CLOPIXOL 20 mg/ml
Substanta activa: ZUCLOPENTHIXOLUMClasa ATC: N05AF05Forma farmaceutica: PIC. ORALE, SOL.
Prescriptie: P-RF
Tip ambalaj: Cutie x 1 flac. din sticla bruna+ sistem de inchidere securizat pt. copii x 20 ml pic. orale, sol.,
Producator: H. LUNDBECK A/S - DANEMARCA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clopixol 20 mg/ml picături orale soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru conţine zuclopentixol 20 mg (sub formă de clorhidrat de zuclopentixol 23,64 mg)
O picătură conţine 1 mg zuclopentixol.
Excipient cu efect cunoscut: alcool etilic
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături orale, soluţie
Soluţie limpede, aproape incoloră până la gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt
halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire împreună cu agitaţia, nelinişte, ostilitate şi agresivitate.
Episoade maniacale în boala maniaco depresivă.
Agitaţie sau alte tulburări de comportament la pacienţii cu retard mintal.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza trebuie ajustată individual în funcţie de starea clinică a pacientului. În general, trebuie
administrate iniţial doze mici şi crescute, cât mai curând posibil, până la doza minimă eficace, în
funcţie de răspunsul terapeutic. În general, doza de întreţinere poate fi administrată ca doză unică,
seara, la culcare.
Schizofrenie acută şi alte psihoze acute, stări de agitaţie acute severe, episoade maniacale
Doza uzuală este de 10 - 50 mg pe zi. În cazuri moderate până la severe, doza iniţială este de 20 mg pe
zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat cu 10 - 20 mg la fiecare 2 - 3 zile până la 75 mg pe
zi sau mai mult. Doza maximă pentru administrare unică este de 40 mg şi doza maximă zilnică 150
mg.
2
Schizofrenie cronică şi alte psihoze cronice
Doza uzuală în tratamentul de întreţinere este de 20 - 40 mg pe zi.
Agitaţie la pacienţii cu retard mintal
6-20 mg/zi, dacă este necesar doza poate fi crescută la 25-40 mg/zi
Pacienţi în vârstă
Pacienţilor în vârstă trebuie să li se administreze doza minimă eficace.
Copii
Clopixol nu este recomandat la copii, datorită lipsei experienţei clinice.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Clopixol poate fi administrat în doza uzuală la pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Doza trebuie stabilită atent; dacă este posibil, se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a
zuclopentixolului.
Mod de administrare
Soluţia este uşor de administrat în amestec, de exemplu cu apă, suc de portocale sau suc de mere.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Stare de şoc-colaps, afectarea stării de conştienţă de diferite etiologii (de exemplu, intoxicaţie acută cu
alcool etilic, barbiturice sau opiacee), comă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar oricărui neuroleptic în timpul tratamentului există posibilitatea apariţiei sindromului
neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, tulburări ale stării de conştienţă, instabilitatea
sistemului nervos vegetativ). Riscul este mai crescut cu agenţii cu potenţă mai mare. Pacienţii cu
sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic şi substanţe opioide
prezintă risc letal crescut.
Tratament: se întrerupere administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină.
Simptomele pot persista mai mult de o săptămână după întreruperea neurolepticelor orale şi uneori,
perioade mai mari când sunt asociate cu formele retard ale medicamentului.
Similar altor medicamente neuroleptice, acetatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precauţie la
pacienţii cu sindrom cerebral organic, convulsii şi boli hepatice în stadii avansate.
Aşa cum se cunoaşte în cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol poate modifica răspunsul
organismului la insulină şi glucoză, necesitând ajustarea dozelor de medicamente în cadrul terapiei
antidiabetice.
Pacienţii cu tratament de lungă durată, în special cei cu doze mari, trebuie atent monitorizaţi şi evaluaţi
periodic pentru a decide dacă doza de întreţinere poate fi redusă.
Similar altor medicamente aparţinând grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixolul poate
determina prelungirea intervalului QT. Persistenţa intervalului QT prelungit poate creşte riscul
aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixolul trebuie administrat cu precauţie pacienţilor susceptibili
(cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţie genetică) şi pacienţilor cu antecedente de
3
tulburări cardiovasculare, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut),
infarct miocardic acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă. Administrarea
concomitentă cu alte antipsihotice trebuie evitată (vezi pct. 4.5)
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism
venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu zuclopentixol şi trebuie luate măsuri preventive.
Pacienţi în vârstă
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat
antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului reacţiilor adverse
cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate
fi exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Zuclopentixolul
trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt trataţi cu
antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisă a gradului de risc şi cauzele
creşterii riscului sunt necunoscute.
Zuclopentixol nu are indicaţie aprobată pentru a trata tulburări de comportament din demenţă.
Excipienţi
Acest medicament conţine alcool etilic 14,2 % v/v, (120 mg/ml).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri care necesită precauţie
Zuclopentixol poate creşte efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor şi al altor substanţe
deprimante ale SNC
Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv
al guanetidinei şi al altor medicamente cu acţiune similară este redus.
Administrarea concomitentă a neuroleptice cu litiu creşte riscul neurotoxic.
Antidepresive triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.
Zuclopentixolul poate scădea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.
Utilizarea concomitentă de metoclopramide şi piperazină creşte riscul tulburărilor extrapiramidale.
Deoarece zuclopentixol este metabolizat parţial de CYP2D6, utilizarea concomitentă cu medicamente
cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate duce la reducerea clearance-ului zuclopentixolului.
Prelungirea intervalului QT în legătură cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbată prin
administrarea concomitentă a altor medicamente care determină creşterea semnificativă a intervalului
QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată.
Clasele relevante includ:
- clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu: chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);
- unele antipsihotice (de exemplu tioridazină);
- unele macrolide (de exemplu eritromicină);
- unele antihistaminice (de exemplu: terfenadină, astemizol);
- unele chinolone (de exemplu: gatifloxacină, moxifloxacină).
4
Lista de mai sus nu este completă şi trebuie evitate alte medicamente care determină creşterea
semnificativă a intervalului QT (de exemplu: cisapridă, litiu).
Medicamentele care determină tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele
tiazidice (hipokaliemie) şi medicamentele care determină creşterea concentraţiei plasmatice a
zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii
intervalului QT şi apariţiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Zuclopentixol nu trebuie administrat în timpul sarcinii exceptând cazurile în care beneficiul terapeutic
matern aşteptat depăşeşte riscul teoretic fetal.
La nou-născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv zuclopentixol) în trimestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care
pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.
În consecinţă, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Studiile privind efectele zuclopentixol asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat
toxicitate reproductivă (vezi pct 5.3).
Alăptarea
Deoarece zuclopentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici, este puţin probabil să afecteze
sugarul în cazul administrării dozelor terapeutice. Doza ingerată de sugar reprezintă sub 1% din doza
administrată mamei (exprimată în mg/kg). Alăptarea poate fi continuată în timpul tratamentului cu
zuclopentixol dacă se consideră că este importantă pentru starea clinică a pacientei, dar se recomandă
supravegherea sugarului, în special după primele 4 săptămâni de la naştere.
Fertilitatea
La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus,
disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra
funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.
Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii
sexuale, trebuie luată în considerare reducerea dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste
efecte sunt reversibile la oprirea tratatmentului.
Administrarea de zuclopentixol la şobolani masculi şi femele a fost asociată cu o uşoară întârziere la
împerechere. Într-un experiment în care zuclopentixol a fost administrat în alimente, s-au observat
tulburări la împerechere şi procent redus de concepţie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clopixol este un medicament cu efect sedativ. Pacienţii care urmează un tratament cu medicamente
psihotrope pot prezenta unele tulburări de atenţie sau de concentrare şi trebuie avertizaţi despre
posibilitatea afectării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. Frecvenţa şi severitatea acestor reacţii adverse
sunt mai pronunţate în faza iniţială a tratamentului şi scad în intensitate în timpul continuării acestuia.
Pot să apară reacţii de tip extrapiramidal, în special la începutul tratamentului. În majoritatea cazurilor
aceste reacţii adverse pot fi controlate prin scăderea dozei şi/sau prin administrarea medicamentelor
5
antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu
este recomandată. Medicamentele antiparkinsoniene nu ameliorează diskinezia tardivă, ci pot agrava
aceste simptome. Se recomandă reducerea dozei sau, dacă este posibil, întreruperea terapiei. În cazul
akatisiei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.
Frecvenţa reacţiilor adverse este prezentată conform datelor din literatura de specialitate şi din
raportările spontane:
Frecvenţă este definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Afecţiuni hematologice şi
limfatice Rare Trombocitopenie, neutropenie,
leucopenie, agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar Rare
Reacţii de hipersensibilitate, reacţii
anafilactice.
Tulburări endocrine Rare Hiperprolactinemie.
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Apetit alimentar crescut, greutate
corporală crescută.
Mai puţin
frecvente Apetit alimentar scăzut, greutate
corporală scăzută.
Rare Hiperglicemie, afectarea toleranţei la
glucoză, hiperlipidemie.
Tulburări psihice Frecvente Insomnie, depresie, anxietate,
nervozitate, vise anormale, agitaţie,
libidou scăzut.
Mai puţin
frecvente Apatie, coşmaruri, libidou crescut, stare
de confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente Somnolenţă, akatizie, hiperkinezie,
hipokinezie.
Frecvente Tremor, distonie, hipertonie, ameţeli,
cefalee, parestezie, tulburări de atenţie,
amnezie, mers anormal.
Mai puţin
frecvente Diskinezie tardivă, hiperreflexie,
diskinezie, parkinsonism, sincopă,
ataxie, tulburări de vorbire, hipotonie,
convulsii, migrenă.
Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de acomodare, vedere
anormală.
Mai puţin
frecvente Crize oculogire, midriază.
Tulburări la nivelul aparatului
auditiv şi cel labirintic. Frecvente Vertij.
Mai puţin
frecvente Hiperacuzie, tinitus.
Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii.
Rare Electrocardiogramă: interval QT
prelungit.
6
Tulburări vasculare Mai puţin
frecvente Hipotensiune arterială, bufeuri.
Foarte rare Tromboembolism venos
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Congestie nazală, dispnee.
Tulburări gastro-intestinale Foarte
frecvente Xerostomie
Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie,
vărsături, dispepsie, diaree.
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greaţă, flatulenţă.
Tulburări hepato-biliare Mai puţin
frecvente Teste funcţionale hepatice anormale.
Foarte rare Hepatită colestatică, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Hiperhidroză, prurit.
Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, reacţii de
fotosensibilizare, tulburări de
pigmentare, seboree, dermatită,
purpură.
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Mialgie.
Mai puţin
frecvente Rigiditate musculară, trismus,
torticolis.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară,
poliurie.
Foarte rare Hepatită colestatică, icter.
Condiţii în legătură cu sarcina,
perioada puerperală şi perinatală Necunoscută Sindrom de înterupere la nou-născut
(vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Mai puţin
frecvente Tulburări de ejaculare, disfuncţie
erectilă, tulburări ale orgasmului la
femei, uscăciune la nivelul mucoasei
vulvo-vaginale.
Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree,
priapism.
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Astenie, fatigabilitate, stare generală de
rău, durere.
Mai puţin
frecvente Sete, hipotermie, hipertermie, reacţie la
locul de administrare.
Similar altor medicamente din clasa terapeutică a antipsihoticelor, au fost raportate în legătură cu
administrarea zuclopentixolului: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare-
fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada vârfurilor şi moarte subită inexplicabilă (vezi
pct. 4.4).
7
Întreruperea bruscă a administrării zuclopentixolului poate determina simptome ale sindromului de
întrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greaţă, vărsături, anorexie, diaree, rinoree, transpiraţii,
mialgii, parestezie, insomnie, nelinişte, anxietate şi agitaţie. Pacienţii pot, de asemenea,
să prezinte vertij, senzaţii alternative de cald-rece şi tremor. În general, simptomele apar după 1-4 zile
de la întrerupere şi dispar în decurs de 7-14 zile.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Somnolenţă‚ comă, simptome extrapiramidale, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.
În cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat:
modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.
În studii clinice cea mai mare doză administrată oral a fost de 450 mg/zi.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie instituite măsuri pentru
susţinerea aparatului respirator şi cardiovascular.Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece
în această situaţie poate accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi
tulburările de mişcare cu biperiden.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Neuroleptice (antipsihiotice)
codul ATC: N05AF05.
Mecanism de acţiune
Zuclopenthixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.
Efectul antipsihotic al medicamentelor neuroleptice este datorat efectului de blocare a receptorilor
dopaminergici, dar este posibil să contribuie şi blocarea receptorului 5-HT (5-hidroxitriptamină). In
vitro, zuclopentixolul are afinitate mare atât pentru receptorii dopaminergici D
1 cât şi pentru D2,
precum şi pentru receptorii alfa
1-adrenergici şi 5-HT2, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici
muscarinici. De asemenea, are afinitate slabă pentru receptorii histaminergici (H
1) şi nu are activitate
de blocare pentru receptorii alfa
2-adrenergici.
In vivo, afinitatea de legare de receptorii D
2 este mai puternică decât cea pentru receptorii D1.
Zuclopentixolul s-a dovedit un neuroleptic potent în toate studiile de comportament privind activitatea
neurolepticelor (efectul de blocare al receptorilor dopaminergici). S-a stabilit o corelaţie între
modelele testelor in vivo‚ afinitatea pentru receptorii D
2 in vitro şi media dozelor antipsihotice orale
zilnice.
Inhibarea activităţii locomotorii şi prelungirea perioadei de somn indusă de alcool etilic şi barbiturice
indică o activitate sedativă a zuclopentixolului.
Similar altor neuroleptice, zuclopentixolul creşte prolactinemia.
8
Eficacitate şi siguranţă clinică
În clinică, zuclopentixolul este indicat pentru tratamentul psihozelor acute şi cronice, pentru
tratamentul pacienţilor cu handicap mintal hiperactivi şi agresivi.
În afară de reducerea semnificativă sau dispariţia simptomelor din schizofrenie, cum sunt halucinaţiile,
iluziile şi tulburările de gândire, zuclopentixolul are şi un efect marcat asupra simptomelor asociate,
cum sunt ostilitatea, suspiciunea, agitaţia şi agresivitatea.
Zuclopentixolul induce o sedare tranzitorie dependentă de doză. Totuşi, o astfel de sedare iniţială este
de obicei avantajoasă în faza acută a bolii. Toleranţa la efectul sedativ nespecific se dezvoltă rapid.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală concentraţia plasmatică maximă se atinge în aproximativ 4 ore.
Zuclopentixolul poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Biodisponibilitatea orală este de
aproximativ 44%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (V
d)β este de aproximativ 20 l/kg.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 – 99%.
Biotransformare
Metabolizarea zuclopentixolului are trei căi principale – sulfoxidarea‚ N-dezalchilarea la nivelul
catenei laterale şi glucurono-conjugarea. Metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic .
Zuclopentixolul are o concentraţie mai mare decât metaboliţii săi în creier şi alte ţesuturi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T
½ β) este de aproximativ 20 ore şi clearance-ul
sistemic mediu (Cl
s) este de aproximativ 0,86 1/min.
Zuclopentixolul este excretat în principal prin fecale, dar este prezent în mică măsură (aproximativ
10%) şi în urină. Numai aproximativ 0,1% din doză este excretată nemodificată în urină, ceea ce arată
că încărcarea renală este neglijabilă.
La mamele care alăptează, zuclopentixolul este excretat în cantităţi mici în lapte. La femeile tratate cu
preparate orale sau cu decanoat, la starea de echilibru, înaintea administrării următoare, media
raportului concentraţiei în laptele matern/concentraţie plasmatică a fost de aproximativ 0,29.
Linearitate
Cinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se ating în aproximativ 3-5 zile.
Media concentraţiei minime la starea de echilibru corespunzând la 20 mg zuclopentixol oral odată pe
zi a fost de 25 nmoli/l.
Pacienţii în vârstă
Parametrii farmacocinetici sunt independenţi de vârsta pacienţilor.
Insuficienţă renală
Pe baza parametrilor eliminării menţionaţi mai sus se poate aprecia că reducerea funcţiei renale nu va
avea mare influenţă asupra concentraţiilor plasmatice ale medicamentului.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date pentru acest grup de pacienţi.
Polimorfism
Un studiu in vivo a arătat că o parte din căile de metabolizare sunt supuse polimorfismului genetic al
oxidării sparteinei/debrisochinei (CYP2D6).
5.3 Date preclinice de siguranţă
9
Toxicitate acută
Zuclopentixolul are toxicitate acută mică.
Toxicitate cronică
În studiile de toxicitate cronică nu s-au constatat efecte toxice la dozele terapeutice de zuclopentixol.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Într-un studiu pe trei generaţii la şobolani, a fost observată o întârziere în împerechere. După
împerechere, nu a existat niciun efect asupra fertilităţii. Într-un experiment în care zuclopentixol a fost
administrat în alimente, s-au observat tulburări la împerechere şi procent redus de concepţie.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau
teratogene. Într-un studiu peri/postnatal la şobolani, dozele de 5 şi 15 mg/kg şi zi au produs creşterea
incidenţei de naşteri a puilor morţi, reducerea supravieţuirii puilor şi întârzierea dezvoltării acestora.
Semnificaţia clinică a acestor date nu este clară şi este posibil ca efectul asupra puilor să fie datorat
neglijenţei mamelor expuse la doze toxice de medicament.
Mutagenitate şi carcinogenitate
Zuclopentixolul nu are potenţial mutagen sau carcinogen.
Într-un studiu la şobolan privind oncogenitatea folosind o doză maximă de 30 mg/kg şi zi timp de 2
ani, s-a observat o creştere uşoară nestatistică în incidenţa adenocarcinomului mamar, a adenomului şi
carcinomului insular pancreatic la femele şi a carcinomului parafolicular tiroidian. Creşterea uşoară în
incidenţa acestor tumori este comună pentru antagoniştii D
2 care cresc secreţia de prolactină când sunt
administraţi la şobolani. Diferenţele fiziologice între şobolani şi subiecţii umani în ceea ce priveşte
prolactina fac ca semnificaţia clinică a acestor rezultate să fie neclară, dar se acceptă că nu este
previzibil un risc carcinogen pentru pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Picături orale
Alcool etilic 96% )
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia trebuie amestecată numai cu apă, suc de portocale sau suc de mere.
Datorită absenţei studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Dacă flaconul este păstrat la temperaturi sub 25ºC , picăturile au valabilitate de 6 săptămâni după
prima deschidere a flaconului.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină..
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2º-8ºC), în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10
Cutie cu un flacon din sticlă brună, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii şi cu dop
picurător din PEJD, conţinând 20 ml picături orale, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau medicament rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H.Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, DK-2500
Valby
Danemarca
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1844/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Clopixol 20 mg/ml picături orale soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare mililitru conţine zuclopentixol 20 mg (sub formă de clorhidrat de zuclopentixol 23,64 mg)
O picătură conţine 1 mg zuclopentixol.
Excipient cu efect cunoscut: alcool etilic
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături orale, soluţie
Soluţie limpede, aproape incoloră până la gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt
halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire împreună cu agitaţia, nelinişte, ostilitate şi agresivitate.
Episoade maniacale în boala maniaco depresivă.
Agitaţie sau alte tulburări de comportament la pacienţii cu retard mintal.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza trebuie ajustată individual în funcţie de starea clinică a pacientului. În general, trebuie
administrate iniţial doze mici şi crescute, cât mai curând posibil, până la doza minimă eficace, în
funcţie de răspunsul terapeutic. În general, doza de întreţinere poate fi administrată ca doză unică,
seara, la culcare.
Schizofrenie acută şi alte psihoze acute, stări de agitaţie acute severe, episoade maniacale
Doza uzuală este de 10 - 50 mg pe zi. În cazuri moderate până la severe, doza iniţială este de 20 mg pe
zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat cu 10 - 20 mg la fiecare 2 - 3 zile până la 75 mg pe
zi sau mai mult. Doza maximă pentru administrare unică este de 40 mg şi doza maximă zilnică 150
mg.
2
Schizofrenie cronică şi alte psihoze cronice
Doza uzuală în tratamentul de întreţinere este de 20 - 40 mg pe zi.
Agitaţie la pacienţii cu retard mintal
6-20 mg/zi, dacă este necesar doza poate fi crescută la 25-40 mg/zi
Pacienţi în vârstă
Pacienţilor în vârstă trebuie să li se administreze doza minimă eficace.
Copii
Clopixol nu este recomandat la copii, datorită lipsei experienţei clinice.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Clopixol poate fi administrat în doza uzuală la pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Doza trebuie stabilită atent; dacă este posibil, se recomandă determinarea concentraţiei plasmatice a
zuclopentixolului.
Mod de administrare
Soluţia este uşor de administrat în amestec, de exemplu cu apă, suc de portocale sau suc de mere.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Stare de şoc-colaps, afectarea stării de conştienţă de diferite etiologii (de exemplu, intoxicaţie acută cu
alcool etilic, barbiturice sau opiacee), comă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar oricărui neuroleptic în timpul tratamentului există posibilitatea apariţiei sindromului
neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, tulburări ale stării de conştienţă, instabilitatea
sistemului nervos vegetativ). Riscul este mai crescut cu agenţii cu potenţă mai mare. Pacienţii cu
sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic şi substanţe opioide
prezintă risc letal crescut.
Tratament: se întrerupere administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de
susţinere a funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină.
Simptomele pot persista mai mult de o săptămână după întreruperea neurolepticelor orale şi uneori,
perioade mai mari când sunt asociate cu formele retard ale medicamentului.
Similar altor medicamente neuroleptice, acetatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precauţie la
pacienţii cu sindrom cerebral organic, convulsii şi boli hepatice în stadii avansate.
Aşa cum se cunoaşte în cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol poate modifica răspunsul
organismului la insulină şi glucoză, necesitând ajustarea dozelor de medicamente în cadrul terapiei
antidiabetice.
Pacienţii cu tratament de lungă durată, în special cei cu doze mari, trebuie atent monitorizaţi şi evaluaţi
periodic pentru a decide dacă doza de întreţinere poate fi redusă.
Similar altor medicamente aparţinând grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixolul poate
determina prelungirea intervalului QT. Persistenţa intervalului QT prelungit poate creşte riscul
aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixolul trebuie administrat cu precauţie pacienţilor susceptibili
(cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţie genetică) şi pacienţilor cu antecedente de
3
tulburări cardiovasculare, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut),
infarct miocardic acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă. Administrarea
concomitentă cu alte antipsihotice trebuie evitată (vezi pct. 4.5)
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism
venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu zuclopentixol şi trebuie luate măsuri preventive.
Pacienţi în vârstă
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat
antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului reacţiilor adverse
cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate
fi exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Zuclopentixolul
trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt trataţi cu
antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisă a gradului de risc şi cauzele
creşterii riscului sunt necunoscute.
Zuclopentixol nu are indicaţie aprobată pentru a trata tulburări de comportament din demenţă.
Excipienţi
Acest medicament conţine alcool etilic 14,2 % v/v, (120 mg/ml).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri care necesită precauţie
Zuclopentixol poate creşte efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor şi al altor substanţe
deprimante ale SNC
Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv
al guanetidinei şi al altor medicamente cu acţiune similară este redus.
Administrarea concomitentă a neuroleptice cu litiu creşte riscul neurotoxic.
Antidepresive triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.
Zuclopentixolul poate scădea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.
Utilizarea concomitentă de metoclopramide şi piperazină creşte riscul tulburărilor extrapiramidale.
Deoarece zuclopentixol este metabolizat parţial de CYP2D6, utilizarea concomitentă cu medicamente
cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate duce la reducerea clearance-ului zuclopentixolului.
Prelungirea intervalului QT în legătură cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbată prin
administrarea concomitentă a altor medicamente care determină creşterea semnificativă a intervalului
QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată.
Clasele relevante includ:
- clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu: chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);
- unele antipsihotice (de exemplu tioridazină);
- unele macrolide (de exemplu eritromicină);
- unele antihistaminice (de exemplu: terfenadină, astemizol);
- unele chinolone (de exemplu: gatifloxacină, moxifloxacină).
4
Lista de mai sus nu este completă şi trebuie evitate alte medicamente care determină creşterea
semnificativă a intervalului QT (de exemplu: cisapridă, litiu).
Medicamentele care determină tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele
tiazidice (hipokaliemie) şi medicamentele care determină creşterea concentraţiei plasmatice a
zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii
intervalului QT şi apariţiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Zuclopentixol nu trebuie administrat în timpul sarcinii exceptând cazurile în care beneficiul terapeutic
matern aşteptat depăşeşte riscul teoretic fetal.
La nou-născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv zuclopentixol) în trimestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care
pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.
În consecinţă, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Studiile privind efectele zuclopentixol asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat
toxicitate reproductivă (vezi pct 5.3).
Alăptarea
Deoarece zuclopentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici, este puţin probabil să afecteze
sugarul în cazul administrării dozelor terapeutice. Doza ingerată de sugar reprezintă sub 1% din doza
administrată mamei (exprimată în mg/kg). Alăptarea poate fi continuată în timpul tratamentului cu
zuclopentixol dacă se consideră că este importantă pentru starea clinică a pacientei, dar se recomandă
supravegherea sugarului, în special după primele 4 săptămâni de la naştere.
Fertilitatea
La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus,
disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra
funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.
Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii
sexuale, trebuie luată în considerare reducerea dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste
efecte sunt reversibile la oprirea tratatmentului.
Administrarea de zuclopentixol la şobolani masculi şi femele a fost asociată cu o uşoară întârziere la
împerechere. Într-un experiment în care zuclopentixol a fost administrat în alimente, s-au observat
tulburări la împerechere şi procent redus de concepţie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clopixol este un medicament cu efect sedativ. Pacienţii care urmează un tratament cu medicamente
psihotrope pot prezenta unele tulburări de atenţie sau de concentrare şi trebuie avertizaţi despre
posibilitatea afectării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. Frecvenţa şi severitatea acestor reacţii adverse
sunt mai pronunţate în faza iniţială a tratamentului şi scad în intensitate în timpul continuării acestuia.
Pot să apară reacţii de tip extrapiramidal, în special la începutul tratamentului. În majoritatea cazurilor
aceste reacţii adverse pot fi controlate prin scăderea dozei şi/sau prin administrarea medicamentelor
5
antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu
este recomandată. Medicamentele antiparkinsoniene nu ameliorează diskinezia tardivă, ci pot agrava
aceste simptome. Se recomandă reducerea dozei sau, dacă este posibil, întreruperea terapiei. În cazul
akatisiei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.
Frecvenţa reacţiilor adverse este prezentată conform datelor din literatura de specialitate şi din
raportările spontane:
Frecvenţă este definită folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Afecţiuni hematologice şi
limfatice Rare Trombocitopenie, neutropenie,
leucopenie, agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar Rare
Reacţii de hipersensibilitate, reacţii
anafilactice.
Tulburări endocrine Rare Hiperprolactinemie.
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Apetit alimentar crescut, greutate
corporală crescută.
Mai puţin
frecvente Apetit alimentar scăzut, greutate
corporală scăzută.
Rare Hiperglicemie, afectarea toleranţei la
glucoză, hiperlipidemie.
Tulburări psihice Frecvente Insomnie, depresie, anxietate,
nervozitate, vise anormale, agitaţie,
libidou scăzut.
Mai puţin
frecvente Apatie, coşmaruri, libidou crescut, stare
de confuzie.
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente Somnolenţă, akatizie, hiperkinezie,
hipokinezie.
Frecvente Tremor, distonie, hipertonie, ameţeli,
cefalee, parestezie, tulburări de atenţie,
amnezie, mers anormal.
Mai puţin
frecvente Diskinezie tardivă, hiperreflexie,
diskinezie, parkinsonism, sincopă,
ataxie, tulburări de vorbire, hipotonie,
convulsii, migrenă.
Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de acomodare, vedere
anormală.
Mai puţin
frecvente Crize oculogire, midriază.
Tulburări la nivelul aparatului
auditiv şi cel labirintic. Frecvente Vertij.
Mai puţin
frecvente Hiperacuzie, tinitus.
Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii.
Rare Electrocardiogramă: interval QT
prelungit.
6
Tulburări vasculare Mai puţin
frecvente Hipotensiune arterială, bufeuri.
Foarte rare Tromboembolism venos
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Congestie nazală, dispnee.
Tulburări gastro-intestinale Foarte
frecvente Xerostomie
Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie,
vărsături, dispepsie, diaree.
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greaţă, flatulenţă.
Tulburări hepato-biliare Mai puţin
frecvente Teste funcţionale hepatice anormale.
Foarte rare Hepatită colestatică, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Frecvente Hiperhidroză, prurit.
Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate tranzitorii, reacţii de
fotosensibilizare, tulburări de
pigmentare, seboree, dermatită,
purpură.
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Mialgie.
Mai puţin
frecvente Rigiditate musculară, trismus,
torticolis.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară,
poliurie.
Foarte rare Hepatită colestatică, icter.
Condiţii în legătură cu sarcina,
perioada puerperală şi perinatală Necunoscută Sindrom de înterupere la nou-născut
(vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului Mai puţin
frecvente Tulburări de ejaculare, disfuncţie
erectilă, tulburări ale orgasmului la
femei, uscăciune la nivelul mucoasei
vulvo-vaginale.
Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree,
priapism.
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente Astenie, fatigabilitate, stare generală de
rău, durere.
Mai puţin
frecvente Sete, hipotermie, hipertermie, reacţie la
locul de administrare.
Similar altor medicamente din clasa terapeutică a antipsihoticelor, au fost raportate în legătură cu
administrarea zuclopentixolului: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare-
fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada vârfurilor şi moarte subită inexplicabilă (vezi
pct. 4.4).
7
Întreruperea bruscă a administrării zuclopentixolului poate determina simptome ale sindromului de
întrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greaţă, vărsături, anorexie, diaree, rinoree, transpiraţii,
mialgii, parestezie, insomnie, nelinişte, anxietate şi agitaţie. Pacienţii pot, de asemenea,
să prezinte vertij, senzaţii alternative de cald-rece şi tremor. În general, simptomele apar după 1-4 zile
de la întrerupere şi dispar în decurs de 7-14 zile.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Somnolenţă‚ comă, simptome extrapiramidale, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.
În cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat:
modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.
În studii clinice cea mai mare doză administrată oral a fost de 450 mg/zi.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie instituite măsuri pentru
susţinerea aparatului respirator şi cardiovascular.Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece
în această situaţie poate accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi
tulburările de mişcare cu biperiden.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Neuroleptice (antipsihiotice)
codul ATC: N05AF05.
Mecanism de acţiune
Zuclopenthixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.
Efectul antipsihotic al medicamentelor neuroleptice este datorat efectului de blocare a receptorilor
dopaminergici, dar este posibil să contribuie şi blocarea receptorului 5-HT (5-hidroxitriptamină). In
vitro, zuclopentixolul are afinitate mare atât pentru receptorii dopaminergici D
1 cât şi pentru D2,
precum şi pentru receptorii alfa
1-adrenergici şi 5-HT2, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici
muscarinici. De asemenea, are afinitate slabă pentru receptorii histaminergici (H
1) şi nu are activitate
de blocare pentru receptorii alfa
2-adrenergici.
In vivo, afinitatea de legare de receptorii D
2 este mai puternică decât cea pentru receptorii D1.
Zuclopentixolul s-a dovedit un neuroleptic potent în toate studiile de comportament privind activitatea
neurolepticelor (efectul de blocare al receptorilor dopaminergici). S-a stabilit o corelaţie între
modelele testelor in vivo‚ afinitatea pentru receptorii D
2 in vitro şi media dozelor antipsihotice orale
zilnice.
Inhibarea activităţii locomotorii şi prelungirea perioadei de somn indusă de alcool etilic şi barbiturice
indică o activitate sedativă a zuclopentixolului.
Similar altor neuroleptice, zuclopentixolul creşte prolactinemia.
8
Eficacitate şi siguranţă clinică
În clinică, zuclopentixolul este indicat pentru tratamentul psihozelor acute şi cronice, pentru
tratamentul pacienţilor cu handicap mintal hiperactivi şi agresivi.
În afară de reducerea semnificativă sau dispariţia simptomelor din schizofrenie, cum sunt halucinaţiile,
iluziile şi tulburările de gândire, zuclopentixolul are şi un efect marcat asupra simptomelor asociate,
cum sunt ostilitatea, suspiciunea, agitaţia şi agresivitatea.
Zuclopentixolul induce o sedare tranzitorie dependentă de doză. Totuşi, o astfel de sedare iniţială este
de obicei avantajoasă în faza acută a bolii. Toleranţa la efectul sedativ nespecific se dezvoltă rapid.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală concentraţia plasmatică maximă se atinge în aproximativ 4 ore.
Zuclopentixolul poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Biodisponibilitatea orală este de
aproximativ 44%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (V
d)β este de aproximativ 20 l/kg.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 – 99%.
Biotransformare
Metabolizarea zuclopentixolului are trei căi principale – sulfoxidarea‚ N-dezalchilarea la nivelul
catenei laterale şi glucurono-conjugarea. Metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic .
Zuclopentixolul are o concentraţie mai mare decât metaboliţii săi în creier şi alte ţesuturi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T
½ β) este de aproximativ 20 ore şi clearance-ul
sistemic mediu (Cl
s) este de aproximativ 0,86 1/min.
Zuclopentixolul este excretat în principal prin fecale, dar este prezent în mică măsură (aproximativ
10%) şi în urină. Numai aproximativ 0,1% din doză este excretată nemodificată în urină, ceea ce arată
că încărcarea renală este neglijabilă.
La mamele care alăptează, zuclopentixolul este excretat în cantităţi mici în lapte. La femeile tratate cu
preparate orale sau cu decanoat, la starea de echilibru, înaintea administrării următoare, media
raportului concentraţiei în laptele matern/concentraţie plasmatică a fost de aproximativ 0,29.
Linearitate
Cinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se ating în aproximativ 3-5 zile.
Media concentraţiei minime la starea de echilibru corespunzând la 20 mg zuclopentixol oral odată pe
zi a fost de 25 nmoli/l.
Pacienţii în vârstă
Parametrii farmacocinetici sunt independenţi de vârsta pacienţilor.
Insuficienţă renală
Pe baza parametrilor eliminării menţionaţi mai sus se poate aprecia că reducerea funcţiei renale nu va
avea mare influenţă asupra concentraţiilor plasmatice ale medicamentului.
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date pentru acest grup de pacienţi.
Polimorfism
Un studiu in vivo a arătat că o parte din căile de metabolizare sunt supuse polimorfismului genetic al
oxidării sparteinei/debrisochinei (CYP2D6).
5.3 Date preclinice de siguranţă
9
Toxicitate acută
Zuclopentixolul are toxicitate acută mică.
Toxicitate cronică
În studiile de toxicitate cronică nu s-au constatat efecte toxice la dozele terapeutice de zuclopentixol.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Într-un studiu pe trei generaţii la şobolani, a fost observată o întârziere în împerechere. După
împerechere, nu a existat niciun efect asupra fertilităţii. Într-un experiment în care zuclopentixol a fost
administrat în alimente, s-au observat tulburări la împerechere şi procent redus de concepţie.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau
teratogene. Într-un studiu peri/postnatal la şobolani, dozele de 5 şi 15 mg/kg şi zi au produs creşterea
incidenţei de naşteri a puilor morţi, reducerea supravieţuirii puilor şi întârzierea dezvoltării acestora.
Semnificaţia clinică a acestor date nu este clară şi este posibil ca efectul asupra puilor să fie datorat
neglijenţei mamelor expuse la doze toxice de medicament.
Mutagenitate şi carcinogenitate
Zuclopentixolul nu are potenţial mutagen sau carcinogen.
Într-un studiu la şobolan privind oncogenitatea folosind o doză maximă de 30 mg/kg şi zi timp de 2
ani, s-a observat o creştere uşoară nestatistică în incidenţa adenocarcinomului mamar, a adenomului şi
carcinomului insular pancreatic la femele şi a carcinomului parafolicular tiroidian. Creşterea uşoară în
incidenţa acestor tumori este comună pentru antagoniştii D
2 care cresc secreţia de prolactină când sunt
administraţi la şobolani. Diferenţele fiziologice între şobolani şi subiecţii umani în ceea ce priveşte
prolactina fac ca semnificaţia clinică a acestor rezultate să fie neclară, dar se acceptă că nu este
previzibil un risc carcinogen pentru pacienţi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Picături orale
Alcool etilic 96% )
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia trebuie amestecată numai cu apă, suc de portocale sau suc de mere.
Datorită absenţei studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Dacă flaconul este păstrat la temperaturi sub 25ºC , picăturile au valabilitate de 6 săptămâni după
prima deschidere a flaconului.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină..
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2º-8ºC), în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10
Cutie cu un flacon din sticlă brună, prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii şi cu dop
picurător din PEJD, conţinând 20 ml picături orale, soluţie.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau medicament rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H.Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, DK-2500
Valby
Danemarca
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1844/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
