MUCOSOLVAN JUNIOR 15 mg/5 ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml, sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 5 ml sirop conţin 1,2 g sorbitol
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Lichid uşor vâscos, limpede până la aproape limpede, incolor până la aproape incolor, cu miros aromat
de fructe de pădure
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosolvan Junior este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor
de acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu
secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze.
Adulţi şi adolescenţi (copii peste 12 ani): doza recomandată este de 10 ml sirop Mucosolvan Junior 15
mg/5 ml (2 linguriţe dozatoare) de 3 ori pe zi
Copii: se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 2 –3 ori pe zi.
Copii între 2 – 5 ani: 2,5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
Copii sub 2 ani: 2,5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 2 ori pe zi
Pentru adulţi este disponibil şi se recomandă utilizarea Mucosolvan 30 mg/ml, sirop.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Mucosolvan pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Mod de administrare
Mucosolvan Junior poate fi administrat cu sau fără alimente.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
enumerați la pct. 6.1.
Administrarea acestui medicament este contraindicată dacă aveţi afecţiuni ereditare rare care pot
determina o incompatibilitate cu unul dintre excipienţi (vezi „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare”).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA), asociate cu administrarea clorhidratului de ambroxol . Dacă sunt prezente simptome sau
semne de erupţie cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu
clorhidrat de ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita asistenţă medicală.
În caz de insuficienţă renală sau afecţiune hepatică severă, Mucosolvan trebuie utilizat numai la
recomandarea medicului.
În cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
5 ml sirop conţin 1,2g sorbitol, care rezultă în 7,4 g sorbitol pe doza maximă zilnică recomandată (30
ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.
4.6 Fertilitaea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxolul traversează bariera fetoplacentară. Studiile non-clinice nu au indicat efecte
dăunătoare directe sau indirecte privitor la sarcină, dezvoltare embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală.
Experienţa clinică după a 28 a săptămână de sarcină nu a evidenţiat efecte dăunătoare asupra fătului.
Totuşi, trebuie respectate măsurile uzuale de precauţie privind administrarea medicamentelor în timpul
sarcinii. De aceea, în special în primul trimestru de sarcină nu se recomandă utilizarea Mucosolvan.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxolul se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Mucosolvan mamelor care alăptează.
Fertilitatea
Studiile non-clinice nu indică afectarea directă sau indirectă a fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date după punerea pe piaţă privind apariţia unui efect asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii privind influenţa asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
3
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: disgeuzie (de exemplu modificări ale gustului)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: hipoestezie faringeană
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, hipoestezie orală
Mai puţin frecvente: diaree, vărsături, dispepsie, xerostomie, dureri abdominale
Cu frecvenţă necunoscută: uscăciunea gâtului
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii adverse cutanate severe (inclusiv eritem polimorf, sindrom
Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică şi pustuloză
exantematică generalizată acută)
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic, angioedem şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajuluila om. Pe baza raportărilor unor
cazuri de supradozaj accidental sau/şi din erori în administrare, simptomele observate sunt similare cu
reacţiile adverse cunoscute ale Mucosolvan la doze recomandate şi dacă apar, trebuie administrat
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: mucolitice, codul ATC: R05CB06
Clorhidratul de ambroxol, substanţa activă a Mucosolvan, s-a demonstrat că măreşte secreţia la nivelul
tractului respirator. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea ciliară. Aceste
acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance mucociliar).
Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică. Stimularea
secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşureză tusea.
La pacienţii care suferă de BPOC , tratamentul pe termen lung (6 luni) cu Mucosolvan (Mucosolvan
Retard capsule 75 mg) a dus la o reducere semnificativă a exacerbărilor , fapt ce a devenit evident
4
după 2 luni de tratament.. Pacienţii din grupul de tratament cu Mucosolvan au avut semnificativ mai
puţine zile de boală si zile când au avut nevoie de tratament cu antibiotice. Tratamentul cu
Mucosolvan retard induce o îmbunătăţire statistic semnificativa a simptomelor (expectoraţie dificilă,
tuse, dispnee, semne identificate în urma auscultației pulmonare) comparativ cu placebo
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că clorhidratul de ambroxol
blochează canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea a fost reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţi cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
Aceste proprietăţi farmacologice sunt în concordanţă cu observaţiile suplimentare din studii clinice
privind eficacitatea administrării clorhidratului de ambroxol pentru simptome ale tractului respirator
superior, care conduc la calmarea rapidă a durerii şi a discomfortului legat de durere în sfera ORL
după inhalare.
Utilizarea concomitentă a clorhidratului de ambroxol şi a antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă,
eritromicină) duce la o creştere a concentraţiei de antibiotice în ţesutul pulmonar (secreţiile
bronhopulmonare şi spută).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Clorhidratul de ambroxol este rapid şi complet absorbit după administrarea orală de forme
farmaceutice cu eliberare imediată. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la aproximativ 1 până la
2,5 ore după administrarea formelor farmaceutice cu cedare imediată şi după o medie de 6,5 ore după
administrarea orală a formelor farmaceutice cu eliberare prelungită/modificată. Biodisponibilitatea
absolută după administrarea unui comprimat de 30 mg a fost de 79%. S-a arătat că biodisponibilitate
relativă a capsulelor cu eliberare prelungită a fost de 95% comparativ cu o doză zilnică totală de 60 mg
(30 mg de două ori pe zi) administrate sub formă de comprimate cu eliberare imediată.
Distribuţie
Distribuţia clorhidratului de ambroxol din sânge către ţesuturi este rapidă şi pronunţată, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90% la doze terapeutice.
Metabolism şi eliminare
Circa 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul pasaj
hepatic/metabolic. Altfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare
şi o mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doză), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
După 3 zile de administrare orală, aproximativ 6% din doză se regăseşte ca atare, în timp ce
aproximativ 26% din doză se regăseşte într-o formă comjugată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10 ore. Eliminarea totală
are o medie de 660 ml/min, în timp ce clearance-ul renal reprezintă circa 83 % din clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţ
i
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmetice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
5
Alte grupe de pacienţi:
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
Nu s-a dovedit că alimentele influenţează biodisponibilitatea clorhidratului de ambroxol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Clorhidratul de ambroxolu are un nivel scăzut al toxicităţii acute.
După administrarea de doze orale de 150 mg/kg/zi (şoarece, 4 săptămâni), 50 mg/kg/zi (şobolan, 52 şi
78 săptămâni), 40 mg/kg/zi (iepure, 26 săptămâni) şi 10 mg/kg/zi (cîine, 52 săptămâni) produsul s-a
încadrat în categoria dozelor fără efect advers (“no observed adverse effect level – NOAEL”). Pentru
ambroxol nu a fost găsit nici un organ ţintă, din punct de vedere toxicologic.
În studii de patru săptămâni cu doze toxice repetate de clorhidrat de ambroxol administrat intravenos
la şobolani (4, 14 şi 64 mg/kg/zi) şi la căini (45, 90 şi 120 mg/kg/zi (în perfuzii la 3 ore/zi)) nu a
dovedit apariţia de efecte toxice grave locale sau sistemice, inclusiv histopatologice. Toate efectele
adverse au fost reversibile.
Nu s-a dovedit că clorhidratul de ambroxol poate fi embriotoxic sau teratogen în studii cu doze
administrate oral de până la 3000 mg/kg/zi la şobolan şi de până la 200 mg/kg/zi la iepure. La doze de
până la 500 mg/kg/zi nu a fost afectată fertilitatea şobolanilor masculi sau femele.
Nivelul dozei fără efect advers (“NOAEL”) în timpul perioadei de dezvoltare peri- şi postnatală a fost
de 50 mg/kg, în timp ce doza de 500 mg/kg a fost uşor toxică pentru femelele şi puii de câine, aşa cum
a rezultat prin observarea întârzierii creşterii în greutatea corporală şi în reducerea dimensiunilor.
Clorhidratul de ambroxol nu prezintă proprietăţi mutagene, conform studiilor de genotoxicitate in vitro
(testul Ames şi testul aberaţiilor cromozomiale) şi in vivo (testul pe micronuclei).
Clorhidratul de ambroxol nu a evidenţiat un potenţial cancerigen în studiile la şoarece (50, 200 şi 800
mg/kg/zi) şi şobolan (65, 250 şi 1000 mg/kg/zi), după ce au fost supuşi unei diete 105 şi respectiv 116
săptămâni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic
Hidroxietilceluloză
Acesulfam potasic
Sorbitol soluţie (necristalizabil)
Glicerol 85%
Aromă de fructe de pădure PHL-132 195
Aromă de vanilie 201 629
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
A se utiliza în maxim 6 luni de la prima deschidere a flaconului.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Este disponibil în cutii cu un flacon din sticlă brună cu capac cu filet prevazut cu sistem de închidere
securizat pentru copii şi o măsură dozatoare gradată la 1,25, 2,5 şi 5 ml.
Pentru a deschide apăsati capacul cu filet in jos și rasuciti in acelasi timp in directia
săgeții
După utilizare închideți strâns capacul cu filet pentru a fi siguri că sistemul de
închidere securizat pentru copii este funcțional din nou
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Boehringer Ingelheim International GmbH
Binger Strasse 173, D-55 216 Ingelheim am Rhein,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
870/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei –Iulie/2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml, sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml sirop conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 5 ml sirop conţin 1,2 g sorbitol
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Lichid uşor vâscos, limpede până la aproape limpede, incolor până la aproape incolor, cu miros aromat
de fructe de pădure
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosolvan Junior este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor
de acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu
secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze.
Adulţi şi adolescenţi (copii peste 12 ani): doza recomandată este de 10 ml sirop Mucosolvan Junior 15
mg/5 ml (2 linguriţe dozatoare) de 3 ori pe zi
Copii: se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 2 –3 ori pe zi.
Copii între 2 – 5 ani: 2,5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 3 ori pe zi.
Copii sub 2 ani: 2,5 ml sirop Mucosolvan Junior 15 mg/5 ml de 2 ori pe zi
Pentru adulţi este disponibil şi se recomandă utilizarea Mucosolvan 30 mg/ml, sirop.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Mucosolvan pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Mod de administrare
Mucosolvan Junior poate fi administrat cu sau fără alimente.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,
enumerați la pct. 6.1.
Administrarea acestui medicament este contraindicată dacă aveţi afecţiuni ereditare rare care pot
determina o incompatibilitate cu unul dintre excipienţi (vezi „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare”).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA), asociate cu administrarea clorhidratului de ambroxol . Dacă sunt prezente simptome sau
semne de erupţie cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu
clorhidrat de ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita asistenţă medicală.
În caz de insuficienţă renală sau afecţiune hepatică severă, Mucosolvan trebuie utilizat numai la
recomandarea medicului.
În cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
5 ml sirop conţin 1,2g sorbitol, care rezultă în 7,4 g sorbitol pe doza maximă zilnică recomandată (30
ml). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.
4.6 Fertilitaea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxolul traversează bariera fetoplacentară. Studiile non-clinice nu au indicat efecte
dăunătoare directe sau indirecte privitor la sarcină, dezvoltare embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală.
Experienţa clinică după a 28 a săptămână de sarcină nu a evidenţiat efecte dăunătoare asupra fătului.
Totuşi, trebuie respectate măsurile uzuale de precauţie privind administrarea medicamentelor în timpul
sarcinii. De aceea, în special în primul trimestru de sarcină nu se recomandă utilizarea Mucosolvan.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxolul se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Mucosolvan mamelor care alăptează.
Fertilitatea
Studiile non-clinice nu indică afectarea directă sau indirectă a fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date după punerea pe piaţă privind apariţia unui efect asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii privind influenţa asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
3
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100), rare (≥1/10000,
<1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: disgeuzie (de exemplu modificări ale gustului)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: hipoestezie faringeană
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, hipoestezie orală
Mai puţin frecvente: diaree, vărsături, dispepsie, xerostomie, dureri abdominale
Cu frecvenţă necunoscută: uscăciunea gâtului
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii adverse cutanate severe (inclusiv eritem polimorf, sindrom
Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică şi pustuloză
exantematică generalizată acută)
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic, angioedem şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajuluila om. Pe baza raportărilor unor
cazuri de supradozaj accidental sau/şi din erori în administrare, simptomele observate sunt similare cu
reacţiile adverse cunoscute ale Mucosolvan la doze recomandate şi dacă apar, trebuie administrat
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: mucolitice, codul ATC: R05CB06
Clorhidratul de ambroxol, substanţa activă a Mucosolvan, s-a demonstrat că măreşte secreţia la nivelul
tractului respirator. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea ciliară. Aceste
acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance mucociliar).
Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică. Stimularea
secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşureză tusea.
La pacienţii care suferă de BPOC , tratamentul pe termen lung (6 luni) cu Mucosolvan (Mucosolvan
Retard capsule 75 mg) a dus la o reducere semnificativă a exacerbărilor , fapt ce a devenit evident
4
după 2 luni de tratament.. Pacienţii din grupul de tratament cu Mucosolvan au avut semnificativ mai
puţine zile de boală si zile când au avut nevoie de tratament cu antibiotice. Tratamentul cu
Mucosolvan retard induce o îmbunătăţire statistic semnificativa a simptomelor (expectoraţie dificilă,
tuse, dispnee, semne identificate în urma auscultației pulmonare) comparativ cu placebo
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că clorhidratul de ambroxol
blochează canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea a fost reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţi cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
Aceste proprietăţi farmacologice sunt în concordanţă cu observaţiile suplimentare din studii clinice
privind eficacitatea administrării clorhidratului de ambroxol pentru simptome ale tractului respirator
superior, care conduc la calmarea rapidă a durerii şi a discomfortului legat de durere în sfera ORL
după inhalare.
Utilizarea concomitentă a clorhidratului de ambroxol şi a antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă,
eritromicină) duce la o creştere a concentraţiei de antibiotice în ţesutul pulmonar (secreţiile
bronhopulmonare şi spută).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Clorhidratul de ambroxol este rapid şi complet absorbit după administrarea orală de forme
farmaceutice cu eliberare imediată. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la aproximativ 1 până la
2,5 ore după administrarea formelor farmaceutice cu cedare imediată şi după o medie de 6,5 ore după
administrarea orală a formelor farmaceutice cu eliberare prelungită/modificată. Biodisponibilitatea
absolută după administrarea unui comprimat de 30 mg a fost de 79%. S-a arătat că biodisponibilitate
relativă a capsulelor cu eliberare prelungită a fost de 95% comparativ cu o doză zilnică totală de 60 mg
(30 mg de două ori pe zi) administrate sub formă de comprimate cu eliberare imediată.
Distribuţie
Distribuţia clorhidratului de ambroxol din sânge către ţesuturi este rapidă şi pronunţată, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90% la doze terapeutice.
Metabolism şi eliminare
Circa 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul pasaj
hepatic/metabolic. Altfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare
şi o mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doză), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
După 3 zile de administrare orală, aproximativ 6% din doză se regăseşte ca atare, în timp ce
aproximativ 26% din doză se regăseşte într-o formă comjugată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10 ore. Eliminarea totală
are o medie de 660 ml/min, în timp ce clearance-ul renal reprezintă circa 83 % din clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţ
i
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmetice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
5
Alte grupe de pacienţi:
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
Nu s-a dovedit că alimentele influenţează biodisponibilitatea clorhidratului de ambroxol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Clorhidratul de ambroxolu are un nivel scăzut al toxicităţii acute.
După administrarea de doze orale de 150 mg/kg/zi (şoarece, 4 săptămâni), 50 mg/kg/zi (şobolan, 52 şi
78 săptămâni), 40 mg/kg/zi (iepure, 26 săptămâni) şi 10 mg/kg/zi (cîine, 52 săptămâni) produsul s-a
încadrat în categoria dozelor fără efect advers (“no observed adverse effect level – NOAEL”). Pentru
ambroxol nu a fost găsit nici un organ ţintă, din punct de vedere toxicologic.
În studii de patru săptămâni cu doze toxice repetate de clorhidrat de ambroxol administrat intravenos
la şobolani (4, 14 şi 64 mg/kg/zi) şi la căini (45, 90 şi 120 mg/kg/zi (în perfuzii la 3 ore/zi)) nu a
dovedit apariţia de efecte toxice grave locale sau sistemice, inclusiv histopatologice. Toate efectele
adverse au fost reversibile.
Nu s-a dovedit că clorhidratul de ambroxol poate fi embriotoxic sau teratogen în studii cu doze
administrate oral de până la 3000 mg/kg/zi la şobolan şi de până la 200 mg/kg/zi la iepure. La doze de
până la 500 mg/kg/zi nu a fost afectată fertilitatea şobolanilor masculi sau femele.
Nivelul dozei fără efect advers (“NOAEL”) în timpul perioadei de dezvoltare peri- şi postnatală a fost
de 50 mg/kg, în timp ce doza de 500 mg/kg a fost uşor toxică pentru femelele şi puii de câine, aşa cum
a rezultat prin observarea întârzierii creşterii în greutatea corporală şi în reducerea dimensiunilor.
Clorhidratul de ambroxol nu prezintă proprietăţi mutagene, conform studiilor de genotoxicitate in vitro
(testul Ames şi testul aberaţiilor cromozomiale) şi in vivo (testul pe micronuclei).
Clorhidratul de ambroxol nu a evidenţiat un potenţial cancerigen în studiile la şoarece (50, 200 şi 800
mg/kg/zi) şi şobolan (65, 250 şi 1000 mg/kg/zi), după ce au fost supuşi unei diete 105 şi respectiv 116
săptămâni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid benzoic
Hidroxietilceluloză
Acesulfam potasic
Sorbitol soluţie (necristalizabil)
Glicerol 85%
Aromă de fructe de pădure PHL-132 195
Aromă de vanilie 201 629
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
A se utiliza în maxim 6 luni de la prima deschidere a flaconului.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Este disponibil în cutii cu un flacon din sticlă brună cu capac cu filet prevazut cu sistem de închidere
securizat pentru copii şi o măsură dozatoare gradată la 1,25, 2,5 şi 5 ml.
Pentru a deschide apăsati capacul cu filet in jos și rasuciti in acelasi timp in directia
săgeții
După utilizare închideți strâns capacul cu filet pentru a fi siguri că sistemul de
închidere securizat pentru copii este funcțional din nou
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Boehringer Ingelheim International GmbH
Binger Strasse 173, D-55 216 Ingelheim am Rhein,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
870/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei –Iulie/2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
