AMOXICILINA FORTE FARMEX 500 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4030/2003/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
AMOXICILINĂ FORTE FARMEX 500 mg, capsule
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare capsulă conține 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienți cu efect cunoscut: azorubină E122.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsule
Capsula nr. 0, cu corp albastru opac și cap de culoare mov opac, conținând o pulbere granulată albă sau
aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul infectiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilina:
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Amigdalită şi faringită streptococică acută
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită acută
• Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
• Pielonefrită acută
• Febră tifoidă şi paratifoidă
• Abces dentar cu celulită răspândită
• Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
• Eradicarea Helicobacter pylori
• Boala Lyme
Amoxicilina este recomandaă şi pentru profilaxia endocarditei.
4.2 Doze si mod de administrare
Doza de Amoxicilina Forte Farmex selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în
considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila susceptibilitate a acestora la substanţele antibacteriene
(vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
2
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui
să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi punctul 4.4,
referitor la terapia prelungită).
Adulţi, adolescenţi şi copii ≥40 kg
Indicaţie* Doză*
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750
mg până la 1g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe - 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg la interval de 8 ore, 750 mg până la 1 g la
interval de 12 ore
Pentru infecţii severe - 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500 mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60
de minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la interval de e
8 ore, până la maximum 4 g pe zi în doze divizate,
timp de 14 zile (10 până la 21 de zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg până la 2
g la interval de 8 ore, până la maximum 6 g pe zi în
doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
Copii <40 kg
Indicaţie
+ Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
3
Febră tifoidă şi paratifoidă 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei o singură doză de 50 mg/kg, administrată oral, cu
30 până la 60 de minute înaintea procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg şi zi în trei
doze divizate, timp de 10 până la 21 de zile
Stadiu final (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi,
în trei doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
+ Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare.
*Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar atunci
când doza este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vârstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40
kg Copii < 40 kg
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori pe
zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori
pe zi)
mai mică de 10 maximum 500 mg pe zi. 15 mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică (maximum 500 mg)
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză
suplimentară de 15 mg/kg. Pentru a reface
concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15
mg/kg.
Insuficienţă hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
punctele 4.4 şi 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilină Forte Farmex se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilină Forte Farmex nu este afectată de alimente.
Capsulele se înghit cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3 Contraindicatii
-Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
4
-Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament beta-
lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
-Copii sub 40 kg.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de
hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi punctele 4.3 şi
4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional leatale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat
(vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
5
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-coagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice
generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Alopurinol
Administrarea concomitentă crește concentrațiile plasmatice de amoxicilina și poate crește incidența
erupțiilor cutanate tranzitorii, în special la pacienții cu hiperuricemie.
Metotrexat
Amoxicilina determină creșterea toxicității metrotrexatului prin reducerea eliminării renale de
metrotrexat. Concentrațiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenție la pacienții tratați
concomitent cu amoxicilina. Amoxicilina scade clearance-ul renal al metotrexatului, probabil prin
competitie la nivelul secretiei tubulare.
Probenecid
Probenecidul scade secreția tubulară renală a amoxicilinei. Administrarea concomitentă cu amoxicilina
determină creșterea concentrațiilor plasmatice de amoxicilină, precum și a timpului de înjumătățire
plasmatică.
Tetraciclinele
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate normalizate
internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi cărora
le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea
concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie monitorizate cu atenţie
după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
6
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea
Sarcină
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om.
Studiile la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor
efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reactii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă
şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4).
7
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4).
Tulburări gastro-intestinale
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Foarte rare
Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi punctul 4.4).
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi/sau ALT.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
punctul 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Nefrită interstiţială
Cristaluria (vezi punctele 4.4 şi 4.9 Supradozaj)
8
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul
ATC: J01CA04
Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la rezistenţa
bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Susceptibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriaceae
81 8
Staphylococcus spp.
Notă2 Notă 2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococi din grupele A, B, C
şi G Notă 4 Notă 4
Streptococcus pneumoniae
Notă 5 Notă 5
Streptococi din grupul viridans 0.5 2
Haemophilus influenzae
26 26
Moraxella catarrhalis
Notă 7 Notă 7
Neisseria meningitidis 0.125 1
Anaerobi Gram-pozitiv, cu
excepţia Clostridium difficile8 4 8
Anaerobi Gram-negativ8 0.5 2
Helicobacter pylori
0.1259 0.1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au legătură
cu specia10 2 8 1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E. coli şi P. mirabilis ca fiind intermediare. Când
acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0.5 mg/l
9
mg/l 2Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la amoxicilină.
Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate medicamentele beta-lactamice.
3Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină 4Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea la
benzilpenicilină.
5Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină. Susceptibilitatea este
derivată din CMI a ampicilinei.
6Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de beta-
lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente 8Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă.
10Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4 doze
zilnice (1,5 până la 2 g pe zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile selectate,
fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor
severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa
rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii
este pusă la îndoială.
Susceptibilitatea la amoxicilină a microorganismelor in vitro
Specii susceptibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo- negativ
Staphylococcus aureus**
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
10
Altele:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme inerent rezistente *
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
* Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
**Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în proporţie de 70%. Timpul până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.
Absorbția nu este influențată de prezența alimentelor. Amoxicilina este stabilă în prezența acidului
gastric, absorbindu-se rapid și complet din tractul gastro-intestinal.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor
medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern
(vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de
până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră
şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din
doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea unei singure
doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85%
pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranta
11
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Amoxicilina Forte Farmex 500 mg, capsule
Conținutul capsulei:amidon de porumb, talc
Capul capsulei: azorubine (E 122), oxid negru de fier (E 172), indigo carmine – FD&C Blue 2 (E 132),
dioxid de titan (E 171), gelatină.
Corpul capsulei: indigo carmine – FD&C Blue 2 (E 132), dioxid de titan (E 171), gelatină.
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Amoxicilina Forte Farmex 500 mg, capsule
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a cate 10 capsule.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a cate 10 capsule.
Cutie cu 50 blistere din PVC/Al a cate 10 capsule.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
S.C. FARMEX COMPANY S.R.L.,
Str. Drumul Potcoavei nr. 30, Pipera, Voluntari, Jud. Ilfov, Romania
Tel: +4021.230.80.86 Fax: +4021.230.80.85 Email: office@farmex.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
4030/2003/01-02-03
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare, Decembrie 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2017
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4030/2003/01-02-03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
AMOXICILINĂ FORTE FARMEX 500 mg, capsule
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare capsulă conține 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat.
Excipienți cu efect cunoscut: azorubină E122.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsule
Capsula nr. 0, cu corp albastru opac și cap de culoare mov opac, conținând o pulbere granulată albă sau
aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul infectiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilina:
• Sinuzită bacteriană acută
• Otită medie acută
• Amigdalită şi faringită streptococică acută
• Exacerbări acute ale bronşitei cronice
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită acută
• Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
• Pielonefrită acută
• Febră tifoidă şi paratifoidă
• Abces dentar cu celulită răspândită
• Infecţii la nivelul articulaţiilor protezate
• Eradicarea Helicobacter pylori
• Boala Lyme
Amoxicilina este recomandaă şi pentru profilaxia endocarditei.
4.2 Doze si mod de administrare
Doza de Amoxicilina Forte Farmex selectată pentru a trata o infecţie individuală trebuie să ia în
considerare:
• Microorganismele patogene anticipate şi posibila susceptibilitate a acestora la substanţele antibacteriene
(vezi punctul 4.4)
• Gravitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului; după cum este indicat mai jos
2
Durata terapiei trebuie stabilită în funcţie de tipul infecţiei şi răspunsul pacientului şi, de regulă, ar trebui
să fie cât mai scurtă posibil. Anumite infecţii necesită perioade mai lungi de tratament (vezi punctul 4.4,
referitor la terapia prelungită).
Adulţi, adolescenţi şi copii ≥40 kg
Indicaţie* Doză*
Sinuzită bacteriană acută
Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Cistită acută 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750
mg până la 1g la interval de 12 ore
Pentru infecţii severe - 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore
Cistita acută poate fi tratată cu o doză de 3 g
administrată de două ori pe zi, timp de o zi
Otită medie acută
Amigdalită şi faringită streptococică acută
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg la interval de 8 ore, 750 mg până la 1 g la
interval de 12 ore
Pentru infecţii severe - 750 mg până la 1 g la
interval de 8 ore, timp de 10 zile
Pneumonie dobândită în comunitate 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Febră tifoidă şi paratifoidă 500 mg până la 2 g la interval de 8 ore
Infecţii ale articulaţiilor protetice 500 mg până la 1 g la interval de 8 ore
Profilaxia endocarditei 2 g pe cale orală, o singură doză cu 30 până la 60
de minute înaintea procedurii
Eradicarea Helicobacter pylori 750 mg până la 1g de două ori pe zi în asociere cu
un inhibitor de pompă de protoni (de exemplu
omeprazol, lansoprazol) şi alt antibiotic (de
exemplu claritromicină, metronidazol) timp de 7
zile
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 500 mg până la 1 g la interval de e
8 ore, până la maximum 4 g pe zi în doze divizate,
timp de 14 zile (10 până la 21 de zile)
Stadiu final (implicare sistemică): 500 mg până la 2
g la interval de 8 ore, până la maximum 6 g pe zi în
doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
*Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare
Copii <40 kg
Indicaţie
+ Doză+
Sinuzită bacteriană acută 20 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
Otită medie acută
Pneumonie dobândită în comunitate
Cistită acută
Pielonefrită acută
Abces dentar cu celulită răspândită
Amigdalită şi faringită streptococică acută 40 până la 90 mg/kg şi zi în doze divizate*
3
Febră tifoidă şi paratifoidă 100 mg/kg şi zi în trei doze divizate
Profilaxia endocarditei o singură doză de 50 mg/kg, administrată oral, cu
30 până la 60 de minute înaintea procedurii
Boala Lyme (vezi punctul 4.4) Stadiu incipient: 25 până la 50 mg/kg şi zi în trei
doze divizate, timp de 10 până la 21 de zile
Stadiu final (implicare sistemică): 100 mg/kg şi zi,
în trei doze divizate, timp de 10 până la 30 de zile
+ Trebuie avute în vedere instrucţiunile oficiale de tratament pentru fiecare recomandare.
*Schemele terapeutice cu administrare a dozei de două ori pe zi trebuie luate în considerare doar atunci
când doza este situată în intervalul superior de valori de doze.
Vârstnici
Nu este considerată necesară ajustarea dozei.
Insuficienţă renală
RFG (ml/min) Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40
kg Copii < 40 kg
mai mare de 30 nu este necesară ajustarea nu este necesară ajustarea
10 până la 30 maximum 500 mg de două ori pe
zi 15 mg/kg de două ori pe zi
(maximum 500 mg de două ori
pe zi)
mai mică de 10 maximum 500 mg pe zi. 15 mg/kg, sub formă de doză
unică zilnică (maximum 500 mg)
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
Hemodializă
Adulţi, adolescenţi şi copii ≥ 40 kg 15 mg/kg şi zi, sub formă de doză unică zilnică.
Înainte de hemodializă trebuie administrată o doză
suplimentară de 15 mg/kg. Pentru a reface
concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după
hemodializă trebuie administrată o altă doză de 15
mg/kg.
Insuficienţă hepatică
Este necesară o stabilire atentă a dozelor şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi
punctele 4.4 şi 4.8).
Mod de administrare
Amoxicilină Forte Farmex se administrează oral.
Absorbţia Amoxicilină Forte Farmex nu este afectată de alimente.
Capsulele se înghit cu o cantitate suficientă de apă, fără a deschide capsula.
4.3 Contraindicatii
-Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1.
4
-Istoric de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament beta-
lactamic (de exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).
-Copii sub 40 kg.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Înainte de a începe terapia cu amoxicilină, trebuie investigat cu atenţie dacă au existat anterior reacţii de
hipersensibilitate la penicilină, cefalosporine sau alte medicamente beta-lactamice (vezi punctele 4.3 şi
4.8).
La pacienţii trataţi cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactoide) grave şi
ocazional leatale. Este mai probabil ca aceste reacţii să se manifeste la persoanele cu istoric de
hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele atopice. Dacă se manifestă o reacţie alergică, terapia cu
amoxicilină trebuie întreruptă şi instituită o terapie alternativă potrivită.
Microorganisme non-susceptibile
Amoxicilina nu este adecvată pentru tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cu excepţia cazului în care
microorganismul patogen implicat este deja stabilit şi cunoscut ca fiind susceptibil sau există o foarte
mare probabilitate ca tratamentul cu amoxicilină să fie adecvat pentru microorganismul patogen implicat
(vezi punctul 5.1). Acest lucru este valabil mai ales atunci când se are în vedere tratamentul pacienţilor cu
infecţii ale tractului urinar şi infecţii severe ale urechii, nasului şi gâtului.
Convulsii
Convulsiile se pot manifesta la pacienţii cu disfuncţie renală, la cei care utilizează doze mari sau la
pacienţii cu predispoziţie (de exemplu istoric de episoade convulsive, epilepsie sau tulburări de tip
meningeal (vezi punctul 4.8).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul de insuficienţă (vezi punctul
4.2).
Reacţii cutanate
Apariţia la începerea tratamentului a unui eritem generalizat, însoţit de febră şi apariţia de pustule poate
reprezenta un simptom de pustuloză exantematică acută generalizată (PEAG, vezi punctul 4.8). Această
reacţie necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină şi reprezintă o contraindicaţie pentru orice
administrare ulterioară.
Amoxicilina trebuie evitată dacă există suspiciune de mononucleoză infecţioasă, întrucât apariţia unei
iritaţii morbiliforme a fost asociată acestei afecţiuni, ca urmare a utilizării de amoxicilină.
Reacţia Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată ca urmare a tratamentului cu amoxicilină pentru boala Lyme
(vezi punctul 4.8). Este consecinţa directă a activităţii bactericide a amoxicilinei asupra bacteriei care
cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţii trebuie informaţi că aceasta este o
consecinţă des întâlnită şi, de regulă, auto-limitantă a tratamentului cu antibiotice pentru boala Lyme.
Creşterea în exces a microorganismelor non-susceptibile
Utilizarea prelungită poate determina, ocazional, creşterea în exces a organismelor non-susceptibile.
Cazurile de colită asociate tratamentului cu antibiotic au fost raportate pentru aproape toate
medicamentele antibacteriene, iar gravitatea poate varia de la uşoară la potenţial letală (vezi punctul 4.8).
Drept urmare, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în
timpul terapiei sau ca urmare a administrării oricăror antibiotice. În cazul în care se manifestă colita
asociată tratamentului cu antibiotic, administrarea amoxicilinei trebuie întreruptă imediat, se va solicita
consult medical şi va fi începută o terapie corespunzătoare. Medicamentele anti-peristaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
Terapie prelungită
5
Evaluarea periodică a funcţiei organelor - în timpul terapiei prelungite se recomandă evaluarea funcţiilor
renală, hepatică şi hematopoietică. Au fost raportate cazuri de creştere a valorilor serice ale enzimelor
hepatice şi de modificare a hemogramei (vezi punctul 4.8).
Anticoagulante
Prelungirea timpului de protrombină a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu amoxicilină. În cazul
prescrierii concomitente de anticoagulante este necesară o monitorizare corespunzătoare. Este posibil să
fie necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale, pentru a menţine nivelul dorit de anti-coagulare
(vezi punctele 4.5 şi 4.8).
Cristaluria
La pacienţii cu debit urinar redus, cazurile de cristalurie au fost observate foarte rar, predominant în cazul
terapiei administrate parenteral. În timpul administrării dozelor mari de amoxicilină, se recomandă
menţinerea consumului de lichide şi a debitului urinar la standarde corespunzătoare, pentru a reduce
posibilitatea manifestării cristaluriei asociate utilizării amoxicilinei. La pacienţii cu catetere vezicale, se
recomandă verificarea în mod regulat a permeabilităţii cateterelor (vezi punctele 4.8 și 4.9).
Interferența cu investigaţiile diagnostice
Este posibil ca valorile mari ale concentraţiilor plasmatice şi urinare de amoxicilină să influenţeze
anumite analize de laborator. Din cauza concentraţiilor mari de amoxicilină din urină, metodele chimice
generează adesea rezultate fals pozitive.
În timpul tratamentului cu amoxicilină, se recomandă ca la testarea prezenţei glucozei în urină să fie
folosite metodele enzimatice bazate pe glucozoxidază.
Prezenţa amoxicilinei poate modifica rezultatele analizelor pentru estriol la femeile gravide.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Alopurinol
Administrarea concomitentă crește concentrațiile plasmatice de amoxicilina și poate crește incidența
erupțiilor cutanate tranzitorii, în special la pacienții cu hiperuricemie.
Metotrexat
Amoxicilina determină creșterea toxicității metrotrexatului prin reducerea eliminării renale de
metrotrexat. Concentrațiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atenție la pacienții tratați
concomitent cu amoxicilina. Amoxicilina scade clearance-ul renal al metotrexatului, probabil prin
competitie la nivelul secretiei tubulare.
Probenecid
Probenecidul scade secreția tubulară renală a amoxicilinei. Administrarea concomitentă cu amoxicilina
determină creșterea concentrațiilor plasmatice de amoxicilină, precum și a timpului de înjumătățire
plasmatică.
Tetraciclinele
Tetraciclinele şi alte medicamente bacteriostatice pot influenţa efectele bactericide ale amoxicilinei.
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele pe bază de penicilină au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Totuşi, în literatura de specialitate sunt menţionate cazuri de rate normalizate
internaţionale crescute la pacienţii care au continuat tratamentul cu acenocumarol sau warfarină şi cărora
le-a fost prescris concomitent şi tratament cu amoxicilină. Dacă este necesară administrarea
concomitentă, timpul de protrombină sau rata normalizată internaţională trebuie monitorizate cu atenţie
după iniţierea sau oprirea tratamentului cu amoxicilină. Mai mult, este posibil să fie necesare ajustări ale
dozei de anticoagulante orale (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
6
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea
Sarcină
Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte toxicitatea asupra
funcţie de reproducere. Datele limitate referitoare la utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la om nu
indică un risc accentuat de malformaţii congenitale. Amoxicilina poate fi utilizată în timpul sarcinii atunci
când beneficiile potenţiale depăşesc riscurile potenţiale asociate tratamentului.
Alăptare
Amoxicilina este excretată în laptele matern în cantităţi mici, cu posibil risc de sensibilizare. Drept
urmare, nou-născutul alăptat la sân poate prezenta diaree şi infecţie fungică a mucoaselor, astfel încât este
posibil să fie necesară întreruperea alăptării. Amoxicilina trebuie utilizată în timpul alăptării, doar după ce
medicul curant evaluează raportul beneficii/riscuri.
Fertilitatea
Nu există date referitoare la efectele amoxicilinei asupra fertilităţii la om.
Studiile la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţie de reproducere nu au arătat existenţa unor
efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii cu privire la efectele asupra abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeală, convulsii), care pot
influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi a folosi utilaje (vezi punctul 4.8).
4.8 Reactii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile cutanate.
RAM la amoxicilină, derivate din studiile clinice şi urmărirea după punerea pe piaţă, sunt clasificate
conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi sunt enumerate mai jos.
Terminologia de mai jos este folosită pentru a clasifica incidenţa reacţiilor adverse.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Infecţii şi infestări
Foarte rare Candidoză mucocutanată
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie sau
agranulocitoză severă), trombocitopenie reversibilă
şi anemie hemolitică.
Prelungire a timpului de sângerare şi a timpului de
protrombină (vezi punctul 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare Reacţii alergice severe, inclusiv angioedem,
anafilaxie, boala serului şi vasculită de
hipersensibilitate (vezi secţiunea 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută Reacţia Jarisch-Herxheimer (vezi punctul 4.4).
7
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare Hiperkinezie, ameţeală şi convulsii (vezi punctul
4.4).
Tulburări gastro-intestinale
*Frecvente Diaree şi greaţă
*Mai puţin frecvente Vărsături
Foarte rare
Colită asociată tratamentului cu antibiotic (inclusiv
colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică,
vezi punctul 4.4).
Limba neagră viloasă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare Icter hepatic şi colestatic. O creştere moderată a
valorilor serice ale AST şi/sau ALT.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
*Frecvente Erupţii cutanate
*Mai puţin frecvente Urticarie şi prurit
Foarte rare Reacţii cutanate, cum sunt eritem polimorf,
sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică
toxică, dermatită buloasă şi exfoliativă şi pustuloză
exantematoasă generalizată acută (PEGA) (vezi
punctul 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome de supradozaj
Simptomele gastrointestinale (cum sunt greaţa, vărsăturile şi diareea) şi tulburările echilibrelor hidric şi
electrolitic pot fi evidente. Au fost observate cazuri de cristalurie asociată tratamentului cu amoxicilină,
care în anumite situaţii a determinat insuficienţă renală. La pacienţii cu disfuncţie renală sau la cei cărora
li se administrează doze mari pot apărea convulsii (vezi punctele 4.4 şi 4.8).
Abordarea terapeutică a intoxicaţiei
Simptomele gastrointestinale pot fi tratate simptomatic, acordându-se o atenţie specială echilibrului
hidroelectrolitic.
Amoxicilina poate fi îndepărtată din circulaţia plasmatică prin hemodializă.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare: Nefrită interstiţială
Cristaluria (vezi punctele 4.4 şi 4.9 Supradozaj)
8
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru extins, codul
ATC: J01CA04
Mecanism de acțiune
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe
enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea de biosinteză a peptidoglicanului
bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei bacteriene. Inhibarea sintezei
peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de regulă de liza şi moartea celulei.
Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele produse de bacteriile rezistente, drept
urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie nu include microorganismele care produc
aceste enzime.
Relaţia farmacocinetică / farmacodinamică
Timpul peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI) este considerat principalul parametru care
evaluează eficacitatea amoxicilinei.
Mecanisme de rezistenţă
Principalele mecanisme de rezistenţă la amoxicilină sunt:
• Inactivare prin beta-lactamaze bacteriene.
• Modificarea PBP, care reduce afinitatea substanţei antibacteriene pentru ţintă.
Mecanismele de tipul impermeabilitatea bacteriei sau pompa de eflux pot cauza sau contribui la rezistenţa
bacteriană, mai ales a bacteriilor Gram-negativ.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină sunt cele ale Comitetului European pentru Testarea
Susceptibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) versiunea 5.0.
Microorganism Valoare critică CMI (mg/l)
Susceptibil ≤ Rezistent >
Enterobacteriaceae
81 8
Staphylococcus spp.
Notă2 Notă 2
Enterococcus spp.3 4 8
Streptococi din grupele A, B, C
şi G Notă 4 Notă 4
Streptococcus pneumoniae
Notă 5 Notă 5
Streptococi din grupul viridans 0.5 2
Haemophilus influenzae
26 26
Moraxella catarrhalis
Notă 7 Notă 7
Neisseria meningitidis 0.125 1
Anaerobi Gram-pozitiv, cu
excepţia Clostridium difficile8 4 8
Anaerobi Gram-negativ8 0.5 2
Helicobacter pylori
0.1259 0.1259
Pasteurella multocida 1 1
Valori critice care nu au legătură
cu specia10 2 8 1 Tipul sălbatic de bacterii Enterobacteriaceae este clasificat ca fiind susceptibil la aminopeniciline.
Anumite ţări preferă să clasifice tipurile sălbatice de E. coli şi P. mirabilis ca fiind intermediare. Când
acest lucru este valabil în cazul ţării dumneavoastră, se va lua în calcul valoarea critică CMI S ≤ 0.5 mg/l
9
mg/l 2Cei mai mulţi stafilococi sunt producători de penicilinază, fapt care îi face rezistenţi la amoxicilină.
Tipurile rezistente la meticilină sunt, cu câteva excepţii, rezistente la toate medicamentele beta-lactamice.
3Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la ampicilină 4Susceptibilitatea grupelor de streptococi A, B, C şi G la peniciline este derivată din susceptibilitatea la
benzilpenicilină.
5Valorile critice se referă doar la tipurile care nu sunt de tip meningeal. Pentru tipurile clasificate ca
intermediare faţă de ampicilină, se va evita tratamentul pe cale orală cu amoxicilină. Susceptibilitatea este
derivată din CMI a ampicilinei.
6Valorile critice au la bază administrarea intravenoasă. Izolatele descoperite ca producătoare de beta-
lactamaze trebuie raportate ca fiind rezistente.
7 Microorganismele producătoare de beta-lactamază trebuie raportate ca fiind rezistente 8Susceptibilitatea la amoxicilină poate fi derivată din cea la benzilpenicilină. 9Valorile critice au la bază valorile limită epidemiologice (ECOFF), care fac distincţia între tipurile
sălbatice şi cele cu susceptibilitate redusă.
10Valorile critice neasociate speciei au la bază administrarea de doze de cel puţin 0,5 g x 3 sau 4 doze
zilnice (1,5 până la 2 g pe zi).
Prevalenţa rezistenţei poate varia în funcţie de localizarea geografică şi de timp pentru speciile selectate,
fiind de dorit să existe informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratării infecţiilor
severe. După cum este necesar, se recomandă solicitarea opiniilor avizate atunci când prevalenţa
rezistenţei este de asemenea natură încât utilitatea medicamentului în cel puţin câteva tipuri de infecţii
este pusă la îndoială.
Susceptibilitatea la amoxicilină a microorganismelor in vitro
Specii susceptibile în mod frecvent
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Streptococi beta-hemolitici (Grupele A, B, C şi G)
Listeria monocytogenes
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Aerobi Gram-negativ:
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Helicobacter pylori
Proteus mirabilis
Salmonella typhi
Salmonella paratyphi
Pasteurella multocida
Aerobi Gram-pozitiv:
Stafilococ coagulazo- negativ
Staphylococcus aureus**
Streptococcus pneumoniae
Streptococi din grupul viridans
Anaerobi Gram-pozitiv:
Clostridium spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
10
Altele:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme inerent rezistente *
Aerobi Gram-pozitiv:
Enterococcus faecium†
Aerobi Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Enterobacter spp.
Klebsiella spp.
Pseudomonas spp.
Anaerobi Gram-negativ:
Bacteroides spp. (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
* Susceptibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismului de rezistenţă dobândit.
**Aproape toate tulpinile de S.aureus sunt rezistente la amoxicilină, din cauza faptului că produc
penicilinază. În plus, toate tulpinile rezistente la meticilină sunt rezistente la amoxicilină.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
În urma administrării pe cale orală, amoxicilina este bio-disponibilă în proporţie de 70%. Timpul până la
atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.
Absorbția nu este influențată de prezența alimentelor. Amoxicilina este stabilă în prezența acidului
gastric, absorbindu-se rapid și complet din tractul gastro-intestinal.
Distribuţie
Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine, iar volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg.
În urma administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul abdominal,
piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi puroi. Amoxicilina nu
difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.
Din studiile la animale nu au rezultat dovezi referitoare la retenţia semnificativă în ţesuturi a metaboliţilor
medicamentului. Amoxicilina, asemenea majorităţii penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern
(vezi punctul 4.6).
S-a demonstrat că amoxicilina poate străbate bariera placentară (vezi punctul 4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic inactiv, în cantităţi echivalente de
până la 10 - 25% din doza iniţială.
Eliminare
Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.
Amoxicilina are o durată medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ o oră
şi un clearance total mediu de aproximativ 25 l/oră la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 60 până la 70% din
doza amoxicilină este excretată nemodificată în urină în primele 6 ore, după administrarea unei singure
doze de 250 mg sau 500 mg de amoxicilină. Diferite studii au constatat că excreţia urinară este 50-85%
pentru amoxicilină, pe parcursul a 24 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranta
11
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, şi toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
Nu au fost desfăşurate studii cu amoxicilină în ceea ce priveşte carcinogenicitatea.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Amoxicilina Forte Farmex 500 mg, capsule
Conținutul capsulei:amidon de porumb, talc
Capul capsulei: azorubine (E 122), oxid negru de fier (E 172), indigo carmine – FD&C Blue 2 (E 132),
dioxid de titan (E 171), gelatină.
Corpul capsulei: indigo carmine – FD&C Blue 2 (E 132), dioxid de titan (E 171), gelatină.
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Amoxicilina Forte Farmex 500 mg, capsule
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a cate 10 capsule.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a cate 10 capsule.
Cutie cu 50 blistere din PVC/Al a cate 10 capsule.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
S.C. FARMEX COMPANY S.R.L.,
Str. Drumul Potcoavei nr. 30, Pipera, Voluntari, Jud. Ilfov, Romania
Tel: +4021.230.80.86 Fax: +4021.230.80.85 Email: office@farmex.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
4030/2003/01-02-03
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare, Decembrie 2003
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2017
