TICLODIN 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TICLODIN 250 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de ticlopidină 250 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte, având gravat pe una din fețe “Tc 250”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Profilaxia complicaţiilor trombotice arteriale - accident vascular cerebral, infarct miocardic acut, moartea
subită cardiacă - la pacienții cu ateroscleroză și accidente ischemice în antecedente. Deoarece folosirea
ticlopidinei a fost asociată cu un risc de afecţiuni hematologice care pun viaţa în pericol, cum sunt: purpură
trombotică trombocitopenică, neutropenie sau agranulocitoză, utilizarea trebuie rezervată pacienţilor cu
hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, sau care nu au răspuns la tratament cu acesta.
Profilaxia accidentelor ischemice majore, îndeosebi coronariene, la pacienţii cu arteriopatie obliterantă
cronică a membrelor inferioare, în stadiu de claudicaţie intermitentă.
Profilaxia trombozelor repetate la nivelul abordului arterio-venos la pacienţii hemodializaţi cronic.
Profilaxia trombozei subacute a endoprotezei coronariene (stent).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Doza uzuală este de 1 comprimat (250 mg) de 2 ori pe zi, la sfârșitul mesei.
În endoproteza coronariană tratamentul se începe cu o zi înainte sau în ziua intervenţiei şi se continuă 4-6
săptămâni; se asociază cu acid acetilsalicilic 100-300 mg pe zi.
Vârstnici: pot fi administrate dozele indicate la adulţi.
Copii: nu este indicată administrarea la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Diateze hemoragice; leziuni organice cu potenţial hemoragic, cum sunt: ulcer gastric şi duodenal activ,
accident vascular cerebral hemoragic acut.
Leucopenie, trombocitopenie sau agranulocitoză în antecedente.
Boli ale sângelui implicând un timp prelungit de sângerare.
2
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ticlopidina poate provoca tulburări hematologice (îndeosebi ale seriei leucocitare) sau hemoragii, care apar
în majoritate în primele 3 luni de tratament. Anumite cazuri (neutropenie severă, agranulocitoză) pot fi
grave, uneori cu evoluţie letală.
Evoluţia gravă a tulburărilor hematologice şi a accidentelor hemoragice este determinată de:
- nerespectarea măsurilor de supraveghere clinice şi biologice, precum şi diagnosticarea şi
instituirea întârziată a măsurilor terapeutice;
- asocierea cu anticoagulante sau cu antiagregante plachetare, cum sunt acidul acetilsalicilic şi
antiinflamatoarele nesteroidiene (cu excepția endoprotezei coronariene, pentru care se recomandă asocierea
cu acidul acetilsalicilic, timp de o lună după intervenţia chirurgicală).
La începutul tratamentului cu ticlopidină, apoi la intervale de 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni, este
necesar controlul hemogramei. Dacă tratamentul se întrerupe în timpul primelor 3 luni, în următoarele 2
săptămâni trebuie efectuată numărătoarea polimorfonuclearelor neutrofile şi a trombocitelor.
În caz de neutropenie (< 1500 neutrofile/mm
3) sau de trombocitopenie (<100000 trombocite/mm3), este
necesară întreruperea administrării şi supravegherea elementelor figurate sanguine, până la revenirea la
valorile normale.
Pacienţii trataţi cu ticlopidină trebuie atenţionaţi că apariţia febrei, anginei sau ulceraţiilor bucale impune
informarea imediată a medicului. Se efectuează hemograma, pe baza căreia se va decide întreruperea sau
continuarea tratamentului.
Tratamentul cu ticlopidină se întrerupe cu cel puţin o săptămână înaintea intervențiilor chirurgicale. În caz de
urgenţe chirurgicale, pentru a minimaliza riscul hemoragic, se pot utiliza următoarele medicamente, singure
sau în asociere: metilprednisolon 0,5 - 1 mg/kg intravenos, repetat la nevoie, desmopresină 0,2 - 0,4 μg/kg în
perfuzie intravenoasă sau/ şi trombocite proaspete, sub formă de concentrat.
Ticlopidina trebuie administrată cu prudenţă la pacienții cu insuficienţă hepatică. În cazul apariţiei hepatitei
sau icterului este necesară întreruperea tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea ticlopidinei cu următoarele medicamente nu este recomandabilă:
- alte antiagregante plachetare (de ex. acid acetilsalicilic, antiinflamatorii nesteroidiene), datorită
creşterii riscului hemoragic, prin efect sinergic; în cazul în care asocierea nu poate fi evitată este
necesară supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timpul de sângerare); pentru
endoproteza coronariană, ticlopidina se poate asocia cu acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.2 şi 4.4);
- anticoagulante orale şi heparină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul în care asocierea
este absolut necesară, se impune supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timp de
sângerare şi teste de coagulare).
Asocierea cu următoarele medicamente obligă la prudenţă:
- teofilină și aminofilină, deoarece prin scăderea clearance-ului plasmatic al teofilinei, ticlopidina
creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; este necesară supraveghere clinică
şi, eventual, dozarea teofilinei în sânge, precum şi ajustarea dozei de teofilină în timpul şi după
întreruperea tratamentului cu antiagregantul plachetar;
- pentoxifilină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul asocierii sunt necesare supraveghere
clinică şi controlarea frecventă a timpului de sângerare;
- digoxină (coadministrarea ticlopidinei cu digoxină conduce la o ușoară scădere, de aproximativ
15% a nivelelor plasmatice de digoxină).
- ciclosporină (coadministrarea ticlopidinei cu ciclosporină poate să conducă la o scădere a nivelului
plasmatic de ciclosporină; în aceste cazuri, nivelele plasmatice de ciclosporină se impun a fi
monitorizate).
- fenitoină, deoarece ticlopidina creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; în
cazul asocierii sunt necesare: supravegherea clinică şi controlul concentraţiei plasmatice a
antiepilepticului;
- trombolitice, deoarece creşte riscul hemoragic;
- cimetidină, deoarece inhibă metabolizarea ticlopidinei; poate fi necesară ajustarea dozelor.
Antiacidele gastrice micşorează biodisponibilitatea ticlopidinei; intervalul între administrarea de ticlopidină
şi de antiacide trebuie să fie de 2-3 ore.
3
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile preclinice efectuate la animale nu au pus în evidenţă efecte teratogene. Nu există date clinice
suficiente pentru a evalua siguranţa administrării ticlopidinei în timpul sarcinii. Este preferabil ca
antiagregantul să nu fie utilizat la femeile gravide.
Deoarece ticlopidina se excretă în laptele matern, se recomandă evitarea administrării în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ticlopidina nu modifică capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie:
Foarte frecvente: > 1/10;
Frecvente: > 1/100, < 1/10;
Mai puțin frecvente >1/1000, < 1/100
Rare >1/10.000, < 1/1000;
Foarte rare (incluzând cazuri izolate) 1/10.000.
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată în baza raportărilor spontane din datele rezultate în urma
consumului.
Frecvente:
Tract gastro-intestinal:
diaree
Reacţii de hipersensibilitate: erupţii cutanate (maculopapulare sau urticarie, adesea pruriginoase).
Diareea şi greaţa apar precoce şi dispar în 1-2 săptămâni. Dacă aceste reacţii adverse sunt intense şi
persistente, este necesară întreruperea tratamentului, în general erupţiile cutanate apar în cursul primelor 3
luni de administrare, în medie la sfârşitul primelor 11 zile de tratament. Ele pot fi generalizate. După
întreruperea administrării, simptomatologia dispare în câteva zile.
Mai puţin frecvente:
Tract gastro-intestinal: dureri abdominale şi tulburări dispeptice.
Hematologice: neutropenie, care survine în primele 2-3 luni de tratament; poate fi severă, dar este
reversibilă la oprirea medicaţiei.
Rareori:
Tulburări hepatice: în timpul primelor luni de tratament cu ticlopidină, au fost semnalate rareori:
disfuncţie hepatică, icter colestatic, hepatită. In general, după întreruperea tratamentului, evoluţia a fost
favorabilă; ulcere şi sângerări.
Hematologice: trombocitopenia, în timpul primelor 4 luni de tratament se produc creşteri izolate sau
asociate ale fosfatazei alcaline, transaminazelor şi bilirubinei.
Colesterolul (HDL, LDL, VLDL) şi trigliceridele plasmatice pot creşte cu 8-10% în primele 4 luni de
tratament, fără ca valorile să progreseze ulterior. Raportul lipoproteinelor (îndeosebi raportul HDL/ LDL)
nu se modifică. Datele clinice demonstrează că aceste efecte nu sunt în funcţie de vârstă, sex, consum
de alcool sau de existenţa diabetului zaharat: ele nu influenţează riscul cardiovascular.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4
4.9 Supradozaj
O singură doză orală de 500 mg/kg şi de 1600 mg/kg ticlopidină, a avut efect letal la şoarece, respectiv
şobolan. Simptomele de toxicitate acută au inclus: hemoragii gastrointestinale, convulsii, hipotermie,
dispnee, pierderea echilibrului, tulburări ale mersului.
La om, în caz de supradozaj se pot produce prelungirea timpului de sângerare cu apariţia de hemoragii şi
creşterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice. Se recomandă spălături gastrice, supravegherea
funcţiilor vitale, a timpului de sângerare. Se face tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, antiagregante plachetare.
Cod ATC: B01A C05.
Ticlopidina, un compus de sinteză cu structură tienopiridinică, are acţiune marcată de inhibare a funcţiilor
plachetare - împiedică adeziunea şi agregarea, nu permite retracţia cheagului, prelungeşte timpul de
sângerare. Inhibarea agregării plachetare se datorează împiedicării legăturii dependente de ADP a
fibrinogenului de membrana plachetelor. Efectul este semnificativ numai in vivo.
Efectul antiagregant plachetar apare în primele 2 zile și este maxim după 5-8 zile de la începerea
tratamentului.
La majoritatea pacienţilor, timpul de sângerare şi alte teste ale funcţiilor plachetare revin la valorile normale
după o săptămână de la întreruperea tratamentului.
Datele clinice au arătat că tratamentul de durată cu ticlopidină provoacă o reducere semnificativă a
morbidităţii şi a mortalităţii prin infarct miocardic şi prin ictus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală a ticlopidinei, absorbţia se realizează rapid şi practic complet. Absorbţia
este optimă când medicamentul se administrează la sfârșitul meselor.
Concentraţiile în platou se realizează după 7-10 zile de tratament.
Timpul mediu de înjumătăţire prin epurare este cuprins între 30 şi 50 ore.
Inhibarea agregării plachetare nu este în corelaţie cu concentraţiile plasmatice ale medicamentului.
Ticlopidina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic.
După administrarea pe cale orală a ticlopidinei marcată radioactiv, 50-60% din radioactivitate se regăseşte în
urină, 23-30% în materiile fecale.
La vârstnici farmacocinetica ticlopidinei este modificată, dar eficacitatea terapeutică nu este practic
influențată la doza de 500 mg pe zi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza valorii DL
50, se poate afirma că ticlopidina are o toxicitate relativ scăzută la speciile testate.
Toxicitatea subacută a fost evaluată în urma testelor pe şobolani şi câini. În urma administrării la şobolani,
ticlopidina a indus o salivaţie reversibilă şi hepatomegalie la unele animale. La câini, tratamentul a cauzat
vomismente, fără alte modificări cauzate de tratament. Administrarea cronică la şobolani şi babuini timp de
18 luni a demonstrat că organul ţintă al toxicităţii la aceste animale a fost ficatul.
Ticlopidina nu a avut efecte teratogene, sau de afectare a fertilităţii la animalele de laborator. Clorhidratul de
ticlopidină nu a manifestat efecte mutagene în urma testului Ames. Ticlopidina nu a manifestat potenţial
carcinogenic în urma testului de inducţie lisogenică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
5
Celuloză microcristalină
Povidonă K 30
Acid citric anhidru
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Amidon glicolat de sodiu
Film
Hipromeloză 5 cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 6000
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din folie de PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. AC HELCOR Pharma S.R.L.
Str.Victor Babeş nr.50, Baia Mare
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9038/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2002
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TICLODIN 250 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de ticlopidină 250 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Comprimate lenticulare, de culoare albă sau aproape albă, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă,
cu margini intacte, având gravat pe una din fețe “Tc 250”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Profilaxia complicaţiilor trombotice arteriale - accident vascular cerebral, infarct miocardic acut, moartea
subită cardiacă - la pacienții cu ateroscleroză și accidente ischemice în antecedente. Deoarece folosirea
ticlopidinei a fost asociată cu un risc de afecţiuni hematologice care pun viaţa în pericol, cum sunt: purpură
trombotică trombocitopenică, neutropenie sau agranulocitoză, utilizarea trebuie rezervată pacienţilor cu
hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, sau care nu au răspuns la tratament cu acesta.
Profilaxia accidentelor ischemice majore, îndeosebi coronariene, la pacienţii cu arteriopatie obliterantă
cronică a membrelor inferioare, în stadiu de claudicaţie intermitentă.
Profilaxia trombozelor repetate la nivelul abordului arterio-venos la pacienţii hemodializaţi cronic.
Profilaxia trombozei subacute a endoprotezei coronariene (stent).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Doza uzuală este de 1 comprimat (250 mg) de 2 ori pe zi, la sfârșitul mesei.
În endoproteza coronariană tratamentul se începe cu o zi înainte sau în ziua intervenţiei şi se continuă 4-6
săptămâni; se asociază cu acid acetilsalicilic 100-300 mg pe zi.
Vârstnici: pot fi administrate dozele indicate la adulţi.
Copii: nu este indicată administrarea la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Diateze hemoragice; leziuni organice cu potenţial hemoragic, cum sunt: ulcer gastric şi duodenal activ,
accident vascular cerebral hemoragic acut.
Leucopenie, trombocitopenie sau agranulocitoză în antecedente.
Boli ale sângelui implicând un timp prelungit de sângerare.
2
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ticlopidina poate provoca tulburări hematologice (îndeosebi ale seriei leucocitare) sau hemoragii, care apar
în majoritate în primele 3 luni de tratament. Anumite cazuri (neutropenie severă, agranulocitoză) pot fi
grave, uneori cu evoluţie letală.
Evoluţia gravă a tulburărilor hematologice şi a accidentelor hemoragice este determinată de:
- nerespectarea măsurilor de supraveghere clinice şi biologice, precum şi diagnosticarea şi
instituirea întârziată a măsurilor terapeutice;
- asocierea cu anticoagulante sau cu antiagregante plachetare, cum sunt acidul acetilsalicilic şi
antiinflamatoarele nesteroidiene (cu excepția endoprotezei coronariene, pentru care se recomandă asocierea
cu acidul acetilsalicilic, timp de o lună după intervenţia chirurgicală).
La începutul tratamentului cu ticlopidină, apoi la intervale de 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni, este
necesar controlul hemogramei. Dacă tratamentul se întrerupe în timpul primelor 3 luni, în următoarele 2
săptămâni trebuie efectuată numărătoarea polimorfonuclearelor neutrofile şi a trombocitelor.
În caz de neutropenie (< 1500 neutrofile/mm
3) sau de trombocitopenie (<100000 trombocite/mm3), este
necesară întreruperea administrării şi supravegherea elementelor figurate sanguine, până la revenirea la
valorile normale.
Pacienţii trataţi cu ticlopidină trebuie atenţionaţi că apariţia febrei, anginei sau ulceraţiilor bucale impune
informarea imediată a medicului. Se efectuează hemograma, pe baza căreia se va decide întreruperea sau
continuarea tratamentului.
Tratamentul cu ticlopidină se întrerupe cu cel puţin o săptămână înaintea intervențiilor chirurgicale. În caz de
urgenţe chirurgicale, pentru a minimaliza riscul hemoragic, se pot utiliza următoarele medicamente, singure
sau în asociere: metilprednisolon 0,5 - 1 mg/kg intravenos, repetat la nevoie, desmopresină 0,2 - 0,4 μg/kg în
perfuzie intravenoasă sau/ şi trombocite proaspete, sub formă de concentrat.
Ticlopidina trebuie administrată cu prudenţă la pacienții cu insuficienţă hepatică. În cazul apariţiei hepatitei
sau icterului este necesară întreruperea tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea ticlopidinei cu următoarele medicamente nu este recomandabilă:
- alte antiagregante plachetare (de ex. acid acetilsalicilic, antiinflamatorii nesteroidiene), datorită
creşterii riscului hemoragic, prin efect sinergic; în cazul în care asocierea nu poate fi evitată este
necesară supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timpul de sângerare); pentru
endoproteza coronariană, ticlopidina se poate asocia cu acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.2 şi 4.4);
- anticoagulante orale şi heparină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul în care asocierea
este absolut necesară, se impune supraveghere clinică şi biologică atentă (inclusiv timp de
sângerare şi teste de coagulare).
Asocierea cu următoarele medicamente obligă la prudenţă:
- teofilină și aminofilină, deoarece prin scăderea clearance-ului plasmatic al teofilinei, ticlopidina
creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; este necesară supraveghere clinică
şi, eventual, dozarea teofilinei în sânge, precum şi ajustarea dozei de teofilină în timpul şi după
întreruperea tratamentului cu antiagregantul plachetar;
- pentoxifilină, datorită creşterii riscului hemoragic; în cazul asocierii sunt necesare supraveghere
clinică şi controlarea frecventă a timpului de sângerare;
- digoxină (coadministrarea ticlopidinei cu digoxină conduce la o ușoară scădere, de aproximativ
15% a nivelelor plasmatice de digoxină).
- ciclosporină (coadministrarea ticlopidinei cu ciclosporină poate să conducă la o scădere a nivelului
plasmatic de ciclosporină; în aceste cazuri, nivelele plasmatice de ciclosporină se impun a fi
monitorizate).
- fenitoină, deoarece ticlopidina creşte concentraţia plasmatică a acesteia, cu risc de supradozaj; în
cazul asocierii sunt necesare: supravegherea clinică şi controlul concentraţiei plasmatice a
antiepilepticului;
- trombolitice, deoarece creşte riscul hemoragic;
- cimetidină, deoarece inhibă metabolizarea ticlopidinei; poate fi necesară ajustarea dozelor.
Antiacidele gastrice micşorează biodisponibilitatea ticlopidinei; intervalul între administrarea de ticlopidină
şi de antiacide trebuie să fie de 2-3 ore.
3
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile preclinice efectuate la animale nu au pus în evidenţă efecte teratogene. Nu există date clinice
suficiente pentru a evalua siguranţa administrării ticlopidinei în timpul sarcinii. Este preferabil ca
antiagregantul să nu fie utilizat la femeile gravide.
Deoarece ticlopidina se excretă în laptele matern, se recomandă evitarea administrării în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ticlopidina nu modifică capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie:
Foarte frecvente: > 1/10;
Frecvente: > 1/100, < 1/10;
Mai puțin frecvente >1/1000, < 1/100
Rare >1/10.000, < 1/1000;
Foarte rare (incluzând cazuri izolate) 1/10.000.
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată în baza raportărilor spontane din datele rezultate în urma
consumului.
Frecvente:
Tract gastro-intestinal:
diaree
Reacţii de hipersensibilitate: erupţii cutanate (maculopapulare sau urticarie, adesea pruriginoase).
Diareea şi greaţa apar precoce şi dispar în 1-2 săptămâni. Dacă aceste reacţii adverse sunt intense şi
persistente, este necesară întreruperea tratamentului, în general erupţiile cutanate apar în cursul primelor 3
luni de administrare, în medie la sfârşitul primelor 11 zile de tratament. Ele pot fi generalizate. După
întreruperea administrării, simptomatologia dispare în câteva zile.
Mai puţin frecvente:
Tract gastro-intestinal: dureri abdominale şi tulburări dispeptice.
Hematologice: neutropenie, care survine în primele 2-3 luni de tratament; poate fi severă, dar este
reversibilă la oprirea medicaţiei.
Rareori:
Tulburări hepatice: în timpul primelor luni de tratament cu ticlopidină, au fost semnalate rareori:
disfuncţie hepatică, icter colestatic, hepatită. In general, după întreruperea tratamentului, evoluţia a fost
favorabilă; ulcere şi sângerări.
Hematologice: trombocitopenia, în timpul primelor 4 luni de tratament se produc creşteri izolate sau
asociate ale fosfatazei alcaline, transaminazelor şi bilirubinei.
Colesterolul (HDL, LDL, VLDL) şi trigliceridele plasmatice pot creşte cu 8-10% în primele 4 luni de
tratament, fără ca valorile să progreseze ulterior. Raportul lipoproteinelor (îndeosebi raportul HDL/ LDL)
nu se modifică. Datele clinice demonstrează că aceste efecte nu sunt în funcţie de vârstă, sex, consum
de alcool sau de existenţa diabetului zaharat: ele nu influenţează riscul cardiovascular.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4
4.9 Supradozaj
O singură doză orală de 500 mg/kg şi de 1600 mg/kg ticlopidină, a avut efect letal la şoarece, respectiv
şobolan. Simptomele de toxicitate acută au inclus: hemoragii gastrointestinale, convulsii, hipotermie,
dispnee, pierderea echilibrului, tulburări ale mersului.
La om, în caz de supradozaj se pot produce prelungirea timpului de sângerare cu apariţia de hemoragii şi
creşterea valorilor serice ale transaminazelor hepatice. Se recomandă spălături gastrice, supravegherea
funcţiilor vitale, a timpului de sângerare. Se face tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antitrombotice, antiagregante plachetare.
Cod ATC: B01A C05.
Ticlopidina, un compus de sinteză cu structură tienopiridinică, are acţiune marcată de inhibare a funcţiilor
plachetare - împiedică adeziunea şi agregarea, nu permite retracţia cheagului, prelungeşte timpul de
sângerare. Inhibarea agregării plachetare se datorează împiedicării legăturii dependente de ADP a
fibrinogenului de membrana plachetelor. Efectul este semnificativ numai in vivo.
Efectul antiagregant plachetar apare în primele 2 zile și este maxim după 5-8 zile de la începerea
tratamentului.
La majoritatea pacienţilor, timpul de sângerare şi alte teste ale funcţiilor plachetare revin la valorile normale
după o săptămână de la întreruperea tratamentului.
Datele clinice au arătat că tratamentul de durată cu ticlopidină provoacă o reducere semnificativă a
morbidităţii şi a mortalităţii prin infarct miocardic şi prin ictus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea pe cale orală a ticlopidinei, absorbţia se realizează rapid şi practic complet. Absorbţia
este optimă când medicamentul se administrează la sfârșitul meselor.
Concentraţiile în platou se realizează după 7-10 zile de tratament.
Timpul mediu de înjumătăţire prin epurare este cuprins între 30 şi 50 ore.
Inhibarea agregării plachetare nu este în corelaţie cu concentraţiile plasmatice ale medicamentului.
Ticlopidina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic.
După administrarea pe cale orală a ticlopidinei marcată radioactiv, 50-60% din radioactivitate se regăseşte în
urină, 23-30% în materiile fecale.
La vârstnici farmacocinetica ticlopidinei este modificată, dar eficacitatea terapeutică nu este practic
influențată la doza de 500 mg pe zi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Pe baza valorii DL
50, se poate afirma că ticlopidina are o toxicitate relativ scăzută la speciile testate.
Toxicitatea subacută a fost evaluată în urma testelor pe şobolani şi câini. În urma administrării la şobolani,
ticlopidina a indus o salivaţie reversibilă şi hepatomegalie la unele animale. La câini, tratamentul a cauzat
vomismente, fără alte modificări cauzate de tratament. Administrarea cronică la şobolani şi babuini timp de
18 luni a demonstrat că organul ţintă al toxicităţii la aceste animale a fost ficatul.
Ticlopidina nu a avut efecte teratogene, sau de afectare a fertilităţii la animalele de laborator. Clorhidratul de
ticlopidină nu a manifestat efecte mutagene în urma testului Ames. Ticlopidina nu a manifestat potenţial
carcinogenic în urma testului de inducţie lisogenică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
5
Celuloză microcristalină
Povidonă K 30
Acid citric anhidru
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Amidon glicolat de sodiu
Film
Hipromeloză 5 cP
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 6000
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din folie de PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. AC HELCOR Pharma S.R.L.
Str.Victor Babeş nr.50, Baia Mare
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9038/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2002
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
