FRONTIN 1mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Frontin 0,25 mg comprimate
Frontin 0,5 mg comprimate
Frontin 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Frontin 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Frontin 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Frontin 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut : fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 96 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Frontin 0,25 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la slab gălbui, marcate cu “E311” pe o faţă şi cu
linie mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 0,5 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galben deschis, marcate cu “E312” pe o faţă şi cu linie
mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 1 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz deschis, marcate cu “E3 13” pe o faţă şi cu linie mediană
pe cealaltă faţă.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de scurtă durată în:
- stări de anxietate moderat -severe ( cum ar fi anxietate generalizată, simptome de anxietate
asociate cu unele tulbur ări funcţionale sau organice)
- stări de anxietate asociate cu depresie,
- tulburări de panică .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doz a optimă de Frontin trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea dozei iniţiale, se impune
reducerea dozei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este
important, în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,25-0,5 mg alprazolam, administrată zilnic . Doza zilnică
recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
St ări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,5 mg alprazolam pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 2,5-
3 mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5 -1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie
să depăşească 1 mg alprazolam la 3- 4 zile.
Majoritatea pacienţilor răspund bine la o doză zilnică de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr
redus de pacienţi au necesitat doze de până la 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2- 3 prize. La nevoie doza
poate fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
3
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară
chiar o scădere mai lentă. Se recomandă ca prima doză redusă sa fie cea de la mijlocul zilei.
Durata tratamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea trat amentului trebuie
reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt
uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8 –12 săptămâni, incluzând şi
perioada de scădere progresivă a dozei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii enumerați
la pct. 6.1 ;
- insuficienţă respiratorie severă;
- sindromul de apnee în s omn;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
- miastenia gravis;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii cu funcţie hepatică sau renală redusă sau pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu multă precauţie.
Utilizar ea benzodiazepinelor , inclusiv a alprazolam ului, poate duce la toleranţă şi dependenţă psihică
şi fizică. În cazul benzodiazepinelor riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului. Acest
risc este crescut la pacienţii cu antecedente de alcooli sm sau abuz de medicamente. În timpul
tratamentului este interzisă consumarea băuturilor alcoolice.
Pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată depresiei, benzodiazepinele și substanțele înrudite,
nu trebuie prescrise în monoterapie, deoarece pot precipita suicidul sau pot crește riscul de suicid. Prin
urmare alprazolam trebuie folosit cu precauție la pacienții cu semne și simptome de tulburări depresive
si tendințe suicidare.
Copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani
Siguranța și eficien ța alprazolam la aceste categorii de pacienți nu a fost stabilită. Prin urmare,
utilizarea alprazolam la acești pacienți nu este recomandată.
Vârstnici și pacienți debilitați
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime efica ce pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă. Scăderea dozei este recomandată și în cazul pacienților cu insuficiență
respiratorie cronică, datorită riscului de depresie respiratorie.
Dependenţa
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari,
existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non -medicamentoase în antecedente (de exemplu
alcoolism cronic, toxicomanie). De aceea pentru a evita dezvoltarea dependenţei, benzodiazepinele
trebuie utilizate numai în indicaţiile strict acceptate, în intervalul de dozaj recomandat şi pe o perioadă
cât mai scurtă de timp. Utilizarea alprazolam este justificată numai în cazul unor stări de anxietate
severe. Alprazolamul nu trebuie utilizat pentru combaterea anxietăţii fiziologice cum ar fi anxietatea
sau tensiunea provocate de stresul zilnic.
În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada
de administrare este scurtă. Uneori, starea pacientului impune prelungirea terapiei. Oportunitatea
utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de
particularităţile pacientului. Utilizare a îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
4
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel
anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament ( vezi pct. 4.8). În aceste situaţii,
tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
Efectele aditive t rebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante (vezi pct.4.5)
Sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s -au în registrat reacţii adverse de tip sevraj. Aceste simptome acoperă o gamă
largă de la o uşoară disforie și insomnie la simptome grave cum ar fi spasme abdominale şi crampe
musculare, vărsături, transpiraţii, tremor şi convulsii. În plus în cazul reducerii br uşte a dozelor sau
întreruperii bruşte a tratamentului pot să apară crize epileptice (vezi punctul 4.2- Întreruperea
tratamentului).
Au fost raportate cazuri de hipomanie la pacienţii cu depresie în timpul administrării de alprazolam.
Nu a fost încă sta bilită eficacitatea alprazolamului în unele tipuri de depresie (vezi pct . 4.1).
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putință (vezi și pct. 4.2), cu variații în funcție de
indicație și nu trebuie să depășească 8 -12 să ptămâni, în acestea fiind inclusă perioada de reducere
progresivă a dozei. Extinderea duratei tratamentului dincolo de acest interval trebuie făcută numai
după o reevaluare riguroasă a diagnsticului și statusului pacientului.
Este important să i se explice pacientului, încă de la debutul tratamentului, că durata acestuia va fi
limitată și că oprirea lui se va face lent, progresiv.
Mai mult, este bine ca pacientul să fie complet informat despre fenomenele de rebound, pentru a
minimiza anxietatea care înso țește de multe ori oprirea tratamentului.
Există unele informații care arată că, în cazul benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune,
fenomenul de sevraj poate deveni manifest chiar și în intervalul de dozare, mai ales în cazul dozelor
mari. În cazul folosirii unor benzodiazepine cu durată lungă de acțiune este important să nu se facă
trecerea la benzodiazepine cu durată scurtă de acțiune deoarece și în acest caz pot să apară manifestări
de sevraj.
Frontin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţ iuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medic amente antipsihotice, hipnotice,
5
alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste
asocieri necesită prudenţă.
Inhibitori CYP3A4
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazol amului simultan cu
medicamente care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectele alprazolamului:
- Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de
tip azolic.
- Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual
reducerea dozelor.
- Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, s ertralină, diltiazem
sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a litiului, de aceea asocierea trebuie atent monitorizată;
A lprazolamul creşte concentraţia plasmatică a imi praminei, dezipraminei (de 1/3 ori) şi digoxinei;
A lprazolam potenţează efectul terapeutic al relaxantelor musculare.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance- ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu
toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance -ului alprazolamului
este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau
întreruperea administrării acestuia.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a
warfarinei, în cazul administrării co ncomitente cu alprazolam.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la teratogenitate precum și efecte le asupra dezvoltării postnatale și asupra
comportamentului, după folosirea de benzodiazepine nu sunt concludente.
O mare cantitate de date, provenite din studii clinice, arată că expunerea la benzodiazepine în primul
trimestru de sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de malformații majore.
Totuși, unele studii epidemiologice caz -control au identificat o creștere de 2 ori a riscului de
stomatoschisis.
Tratamentul cu benzodiazepine în doze mari, în timpul trimestrului doi și trei de sarcină, este asociat
cu o scădere a mișcărilor fetale active și variații ale ritmului cardiac fetal.
Atunci când, din motive medicale, tratamentul trebuie administrat în prima parte a sarcinii, chiar și
când sunt administrate doze mici de benzodiazepine, pot să apară la copil hipotonie axială și tulburări
de supt – care conduc de multe ori la scăderea ritmului de creștere în greutate. Aceste tulburări sunt
tranzitorii și pot să se mențină 1 până la 3 săptămâni, în funcție de timpul de înjumătățire al
pr odusului. În cazul utilizării dozelor mari pot să apară depresia respirator ie, apneea și hipotermia la
nou născut. În unele cazuri, la câteva zile după naștere, a fost observat sindromul de sevraj neonatal,
manifestat prin hiperexcitabilitate, agitație și tremor, fără alte manifestări precursoare.
Alprazolam nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă administrarea lui este absolut obligatorie.
Dacă alprazolam este recomandat pe durata sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă pe durata
tratamentului cu alprazolam, trebuie să fie informată asupra potențialelor riscuri la care este expus
fătul.
Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultima parte a sarcinii, dozele mari vor fi evitate și vor
fi instituite măsuri de monitorizare a fătului după naș tere.
Alăptarea
Alprazolam este excretat în concetrații mici în laptele matern. Cu toate acestea nu este recomandată
administrarea alprazolam în timpul alăptării.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Administrarea alprazolam poate produce sedare, amnezie, tulburări de concentrare și disfuncții
musculare, efecte care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Lipsa
somnului sau somnul insuficient și consumul de alcool poate accentua aceste e fecte (vezi și pct. 4.5).
Pacienții trebuie avertizați despre aceste tipuri de reacții și influența lor asupra capacității de a conduce
vehicule sau de afolosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individual ă a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând ur mătoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Clasificare MedDRA pe
aparate și sisteme
Frecvență Reacții adverse
Tulburări endocrine mai puțin frecvente hiperprolactinemie
Tulburări metabolice și de
nutriție
frecvente scăderea apetitului (anorexie)
Tulburări psihice frecvente stare confuzională, depresie,
dezorientare , scăderea libido -
ului
mai puțin frecvente anxietate, insomnie,
nervozitate, hipomanie, manie
(vezi pct. 4.4), halucinații, furie,
ostilitate, agitație , tulburări de
libidou , tulburări de gândire,
hiperactivitate psihomotorie
Tulburări ale sistemului
nervos
foarte frecvente sedare, somnolență
frecvente ataxie, tulburări de echilibru,
dificultăți în coordonare ,
tulburări de memorie , disartrie ,
tulburări de atenție ,
hipersomnie , letargie, amețeli,
cefalee
mai puțin frecvente amnezie, tremor,distonie
cu frecvență
necunoscută
dezechilibre ale sistemului
nervos autonom
Tulburări oculare frecvente vedere încețoșată
Tulburări gastro-intestinale frecvente constipație, greață, xerostomie
mai puțin frecvente tulburări gastro-intestinale
7
Tulburări hepatobiliare mai puțin frecvente hepatită, disfuncție hepatică,
icter
Tulburări musculo-
scheletice și ale țesutului
conjunctiv
mai puțin frecvente slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale
căilor urinare
mai puțin frecvente incontinență, retenție urinară
Tulburări ale aparatului
genital și sânului
mai puțin frecvente disfuncții sexuale, dismenoree
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare
frecvente fatigabilitate, iritabilitate
cu frecvență
necunoscută
edeme periferice
Investigații diagnostice mai puțin frecvente modificări de greutate, creșterea
presiunii intraoculare
Sevraj
Sindromul de sevraj a apărut la scăderea bruscă a dozelor sau la oprirea bruscă a benzodiazepinelor,
inclusiv alprazolam. Acesta se poate manifesta de la semne precum insomnia și disforia ușoară, până
la modificări majore precum crampe musculare și abdominale, vărsătură, transpirații, tremor și
convulsii. De asemenea, la descreșterea rapidă a dozelor sau la oprirea bruscă a tratamentului, au
apărut convuls ii de sevraj.
Amnezia
Amnezia retrogradă poate apare și la doze terapeutice, riscul fiind mai mare pentru doze mai mari.
Amnezia poate fi asociat ă cu tulburări de comportament (vezi și pct. 4.4).
Depresia
Prezența unei depresii subclinice poate fi releva tă în cursul tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
alprazolam.
Tulburări psihiatrice și reacții paradoxale
Reacții precum incapacitatea de a sta liniștit, agitația, iritabilitate, agresivitate, halucinații, atacuri de
furie, coșmaruri, psihoză, compor tament inadecvat, sunt cunoscute că pot să apară la administrarea de
benzodiazepine sau substanțe similare benzodiazepinelor. Ele pot fi uneori severe. Vârstnicii sunt mai
predispuși la asemenea reacții.
În multe dintre raportările spontane de reacții nedorite comportamentale, este menționat că pacienții au
primit concomitent și alte medicamente cu efecte SNC și/sau prezentau patologii psihice asociate.
Pacienții cu tulburări ”limită” de personalitate, cu istoric de comportament agresiv sau violent sau cei
cunoscuți cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe, au un risc mai mare de apariție a unor
asemenea reacții. Episoade de iritabilitate, ostilitate, gânduri agresive au fost raportate și la pacienții
cu stres post -traumatic la care administrarea alpr azolam a fost oprită brusc.
Dependența
Folosirea alprazolam, chiar și în doze terapeutice, poate da dependență fizică. Oprirea tratamentului
poate conduce la sevraj sau feneomene de rebound (vezi și pct. 4.4). Au fost raportate de asemenea
dependența psihică precum și abuzul de alprazolam.
4.9 Supradozaj
Manifestările de supradozaj cu alprazolam reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice şi
includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă
supradozajul unei benzodiazepine nu are consecinţe letale, trebuie avută întotdeauna în vedere
posibilitatea asocierii cu alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia
8
preexistentă. Tratamentul va fi adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în
susţinerea funcţiilor respiratorie şi cardio -vasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales
simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru prevenirea deshidratării este necesară
administrarea intraven oasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat concomitent mai multe sedative,
susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se recomandă lavajul gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic osm otic. Efectele ingerării
unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat. Forţarea diurezei şi hemodializa au o utilitate
limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă respiratorie, se poate
administra ca antidot flum azenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:
- administrarea concomitentă de antidepresive triciclice
- administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial convulsivant
- anomalii EKG de tipul lărg irii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări care
sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12
Alprazolamul este o benzodiazepină anxiolitică, triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au
proprietăţi similare: anxiolitice, hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele
cantitative şi cele farmacocinetice deter mină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin legarea de situsul benzodiazepinic de la nivelul
receporului GABA
a potenţând inhibiţia neuronală mediată de acidul gama -aminobutiric (GABA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, alprazolamul se absoarbe rapid, concentraţia plasmatică maximă
atingându- se după 1-2 ore.
Legarea de proteinele plasmatice este de 80%.
Alprazolamul este metabolizat de izoenzimele citocromului P450. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-
hidroxi -alprazolam şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor
metaboliţi sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa -hidroxi -alprazolamului este aproximativ
jumătate din cea a alprazolamului. Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12 -15 ore iar cle arance- ul plasmatic este de 1,1 ml/min şi
kg.
Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt e xcretaţi mai ales pe cale urinară.
Parametrii farmacocinetici sunt modificaţi la pacienţii cu leziuni hepatice alcoolice, insuficienţă
hepati că şi vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat de 150 ori mai
mult decât doza zilnică maximă recomandată la om şi la şoareci cărora li s- au administrat de 50 ori
mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om, nu au fost observate efecte carcinogene.
Mutagenitate
Atât în cazul testelor in vitro cât şi în experimentele la animale medicamentul nu a avut efecte
mutagene.
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Frontin 0,25 mg
L acto ză monohidrat
C eluloză microcristalină,
A midon de po rumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal
Frontin 0,5 mg
L acto ză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midon de porumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
O xid galben de fer (E 172) .
Frontin 1 mg
L acto ză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midon de porumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
O xid roşu de fer (E 172).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabi litate
Frontin 0,25 mg
2 ani
Frontin 0,5 mg, Frontin 1 mg
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30° C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 30 comprima te
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Frontin 0,25 mg
7589/2006/01- 02
Frontin 0,50 mg
7590/2006/01- 02
Frontin 1 mg
7591/2006/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Frontin 0,25 mg comprimate
Frontin 0,5 mg comprimate
Frontin 1 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Frontin 0,25 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
Frontin 0,5 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
Frontin 1 mg
Fiecare comprimat conţine alprazolam 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut : fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 96 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Frontin 0,25 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la slab gălbui, marcate cu “E311” pe o faţă şi cu
linie mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 0,5 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galben deschis, marcate cu “E312” pe o faţă şi cu linie
mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 1 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz deschis, marcate cu “E3 13” pe o faţă şi cu linie mediană
pe cealaltă faţă.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de scurtă durată în:
- stări de anxietate moderat -severe ( cum ar fi anxietate generalizată, simptome de anxietate
asociate cu unele tulbur ări funcţionale sau organice)
- stări de anxietate asociate cu depresie,
- tulburări de panică .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doz a optimă de Frontin trebuie individualizată în funcţie de severitatea simptomelor şi de răspunsul
terapeutic individual. Dacă apar reacţii adverse grave la administrarea dozei iniţiale, se impune
reducerea dozei.
Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză eficace, iar doza maximă recomandată nu trebuie
depăşită. La pacienţii care necesită doze mari, acestea trebuie crescute cu atenţie, pentru a evita
apariţia reacţiilor adverse. Când sunt necesare doze mai mari, trebuie crescută mai întâi doza
administrată seara.
În general, pacienţii care nu au primit anterior medicaţie psihotropă vor necesita doze mai mici decât
cei aflaţi în tratament sau cei cu antecedente de alcoolism cronic. În principiu, se recomandă
administrarea dozei minime eficace pentru a evita sedarea excesivă sau ataxia. Acest aspect este
important, în mod special la persoanele vârstnice sau debilitate.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,25-0,5 mg alprazolam, administrată zilnic . Doza zilnică
recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
St ări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială recomandată este de 3 x 0,5 mg alprazolam pe zi. Doza uzuală de întreţinere este de 2,5-
3 mg pe zi şi poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi,
divizată în mai multe prize.
Tulburări de panică
Doza iniţială recomandată este de 0,5 -1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg
de 3 ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie
să depăşească 1 mg alprazolam la 3- 4 zile.
Majoritatea pacienţilor răspund bine la o doză zilnică de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr
redus de pacienţi au necesitat doze de până la 10 mg/zi.
Pacienţi vârstnici sau debilitaţi
Doza zilnică recomandată este de 0,5-0,75 mg alprazolam, administrată în 2- 3 prize. La nevoie doza
poate fi crescută, în funcţie de tolerabilitate.
Doza iniţială trebuie scăzută dacă apar reacţii adverse.
Modalitatea de întrerupere a tratamentului
Datorită faptului că tratamentul este simptomatic, simptomele iniţiale pot reapărea după întreruperea
administrării medicamentului.
3
Tratamentul se întrerupe treptat, cu reducerea progresivă a dozelor. Se recomandă ca doza zilnică de
alprazolam să nu fie scăzută cu mai mult de 0,5 mg la fiecare 3 zile. La unii pacienţi poate fi necesară
chiar o scădere mai lentă. Se recomandă ca prima doză redusă sa fie cea de la mijlocul zilei.
Durata tratamentului
Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. Necesitatea trat amentului trebuie
reevaluată periodic, iar prelungirea tratamentului trebuie bine evaluată, mai ales dacă simptomele sunt
uşoare şi tratamentul medicamentos poate fi evitat.
În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8 –12 săptămâni, incluzând şi
perioada de scădere progresivă a dozei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii enumerați
la pct. 6.1 ;
- insuficienţă respiratorie severă;
- sindromul de apnee în s omn;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
- miastenia gravis;
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii cu funcţie hepatică sau renală redusă sau pacienţii vârstnici trebuie trataţi cu multă precauţie.
Utilizar ea benzodiazepinelor , inclusiv a alprazolam ului, poate duce la toleranţă şi dependenţă psihică
şi fizică. În cazul benzodiazepinelor riscul de dependenţă creşte cu doza şi durata tratamentului. Acest
risc este crescut la pacienţii cu antecedente de alcooli sm sau abuz de medicamente. În timpul
tratamentului este interzisă consumarea băuturilor alcoolice.
Pacienții cu depresie majoră sau anxietate asociată depresiei, benzodiazepinele și substanțele înrudite,
nu trebuie prescrise în monoterapie, deoarece pot precipita suicidul sau pot crește riscul de suicid. Prin
urmare alprazolam trebuie folosit cu precauție la pacienții cu semne și simptome de tulburări depresive
si tendințe suicidare.
Copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani
Siguranța și eficien ța alprazolam la aceste categorii de pacienți nu a fost stabilită. Prin urmare,
utilizarea alprazolam la acești pacienți nu este recomandată.
Vârstnici și pacienți debilitați
La pacienţii vârstnici sau debilitaţi se recomandă utilizarea dozei minime efica ce pentru a preveni
ataxia şi sedarea excesivă. Scăderea dozei este recomandată și în cazul pacienților cu insuficiență
respiratorie cronică, datorită riscului de depresie respiratorie.
Dependenţa
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice. Factorii favorizanţi sunt: durata lungă a tratamentului, dozele mari,
existenţa unei dependenţe medicamentoase sau non -medicamentoase în antecedente (de exemplu
alcoolism cronic, toxicomanie). De aceea pentru a evita dezvoltarea dependenţei, benzodiazepinele
trebuie utilizate numai în indicaţiile strict acceptate, în intervalul de dozaj recomandat şi pe o perioadă
cât mai scurtă de timp. Utilizarea alprazolam este justificată numai în cazul unor stări de anxietate
severe. Alprazolamul nu trebuie utilizat pentru combaterea anxietăţii fiziologice cum ar fi anxietatea
sau tensiunea provocate de stresul zilnic.
În anumite situaţii, benzodiazepinele se utilizează în mod ocazional sau tranzitor; de aceea, perioada
de administrare este scurtă. Uneori, starea pacientului impune prelungirea terapiei. Oportunitatea
utilizării pe termen lung a benzodiazepinelor trebuie reevaluată periodic de către medic în funcţie de
particularităţile pacientului. Utilizare a îndelungată va genera în mod cert dependenţă psihică.
4
Toleranţa
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. Toleranţa a fost demonstrată pentru efectul sedativ, dar nu şi pentru cel
anxiolitic.
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, îndeosebi la vârstnici, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace reacţii
paradoxale: nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, furie, coşmaruri, halucinaţii, fenomene
psihotice, comportament inadecvat şi alte tulburări de comportament ( vezi pct. 4.8). În aceste situaţii,
tratamentul trebuie oprit.
Amnezia
Un fenomen caracteristic este apariţia amneziei anterograde, în primele ore de la administrare.
Efectele aditive t rebuie avute în vedere la asocierea alprazolamului cu alcool etilic, hipnotice sau alte
tranchilizante (vezi pct.4.5)
Sevraj
În cazul unei scăderi prea rapide a dozei sau la oprirea bruscă a tratamentului cu benzodiazepine,
inclusiv cu alprazolam, s -au în registrat reacţii adverse de tip sevraj. Aceste simptome acoperă o gamă
largă de la o uşoară disforie și insomnie la simptome grave cum ar fi spasme abdominale şi crampe
musculare, vărsături, transpiraţii, tremor şi convulsii. În plus în cazul reducerii br uşte a dozelor sau
întreruperii bruşte a tratamentului pot să apară crize epileptice (vezi punctul 4.2- Întreruperea
tratamentului).
Au fost raportate cazuri de hipomanie la pacienţii cu depresie în timpul administrării de alprazolam.
Nu a fost încă sta bilită eficacitatea alprazolamului în unele tipuri de depresie (vezi pct . 4.1).
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă cu putință (vezi și pct. 4.2), cu variații în funcție de
indicație și nu trebuie să depășească 8 -12 să ptămâni, în acestea fiind inclusă perioada de reducere
progresivă a dozei. Extinderea duratei tratamentului dincolo de acest interval trebuie făcută numai
după o reevaluare riguroasă a diagnsticului și statusului pacientului.
Este important să i se explice pacientului, încă de la debutul tratamentului, că durata acestuia va fi
limitată și că oprirea lui se va face lent, progresiv.
Mai mult, este bine ca pacientul să fie complet informat despre fenomenele de rebound, pentru a
minimiza anxietatea care înso țește de multe ori oprirea tratamentului.
Există unele informații care arată că, în cazul benzodiazepinelor cu durată scurtă de acțiune,
fenomenul de sevraj poate deveni manifest chiar și în intervalul de dozare, mai ales în cazul dozelor
mari. În cazul folosirii unor benzodiazepine cu durată lungă de acțiune este important să nu se facă
trecerea la benzodiazepine cu durată scurtă de acțiune deoarece și în acest caz pot să apară manifestări
de sevraj.
Frontin conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţ iuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu alcool etilic nu este recomandată deoarece accentuează efectul sedativ al alprazolamului.
Benzodiazepinele, printre care şi alprazolamul, produc efecte deprimante aditive la nivelul sistemului
nervos central (SNC) în condiţiile administrării concomitente cu medic amente antipsihotice, hipnotice,
5
alte anxiolitice/sedative, antidepresive, anticonvulsivante, anestezice, antihistaminice H1. Aceste
asocieri necesită prudenţă.
Inhibitori CYP3A4
Interacţiuni farmacocinetice se produc în condiţiile administrării alprazol amului simultan cu
medicamente care interferă cu metabolizarea sa. Compuşii care inhibă anumite enzime hepatice (mai
ales citocromul P450 CYP3A4) pot creşte concentraţia plasmatică şi efectele alprazolamului:
- Alprazolam nu se administrează concomitent cu ketoconazol, itraconazol şi alte antimicotice de
tip azolic.
- Administrarea simultană de nefazodonă, fluvoxamină şi cimetidină impune prudenţă şi eventual
reducerea dozelor.
- Administrarea concomitentă cu fluoxetină, propoxifen, contraceptive orale, s ertralină, diltiazem
sau antibiotice macrolide (eritromicină, troleandomicină) se va face cu prudenţă.
Alprazolamul creşte concentraţia plasmatică a litiului, de aceea asocierea trebuie atent monitorizată;
A lprazolamul creşte concentraţia plasmatică a imi praminei, dezipraminei (de 1/3 ori) şi digoxinei;
A lprazolam potenţează efectul terapeutic al relaxantelor musculare.
Interacţiunile dintre alprazolam şi inhibitorii proteazei HIV (de exemplu ritonavir) sunt complexe şi
dependente de timp. Dozele mici de ritonavir au determinat o reducere semnificativă a clearance- ului
alprazolamului, o creştere a timpului de înjumătăţire plasmatică şi o amplificare a efectelor clinice. Cu
toate acestea, după administrarea îndelungată de ritonavir, reducerea clearance -ului alprazolamului
este contracarată de inducţia CYP3A. Această interacţiune impune ajustarea dozei de alprazolam sau
întreruperea administrării acestuia.
Nu s -au observat efecte asupra timpului de protrombină şi asupra concentraţiei plasmatice a
warfarinei, în cazul administrării co ncomitente cu alprazolam.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Datele cu privire la teratogenitate precum și efecte le asupra dezvoltării postnatale și asupra
comportamentului, după folosirea de benzodiazepine nu sunt concludente.
O mare cantitate de date, provenite din studii clinice, arată că expunerea la benzodiazepine în primul
trimestru de sarcină nu este asociată cu o creștere semnificativă a riscului de malformații majore.
Totuși, unele studii epidemiologice caz -control au identificat o creștere de 2 ori a riscului de
stomatoschisis.
Tratamentul cu benzodiazepine în doze mari, în timpul trimestrului doi și trei de sarcină, este asociat
cu o scădere a mișcărilor fetale active și variații ale ritmului cardiac fetal.
Atunci când, din motive medicale, tratamentul trebuie administrat în prima parte a sarcinii, chiar și
când sunt administrate doze mici de benzodiazepine, pot să apară la copil hipotonie axială și tulburări
de supt – care conduc de multe ori la scăderea ritmului de creștere în greutate. Aceste tulburări sunt
tranzitorii și pot să se mențină 1 până la 3 săptămâni, în funcție de timpul de înjumătățire al
pr odusului. În cazul utilizării dozelor mari pot să apară depresia respirator ie, apneea și hipotermia la
nou născut. În unele cazuri, la câteva zile după naștere, a fost observat sindromul de sevraj neonatal,
manifestat prin hiperexcitabilitate, agitație și tremor, fără alte manifestări precursoare.
Alprazolam nu trebuie folosit în timpul sarcinii decât dacă administrarea lui este absolut obligatorie.
Dacă alprazolam este recomandat pe durata sarcinii sau dacă pacienta rămâne gravidă pe durata
tratamentului cu alprazolam, trebuie să fie informată asupra potențialelor riscuri la care este expus
fătul.
Dacă tratamentul cu alprazolam este necesar în ultima parte a sarcinii, dozele mari vor fi evitate și vor
fi instituite măsuri de monitorizare a fătului după naș tere.
Alăptarea
Alprazolam este excretat în concetrații mici în laptele matern. Cu toate acestea nu este recomandată
administrarea alprazolam în timpul alăptării.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Administrarea alprazolam poate produce sedare, amnezie, tulburări de concentrare și disfuncții
musculare, efecte care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Lipsa
somnului sau somnul insuficient și consumul de alcool poate accentua aceste e fecte (vezi și pct. 4.5).
Pacienții trebuie avertizați despre aceste tipuri de reacții și influența lor asupra capacității de a conduce
vehicule sau de afolosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Apariţia reacţiilor adverse depinde de sensibilitatea individual ă a pacientului şi de doza administrată.
Reacţiile adverse potenţiale se observă, de regulă, la iniţierea terapiei şi cel mai adesea dispar la
continuarea ei sau după scăderea dozei.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând ur mătoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Clasificare MedDRA pe
aparate și sisteme
Frecvență Reacții adverse
Tulburări endocrine mai puțin frecvente hiperprolactinemie
Tulburări metabolice și de
nutriție
frecvente scăderea apetitului (anorexie)
Tulburări psihice frecvente stare confuzională, depresie,
dezorientare , scăderea libido -
ului
mai puțin frecvente anxietate, insomnie,
nervozitate, hipomanie, manie
(vezi pct. 4.4), halucinații, furie,
ostilitate, agitație , tulburări de
libidou , tulburări de gândire,
hiperactivitate psihomotorie
Tulburări ale sistemului
nervos
foarte frecvente sedare, somnolență
frecvente ataxie, tulburări de echilibru,
dificultăți în coordonare ,
tulburări de memorie , disartrie ,
tulburări de atenție ,
hipersomnie , letargie, amețeli,
cefalee
mai puțin frecvente amnezie, tremor,distonie
cu frecvență
necunoscută
dezechilibre ale sistemului
nervos autonom
Tulburări oculare frecvente vedere încețoșată
Tulburări gastro-intestinale frecvente constipație, greață, xerostomie
mai puțin frecvente tulburări gastro-intestinale
7
Tulburări hepatobiliare mai puțin frecvente hepatită, disfuncție hepatică,
icter
Tulburări musculo-
scheletice și ale țesutului
conjunctiv
mai puțin frecvente slăbiciune musculară
Tulburări renale și ale
căilor urinare
mai puțin frecvente incontinență, retenție urinară
Tulburări ale aparatului
genital și sânului
mai puțin frecvente disfuncții sexuale, dismenoree
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare
frecvente fatigabilitate, iritabilitate
cu frecvență
necunoscută
edeme periferice
Investigații diagnostice mai puțin frecvente modificări de greutate, creșterea
presiunii intraoculare
Sevraj
Sindromul de sevraj a apărut la scăderea bruscă a dozelor sau la oprirea bruscă a benzodiazepinelor,
inclusiv alprazolam. Acesta se poate manifesta de la semne precum insomnia și disforia ușoară, până
la modificări majore precum crampe musculare și abdominale, vărsătură, transpirații, tremor și
convulsii. De asemenea, la descreșterea rapidă a dozelor sau la oprirea bruscă a tratamentului, au
apărut convuls ii de sevraj.
Amnezia
Amnezia retrogradă poate apare și la doze terapeutice, riscul fiind mai mare pentru doze mai mari.
Amnezia poate fi asociat ă cu tulburări de comportament (vezi și pct. 4.4).
Depresia
Prezența unei depresii subclinice poate fi releva tă în cursul tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
alprazolam.
Tulburări psihiatrice și reacții paradoxale
Reacții precum incapacitatea de a sta liniștit, agitația, iritabilitate, agresivitate, halucinații, atacuri de
furie, coșmaruri, psihoză, compor tament inadecvat, sunt cunoscute că pot să apară la administrarea de
benzodiazepine sau substanțe similare benzodiazepinelor. Ele pot fi uneori severe. Vârstnicii sunt mai
predispuși la asemenea reacții.
În multe dintre raportările spontane de reacții nedorite comportamentale, este menționat că pacienții au
primit concomitent și alte medicamente cu efecte SNC și/sau prezentau patologii psihice asociate.
Pacienții cu tulburări ”limită” de personalitate, cu istoric de comportament agresiv sau violent sau cei
cunoscuți cu istoric de abuz de alcool sau alte substanțe, au un risc mai mare de apariție a unor
asemenea reacții. Episoade de iritabilitate, ostilitate, gânduri agresive au fost raportate și la pacienții
cu stres post -traumatic la care administrarea alpr azolam a fost oprită brusc.
Dependența
Folosirea alprazolam, chiar și în doze terapeutice, poate da dependență fizică. Oprirea tratamentului
poate conduce la sevraj sau feneomene de rebound (vezi și pct. 4.4). Au fost raportate de asemenea
dependența psihică precum și abuzul de alprazolam.
4.9 Supradozaj
Manifestările de supradozaj cu alprazolam reprezintă o amplificare a efectelor sale farmacologice şi
includ ataxie, somnolenţă, tulburări de vorbire, comă şi deprimare respiratorie. Deşi de regulă
supradozajul unei benzodiazepine nu are consecinţe letale, trebuie avută întotdeauna în vedere
posibilitatea asocierii cu alţi agenţi de tipul alcoolului etilic sau barbituricelor, precum şi patologia
8
preexistentă. Tratamentul va fi adaptat în consecinţă. Terapia supradozajului constă în principal în
susţinerea funcţiilor respiratorie şi cardio -vasculară. În cazul comei, tratamentul este mai ales
simptomatic şi vizează prevenirea complicaţiilor. Pentru prevenirea deshidratării este necesară
administrarea intraven oasă de lichide. Dacă pacientul a utilizat concomitent mai multe sedative,
susţinerea funcţiilor vitale este esenţială. Imediat după ingestie se recomandă lavajul gastric şi/sau
administrarea de cărbune activat. Ulterior se poate administra un diuretic osm otic. Efectele ingerării
unei doze foarte mari pot persista timp îndelungat. Forţarea diurezei şi hemodializa au o utilitate
limitată. În cazul supradozajului grav soldat cu stare comatoasă sau insuficienţă respiratorie, se poate
administra ca antidot flum azenil intravenos.
Utilizarea flumazenilului ca antidot este contraindicată în următoarele situaţii:
- administrarea concomitentă de antidepresive triciclice
- administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial convulsivant
- anomalii EKG de tipul lărg irii complexului QRS sau prelungirii intervalului QT (modificări care
sugerează folosirea concomitentă de antidepresive triciclice).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de benzodiazepine, codul ATC: N05BA12
Alprazolamul este o benzodiazepină anxiolitică, triazolobenzodiazepină. Toate benzodiazepinele au
proprietăţi similare: anxiolitice, hipnotice -sedative, miorelaxante, anticonvulsivante; diferenţele
cantitative şi cele farmacocinetice deter mină indicaţii terapeutice diverse.
Acţiunea benzodiazepinelor se exercită prin legarea de situsul benzodiazepinic de la nivelul
receporului GABA
a potenţând inhibiţia neuronală mediată de acidul gama -aminobutiric (GABA).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, alprazolamul se absoarbe rapid, concentraţia plasmatică maximă
atingându- se după 1-2 ore.
Legarea de proteinele plasmatice este de 80%.
Alprazolamul este metabolizat de izoenzimele citocromului P450. Principalii săi metaboliţi sunt alfa-
hidroxi -alprazolam şi o benzofenonă derivată din alprazolam. Concentraţiile plasmatice ale acestor
metaboliţi sunt extrem de mici. Activitatea biologică a alfa -hidroxi -alprazolamului este aproximativ
jumătate din cea a alprazolamului. Metabolitul benzofenonic este practic inactiv.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 12 -15 ore iar cle arance- ul plasmatic este de 1,1 ml/min şi
kg.
Metaboliţii au timpi de înjumătăţire plasmatică asemănători alprazolamului.
Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt e xcretaţi mai ales pe cale urinară.
Parametrii farmacocinetici sunt modificaţi la pacienţii cu leziuni hepatice alcoolice, insuficienţă
hepati că şi vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În cadrul unor studii desfăşurate pe durata a 2 ani la şobolani cărora li s-au administrat de 150 ori mai
mult decât doza zilnică maximă recomandată la om şi la şoareci cărora li s- au administrat de 50 ori
mai mult decât doza zilnică maximă recomandată la om, nu au fost observate efecte carcinogene.
Mutagenitate
Atât în cazul testelor in vitro cât şi în experimentele la animale medicamentul nu a avut efecte
mutagene.
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Frontin 0,25 mg
L acto ză monohidrat
C eluloză microcristalină,
A midon de po rumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal
Frontin 0,5 mg
L acto ză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midon de porumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
O xid galben de fer (E 172) .
Frontin 1 mg
L acto ză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midon de porumb,
S tearat de magneziu,
L aurilsulfat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
O xid roşu de fer (E 172).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabi litate
Frontin 0,25 mg
2 ani
Frontin 0,5 mg, Frontin 1 mg
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30° C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 30 comprima te
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Frontin 0,25 mg
7589/2006/01- 02
Frontin 0,50 mg
7590/2006/01- 02
Frontin 1 mg
7591/2006/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
