NOLICIN 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nolicin 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: galben portocaliu S (E110) 0,5 mg
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare portocalie, puţin biconvexe, cu un mic şanţ central pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Cistita acută la femei
- Cistita recurentă la femei
- Infecţia acută de tract urinar inferior la bărbaţi
- Prostatita bacteriană cronică
- Gonoree
- Profilaxia infecţiilor urinare recurente frecvente
Trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale de utilizare corectă a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Indicaţii Doze zilnice Durata tratamentului
Tratament
Cistita acută la femei 2 x 400 mg 3 - 7 zile
Cistita recurentă la femei 2 x 400 mg 7 - 14 zile
Infecţia acută de tract urinar inferior la
bărbaţi 2 x 400 mg 7 - 14 zile
2
Prostatită cronică bacteriană 2 x 400 mg 4 - 6 săptămâni sau mai mult
Gonoree* 2 x 400 mg
3 - 7 zile
Gastroenterita bacteriană 2 x 400 mg până la 5 zile
Infecţii recurente frecvente de tract
urinar 2 x 400 mg Până la 12 săptămâni
*In gonoree, poate fi administrată şi o doză unică de 2 - 3 comprimate.
Comprimatele pot fi administrate pe stomacul gol, cu puţin lichid sau în timpul mesei.
În timpul tratamentului trebuie menţinută o diureză normală.
Copii
Datorită lipsei datelor de siguranţă, Nolicin este contraindicat la copii și adolescenți (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Studiile asupra farmacocineticii nu au arătat modificări semnificative comparativ cu pacienţii mai
tineri, în afara prelungirii uşoare a timpului de înjumătăţire. În absenţa insuficienţei renale, nu este
necesară ajustarea dozei. Un număr limitat de studii clinice au arătat că Nolicin este bine tolerat.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Dozele de Nolicin vor fi reduse (intervalul dintre doze va fi dublat) dacă clearance-ul creatininei este
sub 0,33 ml/s (20 ml/min) şi/sau creatininemia peste 400 µmol/l (4,5 mg/100 ml).
Pacienţii sub hemodializă, cu diureză prezentă, vor primi de asemenea jumătate din doza recomandată
(reducerea dozei se va face prin dublarea intervalului dintre doze).
Pacienţii cu dializă peritoneală cronică (DPC) cu diureză prezentă vor primi aceeaşi doză ca şi cei cu
funcţie renală normală.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la norfloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Sarcină şi alăptare.
- Medicamentul nu va fi administrat la copii şi adolescenţi, datorită lipsei experienţei de utilizare
a medicamentului la aceste grupe de vârstă, precum şi datorită faptului că posibilitatea lezării
cartilajelor articulare de creştere nu poate fi exclusă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nolicin trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu tulburări ale SNC (în special celor cu epilepsie
şi alte afecţiuni care pot provoca convulsii).
În timpul tratamentului, pacienţii vor evita expunerea directă, excesivă la lumina solară. Dacă apare
fotosensibilitate, tratamentul va fi întrerupt.
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat
medicul oftalmolog.
3
Trebuie asigurată o hidratare adecvată a pacientului. În insuficienţa renală, dozele vor fi ajustate în
consecinţă.
În timpul tratamentului cu chinolone, au fost raportate cazuri izolate de tendinită sau chiar de ruptură
de tendon. Dacă apare durere la nivelul tendoanelor şi/sau la primele semne de tendinită, se recomandă
întreruperea tratamentului. În timpul tratamentului şi în perioada imediat următoare, pacienţii vor evita
activitatea fizică excesivă.
Aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând norfloxacina, a fost raportată colita
pseudomembranoasă, cu forme uşoare până la forme cu risc vital. De aceea este important diagnosticul
diferenţial la pacienţii cu diaree apărută după administrarea unor medicamente antibacteriene. Studiile
au arătat că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă cauza principală a colitei asociate
utilizării antibioticelor.
Dacă se suspectează sau se confirmă colita asociată cu Clostridium difficile, orice antibiotic neutilizat
în mod specific împotriva C. difficile trebuie întrerupt. În funcţie de necesitatea clinică, este necesară
păstrarea echilibrului hidroelectrolitic, administrarea de suplimente proteice, tratamentul antibiotic
contra C. difficile şi consult chirurgical.
Se recomandă precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând norfloxacina, la pacienţii cu risc
crescut de prelungire a intervalului QT, de exemplu:
- în cazul sindromului congenital de QT prelungit;
- utilizare concomitentă a medicamentelor cu potenţial cunoscut de prelungire a intervalului QT
(de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagnezemie);
boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct de miocard, bradicardie).
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Prin
urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv norfloxacină, la
aceste grupe de populație. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, 4.8, 4.9).
Colorantul galben portocaliu S (E 110) poate determina reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Norfloxacina, utilizată concomitent cu teofilina sau ciclosporina, determină creşterea nivelului
concentraţiei plasmatice ale acestora, de aceea se recomadă determinarea concentraţiilor lor
plasmatice.
Administrarea concomitentă de norfloxacină şi anticoagulante orale (warfarină) determină creşterea
efectului lor terapeutic.
Laptele şi iaurtul (lactatele lichide), antiacidele şi sucralfatul reduc absorbţia Nolicin. Pacienţii vor lua
Nolicin cu o oră înainte sau la 2 ore după ingestia produselor lactate.
Dacă norfloxacina este utilizată concomitent cu alte medicamente care conţin fier, aluminiu, bismut,
magneziu, calciu sau zinc, se formează complexe mari (chinolonă-metal), care nu sunt absorbite.
Pacienţii vor lua antiacide, sucralfat şi medicamente care conţin aceste elemente, la interval de două ore
după administrarea Nolicin.
Administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită sau ruptură
de tendon.
De asemenea, la administrarea concomitentă cu norfloxacina, a fost raportată creşterea efectului
medicamentelor antidiabetice (sulfoniluree).
Utilizarea concomitentă de norfloxacină şi nitrofurantoin determină reducerea efectelor ambelor
medicamente.
4
Similar altor fluorochinolone, norfloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii în tratament cu
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III,
antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului la femei gravide sau care alăptează.
Sarcina
De aceea medicamentul nu este recomandat în timpul sarcinii.
Alăptarea
În timpul tratamentului, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nolicin prezintă efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje.
În cazuri rare, chinolonele pot provoca convulsii, de aceea nu trebuie administrate pacienţilor cu istoric
de convulsii.
Reacţiile adverse ale Nolicin, ca ameţeala şi cefaleea, apar foarte rar, dar pot reduce starea de alertă, în
special la pacienţii care iau Nolicin împreună cu alcool.
Medicii şi farmaciştii trebuie să atenţioneze pacienţii să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje
sau să efectueze orice altă activitate cu potenţial periculos, până nu se stabileşte răspunsul la tratament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
-reacţii adverse foarte frecvente (≥1/10);
-reacţii adverse frecvente (≥1/100 şi <1/10);
-reacţii adverse mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
-reacţii adverse rare (≥1/10000 şi <1/1000);
-reacţii adverse foarte rare (<1/10000);
-reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile);
Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice eozinofilie,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar recţii alergice
(urticarie, erupţii
tranzitorii, prurit,
reacţie anafilactică),
reacţii cutanate
severe
Tulburări
psihice confuzie, iritabilitate,
frică, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului durere de cap,
ameţeli, depresie fatigabilitate somnolenţă, agitaţie
5
nervos
Tulburări
acustice şi
vestibulare tinitus
Tulburări
cardiace aritmie
ventriculară şi
torsada
vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienţii cu
factori de risc de
prelungire a
intervalului QT),
prelungire a
intervalului QT
evidenţiat prin
ECG (vezi pct.
4.4 şi 4.9)
Tulburări
gastro-
intestinale greaţă anorexie, diaree
colită
pseudomembranoasă
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv tendinită sau ruptură
de tendon, de obicei
în asociere cu alţi
factori nocivi
Investigaţii
diagnostice creşterea
transaminazelor,
fosfatazei
alcaline şi lactat
dehidrogenazei
(LDH) creşterea
uremiei şi
creatininemiei
şi scăderea
hematocritului
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate produce mai ales greaţă, vărsături, diaree, iar, în cazuri severe, de asemenea,
ameţeli, oboseală, confuzie şi convulsii.
În cazul supradozajului, trebuie instituit tratament simptomatic şi monitorizare ECG, datorită riscului
de prelungire a intervalului QT.
Hidratarea adecvată prezintă o mare importanţă pentru menţinerea unei diureze normale.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: fluorochinolone, codul ATC: J01MA06
Mecanism de acţiune
Norfloxacina este un excelent antiseptic urinar. Nu este utilizată în infecţiile sistemice. Acţionează
asupra microorganismelor aerobe gram-negative şi asupra unor microorganisme gram-pozitive.
Eficacitatea antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu.
Activitatea norfloxacinei se bazează pe prevenirea sintezei ADN din celula bacteriană. Efectul
principal este inhibiţia ADN-girazei (topoizomeraza II). Cercetările actuale au arătat că giraza rupe
lanţul ADN, după care se formează un complex între lanţurile rupte de ADN, chinolone şi girază.
Complexul astfel format previne superspiralarea lanţului ADN şi formarea caracteristicilor sale
spaţiale. Astfel, ADN-ul nu poate funcţiona adecvat. În etapa următoare, ADN-ul este degradat în
fragmente mai mici. Efectul antimicrobian al chinolonelor este atribuit în mai mare măsură formării
acestor complexe, decât simplei inhibiţii a girazei.
Relaţia PK/PD
Eficacitatea terapeutică este dependentă în principal de Cmax (concentraţie plasmatică maximă): CMI
(concentraţie inhibitorie minimă), raportul dintre patogen şi ASC (aria de sub curba concentraţie, în
funcţie de timp).
Mecanismul de rezistenţă
Mecanismul major de rezistenţă la chinolone, inclusiv la norfloxacină, este prin mutaţii ale genelor
care codifică ADN giraza şi topoizomeraza IV, enzimele ţintă ale acţiunii chinolonelor. Mecanismele
adiţionale includ mutaţii ale proteinelor de membrană celulară, care modifică permeabilitatea mebranei
şi acţiunea pompelor de eflux.
Nu există rezistenţă încrucişată între norfloxacină şi substanţe active fără structură similară, cum sunt
penicilinele, cefalosporinele, tetraciclinele, macrolideles, aminociclitoli şi sulfonamidele, 2, 4
diaminopirimidinele sau ascoieri ale acestora (de exemplu, cotrimoxazol).
Valori de separare
Valorile clinice EUCAST ale CMI, de separare a patogenilor susceptibili (S) de cei rezistenţi (R) sunt:
Entero-bacteriacee S 1 mcg/ml
Pentru Neisseria gonorrhoeae aşi alte specii, valorile CMI nu sunt precizate.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii anume, de aceea sunt
necesare informaţii locale asupra rezistenţei, în special când trebuie tratate infeecţii severe. Informaţiile
de mai jos reprezintă un ghid aproximativ asupra probabilităţii sensibilităţii micro-organismelor la
norfloxacină.
Specii frecvent susceptibile:
Aerobi Gram-negativi:
Aeromonas hydrophilia
Proteus vulgaris
7
Providencia rettgeri
Salmonella spp.
Shigella spp.
Specii pentru care apariţia rezistenţei ar constitui o problemă:
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producătoare de penicilinază)
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus saprophyticus
Streptococcus agalactiae
Aerobi Gram-negativi:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Norfloxacina este rapid absorbită din tractul gastrointestinal. La voluntarii sănătoşi, concentraţiile
maxime plasmatice apar în 1-2 ore după administrare orală. Absorbţia din tractul gastrointestinal este
incompletă şi reprezintă 30-40% din doza orală administrată.
Concentraţia stabilă apare după 2 zile.
Distribuţie
Aproximativ 15% din norfloxacină este legată de proteinele plasmatice. Gradul scăzut de legare de
proteinele plasmatice permite o penetrare bună şi rapidă în ţesuturile şi fluidele organismului.
În continuare sunt prezentate concentraţiile norfloxacinei în diferite ţesuturi:
Ţesut sau fluid Concentraţie
Parenchimul renal 7,3 µg/g
Prostată 2,5 µg/g
Peretele vezicii urinare 3,0 µg/g
Fluidul seminal 2,7 µg/ml
Testicule 1,6 µg/g
Uter/cervix 3,0 µg/g
Ovare 1,9 µg/g
Vagin 4,3 µg/g
Bilă 6,9 µg/ml
Norfloxacina administrată oral (50 mg/kg) trece bariera placentară, iar concentraţiile în ţesuturile fetale
reprezintă aproximativ 10% din concentraţia plasmatică maternă.
Doza de 400 mg, administrată de două ori/zi produce concentraţii la nivel renal de 3,9 până la 16,2
µg/g, care depăşeşc semnificativ concentraţiile plasmatice (de 100-300 ori). Concentraţiile maxime
8
urinare după o doză de 400 mg se observă după 2 ore şi sunt de aproximativ 478 mg/l; concentraţiile
din prostată (0,7-4,7 µg/g) sunt mai mici, dar şi acestea depăşesc concentraţiile plasmatice.
Concentraţiile norfloxacinei în bilă şi ductul biliar primar sunt de 0,15-4,5 µg/g şi, respectiv 0,4-4
µg/g, fiind de 3-7 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţii mari se regăsesc şi în ficat.
După administrarea unei doze unice de 400 mg, concentraţiile din vagin şi uter sunt de 2-3 ori mai mari
decât cele plasmatice. Concentraţiile din spută, amigdale, ovare şi peretele veziculei biliare sunt
similare sau uşor mai scăzute decât concentraţiile plasmatice.
Concentraţiile maxime ale norfloxacinei în urină sunt de aproximativ 100 ori mai mari decât CMI
90
pentru majoritatea patogenilor cauzatori ai infecţiilor de tract urinar. Similar, concentraţiile din fecale
depăşesc semnificativ valorile CMI
90 pentru numeroşi patogeni intestinali.
Metabolizare
În organismul animalelor de laborator şi cel uman, norfloxacina este metabolizată numai într-o măsură
limitată. La om, 80% din norfloxacină este eliminată în formă nemodificată. Norfloxacina este
metabolizată în ficat, prin acţiunea pe atomul de azot din lanţul piperazinic. Metabolitul principal este
un oxoderivat. Alţi metaboliţi, ca derivaţii amino-, acetil-, formil- şi 2-aminoetilamino din inelul
chinolonic apar în cantităţi mai mici.
Eliminare
Norfloxacina este eliminată prin urină, bilă şi fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de 3-4 ore.
La 24 ore după administrarea unei doze orale de 100-800 mg, 33 până la 39% din doza administrată
este excretată prin urină. La doze mai mari (1600 mg), 47,8% din doză este excretată prin urină, 5-8%
sub formă de metaboliţi.
Norfloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară.
Într-o măsură mai mică, norfloxacina este de asemenea excretată în bilă (2-3%).
Peste 30% din doza orală este excretată în fecale.
În caz de insuficienţă renală, modificările farmacocineticii norfloxacinei depind de gradul disfuncţiei.
Cu toate modificările farmacocinetice (timp prelungit de atingere a concentraţiilor plasmatice maxime,
timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit şi excreţie prelungită), concentraţiile
norfloxacinei în tractul urinar sunt mari, ceea ce permite un tratament eficient al infecţiilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
La utilizarea îndelungată a norfloxacinei la animalele tinere, s-au observat leziuni la nivelul cartilajelor
articulare.
La doze mari de norfloxacină şi pH de 6 sau mai mare, la şobolani şi câini a apărut cristaluria.
În studiile la animale nu au apărut efecte teratogenice, mutagenice sau carcinogenice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Povidonă
Amidonglicolat de sodiu tip A
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
9
Film
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Galben portocaliu S (E110)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d.d. Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7701/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nolicin 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine norfloxacină 400 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: galben portocaliu S (E110) 0,5 mg
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare portocalie, puţin biconvexe, cu un mic şanţ central pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Cistita acută la femei
- Cistita recurentă la femei
- Infecţia acută de tract urinar inferior la bărbaţi
- Prostatita bacteriană cronică
- Gonoree
- Profilaxia infecţiilor urinare recurente frecvente
Trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale de utilizare corectă a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Indicaţii Doze zilnice Durata tratamentului
Tratament
Cistita acută la femei 2 x 400 mg 3 - 7 zile
Cistita recurentă la femei 2 x 400 mg 7 - 14 zile
Infecţia acută de tract urinar inferior la
bărbaţi 2 x 400 mg 7 - 14 zile
2
Prostatită cronică bacteriană 2 x 400 mg 4 - 6 săptămâni sau mai mult
Gonoree* 2 x 400 mg
3 - 7 zile
Gastroenterita bacteriană 2 x 400 mg până la 5 zile
Infecţii recurente frecvente de tract
urinar 2 x 400 mg Până la 12 săptămâni
*In gonoree, poate fi administrată şi o doză unică de 2 - 3 comprimate.
Comprimatele pot fi administrate pe stomacul gol, cu puţin lichid sau în timpul mesei.
În timpul tratamentului trebuie menţinută o diureză normală.
Copii
Datorită lipsei datelor de siguranţă, Nolicin este contraindicat la copii și adolescenți (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Studiile asupra farmacocineticii nu au arătat modificări semnificative comparativ cu pacienţii mai
tineri, în afara prelungirii uşoare a timpului de înjumătăţire. În absenţa insuficienţei renale, nu este
necesară ajustarea dozei. Un număr limitat de studii clinice au arătat că Nolicin este bine tolerat.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Dozele de Nolicin vor fi reduse (intervalul dintre doze va fi dublat) dacă clearance-ul creatininei este
sub 0,33 ml/s (20 ml/min) şi/sau creatininemia peste 400 µmol/l (4,5 mg/100 ml).
Pacienţii sub hemodializă, cu diureză prezentă, vor primi de asemenea jumătate din doza recomandată
(reducerea dozei se va face prin dublarea intervalului dintre doze).
Pacienţii cu dializă peritoneală cronică (DPC) cu diureză prezentă vor primi aceeaşi doză ca şi cei cu
funcţie renală normală.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la norfloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Sarcină şi alăptare.
- Medicamentul nu va fi administrat la copii şi adolescenţi, datorită lipsei experienţei de utilizare
a medicamentului la aceste grupe de vârstă, precum şi datorită faptului că posibilitatea lezării
cartilajelor articulare de creştere nu poate fi exclusă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nolicin trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu tulburări ale SNC (în special celor cu epilepsie
şi alte afecţiuni care pot provoca convulsii).
În timpul tratamentului, pacienţii vor evita expunerea directă, excesivă la lumina solară. Dacă apare
fotosensibilitate, tratamentul va fi întrerupt.
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat
medicul oftalmolog.
3
Trebuie asigurată o hidratare adecvată a pacientului. În insuficienţa renală, dozele vor fi ajustate în
consecinţă.
În timpul tratamentului cu chinolone, au fost raportate cazuri izolate de tendinită sau chiar de ruptură
de tendon. Dacă apare durere la nivelul tendoanelor şi/sau la primele semne de tendinită, se recomandă
întreruperea tratamentului. În timpul tratamentului şi în perioada imediat următoare, pacienţii vor evita
activitatea fizică excesivă.
Aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând norfloxacina, a fost raportată colita
pseudomembranoasă, cu forme uşoare până la forme cu risc vital. De aceea este important diagnosticul
diferenţial la pacienţii cu diaree apărută după administrarea unor medicamente antibacteriene. Studiile
au arătat că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă cauza principală a colitei asociate
utilizării antibioticelor.
Dacă se suspectează sau se confirmă colita asociată cu Clostridium difficile, orice antibiotic neutilizat
în mod specific împotriva C. difficile trebuie întrerupt. În funcţie de necesitatea clinică, este necesară
păstrarea echilibrului hidroelectrolitic, administrarea de suplimente proteice, tratamentul antibiotic
contra C. difficile şi consult chirurgical.
Se recomandă precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând norfloxacina, la pacienţii cu risc
crescut de prelungire a intervalului QT, de exemplu:
- în cazul sindromului congenital de QT prelungit;
- utilizare concomitentă a medicamentelor cu potenţial cunoscut de prelungire a intervalului QT
(de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice);
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagnezemie);
boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct de miocard, bradicardie).
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Prin
urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv norfloxacină, la
aceste grupe de populație. (Vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, 4.8, 4.9).
Colorantul galben portocaliu S (E 110) poate determina reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Norfloxacina, utilizată concomitent cu teofilina sau ciclosporina, determină creşterea nivelului
concentraţiei plasmatice ale acestora, de aceea se recomadă determinarea concentraţiilor lor
plasmatice.
Administrarea concomitentă de norfloxacină şi anticoagulante orale (warfarină) determină creşterea
efectului lor terapeutic.
Laptele şi iaurtul (lactatele lichide), antiacidele şi sucralfatul reduc absorbţia Nolicin. Pacienţii vor lua
Nolicin cu o oră înainte sau la 2 ore după ingestia produselor lactate.
Dacă norfloxacina este utilizată concomitent cu alte medicamente care conţin fier, aluminiu, bismut,
magneziu, calciu sau zinc, se formează complexe mari (chinolonă-metal), care nu sunt absorbite.
Pacienţii vor lua antiacide, sucralfat şi medicamente care conţin aceste elemente, la interval de două ore
după administrarea Nolicin.
Administrarea concomitentă de chinolone şi corticosteroizi poate creşte riscul de tendinită sau ruptură
de tendon.
De asemenea, la administrarea concomitentă cu norfloxacina, a fost raportată creşterea efectului
medicamentelor antidiabetice (sulfoniluree).
Utilizarea concomitentă de norfloxacină şi nitrofurantoin determină reducerea efectelor ambelor
medicamente.
4
Similar altor fluorochinolone, norfloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii în tratament cu
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmice de clasa IA şi III,
antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa administrării medicamentului la femei gravide sau care alăptează.
Sarcina
De aceea medicamentul nu este recomandat în timpul sarcinii.
Alăptarea
În timpul tratamentului, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nolicin prezintă efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje.
În cazuri rare, chinolonele pot provoca convulsii, de aceea nu trebuie administrate pacienţilor cu istoric
de convulsii.
Reacţiile adverse ale Nolicin, ca ameţeala şi cefaleea, apar foarte rar, dar pot reduce starea de alertă, în
special la pacienţii care iau Nolicin împreună cu alcool.
Medicii şi farmaciştii trebuie să atenţioneze pacienţii să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje
sau să efectueze orice altă activitate cu potenţial periculos, până nu se stabileşte răspunsul la tratament.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
-reacţii adverse foarte frecvente (≥1/10);
-reacţii adverse frecvente (≥1/100 şi <1/10);
-reacţii adverse mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
-reacţii adverse rare (≥1/10000 şi <1/1000);
-reacţii adverse foarte rare (<1/10000);
-reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile);
Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice eozinofilie,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar recţii alergice
(urticarie, erupţii
tranzitorii, prurit,
reacţie anafilactică),
reacţii cutanate
severe
Tulburări
psihice confuzie, iritabilitate,
frică, halucinaţii
Tulburări ale
sistemului durere de cap,
ameţeli, depresie fatigabilitate somnolenţă, agitaţie
5
nervos
Tulburări
acustice şi
vestibulare tinitus
Tulburări
cardiace aritmie
ventriculară şi
torsada
vârfurilor
(raportată
predominant la
pacienţii cu
factori de risc de
prelungire a
intervalului QT),
prelungire a
intervalului QT
evidenţiat prin
ECG (vezi pct.
4.4 şi 4.9)
Tulburări
gastro-
intestinale greaţă anorexie, diaree
colită
pseudomembranoasă
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv tendinită sau ruptură
de tendon, de obicei
în asociere cu alţi
factori nocivi
Investigaţii
diagnostice creşterea
transaminazelor,
fosfatazei
alcaline şi lactat
dehidrogenazei
(LDH) creşterea
uremiei şi
creatininemiei
şi scăderea
hematocritului
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate produce mai ales greaţă, vărsături, diaree, iar, în cazuri severe, de asemenea,
ameţeli, oboseală, confuzie şi convulsii.
În cazul supradozajului, trebuie instituit tratament simptomatic şi monitorizare ECG, datorită riscului
de prelungire a intervalului QT.
Hidratarea adecvată prezintă o mare importanţă pentru menţinerea unei diureze normale.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: fluorochinolone, codul ATC: J01MA06
Mecanism de acţiune
Norfloxacina este un excelent antiseptic urinar. Nu este utilizată în infecţiile sistemice. Acţionează
asupra microorganismelor aerobe gram-negative şi asupra unor microorganisme gram-pozitive.
Eficacitatea antimicrobiană este redusă la un pH scăzut şi la concentraţii mari de ioni de magneziu.
Activitatea norfloxacinei se bazează pe prevenirea sintezei ADN din celula bacteriană. Efectul
principal este inhibiţia ADN-girazei (topoizomeraza II). Cercetările actuale au arătat că giraza rupe
lanţul ADN, după care se formează un complex între lanţurile rupte de ADN, chinolone şi girază.
Complexul astfel format previne superspiralarea lanţului ADN şi formarea caracteristicilor sale
spaţiale. Astfel, ADN-ul nu poate funcţiona adecvat. În etapa următoare, ADN-ul este degradat în
fragmente mai mici. Efectul antimicrobian al chinolonelor este atribuit în mai mare măsură formării
acestor complexe, decât simplei inhibiţii a girazei.
Relaţia PK/PD
Eficacitatea terapeutică este dependentă în principal de Cmax (concentraţie plasmatică maximă): CMI
(concentraţie inhibitorie minimă), raportul dintre patogen şi ASC (aria de sub curba concentraţie, în
funcţie de timp).
Mecanismul de rezistenţă
Mecanismul major de rezistenţă la chinolone, inclusiv la norfloxacină, este prin mutaţii ale genelor
care codifică ADN giraza şi topoizomeraza IV, enzimele ţintă ale acţiunii chinolonelor. Mecanismele
adiţionale includ mutaţii ale proteinelor de membrană celulară, care modifică permeabilitatea mebranei
şi acţiunea pompelor de eflux.
Nu există rezistenţă încrucişată între norfloxacină şi substanţe active fără structură similară, cum sunt
penicilinele, cefalosporinele, tetraciclinele, macrolideles, aminociclitoli şi sulfonamidele, 2, 4
diaminopirimidinele sau ascoieri ale acestora (de exemplu, cotrimoxazol).
Valori de separare
Valorile clinice EUCAST ale CMI, de separare a patogenilor susceptibili (S) de cei rezistenţi (R) sunt:
Entero-bacteriacee S 1 mcg/ml
Pentru Neisseria gonorrhoeae aşi alte specii, valorile CMI nu sunt precizate.
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii anume, de aceea sunt
necesare informaţii locale asupra rezistenţei, în special când trebuie tratate infeecţii severe. Informaţiile
de mai jos reprezintă un ghid aproximativ asupra probabilităţii sensibilităţii micro-organismelor la
norfloxacină.
Specii frecvent susceptibile:
Aerobi Gram-negativi:
Aeromonas hydrophilia
Proteus vulgaris
7
Providencia rettgeri
Salmonella spp.
Shigella spp.
Specii pentru care apariţia rezistenţei ar constitui o problemă:
Aerobi Gram-pozitivi:
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producătoare de penicilinază)
Staphylococcus epidermidis
Staphylococcus saprophyticus
Streptococcus agalactiae
Aerobi Gram-negativi:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Proteus mirabilis
Providencia stuartii
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Norfloxacina este rapid absorbită din tractul gastrointestinal. La voluntarii sănătoşi, concentraţiile
maxime plasmatice apar în 1-2 ore după administrare orală. Absorbţia din tractul gastrointestinal este
incompletă şi reprezintă 30-40% din doza orală administrată.
Concentraţia stabilă apare după 2 zile.
Distribuţie
Aproximativ 15% din norfloxacină este legată de proteinele plasmatice. Gradul scăzut de legare de
proteinele plasmatice permite o penetrare bună şi rapidă în ţesuturile şi fluidele organismului.
În continuare sunt prezentate concentraţiile norfloxacinei în diferite ţesuturi:
Ţesut sau fluid Concentraţie
Parenchimul renal 7,3 µg/g
Prostată 2,5 µg/g
Peretele vezicii urinare 3,0 µg/g
Fluidul seminal 2,7 µg/ml
Testicule 1,6 µg/g
Uter/cervix 3,0 µg/g
Ovare 1,9 µg/g
Vagin 4,3 µg/g
Bilă 6,9 µg/ml
Norfloxacina administrată oral (50 mg/kg) trece bariera placentară, iar concentraţiile în ţesuturile fetale
reprezintă aproximativ 10% din concentraţia plasmatică maternă.
Doza de 400 mg, administrată de două ori/zi produce concentraţii la nivel renal de 3,9 până la 16,2
µg/g, care depăşeşc semnificativ concentraţiile plasmatice (de 100-300 ori). Concentraţiile maxime
8
urinare după o doză de 400 mg se observă după 2 ore şi sunt de aproximativ 478 mg/l; concentraţiile
din prostată (0,7-4,7 µg/g) sunt mai mici, dar şi acestea depăşesc concentraţiile plasmatice.
Concentraţiile norfloxacinei în bilă şi ductul biliar primar sunt de 0,15-4,5 µg/g şi, respectiv 0,4-4
µg/g, fiind de 3-7 ori mai mari decât cele plasmatice. Concentraţii mari se regăsesc şi în ficat.
După administrarea unei doze unice de 400 mg, concentraţiile din vagin şi uter sunt de 2-3 ori mai mari
decât cele plasmatice. Concentraţiile din spută, amigdale, ovare şi peretele veziculei biliare sunt
similare sau uşor mai scăzute decât concentraţiile plasmatice.
Concentraţiile maxime ale norfloxacinei în urină sunt de aproximativ 100 ori mai mari decât CMI
90
pentru majoritatea patogenilor cauzatori ai infecţiilor de tract urinar. Similar, concentraţiile din fecale
depăşesc semnificativ valorile CMI
90 pentru numeroşi patogeni intestinali.
Metabolizare
În organismul animalelor de laborator şi cel uman, norfloxacina este metabolizată numai într-o măsură
limitată. La om, 80% din norfloxacină este eliminată în formă nemodificată. Norfloxacina este
metabolizată în ficat, prin acţiunea pe atomul de azot din lanţul piperazinic. Metabolitul principal este
un oxoderivat. Alţi metaboliţi, ca derivaţii amino-, acetil-, formil- şi 2-aminoetilamino din inelul
chinolonic apar în cantităţi mai mici.
Eliminare
Norfloxacina este eliminată prin urină, bilă şi fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de 3-4 ore.
La 24 ore după administrarea unei doze orale de 100-800 mg, 33 până la 39% din doza administrată
este excretată prin urină. La doze mai mari (1600 mg), 47,8% din doză este excretată prin urină, 5-8%
sub formă de metaboliţi.
Norfloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară.
Într-o măsură mai mică, norfloxacina este de asemenea excretată în bilă (2-3%).
Peste 30% din doza orală este excretată în fecale.
În caz de insuficienţă renală, modificările farmacocineticii norfloxacinei depind de gradul disfuncţiei.
Cu toate modificările farmacocinetice (timp prelungit de atingere a concentraţiilor plasmatice maxime,
timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungit şi excreţie prelungită), concentraţiile
norfloxacinei în tractul urinar sunt mari, ceea ce permite un tratament eficient al infecţiilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
La utilizarea îndelungată a norfloxacinei la animalele tinere, s-au observat leziuni la nivelul cartilajelor
articulare.
La doze mari de norfloxacină şi pH de 6 sau mai mare, la şobolani şi câini a apărut cristaluria.
În studiile la animale nu au apărut efecte teratogenice, mutagenice sau carcinogenice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Povidonă
Amidonglicolat de sodiu tip A
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
9
Film
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Galben portocaliu S (E110)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d.d. Novo mesto,
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7701/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
