ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg comprimate
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg comprimate
ALPRAZOLAM LPH 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,85 mg pentru un comprimat.
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,6 mg pentru un comprimat.
ALPRAZOLAM LPH 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,1 mg pentru un comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
ALPRAZOLAM LPH
0,25 mg: comprimate albe, în formă de discuri, inscripţionate pe una din feţe c u “Az”
şi “0,25” şi separate printr -o linie mediană.
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg: comprimate albe, în formă de discuri, inscripţionate pe una din feţe cu “Az”
şi “0,5” şi separate printr -o linie mediană.
ALPRAZOLAM LPH 1 mg: comprimate albe, în formă de discur i, inscripţionate pe una din feţe cu “Az” şi
“1” şi separate printr-o linie mediană.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ac est medicament este utilizat la adulți pentru:
- tratamentul simptomatic al stări lor de anxietate moderat-severe;
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie;
- profilaxia sau tra tamentul tulburărilor de panică;
2
- profilaxie şi tratament în de lirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă de ALPRAZOLAM LPH trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de
răspunsul terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse g rave la administrarea dozei iniţiale, se impune
reducerea dozei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie depăşită.
La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute treptat, cu atenţie, pentru a evita apariţia
reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei
aflaţi în tratamen t sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea dozei
minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este important, în mod special la
persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 0,75- 1,5 mg alprazolam pe zi, administrată divizat în 3 prize. Doza zilnică
recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi, divizată
în mai multe prize.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam pe zi , administrată divizat în 3 prize. Doza uzuală de
întreţinere este de 2,5- 3 mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg
alpraz olam pe zi, divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de 3 ori
pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşter ile nu trebuie să depăşească
1 mg alprazolam la 3 -4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus de
pacienţi au necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2- 3 prize. La nevoie doza poate fi
crescută, în funcţie de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie sc ăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
Tratamentul se întrerupe tre ptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară o
scădere mai lentă. Se recomandă ca prima doză redusă sa fie cea de la mijloc ul zilei.
Durata tratamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată periodic (la intervale de cel mult 4 săptămâni) , iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată,
mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
3
În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni, incluzând şi perioada de
scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi tulburările
de panică şi afecţiunile asociate acestora.
În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după reevaluarea
pacientului de către un specialist. Medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că, la fel ca şi în cazul altor
benzodiazepine, utilizarea îndelungată la unii pacienţi poate duce la dependenţă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
H ipersensibilitate la substanţa activă , la alte benzodiazepine sau la oricare di ntre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1 .
Insuficienţă respiratorie severă.
Sindromul de apnee în somn.
I nsuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie).
M iastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv cu
alprazolam, s -au înregistrat reac ţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza trebuie
scăzută pr ogresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat terapie
prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s- au înregistrat însă şi la întreru perea bruscă a tratamentului administrat în dozele
recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau
afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările de sevraj .
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice
şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe
medicamentoase sau non -med icamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie). Din
această cauză administrarea alprazolam trebuie făcută cu precauţie specială la pacienţii cu antecedente de
dependenţă medicamentoasă şi de alcoolism.
În anumite situaţii, benzodiaz epinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada de
administrare este scurtă. Uneori, starea pacientul impune prelungirea terapiei. Oportunitatea utilizării pe
termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de particularităţile
pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toler anţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agre sivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). În aceste situaţii,
tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante ( vezi pct.4.5) .
4
Categorii speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni ataxia şi
sedarea excesivă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor.
In caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece
pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în aces t caz pot favoriza actele suicidare.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi cu creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de ALPRAZOLAM LPH a l
pacien ţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope
utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară.
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandat ă deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului .
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice, alte
anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice narcotice , anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice
H1 sedative. Aces te asocieri necesită prudenţă. În cazul analgezicelor narcotice amplificarea euforiei poate să
favorizeze dependenţa psihică.
In teracţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente
care interferă cu metabolizarea sa.
Inhibitori CYP 3A 4
Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concen traţia
plasmatică şi efectul alprazolamului.
Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip azolic.
Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual reducerea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicină, claritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Inductori CYP 3A 4
Deoarece alprazolamul este metabo lizat prin intermediul CYP 3A4, inductorii acestei enzime îi cresc
metabolizarea. Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt
complexe şi dependente de timp. Pe termen scurt, d ozele mici de ritonavir au determinat o reducere
semnificativă a clearance- ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o
amplificare a efectelor clinice. Cu toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea
clearance- ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea
dozei de alprazolam sau întreruperea administrării acestuia.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în
cazul administră rii concomitente cu alprazolam.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la teratogenitate precum și efectele asupra dezvoltării postnatale și asupra
comportamentului, după folosirea de benzodiazepine nu sunt concludente.
O mare cantitate de date, provenite din studii clinice, arată că expunerea la benzodiazepine în primul
trimestru de sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de malformații majore. Totuși,
unele studii epidemiologice caz -control au identificat o creștere de 2 ori a riscului de stomatoschisis.
Tratamentul cu benzodiazepine în doze mari, în timpul trimestrului doi și trei de sarcină, este asociat cu o
scădere a mișcărilor fetale active și variații ale ritmului cardiac fetal.
Atunci c ând, din motive medicale, tratamentul trebuie administrat în ultima parte a sarcinii, chiar și când sunt
administrate doze mici de benzodiazepine, pot să apară la copil hipotonie axială și tulburări de supt – care
conduc de multe ori la scăderea ritmului d e creștere în greutate. Aceste tulburări sunt tranzitorii și pot să se
mențină 1 până la 3 săptămâni, în funcție de timpul de înjumătățire al produsului. În cazul utiliză rii dozelor
mari pot să apară depresia respiratorie, apneea și hipotermia la nou născut. În unele cazuri, la câteva zile
după naștere, a fost observat sindromul de sevraj neonatal, manifestat prin hiperexcitabilitate, agitație și
tremor, fără alte manifestări precursoare. Manifestarea sindromul de sevraj neonatal depinde de timpul de
înjumă tăţire al benzodiazepinei.
Alprazolam nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă administrarea lui este absolut obligatorie. Dacă
alprazolam este recomandat pe durata sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă pe durata tratamentului cu
alprazolam, t rebuie să fie informată asupra potențialelor riscuri la care este expus fătul.
Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultima parte a sarcinii, dozele mari vor fi evitate și vor fi
instituite măsuri de monitorizare a fătului după naștere.
Alăpta rea
Alprazolam este excretat în concetrații mici în laptele matern. Cu toate acestea nu este recomandată
administrarea alprazolam în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicam ente active la nivelul SNC, este posibilă apariţia de reacţii adverse nervos
centrale (somnolenţă, ameţeli , sedare, amnezie, tulburări de concentrare și disfuncții musculare ); de aceea
pacienţii care utilizează alprazolam trebuie atenţionaţi să fie precauţ i în privinţa capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje şi să nu efe ctueze astfel de activităţi până la dispariţia acestor reacţii.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la continuarea
ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: fo arte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare MedDRA
pe aparate și sisteme
Frecvență
Reacții adverse
Tulburări endocrine mai puțin frecvente hiperprolactinemie
Tulburări metabolice și
de nutriție
frecvente scăderea apetitului (anorexie)
Tulburări psihice frecvente stare confuzională, depresie, dezorientare,
scăderea libido-ului
mai puțin frecvente anxietate, insomnie, nervozitate, hipomanie,
6
manie (vezi pct. 4.4), halucinații, furie,
agresivitate, ostilitate, agitație, tulburări de
libidou, tulburări de gândire, hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări ale sistemului
nervos
foarte frecvente sedare, somnolență
frecvente
ataxie, tulburări de echilibru, dificultăți în
coordonare, tulburări de memorie, disartrie,
tulburări de atenție, hipersomnie,
letargie,amețeli, cefalee
mai puțin frecvente amnezie, tremor,distonie
cu frecvență necunoscută dezechilibre ale sistemului nervos autonom
Tulburări oculare frecvente vedere încețoșată
Tulburări gastro-
intestinale
frecvente constipație, greață, xerostomie
mai puțin frecvente tulburări gastro-intestinale
Tulburări hepatobiliare mai puțin frecvente hepatită, disfuncție hepatică, icter
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
mai puțin frecvente dermatită
cu frecvență necunoscută angioedem
Tulburări musculo-
scheletice și al e țesutului
conjunctiv
mai puțin frecvente
slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale
căilor urinare
mai puțin frecvente
incontinență, retenție urinară
Tulburări ale aparatului
genital și sânului
mai puțin frecvente
disfuncții sexuale, dismenoree
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare
frecvente fatigabilitate, iritabilitate
cu frecvență necunoscută edeme periferice
Investigații diagnostice mai puțin frecvente
modificări de greutate, creșterea presiunii
intraoculare
Sevraj
Sindromul de sevraj a apărut la scăderea bruscă a dozelor sau la oprirea bruscă a benzodiazepinelor, inclusiv
alprazolam. Acesta se poate manifesta de la semne precum insomnia și disforia ușoară, până la modificări
majore precum crampe musculare și abdominale, vărsătură, transpirații, tremor și convulsii. De asemenea, la
descreșterea rapidă a dozelor sau la oprirea bruscă a tratamentului, au apărut convulsii de sevraj.
Amnezia
Amnezia retrogradă poate apare și la doze terapeutice, riscul fiind mai mare pentru doze mai mari. Amnezia
poate fi asociată cu tulburări de comportament (vezi și pct. 4.4).
Depresia
Prezența unei depresii subclinice poate fi relevată în cursul tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
alprazolam.
Tulburări psihiatrice și reacții paradoxale
Reacții precum incapacit atea de a sta liniștit, agitație, iritabilitate, agresivitate, halucinații, atacuri de furie,
coșmaruri, psihoză, comportament inadecvat, sunt cunoscut e că pot să apară la administrarea de
benzodiazepi ne sau substanțe similare benzodiazepinelor. Ele pot fi uneori severe. Copii și vârstnicii sunt
mai predispuși la asemenea reacții.
În multe dintre raportările spontane de reacții nedorite comportamentale, este menționat că pacienții au
primit concomiten t și alte medicamente cu efecte SNC și/sau prezentau patologii psihice asociate.
Pacienții cu tulburări ”limită” de personalitate, cu istoric de comportament agresiv sau violent sau cei
cunoscuți cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe, au un risc mai mare de apariție a unor asemenea
reacții. Episoade de iritabilitate, ostilitate, gânduri agresive au fost ra portate și la pacienții cu stres post-
traumatic la care administrarea alprazolam a fost oprită brusc.
7
Dependența
Folosirea alprazolam, chiar și în doze terapeutice, poate da dependență fizică. Oprirea tratamentului poate
conduce la sevraj sau fen omene de rebound (vezi și pct. 4.4). Au fost raportate de asemenea dependența
psihică precum și abuzul de alprazolam.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze ori ce reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Manifestările de supradozaj cu ALPRAZOLAM LPH reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice
şi includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă supradozajul
unei benzodiazepine nu are conseci nţe letale, trebuie avută întotdeauna în vedere posibilitatea asocierii cu
alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia preexistentă. Tratamentul va fi
adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în s usţinerea funcţiilor respiratorie şi cardio-
vasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru
prevenirea deshidratării este necesară administrarea intravenoasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat
concomitent mai multe sedative, susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se
recomandă lavajul gastric şi/sau administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic
osmotic. Efectele ingerării unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat. Forţarea diurezei şi
hemodializa au o utilitate limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă
respiratorie, se poate administra ca antidot flumazenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:
- administrarea concomitentă de antidepresive triciclice;
- administrarea concomitentă de medicamente cu poten ţial convulsivant ;
- anomalii EKG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări care sugerează
folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine; c od ATC: N05B A12
ALPRAZOLAM LPH conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare:
anxiolitice, hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele cantitative şi cele
farmacocinetice determină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzo diazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama -
aminobutiric (GABA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 1-2 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire pla smatică este de 12 -15 ore iar la pacienţii vârstnici de aproximativ 16 ore.
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa -hidroxi -alprazolam
şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice a le acestor metaboliţi sunt extrem de
mici. Activitatea biologică a alfa- hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din cea a alprazolamului.
Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este pr actic inactiv.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro , alprazolamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80%.
8
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidențiat nici un risc specia l pentru om pe baza studiilor convenționale de
genotoxicitate și potențial carcinogen.
După administrare de alprazolam timp de 2 ani la şobolani a fost observată o tendință pentru creștere a
dependentă de doză a apariţiei cataractei ( la femele) și vascula rizaţiei corneene (la bărbați). Aceste leziuni nu
a u apărut decât după 11 luni de tratament.
În studiile de toxicitate reproductivă administrarea de alprazolam la șobolani și iepuri este asociat ă la doze
foarte mari cu întârziere a dezvoltării și cu o inci dență crescută de moarte fetală si malformaţii scheletice. În
studii le de fertilitate , tratamentul șobolanilor masculi cu doze mari înainte de împerechere a determinat o
scădere a procentului de produşi de concepţie .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în a mbalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd.Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg
9
6154/2014/01-02 -03
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg
6155/2014/01-02 -03
ALPRAZOLAM LPH 1 mg
6156/2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg comprimate
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg comprimate
ALPRAZOLAM LPH 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,85 mg pentru un comprimat.
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,6 mg pentru un comprimat.
ALPRAZOLAM LPH 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 115,1 mg pentru un comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
ALPRAZOLAM LPH
0,25 mg: comprimate albe, în formă de discuri, inscripţionate pe una din feţe c u “Az”
şi “0,25” şi separate printr -o linie mediană.
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg: comprimate albe, în formă de discuri, inscripţionate pe una din feţe cu “Az”
şi “0,5” şi separate printr -o linie mediană.
ALPRAZOLAM LPH 1 mg: comprimate albe, în formă de discur i, inscripţionate pe una din feţe cu “Az” şi
“1” şi separate printr-o linie mediană.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ac est medicament este utilizat la adulți pentru:
- tratamentul simptomatic al stări lor de anxietate moderat-severe;
- tratamentul stărilor de anxietate asociate cu depresie;
- profilaxia sau tra tamentul tulburărilor de panică;
2
- profilaxie şi tratament în de lirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza optimă de ALPRAZOLAM LPH trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de
răspunsul terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse g rave la administrarea dozei iniţiale, se impune
reducerea dozei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie depăşită.
La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute treptat, cu atenţie, pentru a evita apariţia
reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât cei
aflaţi în tratamen t sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă administrarea dozei
minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este important, în mod special la
persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 0,75- 1,5 mg alprazolam pe zi, administrată divizat în 3 prize. Doza zilnică
recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi, divizată
în mai multe prize.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam pe zi , administrată divizat în 3 prize. Doza uzuală de
întreţinere este de 2,5- 3 mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg
alpraz olam pe zi, divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5- 1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de 3 ori
pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşter ile nu trebuie să depăşească
1 mg alprazolam la 3 -4 zile.
Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus de
pacienţi au necesitat doze de 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2- 3 prize. La nevoie doza poate fi
crescută, în funcţie de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie sc ăzută dacă apar reacţii adverse.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării medicamentului la copii sub 18 ani.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
Tratamentul se întrerupe tre ptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară o
scădere mai lentă. Se recomandă ca prima doză redusă sa fie cea de la mijloc ul zilei.
Durata tratamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea tratamentului trebuie
reevaluată periodic (la intervale de cel mult 4 săptămâni) , iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată,
mai ales dacă simptomele sunt uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
3
În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni, incluzând şi perioada de
scădere progresivă a dozei.
Au existat şi situaţii în care pacienţii au fost trataţi eficace cu alprazolam timp de 8 luni, cum ar fi tulburările
de panică şi afecţiunile asociate acestora.
În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după reevaluarea
pacientului de către un specialist. Medicii trebuie să fie conştienţi de faptul că, la fel ca şi în cazul altor
benzodiazepine, utilizarea îndelungată la unii pacienţi poate duce la dependenţă (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
H ipersensibilitate la substanţa activă , la alte benzodiazepine sau la oricare di ntre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1 .
Insuficienţă respiratorie severă.
Sindromul de apnee în somn.
I nsuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie).
M iastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Fenomene de sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv cu
alprazolam, s -au înregistrat reac ţii adverse de tip rebound sau sevraj (vezi pct. 4.8). Ca urmare, doza trebuie
scăzută pr ogresiv (vezi pct. 4.2), mai ales la pacienţii epileptici.
Aceste semne şi simptome, în special cele grave, sunt înregistrate mai ales la pacienţii care au urmat terapie
prelungită cu doze excesive.
Manifestări de sevraj s- au înregistrat însă şi la întreru perea bruscă a tratamentului administrat în dozele
recomandate. Când medicamentul este întrerupt brusc la pacienţii care asociază tulburări de panică sau
afecţiuni înrudite, simptomele date de recurenţa atacurilor de panică pot mima manifestările de sevraj .
Dependenţă
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea dependenţei fizice
şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari, existenţa unei dependenţe
medicamentoase sau non -med icamentoase în antecedente (de exemplu alcoolism cronic, toxicomanie). Din
această cauză administrarea alprazolam trebuie făcută cu precauţie specială la pacienţii cu antecedente de
dependenţă medicamentoasă şi de alcoolism.
În anumite situaţii, benzodiaz epinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada de
administrare este scurtă. Uneori, starea pacientul impune prelungirea terapiei. Oportunitatea utilizării pe
termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de particularităţile
pacientului. Utilizarea îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toler anţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agre sivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament (a se vedea pct. 4.8). În aceste situaţii,
tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
Efectele aditive trebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante ( vezi pct.4.5) .
4
Categorii speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime eficace pentru a preveni ataxia şi
sedarea excesivă.
La pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară reducerea dozelor.
In caz de insuficienţă respiratorie, trebuie luat în considerare efectul deprimant central al benzodiazepinelor.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu glaucom cu unghi îngust.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate în monoterapie pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece
pot să mascheze simptomele acestor afecţiuni; în aces t caz pot favoriza actele suicidare.
Tulburările de panică au fost asociate cu depresii majore primare sau secundare şi cu creşterea incidenţei
sinuciderilor la pacienţii netrataţi. De aceea, în cazul tratamentului cu doze mari de ALPRAZOLAM LPH a l
pacien ţilor cu tulburări de panică se recomandă aceleaşi precauţii ca şi în cazul altor medicamente psihotrope
utilizate la pacienţii cu depresie sau la cei care prezintă ideaţie suicidară.
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandat ă deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului .
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului nervos
central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medicamente antipsihotice, hipnotice, alte
anxiolitice/sedative, antidepresive, analgezice narcotice , anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice
H1 sedative. Aces te asocieri necesită prudenţă. În cazul analgezicelor narcotice amplificarea euforiei poate să
favorizeze dependenţa psihică.
In teracţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazolamului simultan cu medicamente
care interferă cu metabolizarea sa.
Inhibitori CYP 3A 4
Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concen traţia
plasmatică şi efectul alprazolamului.
Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de tip azolic.
Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual reducerea
dozelor.
Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, sertralină, diltiazem sau
antibiotice macrolide (eritromicină, claritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Inductori CYP 3A 4
Deoarece alprazolamul este metabo lizat prin intermediul CYP 3A4, inductorii acestei enzime îi cresc
metabolizarea. Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt
complexe şi dependente de timp. Pe termen scurt, d ozele mici de ritonavir au determinat o reducere
semnificativă a clearance- ului alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o
amplificare a efectelor clinice. Cu toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea
clearance- ului alprazolamului este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea
dozei de alprazolam sau întreruperea administrării acestuia.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a warfarinei, în
cazul administră rii concomitente cu alprazolam.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la teratogenitate precum și efectele asupra dezvoltării postnatale și asupra
comportamentului, după folosirea de benzodiazepine nu sunt concludente.
O mare cantitate de date, provenite din studii clinice, arată că expunerea la benzodiazepine în primul
trimestru de sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de malformații majore. Totuși,
unele studii epidemiologice caz -control au identificat o creștere de 2 ori a riscului de stomatoschisis.
Tratamentul cu benzodiazepine în doze mari, în timpul trimestrului doi și trei de sarcină, este asociat cu o
scădere a mișcărilor fetale active și variații ale ritmului cardiac fetal.
Atunci c ând, din motive medicale, tratamentul trebuie administrat în ultima parte a sarcinii, chiar și când sunt
administrate doze mici de benzodiazepine, pot să apară la copil hipotonie axială și tulburări de supt – care
conduc de multe ori la scăderea ritmului d e creștere în greutate. Aceste tulburări sunt tranzitorii și pot să se
mențină 1 până la 3 săptămâni, în funcție de timpul de înjumătățire al produsului. În cazul utiliză rii dozelor
mari pot să apară depresia respiratorie, apneea și hipotermia la nou născut. În unele cazuri, la câteva zile
după naștere, a fost observat sindromul de sevraj neonatal, manifestat prin hiperexcitabilitate, agitație și
tremor, fără alte manifestări precursoare. Manifestarea sindromul de sevraj neonatal depinde de timpul de
înjumă tăţire al benzodiazepinei.
Alprazolam nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă administrarea lui este absolut obligatorie. Dacă
alprazolam este recomandat pe durata sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă pe durata tratamentului cu
alprazolam, t rebuie să fie informată asupra potențialelor riscuri la care este expus fătul.
Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultima parte a sarcinii, dozele mari vor fi evitate și vor fi
instituite măsuri de monitorizare a fătului după naștere.
Alăpta rea
Alprazolam este excretat în concetrații mici în laptele matern. Cu toate acestea nu este recomandată
administrarea alprazolam în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ca şi în cazul altor medicam ente active la nivelul SNC, este posibilă apariţia de reacţii adverse nervos
centrale (somnolenţă, ameţeli , sedare, amnezie, tulburări de concentrare și disfuncții musculare ); de aceea
pacienţii care utilizează alprazolam trebuie atenţionaţi să fie precauţ i în privinţa capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje şi să nu efe ctueze astfel de activităţi până la dispariţia acestor reacţii.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individuală a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la continuarea
ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: fo arte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare MedDRA
pe aparate și sisteme
Frecvență
Reacții adverse
Tulburări endocrine mai puțin frecvente hiperprolactinemie
Tulburări metabolice și
de nutriție
frecvente scăderea apetitului (anorexie)
Tulburări psihice frecvente stare confuzională, depresie, dezorientare,
scăderea libido-ului
mai puțin frecvente anxietate, insomnie, nervozitate, hipomanie,
6
manie (vezi pct. 4.4), halucinații, furie,
agresivitate, ostilitate, agitație, tulburări de
libidou, tulburări de gândire, hiperactivitate
psihomotorie
Tulburări ale sistemului
nervos
foarte frecvente sedare, somnolență
frecvente
ataxie, tulburări de echilibru, dificultăți în
coordonare, tulburări de memorie, disartrie,
tulburări de atenție, hipersomnie,
letargie,amețeli, cefalee
mai puțin frecvente amnezie, tremor,distonie
cu frecvență necunoscută dezechilibre ale sistemului nervos autonom
Tulburări oculare frecvente vedere încețoșată
Tulburări gastro-
intestinale
frecvente constipație, greață, xerostomie
mai puțin frecvente tulburări gastro-intestinale
Tulburări hepatobiliare mai puțin frecvente hepatită, disfuncție hepatică, icter
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
mai puțin frecvente dermatită
cu frecvență necunoscută angioedem
Tulburări musculo-
scheletice și al e țesutului
conjunctiv
mai puțin frecvente
slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale
căilor urinare
mai puțin frecvente
incontinență, retenție urinară
Tulburări ale aparatului
genital și sânului
mai puțin frecvente
disfuncții sexuale, dismenoree
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare
frecvente fatigabilitate, iritabilitate
cu frecvență necunoscută edeme periferice
Investigații diagnostice mai puțin frecvente
modificări de greutate, creșterea presiunii
intraoculare
Sevraj
Sindromul de sevraj a apărut la scăderea bruscă a dozelor sau la oprirea bruscă a benzodiazepinelor, inclusiv
alprazolam. Acesta se poate manifesta de la semne precum insomnia și disforia ușoară, până la modificări
majore precum crampe musculare și abdominale, vărsătură, transpirații, tremor și convulsii. De asemenea, la
descreșterea rapidă a dozelor sau la oprirea bruscă a tratamentului, au apărut convulsii de sevraj.
Amnezia
Amnezia retrogradă poate apare și la doze terapeutice, riscul fiind mai mare pentru doze mai mari. Amnezia
poate fi asociată cu tulburări de comportament (vezi și pct. 4.4).
Depresia
Prezența unei depresii subclinice poate fi relevată în cursul tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
alprazolam.
Tulburări psihiatrice și reacții paradoxale
Reacții precum incapacit atea de a sta liniștit, agitație, iritabilitate, agresivitate, halucinații, atacuri de furie,
coșmaruri, psihoză, comportament inadecvat, sunt cunoscut e că pot să apară la administrarea de
benzodiazepi ne sau substanțe similare benzodiazepinelor. Ele pot fi uneori severe. Copii și vârstnicii sunt
mai predispuși la asemenea reacții.
În multe dintre raportările spontane de reacții nedorite comportamentale, este menționat că pacienții au
primit concomiten t și alte medicamente cu efecte SNC și/sau prezentau patologii psihice asociate.
Pacienții cu tulburări ”limită” de personalitate, cu istoric de comportament agresiv sau violent sau cei
cunoscuți cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe, au un risc mai mare de apariție a unor asemenea
reacții. Episoade de iritabilitate, ostilitate, gânduri agresive au fost ra portate și la pacienții cu stres post-
traumatic la care administrarea alprazolam a fost oprită brusc.
7
Dependența
Folosirea alprazolam, chiar și în doze terapeutice, poate da dependență fizică. Oprirea tratamentului poate
conduce la sevraj sau fen omene de rebound (vezi și pct. 4.4). Au fost raportate de asemenea dependența
psihică precum și abuzul de alprazolam.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze ori ce reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Manifestările de supradozaj cu ALPRAZOLAM LPH reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice
şi includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă supradozajul
unei benzodiazepine nu are conseci nţe letale, trebuie avută întotdeauna în vedere posibilitatea asocierii cu
alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia preexistentă. Tratamentul va fi
adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în s usţinerea funcţiilor respiratorie şi cardio-
vasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru
prevenirea deshidratării este necesară administrarea intravenoasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat
concomitent mai multe sedative, susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se
recomandă lavajul gastric şi/sau administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic
osmotic. Efectele ingerării unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat. Forţarea diurezei şi
hemodializa au o utilitate limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă
respiratorie, se poate administra ca antidot flumazenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:
- administrarea concomitentă de antidepresive triciclice;
- administrarea concomitentă de medicamente cu poten ţial convulsivant ;
- anomalii EKG de tipul lărgirii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări care sugerează
folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine; c od ATC: N05B A12
ALPRAZOLAM LPH conţine o triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au proprietăţi similare:
anxiolitice, hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele cantitative şi cele
farmacocinetice determină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzo diazepinelor se exercită prin potenţarea inhibiţiei neuronale mediate de acidul gama -
aminobutiric (GABA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice maxime de alprazolam sunt atinse la 1-2 ore de la administrare. Timpul de
înjumătăţire pla smatică este de 12 -15 ore iar la pacienţii vârstnici de aproximativ 16 ore.
Alprazolamul este metabolizat în special prin oxidare. Principalii săi metaboliţi sunt alfa -hidroxi -alprazolam
şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice a le acestor metaboliţi sunt extrem de
mici. Activitatea biologică a alfa- hidroxi-alprazolamului este aproximativ jumătate din cea a alprazolamului.
Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Metabolitul benzofenonic este pr actic inactiv.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales pe cale urinară.
In vitro , alprazolamul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 80%.
8
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidențiat nici un risc specia l pentru om pe baza studiilor convenționale de
genotoxicitate și potențial carcinogen.
După administrare de alprazolam timp de 2 ani la şobolani a fost observată o tendință pentru creștere a
dependentă de doză a apariţiei cataractei ( la femele) și vascula rizaţiei corneene (la bărbați). Aceste leziuni nu
a u apărut decât după 11 luni de tratament.
În studiile de toxicitate reproductivă administrarea de alprazolam la șobolani și iepuri este asociat ă la doze
foarte mari cu întârziere a dezvoltării și cu o inci dență crescută de moarte fetală si malformaţii scheletice. În
studii le de fertilitate , tratamentul șobolanilor masculi cu doze mari înainte de împerechere a determinat o
scădere a procentului de produşi de concepţie .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în a mbalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd.Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ALPRAZOLAM LPH 0,25 mg
9
6154/2014/01-02 -03
ALPRAZOLAM LPH 0,5 mg
6155/2014/01-02 -03
ALPRAZOLAM LPH 1 mg
6156/2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
