-15 ml soluție de
clorură de potasiu i.v.
Adăugarea de catecolamine (adrenalină și/sau dopamină/dobutamină) în perfuzie.
Poate fi indicată adăugarea de soluție salină concentrată (80-100 mEq) în perfuzie până când
concentrația plasmatică a sodiului ajunge la 145-150 mEq/l.
Măsuri suplimentare
Lavaj gastric
Administrare de dexametozonă 25–50 mg i.v.
Administrarea de soluție de sorbitol 40 % 1 ml/kg i.v.
Implantarea unui pacemaker.
Măsuri simptomatice de terapie intensivă
Încercarea de eliminare prin hemoperfuzie nu este foarte eficientă.
Datorită legării în proporție mare de proteinele plasmatice (> 95%) și a volumului mare de distribuție,
hemodializa este ineficace.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiaritmice din clasa IC, codul ATC: C01BC03
Clorhidratul de propafenonă este un antiaritmic cu efect de stabilizator de membrană și de blocare a
canalelor de sodiu (clasa Ic a clasificării Vaughan Williams). Propafenona are și efect de blocant beta-
adrenergic (clasa II a clasificării Vaughan Williams).
Clorhidratul de propafenonă reduce viteza de creștere a potențialului de acțiune transmembranară și,
astfel, încetinește conducerea impulsurilor (efect dromotrop negativ).
Propafenona reduce perioadele refractare atriale, ale nodului atrio-ventricular și ventriculare.
La pacienții cu sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW), clorhidratul de propafenonă prelungește
perioadele refractare ale căilor accesorii.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrare orală, concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 2 – 3 ore. Clorhidratul de
propafenonă este supus unei metabolizări presistemice extensive (CYP 2D6; metabolizare de prim
pasaj hepatic), caracterizată de saturare, în cadrul căreia biodisponibilitatea absolută depinde de doză
și de modul de administrare.
Există două modele determinate genetic de metabolizare a clorhidratului de propafenonă:
La peste 90% dintre pacienți clorhidratul de propafenonă este metabolizat rapid și în proporție
mare, cu un timp de înjumătățire plasmatică de 2-10 ore. Acești pacienți metabolizează
7
clorhidratul de propafenonă în metabolitul activ biologic: 5-hidroxipropafenonă (norpropafenona),
pe calea CYP3A4 și CYP1A2.
La mai puțin de 10% dintre pacienți, clorhidratul de propafenonă este slab metabolizat pentru că
nu se formează sau se formează în mică proporție metabolitul 5-hidroxipropafenonă.
După administrarea pe cale orală, timpul de înjumătățire prin eliminare estimat al clorhidratului de
propafenonă este de 2,8 – 11 ore pentru pacienții cu metabolism rapid și de circa 17 ore pentru cei cu
metabolism lent. Etapa de saturare a hidroxilării (CYP 2D6) duce la o farmacocinetică nelineară la
metabolizatorii rapizi și lineară la metabolizatorii lenți.
Starea de echilibru este atinsă după 3 – 4 zile, din această cauză, schemele de tratament pentru
administrarea pe cale orală a clorhidratului de propafenonă sunt aceleași pentru toți pacienții.
La utilizarea clorhidratului de propafenonă trebuie ținut cont de considerabila variabilitate a
farmacocineticii, cauzată în principal de efectul metabolizării în primul pasaj hepatic și de
nelinearitatea farmacocienticii la metabolizatorii rapizi. Variabilitatea importantă a valorilor
concetrațiilor plasmatice necesită o creștere atentă a dozelor, acordând atenție specială semnelor de
toxicitate clinică și electrocardiografică.
Concentrațiile plasmatice eficace sunt cuprinse între 100 și 1500 ng/ml.
S-a demonstrat că, la om, propafenona traversează bariera placentară și este excretată în laptele
matern.
Transfer în circulația fetală: A fost raportat un caz în care concentrația de propafenonă în sângele
ombilical a fost de aproximativ 30% din concentrația din sângele matern.
Excreția în sângele matern: A fost raportat un caz în care concentrația de propafenonă în laptele
matern a fost de 4 – 9% din concentrația din sângele matern.
5.3 Date preclinice de siguranță
Toxicitate subcronică și cronică
Studiile privind toxicitatea subcronică/cronică au produs rezultate neregulate reversibile ale
spermatogenezei la maimuțe (de la 2 mg/kg și zi), iepuri (de la 0,5 mg/kg și zi) și câini (de la 5 mg/kg
și zi), însă nu și la șobolani. La om, scăderea reversibilă a numărului de spermiocite a fost observată în
cazuri izolate.
Potențial mutagen și carcinogen
Efectele mutagene ale clorhidratului de propafenonă au fost testate în variate studii in vivo și in vitro.
Nu au fost observat un potențial mutagen semnificativ.
Studii pe termen lung efectuate cu clorhidrat de propafenona la șoarece și șobolan nu au evidențiat un
potențial carcinogen al clorhidratului de propafenonă.
Toxicitate asupra funcției de reproducere
Deși studiile asupra funcției de reproducere efectuate la șobolani nu au oferit dovezi de disfuncții, la
diferite alte specii animale au fost observate tulburări ale spermatogenezei. Și la om, în unele cazuri a
apărut o scădere reversibilă a numărului spermatocitelor. Toxicitatea embrio-fetală a fost observată la
șobolani și iepuri, nivelul fără reacții adverse fiind de 15 mg/kg și zi la speciile mai sensibile.
Mortalitatea crescută a nou-născuților a apărut în situația unor dozaje toxice pentru mamă. Nu sunt
disponibile studii cu privire la posibilele efecte pe termen lung ale expunerii prenatale sau postnatale.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Nucleu
Celuloză microcristalină
8
Stearat de magneziu
Amidon de porumb
Povidonă K 25
Amidon pregelatinizatDioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon de porumbFilm
Macrogol 6000
Laurilsulfat de sodiu
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 20 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate filmate.
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate filmate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
ALIUD Pharma GmbH
Gottlieb-Daimler-Strasse 19
D-89150 Laichingen,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
2077/2009/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Reînnoirea autorizației-Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
