CEFUROXIMA PANPHARMA 750 mg
Substanta activa: CEFUROXIMUMClasa ATC: J01DC02Forma farmaceutica: PULB. PT. SUSP. INJ. I.M./SOL. INJ. I.V.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 50 flac. din sticla incolora, de capacitate 17 ml, continand 750 mg pulb. pt susp. inj. i.m./sol. inj. i.v.
Producator: PANPHARMA - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroximă Panpharma 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cefuroximă Panpharma 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.)
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefuroximă Panpharma 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v. conţine cefuroximă 750 mg sub
formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu 38,62 mg/flacon
Cefuroximă Panpharma 1,5 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v).
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.) conţine cefuroximă 1,5 g sub formă de cefuroximă
sodică 1,578 g.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu 77,25 mg/flacon
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere
Pulbere albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuroximă Panpharma este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor
enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1).
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară,
ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil să fie implicate microorganisme
anaerobe,
cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.
2
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea
40 kg
Indicaţie Doză
Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări
acute ale bronşitei cronice.
750 mg la interval de 8 ore
(intravenos sau intramuscular)
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi
plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale tractului urinar complicate,
incluzând pielonefrite 1,5 g la interval de 8 ore
(intravenos sau intramuscular)
Infecţii severe
750 mg la interval de 6 ore (intravenos)
1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-
intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii
cezariene) şi ortopedică. 1,5 g la inducerea anesteziei. Această doză se
poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg
(intramuscular) după 8 ore şi ulterior după
16 ore
Profilaxia infecţiilor în chirurgia
cardiovasculară şi esofagiană 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg
(intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul
următoarelor 24 de ore.
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg
Sugari şi copii mici > 3
săptămâni şi copii şi adolescenţi
< 40 kg Sugari (de la naştere
până la vârsta de 3
săptămâni)
Pneumonie comunitară dobândită
30 mg până la 100 mg/kg şi zi
(intravenos), administrate în 3 sau
4 prize fracţionate; o doză de 60
mg/kg şi zi este adecvată pentru
tratamentul majorităţii infecţiilor
30 mg până la 100
mg/kg şi zi
(intravenos),
administrate în 2
sau 3 prize
fracţionate (vezi
pct. 5.2)
Infecţii ale tractului urinar
complicate, incluzând pielonefrite
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită,
erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale
Insuficienţă renală
Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la
pacienţii
cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de Cefuroximă Panpharma, pentru a
compensa excreţia mai
lentă.
3
Tabelul 3. Dozele de Cefuroximă Panpharma recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T
1/2 (ore) Doză, mg
> 20 ml/min/1,73 m2
1,7 – 2,6 nu este necesară reducerea dozei
standard
(750 mg - 1,5 g de trei ori
pe zi)
10-20 ml/min/1,73 m2
4,3 – 6,5 750 mg de două ori pe zi
< 10 ml/min/1,73 m2
14,8 – 22,3 750 mg o dată pe zi
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă 3,75 O doză suplimentară de 750 mg
trebuie administrată intravenos sau
intramuscular la
finalul fiecărei
şedinţe de dializă; pe lângă
administrarea parenterală,
cefuroxima sodică
poate fi adăugată
în lichidul pentru dializă
peritoneală
(de regulă 250 mg la fiecare 2 litri
de lichid utilizat pentru dializă)
Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi
prin hemodializă arteriovenoasă
continuă (HAVC) sau prin
hemofiltrare (HF) cu membrane cu
flux înalt în unităţi de terapie intensivă 7,9-12,6
(HAVC)
1,6 (HF) 750 mg de două ori pe zi; pentru
hemofiltrarea
cu membrane cu flux
redus se vor lua în
considerare dozele
recomandate la punctul
referitor la
pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică
Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca
aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Cefuroximă Panpharma trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în venă,
prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Pentru
instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi
ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie
întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-
severe la alte antibiotice betalactamice.
4
Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide
La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide,
administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.
Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie
monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi pct 4.2).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea
prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de
exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa
în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după
administrarea de cefuroximă (vezi pct 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă
şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente
care inhibă peristaltismul intestinal.
Infecţii intra-abdominale
Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor
cauzate de bacterii Gram-negativ, care nu fermentează (vezi pct 5.1)
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi pct 4.8).
Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice
caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la
pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.
Informaţii importante despre excipienţi
Cefuroximă Panpharma pulbere pentru suspensie/soluţie injectabilă şi soluţie perfuzabilă conţine sodiu.
Acest aspect trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu
probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei
de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.
Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă
La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial
nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de
cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul
utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.
5
Alte interacţiuni
Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi punctul 4.4. Utilizarea
concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Cefuroximă Panpharma trebuie
prescris la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.
S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a
dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează apariţia reacţiilor adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice
la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la
întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să afecteze
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există
dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa
reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la
foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o
frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă
mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de
date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate. Următoarea
convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
6
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de tip Candida,
dezvoltare excesivă a Clostridium
difficile
Tulburări
hematologice şi
limfatice
neutropenie,
eozinofilie, reducere a
valorii hemoglobinei leucopenie,
pozitivare a
testului Coombs trombocitopenie,
anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului imunitar
febră indusă de administrarea
medicamentului, nefrită
interstiţială,
anafilaxie,
vasculită cutanată
Tulburări gastro-
intestinale
tulburări gastro-
intestinalecolită pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare
creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice creştere tranzitorie
a bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
erupţie cutanată
tranzitorie,
urticarie şi prurit eritem polimorf, necroliză
epidermică
toxică şi sindrom
Stevens-Johnson,
angioedem
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
creştere a creatininemiei, creştere a
concentraţiilor plasmatice ale
azotului
ureic şi reducere a
clearance-ului
creatininei (vezi pct.
4.4)
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
reacţii la locul
administrării injecţiei,
care pot include durere
şi tromboflebită
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină)
şi, în cazuri foarte
rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei,
de regulă reversibile.
Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze
mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea tratamentului.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de siguranţă
observat la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul
ATC: J01DC02.
Mecanism de acţiune
Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).
Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor
bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
• hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram-negativ;
• afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
• pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil
să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă
dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroxima sodică
Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:
Microorganism
Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae1 ≤ 82
> 8
Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3
Streptococcus A, B, C şi G Referinţa4 Referinţa4
Streptococcus pneumoniae
!
8
Streptococcus (altele)
!
Haemophilus influenzae
!
Moraxella catarrhalis
!
9 D O R U L F U L W L F H Q H V S H F L I L F H !
9 D O R U L O H F U L W L F H F D U D F W H U L V W L F H F H I D O R V S R U L Q H O R U S H Q W U X Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de
rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară
la cefalosporinele de
generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate
conform rezultatelor
testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor
care să influenţeze
stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea
BLSE este recomandată
sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P. mirabilis
şi Klebsiella spp.
3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia
ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu
trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice. 4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină. 5Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze
mari de
minimum 1,5 g × 3.
S=sensibil, R=rezistent.
Sensibilitatea microorganismelor
Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică
şi de
timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii
severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
este
cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în
cazul
anumitor infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus mitis (grupul viridans)
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
9
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter cloacae
Enterobacter aerogenes
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)
Providencia spp.
Salmonella spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp
$ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.
S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate
în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor
plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 µg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 µg/ml pentru o doză
de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 - 60 de minute după administrare. După 15 minute
de la
administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de
aproximativ 50 µg/ml şi, respectiv de 100 µg/ml.
După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi C
max cresc liniar o dată cu creşterea dozei, în intervalul de
doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele de
ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la
interval de 8 ore.
10
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 – 15,8 l/1,73 m2
după administrarea i.m. sau i.v., în
intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât
valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile
de
la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid
sinovial,
lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică
în cazul
inflamaţiei meningelui.
Biotransformare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică
după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute.
Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 - 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în
interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în
primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m
2 după
administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 - 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după
administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.
Vârstnici
După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt
similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au
o probabilitate mai mare de a prezenta o reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se
stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi,
în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi
adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la
adulţi.
Insuficienţă renală
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu
insuficienţă renală marcată (C1
cr < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a
compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin
hemodializă şi dializă peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să
influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
11
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie
corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată
se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate
(%T>CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă
nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu
testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Cefuroxima nu se amestecă în aceeaşi seringă sau aceeaşi pungă de perfuzie cu antibiotice aminoglicozidice.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
După reconstituirea cu apă pentru preparate injectabile, soluţia injectabilă este stabilă timp de 6 ore la 25°C
şi timp de 48 ore la 2-8°C.
După reconstituire, soluţia perfuzabilă este stabilă timp de 24 ore la 25°C şi timp de 72 ore la 2-8°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cefuroximă Panpharma 750 mg, pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închis cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, conţinând 750 mg pulbere pentru suspensie
injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
12
Cefuroximă Panpharma 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.)
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închis cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, conţinând 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare
Tabelul 4. Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care
este necesară administrarea de doze fracţionate.
Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care este
necesară administrarea de doze fracţionate
Volumul flaconului Cantitatea de apă care
trebuie adăugată (ml)
Concentraţia
aproximativă a
cefuroximei
(mg/ml)**
750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
750 mg
intramuscular intravenos în bolus
3 ml
până la minimum 6 ml 216
116
1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
1,5 g perfuzie intravenoasă 15 ml* 94
* Soluţia reconstituită care se va adăuga la 50 sau 100 ml de soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi
informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos)
** Volumul soluţiei de cefuroximă rezultat în mediul de reconstituire este crescut din cauza factorului
de deplasare a substanţei, rezultat din concentraţiile listate în mg/ml.
Compatibilitate
Cefuroxima sodică 1,5 g reconstituită cu 15 ml apă pentru preparate injectabile poate fi adăugată soluţiei
injectabile care conţine metronidazol (500mg/100 ml) şi ambele îşi menţin activitatea timp de până la 24
ore, la temperaturi sub 25°C.
Cefuroxima sodică 1,5 g este compatibilă cu azocilină 1 g (în 15 ml) sau 5 g (în 50 ml) timp de până la 24
ore, la temperatura de 4°C sau timp de 6 ore la temperaturi sub 25°C.
Cefuroxima sodică (5 mg/ml) în soluţie injectabilă cu xilitol 5% m/v sau 10% m/v poate fi păstrată timp de
până la 24 ore la 25°C.
Cefuroxima sodică este compatibilă cu soluţia care conţine clorhidrat de lidocaină până la 1%.
13
Cefuroxima sodică este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile. Îşi va menţine potenţa timp de până la
24 ore, la temperatura camerei în:
Clorură de sodiu 0,9% m/v soluţie pentru preparate injectabile BP
Glucoză 5% soluţie pentru preparate injectabile BP
Clorură de sodiu 0,18% m/v plus glucoză 4% soluţie pentru preparate injectabile BP
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,45% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,225% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 10% soluţie pentru preparate injectabile
Zahăr invertit 10% în apă pentru preparate injectabile
Soluţie injectabilă Ringer USP
Soluţie injectabilă Ringer lactat USP
Soluţie injectabilă de lactat de sodiu M/6
Soluţie injectabilă de lactat de sodiu compus BP (soluţie Hartmann).
Stabilitatea cefuroximei sodice în soluţie pentru preparate injectabile de clorură de sodiu 0,9% BP m/v şi
glucoză 5% nu este influenţată de prezenţa fosfatului sodic de hidrocortizon.
De asemenea, s-a constatat că cefuroxima sodică este compatibilă timp de 24 ore la temperatura camerei
atunci când este amestecată în perfuzie i.v. cu:
Heparină (10 şi 50 unităţi/ml) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%;
Clorură
de potasiu (10 şi 40 mEqL) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%.
Soluţia proaspăt preparată are culoarea galben pal; orice modificare a intensităţii culorii nu indică o
modificare a activităţii medicamentului.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PANPHARMA
ZI du Clairay, 35133 Luitré,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9662/2017/01-04
9663/2017/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroximă Panpharma 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cefuroximă Panpharma 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.)
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefuroximă Panpharma 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Un flacon cu pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v. conţine cefuroximă 750 mg sub
formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu 38,62 mg/flacon
Cefuroximă Panpharma 1,5 g, pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v).
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.) conţine cefuroximă 1,5 g sub formă de cefuroximă
sodică 1,578 g.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu 77,25 mg/flacon
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere
Pulbere albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuroximă Panpharma este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor
enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1).
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară,
ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil să fie implicate microorganisme
anaerobe,
cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe antibacteriene adecvate.
2
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutatea
40 kg
Indicaţie Doză
Pneumonie comunitară dobândită şi exacerbări
acute ale bronşitei cronice.
750 mg la interval de 8 ore
(intravenos sau intramuscular)
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi
plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale tractului urinar complicate,
incluzând pielonefrite 1,5 g la interval de 8 ore
(intravenos sau intramuscular)
Infecţii severe
750 mg la interval de 6 ore (intravenos)
1,5 g la interval de 8 ore (intravenos)
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-
intestinală, ginecologică (inclusiv operaţii
cezariene) şi ortopedică. 1,5 g la inducerea anesteziei. Această doză se
poate suplimenta cu două doze a câte 750 mg
(intramuscular) după 8 ore şi ulterior după
16 ore
Profilaxia infecţiilor în chirurgia
cardiovasculară şi esofagiană 1,5 g la inducerea anesteziei, urmată de 750 mg
(intramuscular) la interval de 8 ore, în decursul
următoarelor 24 de ore.
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi cu greutatea < 40 kg
Sugari şi copii mici > 3
săptămâni şi copii şi adolescenţi
< 40 kg Sugari (de la naştere
până la vârsta de 3
săptămâni)
Pneumonie comunitară dobândită
30 mg până la 100 mg/kg şi zi
(intravenos), administrate în 3 sau
4 prize fracţionate; o doză de 60
mg/kg şi zi este adecvată pentru
tratamentul majorităţii infecţiilor
30 mg până la 100
mg/kg şi zi
(intravenos),
administrate în 2
sau 3 prize
fracţionate (vezi
pct. 5.2)
Infecţii ale tractului urinar
complicate, incluzând pielonefrite
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită,
erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale
Insuficienţă renală
Cefuroxima este excretată în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul tuturor antibioticelor, la
pacienţii
cu insuficienţă renală marcată se recomandă reducerea dozei de Cefuroximă Panpharma, pentru a
compensa excreţia mai
lentă.
3
Tabelul 3. Dozele de Cefuroximă Panpharma recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T
1/2 (ore) Doză, mg
> 20 ml/min/1,73 m2
1,7 – 2,6 nu este necesară reducerea dozei
standard
(750 mg - 1,5 g de trei ori
pe zi)
10-20 ml/min/1,73 m2
4,3 – 6,5 750 mg de două ori pe zi
< 10 ml/min/1,73 m2
14,8 – 22,3 750 mg o dată pe zi
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă 3,75 O doză suplimentară de 750 mg
trebuie administrată intravenos sau
intramuscular la
finalul fiecărei
şedinţe de dializă; pe lângă
administrarea parenterală,
cefuroxima sodică
poate fi adăugată
în lichidul pentru dializă
peritoneală
(de regulă 250 mg la fiecare 2 litri
de lichid utilizat pentru dializă)
Pacienţi cu insuficienţă renală trataţi
prin hemodializă arteriovenoasă
continuă (HAVC) sau prin
hemofiltrare (HF) cu membrane cu
flux înalt în unităţi de terapie intensivă 7,9-12,6
(HAVC)
1,6 (HF) 750 mg de două ori pe zi; pentru
hemofiltrarea
cu membrane cu flux
redus se vor lua în
considerare dozele
recomandate la punctul
referitor la
pacienţii cu insuficienţă renală.
Insuficienţă hepatică
Cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală. La pacienţii cu disfuncţie hepatică nu se anticipează ca
aceasta să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
Mod de administrare
Cefuroximă Panpharma trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în venă,
prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Pentru
instrucţiuni referitoare la reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt tip de medicament
antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Ca şi în cazul tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi
ocazional letale. În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie
întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsuri de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-
severe la alte antibiotice betalactamice.
4
Administrarea concomitentă cu diuretice potente sau cu aminoglicozide
La pacienţii trataţi concomitent cu diuretice potente, cum este furosemidul sau cu aminoglicozide,
administrarea antibioticelor din clasa cefalosporinelor în doze mari trebuie efectuată cu precauţie.
Insuficienţa renală a fost raportată în timpul utilizării concomitente a acestor substanţe. Funcţia renală trebuie
monitorizată la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală pre-existentă diagnosticată (vezi pct 4.2).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Terapia cu cefuroximă poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea
prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de
exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
cefuroximă şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa
în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după
administrarea de cefuroximă (vezi pct 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă
şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente
care inhibă peristaltismul intestinal.
Infecţii intra-abdominale
Având în vedere spectrul de activitate al cefuroximei, aceasta nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor
cauzate de bacterii Gram-negativ, care nu fermentează (vezi pct 5.1)
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs asociată utilizării cefuroximei poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi pct 4.8).
Se pot observa interferenţe uşoare cu metodele de reducere a cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest). În orice
caz, acest lucru nu duce la rezultate fals-pozitive, cum se întâmplă în cazul altor cefalosporine.
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo-oxidazei fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor glucozei din sânge/plasmă la
pacienţii trataţi cu cefuroximă sodică.
Informaţii importante despre excipienţi
Cefuroximă Panpharma pulbere pentru suspensie/soluţie injectabilă şi soluţie perfuzabilă conţine sodiu.
Acest aspect trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Cefuroxima poate avea efecte asupra microflorei intestinale, determinând o reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi reducerea eficacităţii contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Administrarea concomitentă cu
probenecid nu este recomandată. Administrarea concomitentă cu probenecid determină prelungirea perioadei
de excreţie a antibioticului şi creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestuia.
Medicamente cu potenţial nefrotoxic şi diuretice de ansă
La pacienţii care utilizează diuretice cu acţiune puternică (cum este furosemid) sau medicamente cu potenţial
nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide), administrarea concomitentă de doze mari de
cefalosporine trebuie efectuată cu precauţie, deoarece nu poate fi exclusă insuficienţa funcţiei renale în cazul
utilizării concomitente a unor astfel de substanţe.
5
Alte interacţiuni
Determinarea concentraţiei de glucoză din sânge/plasmă: vă rugăm să citiţi punctul 4.4. Utilizarea
concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi punctul 5.3). Cefuroximă Panpharma trebuie
prescris la femeile gravide doar dacă beneficiile depăşesc eventualele riscuri.
S-a demonstrat că cefuroxima traversează placenta şi, după administrarea intramusculară sau intravenoasă a
dozei la mamă, atinge concentraţii terapeutice în lichidul amniotic şi la nivelul cordonului ombilical.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se anticipează apariţia reacţiilor adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor fungice
la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară luarea unei decizii cu privire la întreruperea alăptării sau la
întreruperea tratamentului cu cefuroximă, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei sodice asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, pe baza reacţiilor adverse cunoscute, este puţin probabil că cefuroxima să afecteze
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt neutropenia, eozinofilia, creşterea tranzitorie a valorilor serice ale
enzimelor hepatice sau a bilirubinemiei, mai ales la pacienţii cu hepatopatie pre-existentă, însă nu există
dovezi privind afectarea hepatică şi reacţiile la nivelul locului de injectare.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa
reacţiilor adverse asociate cefuroximei sodice poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la
foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (de exemplu cele care au avut o
frecvenţă <1/10000) au fost în principal determinate folosind date apărute după punerea pe piaţă şi se referă
mai mult la rata de raportare decât la frecvenţa reală.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de
date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, în funcţie de frecvenţă şi de gradul de severitate. Următoarea
convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
6
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Cu frecvenţă necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de tip Candida,
dezvoltare excesivă a Clostridium
difficile
Tulburări
hematologice şi
limfatice
neutropenie,
eozinofilie, reducere a
valorii hemoglobinei leucopenie,
pozitivare a
testului Coombs trombocitopenie,
anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului imunitar
febră indusă de administrarea
medicamentului, nefrită
interstiţială,
anafilaxie,
vasculită cutanată
Tulburări gastro-
intestinale
tulburări gastro-
intestinalecolită pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare
creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice creştere tranzitorie
a bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
erupţie cutanată
tranzitorie,
urticarie şi prurit eritem polimorf, necroliză
epidermică
toxică şi sindrom
Stevens-Johnson,
angioedem
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
creştere a creatininemiei, creştere a
concentraţiilor plasmatice ale
azotului
ureic şi reducere a
clearance-ului
creatininei (vezi pct.
4.4)
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
reacţii la locul
administrării injecţiei,
care pot include durere
şi tromboflebită
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei
membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând
pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină)
şi, în cazuri foarte
rare, anemie hemolitică.
Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice sau ale bilirubinemiei,
de regulă reversibile.
Durerea la locul injectării intramusculare este mai probabil să apară în cazul administrării unor doze
mai mari. Cu toate acestea, este puţin probabil ca acest lucru să determine întreruperea tratamentului.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei sodice la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul de siguranţă
observat la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care doza nu se reduce adecvat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul
ATC: J01DC02.
Mecanism de acţiune
Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP).
Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor
bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme:
• hidroliza de către beta-lactamaze incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru
extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram-negativ;
• afinitatea redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
• lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;
• pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil
să fie rezistente la cefuroximă. În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă
dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroxima sodică
Valorile critice ale CMI (concentraţia minimă inhibitorie) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt prezentate în continuare:
Microorganism
Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae1 ≤ 82
> 8
Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3
Streptococcus A, B, C şi G Referinţa4 Referinţa4
Streptococcus pneumoniae
!
8
Streptococcus (altele)
!
Haemophilus influenzae
!
Moraxella catarrhalis
!
9 D O R U L F U L W L F H Q H V S H F L I L F H !
9 D O R U L O H F U L W L F H F D U D F W H U L V W L F H F H I D O R V S R U L Q H O R U S H Q W U X Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de
rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară
la cefalosporinele de
generaţia a treia sau a patra, în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate
conform rezultatelor
testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor
care să influenţeze
stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea
BLSE este recomandată
sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor. 2Valorile critice se corelează cu administrarea unei doze de 1,5 g × 3 şi doar pentru E. coli, P. mirabilis
şi Klebsiella spp.
3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia
ceftazidimei, a cefiximei şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu
trebuie utilizate în
cazul infecţiilor stafilococice. 4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este
dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină. 5Valorile critice se aplică dozei administrate zilnic intravenos de 750 mg × 3 precum şi unei doze
mari de
minimum 1,5 g × 3.
S=sensibil, R=rezistent.
Sensibilitatea microorganismelor
Pentru speciile selectate, prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică
şi de
timp. Sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii
severe. După caz, se va solicita opinia experţilor, în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei
este
cunoscută, iar oportunitatea utilizării medicamentului este pusă sub semnul întrebării, cel puţin în
cazul
anumitor infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in vitro faţă de următoarele microorganisme.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil) $
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Streptococcus mitis (grupul viridans)
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
9
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter cloacae
Enterobacter aerogenes
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele decât P. vulgaris)
Providencia spp.
Salmonella spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp
$ Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente la cefuroximă.
S-a demonstrat că activitatea in vitro a cefuroximei sodice şi a antibioticelor aminoglicozidice administrate
în asociere este cel puţin aditivă, evidenţiindu-se ocazional activitate sinergică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După injectarea intramusculară (IM) a cefuroximei la voluntari sănătoşi, valoarea medie a concentraţiilor
plasmatice maxime a variat între 27 şi 35 µg/ml pentru o doză de 750 mg şi între 33 şi 40 µg/ml pentru o doză
de 1000 mg, valorile fiind obţinute în decurs de 30 - 60 de minute după administrare. După 15 minute
de la
administrarea intravenoasă (i.v.) a dozelor de 750 şi 1500 mg, concentraţiile plasmatice au fost de
aproximativ 50 µg/ml şi, respectiv de 100 µg/ml.
După administrarea i.m. şi i.v., se pare că ASC şi C
max cresc liniar o dată cu creşterea dozei, în intervalul de
doze unice terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Nu s-a evidenţiat acumularea cefuroximei în probele de
ser prelevate de la voluntari sănătoşi după administrarea intravenoasă repetată a unor doze de 1500 mg la
interval de 8 ore.
10
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. Volumul mediu de distribuţie variază între 9,3 – 15,8 l/1,73 m2
după administrarea i.m. sau i.v., în
intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 şi 1000 mg. Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât
valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile
de
la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, în os, lichid pleural, lichid articular, lichid
sinovial,
lichid interstiţial, bilă, spută şi umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică
în cazul
inflamaţiei meningelui.
Biotransformare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Timpul de înjumătăţire plasmatică
după administrarea injectabilă intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 70 de minute.
Cefuroxima se recuperează aproape complet (85 - 90%) sub formă de cefuroximă nemodificată în urină, în
interval de 24 ore după administrare. Cea mai mare parte din doza de cefuroximă administrată se excretă în
primele 6 ore. Valorile medii ale clearance-ului renal variază între 114 şi 170 ml/min/1,73 m
2 după
administrarea i.m. sau i.v., în intervalul de doze terapeutice cuprinse între 250 - 1000 mg.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei, după
administrarea unică în bolus i.v. a 1000 mg cefuroximă sub formă de sare sodică.
Vârstnici
După administrarea i.m. sau i.v., absorbţia, distribuţia şi excreţia cefuroximei la pacienţii vârstnici sunt
similare cu cele observate la pacienţii mai tineri cu funcţie renală echivalentă. Deoarece pacienţii vârstnici au
o probabilitate mai mare de a prezenta o reducere a funcţiei renale, se recomandă precauţie atunci când se
stabileşte doza de cefuroximă, iar monitorizarea funcţiei renale poate fi utilă (vezi punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
S-a demonstrat că timpul de înjumătăţire plasmatică a cefuroximei este semnificativ prelungit la nou-născuţi,
în funcţie de vârsta gestaţională. Cu toate acestea, la sugarii mai mari (cu vârsta >3 săptămâni), la copii şi
adolescenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică cuprins între 60 şi 90 de minute este similar celui observat la
adulţi.
Insuficienţă renală
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. Ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu
insuficienţă renală marcată (C1
cr < 20 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a
compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi punctul 4.2). Cefuroxima este eliminată eficient prin
hemodializă şi dializă peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să
influenţeze farmacocinetica cefuroximei.
11
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie
corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată
se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate
(%T>CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă
nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu
testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi.
6.2 Incompatibilităţi
Cefuroxima nu se amestecă în aceeaşi seringă sau aceeaşi pungă de perfuzie cu antibiotice aminoglicozidice.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
După reconstituirea cu apă pentru preparate injectabile, soluţia injectabilă este stabilă timp de 6 ore la 25°C
şi timp de 48 ore la 2-8°C.
După reconstituire, soluţia perfuzabilă este stabilă timp de 24 ore la 25°C şi timp de 72 ore la 2-8°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cefuroximă Panpharma 750 mg, pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închis cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, conţinând 750 mg pulbere pentru suspensie
injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă
i.m./soluţie injectabilă i.v.
12
Cefuroximă Panpharma 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă (i.v.)
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închis cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, conţinând 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, tip III, de capacitate 17 ml, închise cu dop din cauciuc clorobutilic
sigilat cu capsă din aluminiu prevăzută cu disc din plastic, a câte 1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
(i.v.)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare
Tabelul 4. Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care
este necesară administrarea de doze fracţionate.
Volumul care trebuie adăugat şi concentraţiile soluţiei obţinute, de utilizat în cazul în care este
necesară administrarea de doze fracţionate
Volumul flaconului Cantitatea de apă care
trebuie adăugată (ml)
Concentraţia
aproximativă a
cefuroximei
(mg/ml)**
750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă i.m./soluţie injectabilă i.v.
750 mg
intramuscular intravenos în bolus
3 ml
până la minimum 6 ml 216
116
1,5 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă
1,5 g perfuzie intravenoasă 15 ml* 94
* Soluţia reconstituită care se va adăuga la 50 sau 100 ml de soluţie compatibilă pentru perfuzie (vezi
informaţiile referitoare la compatibilitate, mai jos)
** Volumul soluţiei de cefuroximă rezultat în mediul de reconstituire este crescut din cauza factorului
de deplasare a substanţei, rezultat din concentraţiile listate în mg/ml.
Compatibilitate
Cefuroxima sodică 1,5 g reconstituită cu 15 ml apă pentru preparate injectabile poate fi adăugată soluţiei
injectabile care conţine metronidazol (500mg/100 ml) şi ambele îşi menţin activitatea timp de până la 24
ore, la temperaturi sub 25°C.
Cefuroxima sodică 1,5 g este compatibilă cu azocilină 1 g (în 15 ml) sau 5 g (în 50 ml) timp de până la 24
ore, la temperatura de 4°C sau timp de 6 ore la temperaturi sub 25°C.
Cefuroxima sodică (5 mg/ml) în soluţie injectabilă cu xilitol 5% m/v sau 10% m/v poate fi păstrată timp de
până la 24 ore la 25°C.
Cefuroxima sodică este compatibilă cu soluţia care conţine clorhidrat de lidocaină până la 1%.
13
Cefuroxima sodică este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile. Îşi va menţine potenţa timp de până la
24 ore, la temperatura camerei în:
Clorură de sodiu 0,9% m/v soluţie pentru preparate injectabile BP
Glucoză 5% soluţie pentru preparate injectabile BP
Clorură de sodiu 0,18% m/v plus glucoză 4% soluţie pentru preparate injectabile BP
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,45% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 5% şi clorură de sodiu 0,225% soluţie pentru preparate injectabile
Glucoză 10% soluţie pentru preparate injectabile
Zahăr invertit 10% în apă pentru preparate injectabile
Soluţie injectabilă Ringer USP
Soluţie injectabilă Ringer lactat USP
Soluţie injectabilă de lactat de sodiu M/6
Soluţie injectabilă de lactat de sodiu compus BP (soluţie Hartmann).
Stabilitatea cefuroximei sodice în soluţie pentru preparate injectabile de clorură de sodiu 0,9% BP m/v şi
glucoză 5% nu este influenţată de prezenţa fosfatului sodic de hidrocortizon.
De asemenea, s-a constatat că cefuroxima sodică este compatibilă timp de 24 ore la temperatura camerei
atunci când este amestecată în perfuzie i.v. cu:
Heparină (10 şi 50 unităţi/ml) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%;
Clorură
de potasiu (10 şi 40 mEqL) în soluţie de clorură de sodiu pentru preparate injectabile 0,9%.
Soluţia proaspăt preparată are culoarea galben pal; orice modificare a intensităţii culorii nu indică o
modificare a activităţii medicamentului.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PANPHARMA
ZI du Clairay, 35133 Luitré,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9662/2017/01-04
9663/2017/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
