PAN-GENTAMICINE 80 mg/2 ml
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8246/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PAN-GENTAMICINE 80 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă cu 2 ml soluţie injectabilă conţine gentamicină, 80 mg sub formă de sulfat de gentamicină.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil şi hidrogenosulfit de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră, practic lipsită de particule în suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile derivă din activitatea antimicrobiană şi din caracteristicile farmacocinetice ale
acestui
medicament. Acestea iau în considerare studiile clinice care au fost efectuate cu acest
medicament,
precum şi locul acestuia în gama medicamentelor antimicrobiene disponibile în prezent.
Activitatea antiinfecţioasă a Pan-Gentamicin se limitează la :
infecţii cu bacili Gram-negativi definiţi ca fiind sensibili, în special în cele cu localizare renală
si urinară şi profilaxia infecţiilor postoperatorii.
utilizarea combinată a gentamicinei cu un alt medicament antimicrobian poate fi
justificată la
anumite tipuri de microorganisme sensibile pe baza datelor bacteriologice, în special în ceea
ce
priveşte manifestările:
- renale, urologice şi genitale
- de septicemie şi endocardită
- meningiene (combinat cu tratamentul local)
2
- respiratorii
- cutanate (stafilococie malignă la nivelul feţei)
- articulare
profilaxia infecţiilor postoperatorii se efectuează în:
-chirurgia urologică (rezecţia de prostată prin endoscopie, tumori endovezicale) sau
-la pacienţi alergici la antibioticele betalactamice, în caz de:
- intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv în zona submezocolică, în asociere cu un imidazol
sau clindamicină;
- chirurgie oncologică ORL cu tract orofaringian deschis,
- intervenţii chirurgicale ginecologice, în asociere cu clindamicină;
- amputări de membre, în asociere cu clindamicină.
profilaxie medicală
-profilaxia endocarditei infecţioase în cursul chirurgiei urologice şi digestive, în asociere cu
amoxicilină, sau o glicopeptidă în caz de alergie la antibioticele betalactamice.
Trebuie respectate ghidurile oficiale privind utilizarea corectă a antibacterienelor.
4.2. Doze şi mod de administrare
Dozele sunt adaptate gravităţii infecţiei, stării de sănătate a pacientului şi vârstei acestuia.
Pacienţi cu funcţie renală normală
Adulţi:
3 mg/kg/zi în două sau 3 injecţii intramusculare.
Copii mai mari:
3 mg/kg/zi în 3 injecţii intramusculare (1 mg/ kg la fiecare 8 ore).
Copii (peste un an):
1 mg/kg la fiecare 8 ore şi dacă este necesar
1,5 mg/kg la fiecare 8 ore cu revenire la doza de 1 mg/kg la fiecare 8 ore cât mai curând posibil.
Sugari:
1,5 mg/kg la fiecare 8 ore şi dacă este necesar
2 mg/kg la fiecare 8 ore cu revenire la doza de 1 mg/kg la fiecare 8 ore cât mai curând posibil.
Nou-născuţi (0-10 zile, prematuri sau nascuţi la termen) :
2 mg/kg la fiecare 12 ore şi dacă este necesar
3 mg/kg la fiecare 12 ore monitorizându-se concentraţia antibioticului în sânge.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Este esenţială adaptarea dozelor, monitorizarea cu regularitate a funcţiilor renale, a funcţiilor cohleare
şi vestibulare şi a concentraţiei sericea antibioticului. Valorile creatininei serice sau ale clearance-ului
creatininei endogene sunt cele mai bune teste pentru evaluarea funcţiilor renale şi adaptarea dozei de
gentamicină.
A. Adaptarea dozelor în funcţie de concentraţia serică de creatinină
Este posibil
- fie să se menţină constantă valoarea dozei distincte de 1 mg/kg şi să se crească intervalul dintre
injecţii.. Intervalul de timp(în ore) între două doze se obţine prin multiplicarea cu 0,8 a valorilor
creatininei serice (în mg/l);
3
-fie să administraţi antibioticul la intervalul obişnuit de 8 ore, dar în doză redusă În acest caz,
după o doză iniţială de 1 mg/kg, se injectează la fiecare 8 ore o doză redusă a cărei valoare este
determinată prin divizarea dozei iniţiale de atac la o zecime din valoarea creatininei serice (în mg/l).
B. Adaptarea dozelor în funcţie de clearance-ul creatininei endogene
Se face o injecţie iniţială de 1 mg/kg. Dozele următoare, care vor fi injectate la fiecare 8 ore sunt
calculate cu formula:
1 mg /kg x Valoarea clearance-ului creatininei pacientului
Valoarea normală a cleareance-ului la creatinină (100)
Valorile clearance-ului creatininei suntexprimate în ml/min.
În hemodializa periodică: se injectează iniţial 1 mg/kg, prin administrare i.v. lentă, la sfârşitul fiecărei
şedinţe de dializă.
În dializa peritoneală:se injectează iniţiala 1 mg/kg pe cale i.m. În cursul dializei, pierderea este
compensată prin adăugarea a 5 până la 10 mg gentamicină pe litru de lichid dializat.
Profilaxia infecţiilor postoperatorii
Profilaxia cu antibiotice trebuie să fie de scurtă durată, de cele mai multe ori limitată la perioada
perioperatorie, uneori 24 de ore, dar niciodată mai mult de 48 ore.
Chirurgie urologică: 2 până la 3 mg/kg, de exemplu de obicei pentru un adult 160 mg într- o
singură doză, o perfuzie i.v. cu durata de 30 minute, administrată cu 30 minute înainte de
intervenţia chirurgicală, sau i.m.,cu o oră înainte de intervenţia chirurgicală.
Alte intervenţii chirurgicale: 1,5 mg/kg într- o singură doză i.v. cu durata de 30
minute,administrată cu 30 minute înainte de intervenţia chirurgicală, sau i.m.,cu 1 oră înainte
de intervenţia chirurgicală, asociat cu un imidazol sau clindamicină.
Profilaxia endocarditei infecţioase:
1,5 mg/kg administrat prin perfuzie i.v. în timp de 30 minute,cu 30 minute înainte de intervenţia
chirurgicală, sau i.m.cu o oră înainte de intervenţia chirurgicală, într-o asociere.
Mod de administrare
Este recomandată administrarea pe cale intramusculară. Trebuie utilizată de câte ori este accesibilă.
Dacă administrarea intramusculară nu este posibilă, poate fi utilizată administrarea intravenoasă sub
forma de perfuzii discontinui: cantitatea de gentamicină care trebuie administrată este de 1 mg/ kg
diluată în soluţie salină izotonă sau în glucoză izotonă cu cel puţin 1 ml soluţie pentru 1 mg antibiotic
cum ar fi pentru un adult, aproximativ 100 până la 200 ml soluţie. Această perfuzie trebuie să dureze
30 până la 60 minute şi trebuie reluată:
- la fiecare 8 ore la pacienţii cu funcţie renală normală;
- la intervale mai lungi pentru pacienţii cu insuficienţă renală (a se vedea paragraful doze şi mod de
administrare).
S-a demonstrat că este posibil, ca folosind aceleaşi doze de aminoglicozide să se reducă numărul
administrărilor. Clasic, numarul injectărilor este de 3 pe zi, în special pentru dozele maxime, uneori de
două ori pe zi.Experienţa acumulată a evidenţiat faptul că în general numărul de injectări poate fi de
două sau chiar una pe zi:
- doza zilnică poate fi administrată în o injecţie (i.m. sau perfuzie scurtă)
-la pacienţii cu vârsta sub 65 ani,
-la pacienţii cu funcţie renală normală,
-când durata tratamentului nu depăşeşte 10 zile,
-când nu există neutropenie,
-când nu sunt infecţii cu germeni Gram pozitivi,
-pentru infecţii cu germeni Gram–negativi, excluzând Pseudomonas şi Serratia;
4
- în alte cazuri, este cel mai des recomandată administrarea de două ori pe zi, exceptând cazurile cu
insuficienţă renală care necesită măsuri uzuale de menţinere.
Verificarea concentraţiei plasmatice este utilă în cazul în care tratamentul trebuie să depăşeasca 7-10
zile; o concentraţie reziduală mai mică de 2 μg/ ml demonstrează că schema de administrare selectată
este adaptată capacităţii de dializă a pacientului.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la gentamicină sau oricare dintre excipienţii produsului, Hipersensibilitate la alte
aminoglicozide.
Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii pentru utilizare:
PAN-GENTAMICINA 80 mg/2 ml trebuie administrată cu atenţie la pacienţii cu disfuncţii vestibulare
sau cohleare.
Nefrotoxicitatea şi ototoxicitatea gentamicinei impune următoarele precauţii în utilizare:
- în caz de insuficienţă renală, se utilizează numai dacă este absolut necesar, făcându-se adaptarea
dozelor la clearance-ul creatinininei. Este necesară monitorizarea clinică a funcţiilor renale şi
auditive.; concentraţia serică de antibiotic trebuie monitorizată ori de câte ori este posibil pentru a
evita depăşirea pe o perioadă prelungită a pragului toxicităţii asupra sistemului cohleovestibular (10-
12 μg/ml);
- în cazul administrării anterioare de aminoglicozide.
Concentraţia plasmatică reziduală peste 2 μg/ml nu este recomandabilă:
- datorită farmacocineticii şi mecanismului ototoxicităţii şi nefrotoxicităţii, sunt interzise tratamentele
repetate şi/ sau prelungite, în special la pacienţii vârstnici;
- nu este permisă asocierea gentamicinei cu diuretice foarte active şi în general cu orice produs
ototoxic sau nefrotoxic.
Se recomandă precauţie la administrarea la pacienţii cu hipocalcemie.
Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom
miastenic sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conducerii neuromusculare. Acesta
poate fi evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.
În caz de obezitate importantă se recomandă o monitorizare atentă a concentraţiilor serice a
gentamicinei şi chiar o reducere a dozelor ar trebui luată în considerare.
Precauţii speciale referitoare la excipienţi
Se cunoaşte faptul că parahidroxibenzoaţii induc urticaria. Aceştia provoacă de obicei reacţii de
hipersensibilitate de tip întârziat (de exemplu dermatită de contact). Rareori apar reacţii de tip imediat,
cu urticarie şi bronhospasm.
La pacienţii susceptibili, în special la cei cu istoric de astm şi alergii, hidrogenosulfit de sodiu poate
produce reacţii de tip alergic, inclusiv semne de anafilaxie şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Gentamicina poate potenţa efectul curara, miorelaxantelor şi anestezicelor generale.
Trebuie evitată amestecarea gentamicinei în aceeaşi seringă cu alte medicamente, în special cu
antibiotice din familia beta-lactamidelor.
5
Anumite diuretice puternice (acidul etacrinic şi furosemidul) pot potenţa reacţiile adverse ale
gentamicinei, întrucât co-administrarea creşte concentraţia plasmatică şi tisulară a gentamiciniei.
Administrarea i.v. de diuretice poate mări riscul de afectare renală, auditivă şi vestibulară.
Trebuie evitată asocierea cu toxina botulinică, deoarece aminoglicozidele cresc riscul reacţiilor
adverse ale acesteia.
Se contraindică administrarea concomitentă a gentamicinei cu alte medicamente neurotoxice şi
nefrotoxice, în special cu amikacină, tobramicină, vancomicină, cefaloridină, viomicină, polimixină B,
netromicină, neomicină şi streptomicină.
Administrarea concomitentă cu amfotericin B, ciclosporină, cisplatin, clindamicină, piperacilină,
metoxifluran, foscarnet şi substanţe de contrast administrate i.v. sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară.
Penicilinele şi aminoglicozidele au acţiune sinergică. Deoarece sunt bine tolerate, administrarea
asociată a acestora poate fi benefică în infecţii severe. Totuşi, dacă penicilinele (de exemplu
ticarcilina) sunt administrate concomitent cu gentamicina şi pacienţii au afectată funcţia renală trebuie
asigurată o monitorizare atentă a eficacităţii gentamicinei.
Au fost raportate cazuri de creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale aminoglicozidelor în
administrarea concomitentă cu indometacin.
Administrarea concomitentă cu bifosfonaţi poate creşte riscul de apariţie a hipocalcemiei.
Administrarea concomitentă de organoplatine şi gentamicină sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă.
Probleme specifică a dezechilibrului INR
La pacienţii care utilizează antibiotice s-au raportat multe cazuri de creştere a activităţii
anticoagulantelor orale. Răspunsul infecţios sau inflamator, vârsta şi starea generală de
sănătate a pacientului par să reprezinte factori de risc. În aceste circumstanţe, pare să fie
dificilă diferenţierea între boala infecţioasă şi tratamentul pentru aceasta în ceea ce priveşte
apariţia unei valori anormale a INR (dezechilibru). Totuşi, anumite clase de antibiotice sunt
implicate mai mult: anumite fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi unele cefalosporine.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în cursul sarcinii datorită riscului potenţial de
ototoxicitate şi nefrotoxicitate la făt. Utilizarea poate fi făcută strict limitat în cazul unor infecţii
severe.
Au fost descrise câteva cazuri de afectare cohleovestibulare la nou-născut după administrare de
aminoglicozide în special streptomicină şi kanamicină iar în studiile pe animale s-a evidenţiat afectare
cohleară şi renală.
În cazul expunerii la acest medicament în cursul sarcinii, se recomandă evaluarea auzului şi a
funcţiilor renale la nou-născut.
Alăptarea
S-a raportat secreţia unei mici cantităţi de gentamicină în laptele matern. Riscul major este
reprezentat de o modificare a florei bacteriene a copilului. Este permisă alăptarea în cursul unui
tratament scurt (câteva zile) cu acest medicament dacă se evidenţiază faptul că funcţiile renale ale
mamei sunt normale. Dacă nou-născutul are tulburări digestive (candidoză digestivă, diaree), alăptarea
trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
În general, gentamicina nu afectează abilităţile psihofizice. În cazuri individuale, pot apărea modificări
tranzitorii ale echilibrului. Această stare poate apărea şi după întreruperea tratamentului, de aceea
pacientul trebuie avizat în acest sens.
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse, sunt utilizate următoarele categorii de frecvenţă: foarte
frecvente
(1/10), frecvente (între 1/100 şi 1/10), mai puţin frecvente (între 1/1.000 şi 1/100), rare (între
1/10.000
şi 1/1.000), foarte rare (1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele
disponibile).
Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular şi auditiv şi renal, precum şi un efect
inhibitor asupra transmisiei neuromusculare. Riscul tulburărilor de auz şi renale creşte odată cu
persistenţa unei concentraţii plamatice de gentamicină de peste 2 µg/ml. Concentraţiile mari,
ocazionale nu produc astfel de afectări.
Foarte frecvente(1/10)
Tulburări acustice: au fost raportate cazuri de tulburări cohleovestibulare.
Acestea au fost prilejuite de administrarea unor doze excesive, tratament prelungit, afecţiune
renală preexistentă, tulburări hemodinamice sau administrarea în asociere cu medicamente
cunoscute ca fiind ototoxice.
Frecvente(între 1/100 şi <1/10)
Tulburări renale şi ale căilor urinare: au fost raportate cazuri de insuficienţă renală. De cele
mai multe ori, acestea au fost legate de administrarea unor doze excesive, tratament
prelungit, afecţiune
renală preexistentă, tulburări hemodinamice sau administrarea în asociere cu medicamente
cunoscute ca fiind nefrotoxice
Mai puţin frecvente (între1/1.000 şi 1/100)
Tulburări ale pielii: au fost descrise erupţii şi urticarie, care audispărut în urma întreruperii
tratamentului.
Tulburările vestibulare şi de auz nu sunt frecvente, dar sunt importante, şi, de obicei, sunt ireversibile.
Deteriorarea funcţiilor poate avea loc şi după terminarea tratamentului. Iniţial, apare afectarea
perceperii frecvenţelor înalte. Alterarea funcţiei auditive se poate determina prin audiometrie, înaintea
apariţiei semnelor clinice. Semnele iniţiale ale pierderii auzului includ tinitusul şi senzaţie de presiune
în urechi. Manifestările clinice ale tulburărilor vestibulare includ greaţă, vărsături, vertij, slăbiciune
sau nistagmus. Riscul este mai mare la pacienţii cu tulburări preexistente auditive şi vestibulare,
pacienţi cu afectarea funcţiei renale, pacienţi trataţi anterior cu alte medicamente ototoxice, la pacienţii
incorect hidrataţi, la pacienţii supuşi pentru o lungă perioadă tratamentului cu doze mari de
gentamicină.
7
Frecvenţa reacţiilor nefrotoxice este mai ridicată la bătrâni, femei, la pacienţii cu tulburări renale, la
pacienţii slab hidrataţi, la pacienţii cu sindrom nefrotic sau nefropatie diabetică şi la cei ce primesc alte
medicamente nefrotoxice. Tulburările au un caracter reversibil. Se manifestă prin creşterea
concentraţiei creatininemiei. Tulburările renale pot fi evitate prin hidratarea corectă a pacientului.
Gentamicina afectează rar transmisia neuromusculară (paralizie neuromusculară). Aceste efect apare
mai ales la administrarea intravenoasă rapidă sau la administrarea unor doze mari de gentamicină în
cavitatea pleurală sau peritoneală.
În cazuri extrem de rare, s-au raportat encefalopatie, convulsii, confuzie, letargie, depresie şi
halucinaţii.
Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului,
eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, anemie, proteinurie, reducerea valorilor hemoglobinei,
hipocalcemie, hipopotasemie, hipomagnezemie, cefalee, oboseală, parestezii, tulburării vizuale,
palpitaţii, creşterea valorilor ureei, creatininei, bilirubinei şi a activităţii transaminazelor.
Inconsecvent, au aparut cazuri de tulburări gasto-intestinale ca de exemplu greaţă, vărsături şi
stomatită. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei unei diareei persistente, datorate
suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).
La unii pacienţi pot apărea, de asemenea, şi alte reacţii adverse care nu sunt menţionate mai
sus.
Dacă observaţi orice alte reacţii adverse, discutaţi cu medicul dumneavoastră. Unele reacţii
adverse pot fi observate numai de către medicul dumneavoastră.
4.9 Supradozaj
Supradozarea poate produce deteriorarea ireversibilă a aparatului auditiv şi vestibular, afectarea
tranzitorie a funcţiei renale şi blocaj neuromuscular. Se recomandă monitorizarea atentă a pacientului,
în special a funcţiilor respiratorie, auditivă, vestibulară, a diurezei, a concentraţiei plasmatice de
gentamicină, uremia, creatininemia, calcemia, magnezemia şi potasemia. Trebuie menţinută hidratarea
corectă a pacientului. Blocajul neuromuscular poate fi redus prin administrarea parenterală a calciului
şi neostigminei. Hemodializa poate ajuta la îndepărtarea gentamicinei din corp, în special în caz de
insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice aminoglicozidice.
Codul ATC: J01GB03.
Concentraţia critică diferenţiază speciile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară şi pe acestea de
speciile rezistente:
Streptococci, enterococci: S ≤ 250 mg/l şi R> 500 mg/l
Alte bacterii : S ≤ 4 mg/l şi R> 8 mg/l
Prevalenţa rezistenţei dobândite la anumite specii de bacteriipoate varia în concordanţă cu situaţia
geografică şi climă. De aceea, în tratamentul infecţiilor severe, este necesară colectarea unor informaţii
suficiente privind prevalenţa pe plan local a rezistenţei..
Totuşi, aceste date pot oferi numai o idee aproximativă privind sensibilitatea tulpinilor bacteriene la
acest antibiotic.
În Franţa, se admite în general următorul spectru de activitate:
Categorii Indicele rezistenţei dobândite în Franţa (>
10%) -valori extreme
8
TULPINI SENSIBILE
Aerobi Gram-pozitivi
Corynebacterium
Listeria monocytogenes
Meti-S Staphilococcus
Meti-R* Staphilococcus
40-60%
Aerobi-Gram-negativi
Acinetobacter (în special Acinetobacter
baumannii)
Brahnamella catarrhalis
Campylobacter
Citrobacter freundii
Citrobacter koseri
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Francisella
Haemophilus influenzae
Klebsiella
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Salmonella
Serratia
Shigella
Yesinia
Altele
Bartonella
50-75%
40-70%
0-15%
0-10%
0-20%
5-40%
5-30%
TULPINI MODERAT SENSIBILE
(intermediar sensibile in vitro)
Aerobi Gram-negativi
Pasteurella
-------------------------------------------------------
TULPINI REZISTENTE
Aerobi Gram-pozitivi
Enterococci**
Nocardia asteroides
Streptococcus
Aerob Gram-negativi
Alcaligenes denitrificans
Bukjolderia
Flavobacterium sp.
Providencia stuartii
Stenotrophomonas maltophilia
Anaerobi
Strict anaerobice
Alte tulpini
Chlamidia
Mycoplasms
Rickettsies
* Frecvenţa rezistenţei la meticilină este de aproximativ 30 până la 50% pentru întregul grup de
stafilococi, în special în spitale.
9
**În unele indicaţii, gentamicina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente, mai mult în
special cu betalactami (septicemii, endocardite). Totuşi, sinergia este depăşită când sunt implicate
tulpini (streptococi, enterococi) cu un grad mare de rezistenţă la gentamicină (aceasta este pentru 5
până la 205 din tulpini).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
La pacienţi cu funcţie renală normală
Concentraţia maximă plasmatică este în medie aproximativ 4 μg /ml obţinută la 30-60 minute după
administrarea intramusculară a dozei echivalente la 1 mg gentamicină pe Kg greutate corporală.
Concentraţia plasmatică rămâne activă aproximativ 6 ore. Se pot injecta doze noi de câte 1mg/kg la
fiecare 8 ore fără a exista riscul deacumulare serică.
La pacienţi cu insuficienţă renală
Concentraţia plasmatică maximă este uşor mai mare iar timpul de persistenţă a concentraţiei
plasmatice are o durată mai mare. În funcţie de severitatea insuficienţei renale, reinjectarea a 1 mg/Kg-
greutate corporală va fi se va face la intervale mai mari de timp( a se vedea pct. Doze).
Timpul de înjumătăţire prin eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru gentamicină s-a raportat a fi puţin mai mare de 2 ore la
adulţii cu funcţii renale normale. Acesta este de 3,0-3,3 ore la copii mici şi 5,25-5,5 ore la nou-născuţi.
La pacienţii cu funcţie renală afectată, timpul de înjumătăţire este cu atât mai prelungit cu cât
insuficienţa renală este mai severă.
Difuziunea în lichidele şi ţesuturile organismului
După administrare parenterală, gentamicina se găseşte în majoritatea ţesuturilor organismului şi
lichidelor biologice.
Concentraţii terapeutice se găsesc în ser.
Concentraţiile în parenchimul renal sunt mult superioare concentraţiilor plasmatice.
Concentraţii de aproximativ 40% şi mai mult se găsesc în secreţiile bronşice, osul infectat, în lichidul
şi ţesuturile sinoviale, în tegumente, pleură, pericard, cavitatea peritoneală şi lichidul de ascită.
Gentamicina nu difuzează în prostată.
Gentamicina traversează placenta.
Există o difuziune redusă în lichidul cerebro-spinal şi de aceea tratamentul meningelor inflamate
necesită administrarea intratecală şi sistemică a antibioticului.
S-a raportat numai o mică cantitate de gentamicină în laptele matern.
Gentamicina difuzează prin membranele utilizate în hemodializă.
Legarea de proteinele plasmatice
La concentraţii terapeutice şi în condiţii fiziologice normale, legarea gentamicinei de proteinele
plasmatice de obicei este redusă, cu valori între 0% şi 3%.
Biotransformare
Gentamicina nu este transformată metabolic.
Excreţie
Gentamicina nu este metabolizată şi se excretă virtual nemodificată(în formă activă) în urină prin
filtrare glomerulară. Poate fi observată o uşoară reabsorbţie tubulară. La starea de echilibru, poate fi
recuperată o medie de 60% din doză în urină în cursul primelor 6 ore după administrare şi 85% după
24 ore.
Excreţia în urină descreşte paralel cu severitatea insuficienţei renale.
Totuşi, la pacenţii cu afectare renală care nu sunt anurici, concentraţia de gentamicină din mostrele de
urină recoltate la 12 până la 24 ore după injectare (8 până la 10 μg/ ml) sunt superioare valorii CMI
pentru tulpinile sensibile.
10
Clearance-ul renal scade în concordanţă cu afectarea renală, dar fără modificări semnificative în
raportul clearance renal al gentamicinei / clearance-ul creatininei, care rămâne între 60 şi 70%.
O cantitate mică de gentamicină apare în bilă; aceasta reflectă eliminarea redusă pe cale biliară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt date preclinice care să ofere celui care prescrie medicamentul informaţii suplimentare faţă de
cele deja incluse în celelalte secţiuni ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
P-hidroxibenzoat de metil,
P-hidroxibenzoat de propil,
Hidrogenosulfit de sodiu
Soluţie, edetat disodic,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Trebuie evitată amestecarea gentamicinei în aceeaşi seringă cu alte medicamente, în special cu
antibiotice beta-lactamice.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole de sticlă incoloră a 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa
Administrarea intravenoasă se poate face sub formă de perfuzii discontinue: cantitatea de gentamicină
care trebuie administrată este de 1 mg/kg diluată în soluţie salină normală sau glucoză izotonă cu cel
puţin 1 ml soluţie pentru 1 mg antibiotic, cum ar fi pentru un adult: aproximativ 100 până la 200 ml
soluţie. Această perfuzie trebuie să dureze 30 până la 60 minute şi trebuie reluată .
Cantitatea nefolosită de produs rămasă în fiolă nu trebuie păstrată ci trebuie îndepărtată imediat.
7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Panpharma
Z.I. du Clairay-Luitré, 35133 Fougères,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8246/2006/01
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2012
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8246/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PAN-GENTAMICINE 80 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă cu 2 ml soluţie injectabilă conţine gentamicină, 80 mg sub formă de sulfat de gentamicină.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil şi hidrogenosulfit de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră, practic lipsită de particule în suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile derivă din activitatea antimicrobiană şi din caracteristicile farmacocinetice ale
acestui
medicament. Acestea iau în considerare studiile clinice care au fost efectuate cu acest
medicament,
precum şi locul acestuia în gama medicamentelor antimicrobiene disponibile în prezent.
Activitatea antiinfecţioasă a Pan-Gentamicin se limitează la :
infecţii cu bacili Gram-negativi definiţi ca fiind sensibili, în special în cele cu localizare renală
si urinară şi profilaxia infecţiilor postoperatorii.
utilizarea combinată a gentamicinei cu un alt medicament antimicrobian poate fi
justificată la
anumite tipuri de microorganisme sensibile pe baza datelor bacteriologice, în special în ceea
ce
priveşte manifestările:
- renale, urologice şi genitale
- de septicemie şi endocardită
- meningiene (combinat cu tratamentul local)
2
- respiratorii
- cutanate (stafilococie malignă la nivelul feţei)
- articulare
profilaxia infecţiilor postoperatorii se efectuează în:
-chirurgia urologică (rezecţia de prostată prin endoscopie, tumori endovezicale) sau
-la pacienţi alergici la antibioticele betalactamice, în caz de:
- intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv în zona submezocolică, în asociere cu un imidazol
sau clindamicină;
- chirurgie oncologică ORL cu tract orofaringian deschis,
- intervenţii chirurgicale ginecologice, în asociere cu clindamicină;
- amputări de membre, în asociere cu clindamicină.
profilaxie medicală
-profilaxia endocarditei infecţioase în cursul chirurgiei urologice şi digestive, în asociere cu
amoxicilină, sau o glicopeptidă în caz de alergie la antibioticele betalactamice.
Trebuie respectate ghidurile oficiale privind utilizarea corectă a antibacterienelor.
4.2. Doze şi mod de administrare
Dozele sunt adaptate gravităţii infecţiei, stării de sănătate a pacientului şi vârstei acestuia.
Pacienţi cu funcţie renală normală
Adulţi:
3 mg/kg/zi în două sau 3 injecţii intramusculare.
Copii mai mari:
3 mg/kg/zi în 3 injecţii intramusculare (1 mg/ kg la fiecare 8 ore).
Copii (peste un an):
1 mg/kg la fiecare 8 ore şi dacă este necesar
1,5 mg/kg la fiecare 8 ore cu revenire la doza de 1 mg/kg la fiecare 8 ore cât mai curând posibil.
Sugari:
1,5 mg/kg la fiecare 8 ore şi dacă este necesar
2 mg/kg la fiecare 8 ore cu revenire la doza de 1 mg/kg la fiecare 8 ore cât mai curând posibil.
Nou-născuţi (0-10 zile, prematuri sau nascuţi la termen) :
2 mg/kg la fiecare 12 ore şi dacă este necesar
3 mg/kg la fiecare 12 ore monitorizându-se concentraţia antibioticului în sânge.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Este esenţială adaptarea dozelor, monitorizarea cu regularitate a funcţiilor renale, a funcţiilor cohleare
şi vestibulare şi a concentraţiei sericea antibioticului. Valorile creatininei serice sau ale clearance-ului
creatininei endogene sunt cele mai bune teste pentru evaluarea funcţiilor renale şi adaptarea dozei de
gentamicină.
A. Adaptarea dozelor în funcţie de concentraţia serică de creatinină
Este posibil
- fie să se menţină constantă valoarea dozei distincte de 1 mg/kg şi să se crească intervalul dintre
injecţii.. Intervalul de timp(în ore) între două doze se obţine prin multiplicarea cu 0,8 a valorilor
creatininei serice (în mg/l);
3
-fie să administraţi antibioticul la intervalul obişnuit de 8 ore, dar în doză redusă În acest caz,
după o doză iniţială de 1 mg/kg, se injectează la fiecare 8 ore o doză redusă a cărei valoare este
determinată prin divizarea dozei iniţiale de atac la o zecime din valoarea creatininei serice (în mg/l).
B. Adaptarea dozelor în funcţie de clearance-ul creatininei endogene
Se face o injecţie iniţială de 1 mg/kg. Dozele următoare, care vor fi injectate la fiecare 8 ore sunt
calculate cu formula:
1 mg /kg x Valoarea clearance-ului creatininei pacientului
Valoarea normală a cleareance-ului la creatinină (100)
Valorile clearance-ului creatininei suntexprimate în ml/min.
În hemodializa periodică: se injectează iniţial 1 mg/kg, prin administrare i.v. lentă, la sfârşitul fiecărei
şedinţe de dializă.
În dializa peritoneală:se injectează iniţiala 1 mg/kg pe cale i.m. În cursul dializei, pierderea este
compensată prin adăugarea a 5 până la 10 mg gentamicină pe litru de lichid dializat.
Profilaxia infecţiilor postoperatorii
Profilaxia cu antibiotice trebuie să fie de scurtă durată, de cele mai multe ori limitată la perioada
perioperatorie, uneori 24 de ore, dar niciodată mai mult de 48 ore.
Chirurgie urologică: 2 până la 3 mg/kg, de exemplu de obicei pentru un adult 160 mg într- o
singură doză, o perfuzie i.v. cu durata de 30 minute, administrată cu 30 minute înainte de
intervenţia chirurgicală, sau i.m.,cu o oră înainte de intervenţia chirurgicală.
Alte intervenţii chirurgicale: 1,5 mg/kg într- o singură doză i.v. cu durata de 30
minute,administrată cu 30 minute înainte de intervenţia chirurgicală, sau i.m.,cu 1 oră înainte
de intervenţia chirurgicală, asociat cu un imidazol sau clindamicină.
Profilaxia endocarditei infecţioase:
1,5 mg/kg administrat prin perfuzie i.v. în timp de 30 minute,cu 30 minute înainte de intervenţia
chirurgicală, sau i.m.cu o oră înainte de intervenţia chirurgicală, într-o asociere.
Mod de administrare
Este recomandată administrarea pe cale intramusculară. Trebuie utilizată de câte ori este accesibilă.
Dacă administrarea intramusculară nu este posibilă, poate fi utilizată administrarea intravenoasă sub
forma de perfuzii discontinui: cantitatea de gentamicină care trebuie administrată este de 1 mg/ kg
diluată în soluţie salină izotonă sau în glucoză izotonă cu cel puţin 1 ml soluţie pentru 1 mg antibiotic
cum ar fi pentru un adult, aproximativ 100 până la 200 ml soluţie. Această perfuzie trebuie să dureze
30 până la 60 minute şi trebuie reluată:
- la fiecare 8 ore la pacienţii cu funcţie renală normală;
- la intervale mai lungi pentru pacienţii cu insuficienţă renală (a se vedea paragraful doze şi mod de
administrare).
S-a demonstrat că este posibil, ca folosind aceleaşi doze de aminoglicozide să se reducă numărul
administrărilor. Clasic, numarul injectărilor este de 3 pe zi, în special pentru dozele maxime, uneori de
două ori pe zi.Experienţa acumulată a evidenţiat faptul că în general numărul de injectări poate fi de
două sau chiar una pe zi:
- doza zilnică poate fi administrată în o injecţie (i.m. sau perfuzie scurtă)
-la pacienţii cu vârsta sub 65 ani,
-la pacienţii cu funcţie renală normală,
-când durata tratamentului nu depăşeşte 10 zile,
-când nu există neutropenie,
-când nu sunt infecţii cu germeni Gram pozitivi,
-pentru infecţii cu germeni Gram–negativi, excluzând Pseudomonas şi Serratia;
4
- în alte cazuri, este cel mai des recomandată administrarea de două ori pe zi, exceptând cazurile cu
insuficienţă renală care necesită măsuri uzuale de menţinere.
Verificarea concentraţiei plasmatice este utilă în cazul în care tratamentul trebuie să depăşeasca 7-10
zile; o concentraţie reziduală mai mică de 2 μg/ ml demonstrează că schema de administrare selectată
este adaptată capacităţii de dializă a pacientului.
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la gentamicină sau oricare dintre excipienţii produsului, Hipersensibilitate la alte
aminoglicozide.
Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Precauţii pentru utilizare:
PAN-GENTAMICINA 80 mg/2 ml trebuie administrată cu atenţie la pacienţii cu disfuncţii vestibulare
sau cohleare.
Nefrotoxicitatea şi ototoxicitatea gentamicinei impune următoarele precauţii în utilizare:
- în caz de insuficienţă renală, se utilizează numai dacă este absolut necesar, făcându-se adaptarea
dozelor la clearance-ul creatinininei. Este necesară monitorizarea clinică a funcţiilor renale şi
auditive.; concentraţia serică de antibiotic trebuie monitorizată ori de câte ori este posibil pentru a
evita depăşirea pe o perioadă prelungită a pragului toxicităţii asupra sistemului cohleovestibular (10-
12 μg/ml);
- în cazul administrării anterioare de aminoglicozide.
Concentraţia plasmatică reziduală peste 2 μg/ml nu este recomandabilă:
- datorită farmacocineticii şi mecanismului ototoxicităţii şi nefrotoxicităţii, sunt interzise tratamentele
repetate şi/ sau prelungite, în special la pacienţii vârstnici;
- nu este permisă asocierea gentamicinei cu diuretice foarte active şi în general cu orice produs
ototoxic sau nefrotoxic.
Se recomandă precauţie la administrarea la pacienţii cu hipocalcemie.
Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom
miastenic sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conducerii neuromusculare. Acesta
poate fi evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.
În caz de obezitate importantă se recomandă o monitorizare atentă a concentraţiilor serice a
gentamicinei şi chiar o reducere a dozelor ar trebui luată în considerare.
Precauţii speciale referitoare la excipienţi
Se cunoaşte faptul că parahidroxibenzoaţii induc urticaria. Aceştia provoacă de obicei reacţii de
hipersensibilitate de tip întârziat (de exemplu dermatită de contact). Rareori apar reacţii de tip imediat,
cu urticarie şi bronhospasm.
La pacienţii susceptibili, în special la cei cu istoric de astm şi alergii, hidrogenosulfit de sodiu poate
produce reacţii de tip alergic, inclusiv semne de anafilaxie şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Gentamicina poate potenţa efectul curara, miorelaxantelor şi anestezicelor generale.
Trebuie evitată amestecarea gentamicinei în aceeaşi seringă cu alte medicamente, în special cu
antibiotice din familia beta-lactamidelor.
5
Anumite diuretice puternice (acidul etacrinic şi furosemidul) pot potenţa reacţiile adverse ale
gentamicinei, întrucât co-administrarea creşte concentraţia plasmatică şi tisulară a gentamiciniei.
Administrarea i.v. de diuretice poate mări riscul de afectare renală, auditivă şi vestibulară.
Trebuie evitată asocierea cu toxina botulinică, deoarece aminoglicozidele cresc riscul reacţiilor
adverse ale acesteia.
Se contraindică administrarea concomitentă a gentamicinei cu alte medicamente neurotoxice şi
nefrotoxice, în special cu amikacină, tobramicină, vancomicină, cefaloridină, viomicină, polimixină B,
netromicină, neomicină şi streptomicină.
Administrarea concomitentă cu amfotericin B, ciclosporină, cisplatin, clindamicină, piperacilină,
metoxifluran, foscarnet şi substanţe de contrast administrate i.v. sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară.
Penicilinele şi aminoglicozidele au acţiune sinergică. Deoarece sunt bine tolerate, administrarea
asociată a acestora poate fi benefică în infecţii severe. Totuşi, dacă penicilinele (de exemplu
ticarcilina) sunt administrate concomitent cu gentamicina şi pacienţii au afectată funcţia renală trebuie
asigurată o monitorizare atentă a eficacităţii gentamicinei.
Au fost raportate cazuri de creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale aminoglicozidelor în
administrarea concomitentă cu indometacin.
Administrarea concomitentă cu bifosfonaţi poate creşte riscul de apariţie a hipocalcemiei.
Administrarea concomitentă de organoplatine şi gentamicină sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară, în special la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă.
Probleme specifică a dezechilibrului INR
La pacienţii care utilizează antibiotice s-au raportat multe cazuri de creştere a activităţii
anticoagulantelor orale. Răspunsul infecţios sau inflamator, vârsta şi starea generală de
sănătate a pacientului par să reprezinte factori de risc. În aceste circumstanţe, pare să fie
dificilă diferenţierea între boala infecţioasă şi tratamentul pentru aceasta în ceea ce priveşte
apariţia unei valori anormale a INR (dezechilibru). Totuşi, anumite clase de antibiotice sunt
implicate mai mult: anumite fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi unele cefalosporine.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea acestui medicament nu este recomandată în cursul sarcinii datorită riscului potenţial de
ototoxicitate şi nefrotoxicitate la făt. Utilizarea poate fi făcută strict limitat în cazul unor infecţii
severe.
Au fost descrise câteva cazuri de afectare cohleovestibulare la nou-născut după administrare de
aminoglicozide în special streptomicină şi kanamicină iar în studiile pe animale s-a evidenţiat afectare
cohleară şi renală.
În cazul expunerii la acest medicament în cursul sarcinii, se recomandă evaluarea auzului şi a
funcţiilor renale la nou-născut.
Alăptarea
S-a raportat secreţia unei mici cantităţi de gentamicină în laptele matern. Riscul major este
reprezentat de o modificare a florei bacteriene a copilului. Este permisă alăptarea în cursul unui
tratament scurt (câteva zile) cu acest medicament dacă se evidenţiază faptul că funcţiile renale ale
mamei sunt normale. Dacă nou-născutul are tulburări digestive (candidoză digestivă, diaree), alăptarea
trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
În general, gentamicina nu afectează abilităţile psihofizice. În cazuri individuale, pot apărea modificări
tranzitorii ale echilibrului. Această stare poate apărea şi după întreruperea tratamentului, de aceea
pacientul trebuie avizat în acest sens.
4.8 Reacţii adverse
Pentru evaluarea reacţiilor adverse, sunt utilizate următoarele categorii de frecvenţă: foarte
frecvente
(1/10), frecvente (între 1/100 şi 1/10), mai puţin frecvente (între 1/1.000 şi 1/100), rare (între
1/10.000
şi 1/1.000), foarte rare (1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele
disponibile).
Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular şi auditiv şi renal, precum şi un efect
inhibitor asupra transmisiei neuromusculare. Riscul tulburărilor de auz şi renale creşte odată cu
persistenţa unei concentraţii plamatice de gentamicină de peste 2 µg/ml. Concentraţiile mari,
ocazionale nu produc astfel de afectări.
Foarte frecvente(1/10)
Tulburări acustice: au fost raportate cazuri de tulburări cohleovestibulare.
Acestea au fost prilejuite de administrarea unor doze excesive, tratament prelungit, afecţiune
renală preexistentă, tulburări hemodinamice sau administrarea în asociere cu medicamente
cunoscute ca fiind ototoxice.
Frecvente(între 1/100 şi <1/10)
Tulburări renale şi ale căilor urinare: au fost raportate cazuri de insuficienţă renală. De cele
mai multe ori, acestea au fost legate de administrarea unor doze excesive, tratament
prelungit, afecţiune
renală preexistentă, tulburări hemodinamice sau administrarea în asociere cu medicamente
cunoscute ca fiind nefrotoxice
Mai puţin frecvente (între1/1.000 şi 1/100)
Tulburări ale pielii: au fost descrise erupţii şi urticarie, care audispărut în urma întreruperii
tratamentului.
Tulburările vestibulare şi de auz nu sunt frecvente, dar sunt importante, şi, de obicei, sunt ireversibile.
Deteriorarea funcţiilor poate avea loc şi după terminarea tratamentului. Iniţial, apare afectarea
perceperii frecvenţelor înalte. Alterarea funcţiei auditive se poate determina prin audiometrie, înaintea
apariţiei semnelor clinice. Semnele iniţiale ale pierderii auzului includ tinitusul şi senzaţie de presiune
în urechi. Manifestările clinice ale tulburărilor vestibulare includ greaţă, vărsături, vertij, slăbiciune
sau nistagmus. Riscul este mai mare la pacienţii cu tulburări preexistente auditive şi vestibulare,
pacienţi cu afectarea funcţiei renale, pacienţi trataţi anterior cu alte medicamente ototoxice, la pacienţii
incorect hidrataţi, la pacienţii supuşi pentru o lungă perioadă tratamentului cu doze mari de
gentamicină.
7
Frecvenţa reacţiilor nefrotoxice este mai ridicată la bătrâni, femei, la pacienţii cu tulburări renale, la
pacienţii slab hidrataţi, la pacienţii cu sindrom nefrotic sau nefropatie diabetică şi la cei ce primesc alte
medicamente nefrotoxice. Tulburările au un caracter reversibil. Se manifestă prin creşterea
concentraţiei creatininemiei. Tulburările renale pot fi evitate prin hidratarea corectă a pacientului.
Gentamicina afectează rar transmisia neuromusculară (paralizie neuromusculară). Aceste efect apare
mai ales la administrarea intravenoasă rapidă sau la administrarea unor doze mari de gentamicină în
cavitatea pleurală sau peritoneală.
În cazuri extrem de rare, s-au raportat encefalopatie, convulsii, confuzie, letargie, depresie şi
halucinaţii.
Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului,
eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, anemie, proteinurie, reducerea valorilor hemoglobinei,
hipocalcemie, hipopotasemie, hipomagnezemie, cefalee, oboseală, parestezii, tulburării vizuale,
palpitaţii, creşterea valorilor ureei, creatininei, bilirubinei şi a activităţii transaminazelor.
Inconsecvent, au aparut cazuri de tulburări gasto-intestinale ca de exemplu greaţă, vărsături şi
stomatită. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei unei diareei persistente, datorate
suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).
La unii pacienţi pot apărea, de asemenea, şi alte reacţii adverse care nu sunt menţionate mai
sus.
Dacă observaţi orice alte reacţii adverse, discutaţi cu medicul dumneavoastră. Unele reacţii
adverse pot fi observate numai de către medicul dumneavoastră.
4.9 Supradozaj
Supradozarea poate produce deteriorarea ireversibilă a aparatului auditiv şi vestibular, afectarea
tranzitorie a funcţiei renale şi blocaj neuromuscular. Se recomandă monitorizarea atentă a pacientului,
în special a funcţiilor respiratorie, auditivă, vestibulară, a diurezei, a concentraţiei plasmatice de
gentamicină, uremia, creatininemia, calcemia, magnezemia şi potasemia. Trebuie menţinută hidratarea
corectă a pacientului. Blocajul neuromuscular poate fi redus prin administrarea parenterală a calciului
şi neostigminei. Hemodializa poate ajuta la îndepărtarea gentamicinei din corp, în special în caz de
insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice aminoglicozidice.
Codul ATC: J01GB03.
Concentraţia critică diferenţiază speciile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară şi pe acestea de
speciile rezistente:
Streptococci, enterococci: S ≤ 250 mg/l şi R> 500 mg/l
Alte bacterii : S ≤ 4 mg/l şi R> 8 mg/l
Prevalenţa rezistenţei dobândite la anumite specii de bacteriipoate varia în concordanţă cu situaţia
geografică şi climă. De aceea, în tratamentul infecţiilor severe, este necesară colectarea unor informaţii
suficiente privind prevalenţa pe plan local a rezistenţei..
Totuşi, aceste date pot oferi numai o idee aproximativă privind sensibilitatea tulpinilor bacteriene la
acest antibiotic.
În Franţa, se admite în general următorul spectru de activitate:
Categorii Indicele rezistenţei dobândite în Franţa (>
10%) -valori extreme
8
TULPINI SENSIBILE
Aerobi Gram-pozitivi
Corynebacterium
Listeria monocytogenes
Meti-S Staphilococcus
Meti-R* Staphilococcus
40-60%
Aerobi-Gram-negativi
Acinetobacter (în special Acinetobacter
baumannii)
Brahnamella catarrhalis
Campylobacter
Citrobacter freundii
Citrobacter koseri
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Francisella
Haemophilus influenzae
Klebsiella
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Salmonella
Serratia
Shigella
Yesinia
Altele
Bartonella
50-75%
40-70%
0-15%
0-10%
0-20%
5-40%
5-30%
TULPINI MODERAT SENSIBILE
(intermediar sensibile in vitro)
Aerobi Gram-negativi
Pasteurella
-------------------------------------------------------
TULPINI REZISTENTE
Aerobi Gram-pozitivi
Enterococci**
Nocardia asteroides
Streptococcus
Aerob Gram-negativi
Alcaligenes denitrificans
Bukjolderia
Flavobacterium sp.
Providencia stuartii
Stenotrophomonas maltophilia
Anaerobi
Strict anaerobice
Alte tulpini
Chlamidia
Mycoplasms
Rickettsies
* Frecvenţa rezistenţei la meticilină este de aproximativ 30 până la 50% pentru întregul grup de
stafilococi, în special în spitale.
9
**În unele indicaţii, gentamicina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente, mai mult în
special cu betalactami (septicemii, endocardite). Totuşi, sinergia este depăşită când sunt implicate
tulpini (streptococi, enterococi) cu un grad mare de rezistenţă la gentamicină (aceasta este pentru 5
până la 205 din tulpini).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
La pacienţi cu funcţie renală normală
Concentraţia maximă plasmatică este în medie aproximativ 4 μg /ml obţinută la 30-60 minute după
administrarea intramusculară a dozei echivalente la 1 mg gentamicină pe Kg greutate corporală.
Concentraţia plasmatică rămâne activă aproximativ 6 ore. Se pot injecta doze noi de câte 1mg/kg la
fiecare 8 ore fără a exista riscul deacumulare serică.
La pacienţi cu insuficienţă renală
Concentraţia plasmatică maximă este uşor mai mare iar timpul de persistenţă a concentraţiei
plasmatice are o durată mai mare. În funcţie de severitatea insuficienţei renale, reinjectarea a 1 mg/Kg-
greutate corporală va fi se va face la intervale mai mari de timp( a se vedea pct. Doze).
Timpul de înjumătăţire prin eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru gentamicină s-a raportat a fi puţin mai mare de 2 ore la
adulţii cu funcţii renale normale. Acesta este de 3,0-3,3 ore la copii mici şi 5,25-5,5 ore la nou-născuţi.
La pacienţii cu funcţie renală afectată, timpul de înjumătăţire este cu atât mai prelungit cu cât
insuficienţa renală este mai severă.
Difuziunea în lichidele şi ţesuturile organismului
După administrare parenterală, gentamicina se găseşte în majoritatea ţesuturilor organismului şi
lichidelor biologice.
Concentraţii terapeutice se găsesc în ser.
Concentraţiile în parenchimul renal sunt mult superioare concentraţiilor plasmatice.
Concentraţii de aproximativ 40% şi mai mult se găsesc în secreţiile bronşice, osul infectat, în lichidul
şi ţesuturile sinoviale, în tegumente, pleură, pericard, cavitatea peritoneală şi lichidul de ascită.
Gentamicina nu difuzează în prostată.
Gentamicina traversează placenta.
Există o difuziune redusă în lichidul cerebro-spinal şi de aceea tratamentul meningelor inflamate
necesită administrarea intratecală şi sistemică a antibioticului.
S-a raportat numai o mică cantitate de gentamicină în laptele matern.
Gentamicina difuzează prin membranele utilizate în hemodializă.
Legarea de proteinele plasmatice
La concentraţii terapeutice şi în condiţii fiziologice normale, legarea gentamicinei de proteinele
plasmatice de obicei este redusă, cu valori între 0% şi 3%.
Biotransformare
Gentamicina nu este transformată metabolic.
Excreţie
Gentamicina nu este metabolizată şi se excretă virtual nemodificată(în formă activă) în urină prin
filtrare glomerulară. Poate fi observată o uşoară reabsorbţie tubulară. La starea de echilibru, poate fi
recuperată o medie de 60% din doză în urină în cursul primelor 6 ore după administrare şi 85% după
24 ore.
Excreţia în urină descreşte paralel cu severitatea insuficienţei renale.
Totuşi, la pacenţii cu afectare renală care nu sunt anurici, concentraţia de gentamicină din mostrele de
urină recoltate la 12 până la 24 ore după injectare (8 până la 10 μg/ ml) sunt superioare valorii CMI
pentru tulpinile sensibile.
10
Clearance-ul renal scade în concordanţă cu afectarea renală, dar fără modificări semnificative în
raportul clearance renal al gentamicinei / clearance-ul creatininei, care rămâne între 60 şi 70%.
O cantitate mică de gentamicină apare în bilă; aceasta reflectă eliminarea redusă pe cale biliară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt date preclinice care să ofere celui care prescrie medicamentul informaţii suplimentare faţă de
cele deja incluse în celelalte secţiuni ale RCP.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
P-hidroxibenzoat de metil,
P-hidroxibenzoat de propil,
Hidrogenosulfit de sodiu
Soluţie, edetat disodic,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Trebuie evitată amestecarea gentamicinei în aceeaşi seringă cu alte medicamente, în special cu
antibiotice beta-lactamice.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole de sticlă incoloră a 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa
Administrarea intravenoasă se poate face sub formă de perfuzii discontinue: cantitatea de gentamicină
care trebuie administrată este de 1 mg/kg diluată în soluţie salină normală sau glucoză izotonă cu cel
puţin 1 ml soluţie pentru 1 mg antibiotic, cum ar fi pentru un adult: aproximativ 100 până la 200 ml
soluţie. Această perfuzie trebuie să dureze 30 până la 60 minute şi trebuie reluată .
Cantitatea nefolosită de produs rămasă în fiolă nu trebuie păstrată ci trebuie îndepărtată imediat.
7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Panpharma
Z.I. du Clairay-Luitré, 35133 Fougères,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8246/2006/01
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2012
