ETOMIDAT-LIPURO 2 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Etomidat - Lipuro 2 mg/ml emulsie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml emulsie injectabilă conţine etomidat 2 mg.
Fiecare fiolă de 10 ml emulsie perfuzabilă conţine: etomidat 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: ulei de soia 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Emulsie injectabilă.
Emulsie tip ulei în apă lăptoasă, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea anesteziei generale.
Notă:
În cazul în care este utilizată în anestezia de scurtă durată, Etomidat - Lipuro trebuie asociat cu un analgezic
corespunzător.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul individual şi de efectul clinic.
Trebuie avut in vedere următoarea schemă de dozare:
Copii şi adulţi
La adulţi şi copii, doza hipnotică eficace este de 0,30 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat – Lipuro/kg
corp). Astfel, la pacienţii adulţi, o fiolă este suficientă pentru a induce narcoză cu durată de 4-5 minute.
Aceste doze pot fi adaptate în funcţie de greutatea corporală.
Hipnoza poate fi prelungită prin administrare injectabilă adiţională de Etomidat-Lipuro.
A nu se depăşi doza maximă recomandată de 3 fiole (30 ml).
Deoarece etomidatul nu prezintă efect analgezic, se recomandă administrarea unui opioid adecvat (de
exemplu 1-2 ml fentanil intravenos 1-2 minute) înainte de administrarea etomidatului.
La copii cu vârsta sub 15 ani, poate fi necesar creşterea dozei: o doză suplimentară de până la 30% din doza
pentru adult poate fi necesară pentru a obţine aceeaşi profunzime şi durată a narcozei ca şi la adult.
2
Vârstnici
La vârstnici se administrează o singură doză de 0,15 – 0,2 mg etomidat, (0,075 – 0,1 ml Etomidat-
Lipuro/kg), ajustată în funcţie de efectul clinic.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei trataţi anterior cu neuroleptice, doza trebuie micşorată.
La pacienţii cu epilepsie manifestată sau cu risc convulsivant crescut, injectarea trebuie efectuată rapid, în
câteva secunde, pentru a evita pătrunderea prea lentă a etomidatului în creier. Biodisponibilitatea bună a
etomidatului şi distribuţia rapidă a acestuia în creier previne apariţia convulsiilor.
În cazul utilizării anesteziei în marele rău epileptic sau în crizele de epilepsie în serie, se injectează rapid 0,3
mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat-Lipuro), în decurs a 10 secunde. Dacă este necesar, această doză
poate fi repetată de mai multe ori.
Mod de administrare
Etomidat-Lipuro poate fi administrat doar de către un medic cu experienţă în intubaţia endotraheală având
disponibil echipamente pentru respiraţie artificială.
Etomidat-Lipuro trebuie injectat strict intravenos, de regulă lent (o doză în aproximativ 30 secunde) si, dacă
este necesar, fracţionat.
Injectarea intra-arterială trebuie evitată, datorită riscului de necroză. Injectarea paravenoasă provoacă durere
puternică.
Pentru a evita apariţia miocloniilor înainte de a administra Etomdiat-Lipuro, trebuie administrată medicaţie
adecvată. Se recomandă utilizarea benzodiazepinelor, de exemplu diazepam care trebuie administrat
intramuscular timp de o oră sau intravenos timp de 10 minute, înainte de a se administra Etomidat-Lipuro.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Etomidat-lipuro nu trebuie administrat la pacienţii cu hipersensibilitate la etomidat, ulei de soia sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Nou-născuţii şi copii sub 6 luni nu trebuie trataţi cu Etomidat-Lipuro, exceptând cazurile în care este
imperios necesar.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul inducţiei anestezice cu etomidat poate să apară o scădere uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale
datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice (în special dacă se administrează în prealabil droperidol). La
pacienţii debilitaţi la care poate să apară hipotensiune arterială severă, următoarele măsuri trebuie luate:
1. înainte de inducţia anesteziei se va asigura o linie venoasă în vederea administrarării lichidelor
perfuzabile
2. pe cât posibil, trebuie evitată administrarea altor inductori
3. inducţia anesteziei trebuie efectuată cu pacientul în clinostatism
4. medicamentul trebuie administrat încet (de exemplu 10 ml într-un minut).
Apnee tranzitorie poate să apară mai ales după administrarea de doze mari de etomidat asociat cu deprimante
ale sistemului nervos central. Când se administrează Etomidat-Lipuro, trebuie avut la îndemână
echipamentul pentru resuscitare în cazul apariţiei detresei respiratorii şi a apneei.
În studii efectuate la animale, s-a demonstrat că Etomidat-Lipuro poate induce porfirie. De aceea, produsul
nu trebuie administrat la pacienţii cu tulburări ereditare ale biosintezei hemului, cu excepţia cazurilor în care
3
indicaţia administrării etomidatului a fost luată după o atentă evaluare a raportului risc potenţial/beneficiu
terapeutic.
Dozele de etomidat pentru asigurarea inducţiei au fost asociate cu o reducere a cortizolului plasmatic şi a
concentraţiei de aldosteron (vezi pct. 5.1). La pacienţii aflaţi în condiţii de stres severe, în special la cei cu
disfuncţie adreno-corticală, poate fi luată în considerare administrarea suplimentară de cortizol exogen. În
astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă.
Supresia prelungită a cortizolului endogen şi a aldosteronului poate fi o consecinţă directă a etomidatului
când este administrat prin perfuzie continuă sau în doze repetate, de aceea acest lucru trebuie evitat. În astfel
de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă. Totuşi, când etomidatul este folosit pentru
inducţie anestezică, creşterea post-operatorie a cortizolului seric, observată după inducţia anestezică cu
tiopentonă, este întârziată timp de 3-6 ore.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cortico-suprarenaliană preexistentă,
precum la pacienţii cu sepsis.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei care au primit anterior neuroleptice, opioide sau sedative, doza de
etomidat trebuie micşorată.
Mişcări spontane se pot produce la una sau mai multe grupe musculare, în special dacă nu s-a administrat
premedicaţie. Aceste mişcări au fost atribuite dezinhibiţiei subcorticale. Acestea pot fi prevenite prin
administrare intravenoasă de fentanil în doză mică, cu droperidol sau diazepam cu 1-2 minute înainte de
inducţia anesteziei cu etomidat.
Miocloniile şi durerea la injectare, inclusiv durere venoasă, s-a observat în timpul administrării de etomidat,
în special când este administrat într-o venă de calibru mic. Acest lucru poate fi evitat prin administrarea
intravenoasă a unui oipoid adecvat în doză mică, de exemplu fenatnil, cu 1-2 minute înainte de inducţie.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la vârstnici, deoarece există riscul de scădere a fracţiei de ejecţie
cardiace. Acest lucru a fost raportat la pacienţii la care s-au utilizat doze mai mari decât cele recomandate
(vezi pct. 4.2).
La pacienţii fără premedicaţie pot să apară convulsii.
Etomidat - Lipuro nu are efect analgezic. În cazul în care este utilizat pentru anestezia de scurtă durată,
înainte sau concomitent cu Etomidat – Lipuro trebuie administrat un analgezic puternic, de exemplu fentanil.
Rar, uleiul de soia poate provoca reacţii alergice grave.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul hipnotic al etomidatului poate fi potenţat de neuroleptice, opioide, sedative si alcool.
Inducţia anestezică cu etomidat poate fi asociată cu o scădere uşoară şi tranzitorie a rezistenţei vasculare
periferice. Acest lucru poate potenţa efectul altor medicamente hipotensoare.
Etomidatul este compatibil din punct de vedere farmacologic cu relaxantele musculare şi anestezicele
inhalatorii în practica clinică curentă.
Efectul altor medicamente asupra etomidatului
În cazul administrării concomitente a etomidatului cu alfentanil s-a observat o scăderea a timpului de
înjumătăţire plasmatic a etomidatului la 29 minute. Este nevoie de precauţie la pacienţii la care se
administrează cele două medicamente deoarece concentraţia etomidatului poate să scadă sub pragul hipnotic.
4
Clearance-ul plasmatic total şi volumul de distribuţie al etomidatului este scăzut cu un factor de 2-3 fără a se
modifica timpul de înjumătăţire plasmatic, când se administrează împreună cu fentanil intravenos. Când
etomidatul este administrat concomitent cu fentanil intravenos, poate fi necesară scăderea dozei de etomidat.
Efectul etomidatului asupra altor medicamente
Aparent, administrarea concomitentă a etomidatului cu ketamina nu prezintă efecte semnificative asupra
concentraţiei plasmatice sau asupra parametrilor farmacocinetici ai ketaminei sau ale metabolitului său
principal, norketamina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
La animale, etomidatul nu a prezentat efecte primare asupra fertilităţii, efecte primare embriotoxice sau
teratogene. La doze toxice la mame s-a observat o scădere a supravieţuirii la şobolani.
Sarcina
Etomidatul trebuie utilizată în perioada de sarcină doar dacă acest lucru este neapărat necesar, după
evaluarea raportului beneficiu terapeutic /risc potenţial la făt.
În timpul anesteziei obstetricale, etomidatul poate traversa placenta. Scorul Apgar la nou-născuţi din mame
care au primit etomidat este comparabil cu al nou-născuţilor după administrarea altor medicamente
hipnotice. La nou-născuţii din mame care au primit etomidat s-a observat o scădere tranzitorie a valorii serice
de cortizol pentru o perioadă de aproximativ 6 ore.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă etomidatul se excretă în laptele uman. Deoarece multe medicamente se excretă în
laptele uman, se recomandă precauţie în cazul utilizării etomidatului la mame care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Etomidat-Lipuro are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii cărora li s-a administrat produsul nu vor fi capabili de a conduce vehicule sau utiliza utilaje timp de
minim 24 de ore de la administrare. Revenirea la starea de alertă normală depinde de durata operaţiei, de
doza totală de etomidat şi de medicaţia utilizată concomitent. În final, decizia de a permite utilizarea
utilajelor sau conducerea vehiculelor trebuie luată de echipa de tratament post-anestezie.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa utilizării etomidatului a fost evaluată la 812 pacienţi care au participat la 4 studii clinice deschise,
în care s-a utilizat etomidatul pentru inducerea anesteziei generale. Subiecţii au primit cel puţin o doză de
etomidat. Pe baza rezultatelor din aceste trialuri clinice s-a observat că cele mai frecvente reacţii adverse
raportate (incidenţă ≥ 5%) au fost diskinezia (incidenţă 10,3%) şi durerea venoasă (incidenţă 7,6%).
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după utilizarea etomidatului, fie în studii clinice, fie din
experienţa de după punerea pe piaţă.
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse, a fost întrebuinţată următoarea terminologie:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (precum şoc anafilactic, reacţie anafilactică, reacţie
anafilactoidă).
5
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cortico-suprarenaliană
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: diskinezie.
Frecvente: mioclonie.
Mai puţin frecvente: hipertonie, contracţii musculare involuntare, nistagmus.
Cu frecvenţă necunoscută: convulsii (inclusiv convulsii grand-mal).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie, extrasistolie, extrasistole ventriculare.
Cu frecvenţă necunoscută: stop cardiac, bloc atrio-ventricular complet.
Tulburări vasculare
Frecvente:durere venoasă, hipotensiune arterială.
Mai puţin frecvente: flebită, hipertensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: şoc, tromboflebită (inclusiv tromboflebită superficială şi tromboză venoasă
profundă).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: apnee, hiperventilaţie, stridor.
Mai puţin frecvente: hipoventilaţie, sughiţ, tuse.
Cu frecvenţă necunoscută: deprimare respiratorie, bronhospasm.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături.
Mai puţin frecvente: hipersalivaţie.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie.
Mai puţin frecvente: eritem.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Steven-Johnson, urticarie.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: rigiditate musculară,
Cu frecvenţă necunoscută: trismus.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: durere la locul de injectare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj
În caz de supradozaj cu etomidat administrat în bolus, perioada de somn poate fi prelungită şi pot să apară
depresie respiratorie şi chiar stop respirator, caz în care este necesar suport respirator adecvat. S-a mai
raportat şi hipotensiune arterială. Supradozajul poate deprima secreţia cortizonică. Acest lucru se poate
asocia cu dezorientare şi întârzierea revenirii din anestezie.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
6
Se recomandă monitorizare atentă şi măsuri generale suportive (de exemplu suport respirator). Dacă este
necesar, se pot administra 50-100 mg hidrocortizon în caz de deprimare a secreţiei cortizonice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX07
Perioada de latenţă pe EEG este de 36 de secunde, iar efectul maxim apare după 46 de secunde.
Mecanism de acţiune
Etomidatul este un hipnotic intravenos cu durată scurtă de acţiune, ca rezultat al redistribuirii și al
metabolizării enzimatice. O singură doză de 0,3 mg/kg corp duce în 10 secunde la inconştienţă şi anestezie
cu durată de 3-5 minute.
Efecte farmacodinamice
Nu determină eliberare de histamină şi nu are efect asupra funcţiei hepatice. Studiile in vitro au arătat că
etomidatul produce inhibiţia enzimelor microzomiale. Studii limitate in vivo au demonstrat o inhibiţie
minimă a metabolismului hepatic.
Etomidatul suprimă funcţiile cortexului glandelor suprarenale. Etomidatul inhibă celule corticosuprarenale
responsabile de secreţia de cortizon prin inhibarea reversibilă a enzimei sintetizatoare de steroid 11-β
hidroxilaza. Suprimarea cortizonului nu răspunde la ACTH şi durează până la 6 ore după o singură doză de
0,3 mg etomidat/kg. Inhibarea sintezei de cortizon este reversibilă şi depinde de concentraţia etomidatului în
plasmă. De obicei valoarea plasmatică de cortizol revine al normal în 24 ore. Concentraţiile plasmatice sub
50 nanomoli au efect redus sau nu au niciun efect inhibitor. Aceste concentraţii sunt atinse după 4 ore de la o
singură doză de etomidat.
Mişcări musculare involuntare s-au observat după administrarea de etomidat. Ele corespund dezinhibării
diencefalice fiziologice, similare miocloniilor hipnogene din timpul somnului fiziologic.
Deoarece etomidatul nu are efect analgezic asocierea cu analgezice este necesară pentru toate procedurile
chirurgicale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Conform datelor din literatură, timpul de înjumătăţire plasmatică al particulelor lipidice este mic. În timpul
injectării, etomidatul se separă rapid de particulele lipidice, fapt demonstrat de valorile concentraţiei
plasmatice, comparabile cu cele obţinute după administrarea formei apoase. Dispariţia emulsiei lipidice nu
influenţează timpul de înjumătăţire a etomidatului.
Distribuţie
Etomidat - Lipuro are timp de înjumătăţire plasmatică, distribuţie şi durata de activitate comparabilă cu
formula apoasă. Nu au putut fi detectate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
Etomidatul se leagă în proporţie de 76,5% de proteinele plasmatice (îndeosebi de albumină); legarea este
redusă în disfuncţii renale şi afecţiuni cronice hepatice. Nu s-a observat acumulare.
Volumul aparent de distribuţie, total, de 4.6 ± 2.2 l/kg, este foarte mare şi indică o concentraţie tisulară
considerabilă; volumul de distribuţie în compartimentul central de 24,2 ± 4,2 l sau 21,2 ± 2,8 l sau 23,2 ±
11,41 l este mult mai mare decât volumul plasmatic; de asemenea, compartimentul central include organe cu
flux sanguin mare (de exemplu ficatul, creierul), redistribuţia din compartimentul profund periferic în cel
central determină viteza de eliminare.
7
Metabolizare
Curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp are 3 faze, care pot fi suprapuse unui model
tricompartimental. Distribuţia rapidă din compartimentul central în cel periferic şi în compartimentul
periferic profund, precum şi viteza de eliminare mai mare, determină scăderea rapidă a concentraţiei
plasmatice după o singură administrare (timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de 1,3 pănă la
4,5 minute). Volumul mare de distribuţie determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare relativ
lung (timp de înjumătăţire terminal 2,4 – 5 ore) deşi rata extracţiei hepatice este mare.
Proprietăţile lipofile determină trecerea rapidă prin bariera hemato-encefalică. Concentraţia în lichidul
cefalo-rahidian corespunde, aproximativ, concentraţiei etomidatului liber, nelegat de proteinele plasmatice
(25 ± 3%).
Prima etapă în cadrul metabolizării este reprezentată de hidroliza etil esterului în ficat. De asemenea, o
proporţie mică este supusă N-dezalchilării oxidative. Toţi metaboliţii cunoscuţi sunt inactivi din punct de
vedere farmacologic.
Eliminare
După injectarea intravenoasă a 15 mg etomidat ( marcat radioactiv), aproximativ 75% din radioactivitatea
totala s-a detectat în urină în decurs de 24 de ore. Aproximativ 50% din doză a apărut în urină, în primele 4
ore de la injectare. Extrapolarea rezultatelor a permis să se estimeze, faptul că aproximativ 87% din doză s-ar
excretat în urină după o perioadă suficient de lungă, adică alte căi de excreţie având un rol minor.
Metabolitul major din urină este reprezentat de produsul de hidroliză al etomidatului, anume acidul R – (+) –
1 – (α-metilbenzil)-5-imidazolcarboxilic, din care o parte este prezent ca glucuronid, care este responsabil
pentru aproximativ 80% din radioactivitatea din urină; din care 55-59% sub forma de acid si 21-24% sub
formă de glucuronid
.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
Valorile LD
50 sunt disponibile atât pentru soluţiile de etomidat, cât şi pentru Etomidat - Lipuro:
Specie LD
50 (mg/kg) DE 50 (mg/kg) Raport terapeutic
S E S E
Şoarece 29,5 37,0 1,0 29 37
Şobolan 18,5 16,8 0,6 31 28
Cobai 7,1 - 0,1 50 -
Iepure 11,9 - 0,5 24 -
Câine 7,6 - 0,5 16 -
S = soluţie, E = Etomidat - Lipuro,
Doza terapeutică = LD
50/ DE50
Toxicitate subcronică
ECG, tensiunea arterială, analizele hematologice şi biochimice, examenul de urină şi histopatologic nu au
evidenţiat reacţii adverse determinate de medicament, după administrarea zilnică de etomidat la şobolan timp
de peste 3 săptămâni (cea mai mare doză 5,0 mg/kg corp) şi la câine timp de peste 2 săptămâni (cea mai
mare doză de 1,50 mg/kg corp).
Efecte asupra funcţiei de reproducere
Studii efectuate la şobolan si iepuri, în care etomidatul s-a administrat în doze de 5 mg/kg corp şi zi sau 4,5
mg/kg corp şi zi în timp organogenezei, nu au evidenţiat nici un efect teratogen sau alte efecte embriotoxice.
Nu s-au făcut studii în timpul dezvoltării fetale. Experienţa privind administrarea la femeile gravide, este
limitată la perioada naşterii. Etomidatul traversează placenta, atunci când este utilizat pentru anestezia
obstetricală. Scorurile Apgar ale nou-născuţilor sunt comparabile cu cele obţinute după administrarea altor
hipnotice.
8
Nu se cunosc gradul şi efectele clinice ale inhibiţiei sintezei steroidiene în corticosuprarenala copilului.
Studii de mutagenitate/carcinogenitate
Etomidatul nu a fost studiat privind eventualele efecte mutagene. În principiu, nu se pot exclude asemenea
efecte.
La animale, nu sunt disponibile studii de carcinogenitate de lungă durată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ulei de soia
Trigliceride cu lanţ mediu
Glicerol,
Lecitină din ou
Oleat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Etomidat - Lipuro nu trebuie administrat în acelaşi timp cu alte soluţii injectabile, decât dacă compatibilitatea
soluţiilor a fost testată în prealabil. Din această cauză medicamentele ce trebuie administrate în acelaşi timp
se vor administra pe acelaşi acces venos (prin robineţi cu 3 căi) sau pe linii venoase separate.
Etomidat - Lipuro poate fi injectat pe liniile de perfuzie de clorură de sodiu izotonă întrerupte temporar.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a 10 ml emulsie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Etomidat - Lipuro nu conţine conservanţi antimicrobieni. Imediat după deschiderea fiolei emulsia trebuie
aspirată într-o seringă în condiţii sterile şi injectată, deoarece soluţiile lipidice stimulează creşterea
microbiană. Soluţia nefolosită trebuie aruncată. Fiolele trebuie agitate înainte de folosire pentru
omogenizarea conţinutului.
Nu folosiţi dacă emulsia este decolorată sau nu este omogenă după agitare.
Se va arunca conţinutul care nu a fost folosit.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
B. Braun Melsungen AG
9
Carl-Braun-Strasse 1,
34212 Melsungen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5185/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei- Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Etomidat - Lipuro 2 mg/ml emulsie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml emulsie injectabilă conţine etomidat 2 mg.
Fiecare fiolă de 10 ml emulsie perfuzabilă conţine: etomidat 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: ulei de soia 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Emulsie injectabilă.
Emulsie tip ulei în apă lăptoasă, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea anesteziei generale.
Notă:
În cazul în care este utilizată în anestezia de scurtă durată, Etomidat - Lipuro trebuie asociat cu un analgezic
corespunzător.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul individual şi de efectul clinic.
Trebuie avut in vedere următoarea schemă de dozare:
Copii şi adulţi
La adulţi şi copii, doza hipnotică eficace este de 0,30 mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat – Lipuro/kg
corp). Astfel, la pacienţii adulţi, o fiolă este suficientă pentru a induce narcoză cu durată de 4-5 minute.
Aceste doze pot fi adaptate în funcţie de greutatea corporală.
Hipnoza poate fi prelungită prin administrare injectabilă adiţională de Etomidat-Lipuro.
A nu se depăşi doza maximă recomandată de 3 fiole (30 ml).
Deoarece etomidatul nu prezintă efect analgezic, se recomandă administrarea unui opioid adecvat (de
exemplu 1-2 ml fentanil intravenos 1-2 minute) înainte de administrarea etomidatului.
La copii cu vârsta sub 15 ani, poate fi necesar creşterea dozei: o doză suplimentară de până la 30% din doza
pentru adult poate fi necesară pentru a obţine aceeaşi profunzime şi durată a narcozei ca şi la adult.
2
Vârstnici
La vârstnici se administrează o singură doză de 0,15 – 0,2 mg etomidat, (0,075 – 0,1 ml Etomidat-
Lipuro/kg), ajustată în funcţie de efectul clinic.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei trataţi anterior cu neuroleptice, doza trebuie micşorată.
La pacienţii cu epilepsie manifestată sau cu risc convulsivant crescut, injectarea trebuie efectuată rapid, în
câteva secunde, pentru a evita pătrunderea prea lentă a etomidatului în creier. Biodisponibilitatea bună a
etomidatului şi distribuţia rapidă a acestuia în creier previne apariţia convulsiilor.
În cazul utilizării anesteziei în marele rău epileptic sau în crizele de epilepsie în serie, se injectează rapid 0,3
mg etomidat/kg corp (0,15 ml Etomidat-Lipuro), în decurs a 10 secunde. Dacă este necesar, această doză
poate fi repetată de mai multe ori.
Mod de administrare
Etomidat-Lipuro poate fi administrat doar de către un medic cu experienţă în intubaţia endotraheală având
disponibil echipamente pentru respiraţie artificială.
Etomidat-Lipuro trebuie injectat strict intravenos, de regulă lent (o doză în aproximativ 30 secunde) si, dacă
este necesar, fracţionat.
Injectarea intra-arterială trebuie evitată, datorită riscului de necroză. Injectarea paravenoasă provoacă durere
puternică.
Pentru a evita apariţia miocloniilor înainte de a administra Etomdiat-Lipuro, trebuie administrată medicaţie
adecvată. Se recomandă utilizarea benzodiazepinelor, de exemplu diazepam care trebuie administrat
intramuscular timp de o oră sau intravenos timp de 10 minute, înainte de a se administra Etomidat-Lipuro.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Etomidat-lipuro nu trebuie administrat la pacienţii cu hipersensibilitate la etomidat, ulei de soia sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Nou-născuţii şi copii sub 6 luni nu trebuie trataţi cu Etomidat-Lipuro, exceptând cazurile în care este
imperios necesar.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În timpul inducţiei anestezice cu etomidat poate să apară o scădere uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale
datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice (în special dacă se administrează în prealabil droperidol). La
pacienţii debilitaţi la care poate să apară hipotensiune arterială severă, următoarele măsuri trebuie luate:
1. înainte de inducţia anesteziei se va asigura o linie venoasă în vederea administrarării lichidelor
perfuzabile
2. pe cât posibil, trebuie evitată administrarea altor inductori
3. inducţia anesteziei trebuie efectuată cu pacientul în clinostatism
4. medicamentul trebuie administrat încet (de exemplu 10 ml într-un minut).
Apnee tranzitorie poate să apară mai ales după administrarea de doze mari de etomidat asociat cu deprimante
ale sistemului nervos central. Când se administrează Etomidat-Lipuro, trebuie avut la îndemână
echipamentul pentru resuscitare în cazul apariţiei detresei respiratorii şi a apneei.
În studii efectuate la animale, s-a demonstrat că Etomidat-Lipuro poate induce porfirie. De aceea, produsul
nu trebuie administrat la pacienţii cu tulburări ereditare ale biosintezei hemului, cu excepţia cazurilor în care
3
indicaţia administrării etomidatului a fost luată după o atentă evaluare a raportului risc potenţial/beneficiu
terapeutic.
Dozele de etomidat pentru asigurarea inducţiei au fost asociate cu o reducere a cortizolului plasmatic şi a
concentraţiei de aldosteron (vezi pct. 5.1). La pacienţii aflaţi în condiţii de stres severe, în special la cei cu
disfuncţie adreno-corticală, poate fi luată în considerare administrarea suplimentară de cortizol exogen. În
astfel de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă.
Supresia prelungită a cortizolului endogen şi a aldosteronului poate fi o consecinţă directă a etomidatului
când este administrat prin perfuzie continuă sau în doze repetate, de aceea acest lucru trebuie evitat. În astfel
de situaţii, stimularea adrenală cu ACTH nu este eficientă. Totuşi, când etomidatul este folosit pentru
inducţie anestezică, creşterea post-operatorie a cortizolului seric, observată după inducţia anestezică cu
tiopentonă, este întârziată timp de 3-6 ore.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cortico-suprarenaliană preexistentă,
precum la pacienţii cu sepsis.
La pacienţii cu ciroză hepatică şi la cei care au primit anterior neuroleptice, opioide sau sedative, doza de
etomidat trebuie micşorată.
Mişcări spontane se pot produce la una sau mai multe grupe musculare, în special dacă nu s-a administrat
premedicaţie. Aceste mişcări au fost atribuite dezinhibiţiei subcorticale. Acestea pot fi prevenite prin
administrare intravenoasă de fentanil în doză mică, cu droperidol sau diazepam cu 1-2 minute înainte de
inducţia anesteziei cu etomidat.
Miocloniile şi durerea la injectare, inclusiv durere venoasă, s-a observat în timpul administrării de etomidat,
în special când este administrat într-o venă de calibru mic. Acest lucru poate fi evitat prin administrarea
intravenoasă a unui oipoid adecvat în doză mică, de exemplu fenatnil, cu 1-2 minute înainte de inducţie.
Etomidatul trebuie administrat cu precauţie la vârstnici, deoarece există riscul de scădere a fracţiei de ejecţie
cardiace. Acest lucru a fost raportat la pacienţii la care s-au utilizat doze mai mari decât cele recomandate
(vezi pct. 4.2).
La pacienţii fără premedicaţie pot să apară convulsii.
Etomidat - Lipuro nu are efect analgezic. În cazul în care este utilizat pentru anestezia de scurtă durată,
înainte sau concomitent cu Etomidat – Lipuro trebuie administrat un analgezic puternic, de exemplu fentanil.
Rar, uleiul de soia poate provoca reacţii alergice grave.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul hipnotic al etomidatului poate fi potenţat de neuroleptice, opioide, sedative si alcool.
Inducţia anestezică cu etomidat poate fi asociată cu o scădere uşoară şi tranzitorie a rezistenţei vasculare
periferice. Acest lucru poate potenţa efectul altor medicamente hipotensoare.
Etomidatul este compatibil din punct de vedere farmacologic cu relaxantele musculare şi anestezicele
inhalatorii în practica clinică curentă.
Efectul altor medicamente asupra etomidatului
În cazul administrării concomitente a etomidatului cu alfentanil s-a observat o scăderea a timpului de
înjumătăţire plasmatic a etomidatului la 29 minute. Este nevoie de precauţie la pacienţii la care se
administrează cele două medicamente deoarece concentraţia etomidatului poate să scadă sub pragul hipnotic.
4
Clearance-ul plasmatic total şi volumul de distribuţie al etomidatului este scăzut cu un factor de 2-3 fără a se
modifica timpul de înjumătăţire plasmatic, când se administrează împreună cu fentanil intravenos. Când
etomidatul este administrat concomitent cu fentanil intravenos, poate fi necesară scăderea dozei de etomidat.
Efectul etomidatului asupra altor medicamente
Aparent, administrarea concomitentă a etomidatului cu ketamina nu prezintă efecte semnificative asupra
concentraţiei plasmatice sau asupra parametrilor farmacocinetici ai ketaminei sau ale metabolitului său
principal, norketamina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
La animale, etomidatul nu a prezentat efecte primare asupra fertilităţii, efecte primare embriotoxice sau
teratogene. La doze toxice la mame s-a observat o scădere a supravieţuirii la şobolani.
Sarcina
Etomidatul trebuie utilizată în perioada de sarcină doar dacă acest lucru este neapărat necesar, după
evaluarea raportului beneficiu terapeutic /risc potenţial la făt.
În timpul anesteziei obstetricale, etomidatul poate traversa placenta. Scorul Apgar la nou-născuţi din mame
care au primit etomidat este comparabil cu al nou-născuţilor după administrarea altor medicamente
hipnotice. La nou-născuţii din mame care au primit etomidat s-a observat o scădere tranzitorie a valorii serice
de cortizol pentru o perioadă de aproximativ 6 ore.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă etomidatul se excretă în laptele uman. Deoarece multe medicamente se excretă în
laptele uman, se recomandă precauţie în cazul utilizării etomidatului la mame care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Etomidat-Lipuro are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacienţii cărora li s-a administrat produsul nu vor fi capabili de a conduce vehicule sau utiliza utilaje timp de
minim 24 de ore de la administrare. Revenirea la starea de alertă normală depinde de durata operaţiei, de
doza totală de etomidat şi de medicaţia utilizată concomitent. În final, decizia de a permite utilizarea
utilajelor sau conducerea vehiculelor trebuie luată de echipa de tratament post-anestezie.
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa utilizării etomidatului a fost evaluată la 812 pacienţi care au participat la 4 studii clinice deschise,
în care s-a utilizat etomidatul pentru inducerea anesteziei generale. Subiecţii au primit cel puţin o doză de
etomidat. Pe baza rezultatelor din aceste trialuri clinice s-a observat că cele mai frecvente reacţii adverse
raportate (incidenţă ≥ 5%) au fost diskinezia (incidenţă 10,3%) şi durerea venoasă (incidenţă 7,6%).
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după utilizarea etomidatului, fie în studii clinice, fie din
experienţa de după punerea pe piaţă.
Pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse, a fost întrebuinţată următoarea terminologie:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (precum şoc anafilactic, reacţie anafilactică, reacţie
anafilactoidă).
5
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cortico-suprarenaliană
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: diskinezie.
Frecvente: mioclonie.
Mai puţin frecvente: hipertonie, contracţii musculare involuntare, nistagmus.
Cu frecvenţă necunoscută: convulsii (inclusiv convulsii grand-mal).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie, extrasistolie, extrasistole ventriculare.
Cu frecvenţă necunoscută: stop cardiac, bloc atrio-ventricular complet.
Tulburări vasculare
Frecvente:durere venoasă, hipotensiune arterială.
Mai puţin frecvente: flebită, hipertensiune arterială.
Cu frecvenţă necunoscută: şoc, tromboflebită (inclusiv tromboflebită superficială şi tromboză venoasă
profundă).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: apnee, hiperventilaţie, stridor.
Mai puţin frecvente: hipoventilaţie, sughiţ, tuse.
Cu frecvenţă necunoscută: deprimare respiratorie, bronhospasm.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături.
Mai puţin frecvente: hipersalivaţie.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie.
Mai puţin frecvente: eritem.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Steven-Johnson, urticarie.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: rigiditate musculară,
Cu frecvenţă necunoscută: trismus.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: durere la locul de injectare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele unui supradozaj
În caz de supradozaj cu etomidat administrat în bolus, perioada de somn poate fi prelungită şi pot să apară
depresie respiratorie şi chiar stop respirator, caz în care este necesar suport respirator adecvat. S-a mai
raportat şi hipotensiune arterială. Supradozajul poate deprima secreţia cortizonică. Acest lucru se poate
asocia cu dezorientare şi întârzierea revenirii din anestezie.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
6
Se recomandă monitorizare atentă şi măsuri generale suportive (de exemplu suport respirator). Dacă este
necesar, se pot administra 50-100 mg hidrocortizon în caz de deprimare a secreţiei cortizonice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX07
Perioada de latenţă pe EEG este de 36 de secunde, iar efectul maxim apare după 46 de secunde.
Mecanism de acţiune
Etomidatul este un hipnotic intravenos cu durată scurtă de acţiune, ca rezultat al redistribuirii și al
metabolizării enzimatice. O singură doză de 0,3 mg/kg corp duce în 10 secunde la inconştienţă şi anestezie
cu durată de 3-5 minute.
Efecte farmacodinamice
Nu determină eliberare de histamină şi nu are efect asupra funcţiei hepatice. Studiile in vitro au arătat că
etomidatul produce inhibiţia enzimelor microzomiale. Studii limitate in vivo au demonstrat o inhibiţie
minimă a metabolismului hepatic.
Etomidatul suprimă funcţiile cortexului glandelor suprarenale. Etomidatul inhibă celule corticosuprarenale
responsabile de secreţia de cortizon prin inhibarea reversibilă a enzimei sintetizatoare de steroid 11-β
hidroxilaza. Suprimarea cortizonului nu răspunde la ACTH şi durează până la 6 ore după o singură doză de
0,3 mg etomidat/kg. Inhibarea sintezei de cortizon este reversibilă şi depinde de concentraţia etomidatului în
plasmă. De obicei valoarea plasmatică de cortizol revine al normal în 24 ore. Concentraţiile plasmatice sub
50 nanomoli au efect redus sau nu au niciun efect inhibitor. Aceste concentraţii sunt atinse după 4 ore de la o
singură doză de etomidat.
Mişcări musculare involuntare s-au observat după administrarea de etomidat. Ele corespund dezinhibării
diencefalice fiziologice, similare miocloniilor hipnogene din timpul somnului fiziologic.
Deoarece etomidatul nu are efect analgezic asocierea cu analgezice este necesară pentru toate procedurile
chirurgicale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Conform datelor din literatură, timpul de înjumătăţire plasmatică al particulelor lipidice este mic. În timpul
injectării, etomidatul se separă rapid de particulele lipidice, fapt demonstrat de valorile concentraţiei
plasmatice, comparabile cu cele obţinute după administrarea formei apoase. Dispariţia emulsiei lipidice nu
influenţează timpul de înjumătăţire a etomidatului.
Distribuţie
Etomidat - Lipuro are timp de înjumătăţire plasmatică, distribuţie şi durata de activitate comparabilă cu
formula apoasă. Nu au putut fi detectate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
Etomidatul se leagă în proporţie de 76,5% de proteinele plasmatice (îndeosebi de albumină); legarea este
redusă în disfuncţii renale şi afecţiuni cronice hepatice. Nu s-a observat acumulare.
Volumul aparent de distribuţie, total, de 4.6 ± 2.2 l/kg, este foarte mare şi indică o concentraţie tisulară
considerabilă; volumul de distribuţie în compartimentul central de 24,2 ± 4,2 l sau 21,2 ± 2,8 l sau 23,2 ±
11,41 l este mult mai mare decât volumul plasmatic; de asemenea, compartimentul central include organe cu
flux sanguin mare (de exemplu ficatul, creierul), redistribuţia din compartimentul profund periferic în cel
central determină viteza de eliminare.
7
Metabolizare
Curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp are 3 faze, care pot fi suprapuse unui model
tricompartimental. Distribuţia rapidă din compartimentul central în cel periferic şi în compartimentul
periferic profund, precum şi viteza de eliminare mai mare, determină scăderea rapidă a concentraţiei
plasmatice după o singură administrare (timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie este de 1,3 pănă la
4,5 minute). Volumul mare de distribuţie determină un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare relativ
lung (timp de înjumătăţire terminal 2,4 – 5 ore) deşi rata extracţiei hepatice este mare.
Proprietăţile lipofile determină trecerea rapidă prin bariera hemato-encefalică. Concentraţia în lichidul
cefalo-rahidian corespunde, aproximativ, concentraţiei etomidatului liber, nelegat de proteinele plasmatice
(25 ± 3%).
Prima etapă în cadrul metabolizării este reprezentată de hidroliza etil esterului în ficat. De asemenea, o
proporţie mică este supusă N-dezalchilării oxidative. Toţi metaboliţii cunoscuţi sunt inactivi din punct de
vedere farmacologic.
Eliminare
După injectarea intravenoasă a 15 mg etomidat ( marcat radioactiv), aproximativ 75% din radioactivitatea
totala s-a detectat în urină în decurs de 24 de ore. Aproximativ 50% din doză a apărut în urină, în primele 4
ore de la injectare. Extrapolarea rezultatelor a permis să se estimeze, faptul că aproximativ 87% din doză s-ar
excretat în urină după o perioadă suficient de lungă, adică alte căi de excreţie având un rol minor.
Metabolitul major din urină este reprezentat de produsul de hidroliză al etomidatului, anume acidul R – (+) –
1 – (α-metilbenzil)-5-imidazolcarboxilic, din care o parte este prezent ca glucuronid, care este responsabil
pentru aproximativ 80% din radioactivitatea din urină; din care 55-59% sub forma de acid si 21-24% sub
formă de glucuronid
.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
Valorile LD
50 sunt disponibile atât pentru soluţiile de etomidat, cât şi pentru Etomidat - Lipuro:
Specie LD
50 (mg/kg) DE 50 (mg/kg) Raport terapeutic
S E S E
Şoarece 29,5 37,0 1,0 29 37
Şobolan 18,5 16,8 0,6 31 28
Cobai 7,1 - 0,1 50 -
Iepure 11,9 - 0,5 24 -
Câine 7,6 - 0,5 16 -
S = soluţie, E = Etomidat - Lipuro,
Doza terapeutică = LD
50/ DE50
Toxicitate subcronică
ECG, tensiunea arterială, analizele hematologice şi biochimice, examenul de urină şi histopatologic nu au
evidenţiat reacţii adverse determinate de medicament, după administrarea zilnică de etomidat la şobolan timp
de peste 3 săptămâni (cea mai mare doză 5,0 mg/kg corp) şi la câine timp de peste 2 săptămâni (cea mai
mare doză de 1,50 mg/kg corp).
Efecte asupra funcţiei de reproducere
Studii efectuate la şobolan si iepuri, în care etomidatul s-a administrat în doze de 5 mg/kg corp şi zi sau 4,5
mg/kg corp şi zi în timp organogenezei, nu au evidenţiat nici un efect teratogen sau alte efecte embriotoxice.
Nu s-au făcut studii în timpul dezvoltării fetale. Experienţa privind administrarea la femeile gravide, este
limitată la perioada naşterii. Etomidatul traversează placenta, atunci când este utilizat pentru anestezia
obstetricală. Scorurile Apgar ale nou-născuţilor sunt comparabile cu cele obţinute după administrarea altor
hipnotice.
8
Nu se cunosc gradul şi efectele clinice ale inhibiţiei sintezei steroidiene în corticosuprarenala copilului.
Studii de mutagenitate/carcinogenitate
Etomidatul nu a fost studiat privind eventualele efecte mutagene. În principiu, nu se pot exclude asemenea
efecte.
La animale, nu sunt disponibile studii de carcinogenitate de lungă durată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ulei de soia
Trigliceride cu lanţ mediu
Glicerol,
Lecitină din ou
Oleat de sodiu
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Etomidat - Lipuro nu trebuie administrat în acelaşi timp cu alte soluţii injectabile, decât dacă compatibilitatea
soluţiilor a fost testată în prealabil. Din această cauză medicamentele ce trebuie administrate în acelaşi timp
se vor administra pe acelaşi acces venos (prin robineţi cu 3 căi) sau pe linii venoase separate.
Etomidat - Lipuro poate fi injectat pe liniile de perfuzie de clorură de sodiu izotonă întrerupte temporar.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a 10 ml emulsie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Etomidat - Lipuro nu conţine conservanţi antimicrobieni. Imediat după deschiderea fiolei emulsia trebuie
aspirată într-o seringă în condiţii sterile şi injectată, deoarece soluţiile lipidice stimulează creşterea
microbiană. Soluţia nefolosită trebuie aruncată. Fiolele trebuie agitate înainte de folosire pentru
omogenizarea conţinutului.
Nu folosiţi dacă emulsia este decolorată sau nu este omogenă după agitare.
Se va arunca conţinutul care nu a fost folosit.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
B. Braun Melsungen AG
9
Carl-Braun-Strasse 1,
34212 Melsungen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5185/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei- Noiembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
