TADOR 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tador 25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 25 mg sub formă de dexketoprofen trometamol 36,9
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate cu feţe convexe, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri musculo-
scheletice, dismenoree, durerile dentare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4-6 ore sau 25 mg dexketoprofen (un comprimat filmat) la 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească
75 mg dexketoprofen. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Tador comprimate filmate nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie
limitată la perioada simptomatică.
Copii şi adolescenţi:
Nu a fost studiată utilizarea Tador la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi
adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii şi
adolescenţi.
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza
zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
2
Insuficienţă hepatică:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze mici
(50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă clinică şi biologică. Tador nu trebuie utilizat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală:
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg dexketoprofen
(clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Tador comprimate filmate nu trebuie utilizat
la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei <59 ml/min) (vezi
pct. 4.3).
Mod de administrare:
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Administrarea concomitent cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi „Proprietăţi
farmacocinetice”), de aceea în cazul durerilor acute se recomandă administrarea cu cel puţin 30 minute
înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Tador nu se administrează în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipită
crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi nazali, urticarie
sau edem angioneurotic;
- alergii cunoscute la lumină (fotoalergii) sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu
ketoprofen sau fibraţi;
- pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie
anterioară cu AINS;
- pacienţi cu ulcer peptic/gastro-intestinal hemoragic activ sau orice hemoragie gastro-intestinală în
antecedente, ulcer sau perforaţie;
- pacienţi cu dispepsie cronică;
- pacienţi care au avut alte hemoragii active sau boli hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei <59 ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- pacienţi cu o deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide);
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tador trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.
Utilizarea Tador în asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de 2 ciclo-oxigenază trebuie
evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de
timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de
mai jos).
Siguranţa gastro intestinală
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS
în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente grave
gastro-intestinale în antecedente. Când apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţie la pacienţii
care utilizează Tador, tratamentul trebuie întrerupt.
3
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea
dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.
La vârstnici s-a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii
gastro-intestinale şi perforaţii, care pot deveni letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză recomandată.
Ca la toate AINS, trebuie avut în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic pentru a
garanta vindecarea totală înainte de a începe tratamentul cu dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale trebuie
monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii
gastro-intestinale.
AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită
ulcerativă sau boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de
doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-
intestinal trebuie avut în vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală) care apare, în mod deosebit, în
faza iniţială a tratamentului.
Se acordă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care cresc
riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Siguranţa renală
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate
duce la deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie
la pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există
un risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și
toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.
Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi
creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la
nivel renal care poate duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic şi insuficienţă renală acută.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale afectate (vezi pct. 4.2).
Siguranţa hepatică
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar altor AINS, poate produce creşteri
mici tranzitorii ale unor parametri hepatici şi, de asemenea, creşteri semnificative ale valorilor serice
ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie
întrerupt.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2)
Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară
Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune
arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată. O atenție specială trebuie să fie
exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de
4
insuficienţă cardiacă cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace, deoarece retenţia de lichide
și edeme a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze
mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt
insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală
cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu
dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte
de inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare
(de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea de dexketoprofen trometamol la
pacienții cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina
sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiovasculare alterate (vezi pct.
4.2).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson
şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor
cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii
Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:
- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- deshidratare
- imediat după intervenții chirurgicale majore
În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung,
funcția hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.
Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a
utilizării Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de
către profesioniştii în domeniul sănătăţii.
Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc
crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui
medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la
acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase grave cutanate și a
ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infecţii nu a fost exclusă. De aceea
este recomandat să se evite utilizarea Tador în caz de varicelă.
Tador trebuie administrat cu precauție la pacienții care suferă de tulburări hematopoietice, lupus
eritematos sistemic sau boală mixtă de țesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofen poate masca simptomele bolilor infecțioase.
Copii și adolescenți
Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în
general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi (≥ 3 g pe zi): administrarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gastro-intestinală, prin efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4) din
cauza legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării funcţiei
plachetare şi afectării mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată această asociere, este
necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.
- Heparină: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la nivelul
mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o monitorizare
clinică şi de laborator, foarte atentă.
- Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro-intestinal şi hemoragiei (vezi pct.
4.4).
- Litiu (descrisă la mai multe AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându-se ajunge
la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este necesară
monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea tratamentului cu
dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult creşte toxicitatea
hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către antiinflamatoare, în
general.
- Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.
Asocieri care necesită precauţii:
- Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti ai
receptorilor de angiotensină II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al
antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-
oxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau aminoglicozide
antibacteriene pot duce la deteriorarea, în continuare, a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă.
În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale asigurarea unei hidratări
adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4).
- Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a
metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă
monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Supraveghere atentă
chiar şi în cazul existenţei insuficienţei renale uşoară şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi verificarea,
mai des, a timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu
anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Derivaţi de sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree prin
deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care necesită supraveghere:
- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor.
- Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
6
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se
poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării, necesitând
ajustarea dozei de dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
- Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează eficacitatea
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la întreruperea tratamentului cu
mifepristonă.
- Chinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere cu AINS pot
creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tador comprimate filmate este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării
(vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale
cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.
Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor
sintezei de prostaglandine a arătat o creştere a pierderii sarcinii pre- şi post-nidare şi a mortalităţii
embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a
fost observată la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză.
Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au arătat o toxicitate asupra
funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină,
dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat dacă nu este absolut necesar. Dacă se utilizează
dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului
sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să fie cât mai
scurtă posibil.
În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate duce la insuficienţă renală cu oligohidramnios.
La mamă la sfârşitul sarcinii şi nou-născut:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern.
Fertilitatea
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu
este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în
concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea
tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tador comprimate filmate are o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
7
Reacţiile adverse raportate ca fiind cel puţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului
trometamol în studii clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a Tador
comprimate filmate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după
frecvenţă:
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte rare/cazuri
izolate (<1/10000)
Tulburări hematologice
şi limfatice --- --- --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar --- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie --- --- Anorexie ---
Tulburări psihice --- Insomnie,
anxietate --- ---
Tulburări ale sistemului
nervos --- Cefalee,ameţeli,
somnolenţă Parestezie,
sincopă ---
Tulburări oculare --- --- --- Vedere înceţoşată
Tulburări acustice
şi vestibulare --- Vertij --- Tinitus
Tulburări cardiace --- Palpitaţii --- Tahicardie
Tulburări vasculare --- Hiperemie
facialăHipertensiune
arterialăHipotensiune
arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale --- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-intestinale Greaţă şi/sau
vărsături, durere
abdominală,
diaree, dispepsie Gastrită,
constipaţie,
xerostomie,
flatulenţă Ulcer peptic, ulcer
hemoragic sau
ulcer perforat
(vezi pct. 4.4) Pancreatită
Tulburări hepatobiliare --- --- Hepatită Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat --- Erupţie cutanată
tranzitorie Urticarie, acnee,
transpiraţie
excesivă Sindrom Stevens
Johnson, necroliză
toxică epidermică
(sindrom Lyell),
angioedem, edem
facial, reacţii de
fotosensibilitate,
prurit
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv --- --- Dorsalgii ---
Tulburări renale şi ale
căilor urinare --- --- Insuficienţă renală
acută
Poliurie Sindrom nefritic
sau nefrotic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului --- --- Tulburări
menstruale,
afecţiuni ale
prostatei ---
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare --- Fatigabilitate,
durere, astenie,
frisoane, stare Edem periferic ---
8
generală de rău
Investigaţii diagnostice --- --- Teste hepatice
anormale ---
Gastro-intestinal: cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele de natură gastro-
intestinală. Poate apare ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie, uneori letale, în special la vârstnici
(vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate în urma administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei
şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special
la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv; reacţii hematologice
(purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar, agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Foarte rar, pot apare reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică
toxică.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs
tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij,
dezorientare, cefalee).
În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic
în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate administra cărbune activat dacă s-a ingerat de către
un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.
Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE17
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+)-2-(3-benzoilfenil), un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea
ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii
ciclici PGG
2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2 şi PGD2, precum şi
prostaciclina PGI
2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate
9
afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă adiţională cu
acţiunea lor directă.
Efecte farmacodinamice
A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om, că dexketoprofenul este un inhibitor al
activităţii COX-1 şi COX-2.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică a
dexketoprofen trometamol. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de
minute după administrare. Efectul analgezic persistă 4-6 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
este atinsă în 30 minute (15 - 60 min).
ASC nu se schimbă la administrarea concomitentă cu alimente, cu toate acestea, Cmax a dexketoprofen
trometamol scade și viteza de absorbție este întârziată (creșterea tmax).
Distribuţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore.
Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent
de distribuţie este de 0,25 l/kg.
În studiile farmacocinetice cu doze repetate, s-a observat că aria de sub curba după ultima administrare
nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce arată că nu apare fenomenul de acumulare a
medicamentului.
Metabolizare şi eliminare
După administrarea dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat în urină,
demonstrând că la om nu există transfomare în enantiomerul R-(-).
Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea urmată de
excreţie renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi imunofarmacologie. Studiile de toxicitate cronică la şoarece şi
maimuţă au indicat o valoare la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) de 3 mg/kg şi zi.
Principalele reacţii adverse observate la doze mari au fost eroziunile şi ulcerele gastro-intestinale, care
apar cu o frecvenţă dependentă de doză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidonglicolat de sodiu,
Palmitostearat de glicerol
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
10
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Glienicker Weg 125, 12489 Berlin,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1044/2008/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Martie 2002
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tador 25 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine dexketoprofen 25 mg sub formă de dexketoprofen trometamol 36,9
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate cu feţe convexe, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe ambele feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri musculo-
scheletice, dismenoree, durerile dentare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare
4-6 ore sau 25 mg dexketoprofen (un comprimat filmat) la 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească
75 mg dexketoprofen. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Tador comprimate filmate nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie
limitată la perioada simptomatică.
Copii şi adolescenţi:
Nu a fost studiată utilizarea Tador la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi
adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii şi
adolescenţi.
Vârstnici:
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza
zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă
generală bună.
2
Insuficienţă hepatică:
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze mici
(50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă clinică şi biologică. Tador nu trebuie utilizat la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală:
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg dexketoprofen
(clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Tador comprimate filmate nu trebuie utilizat
la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei <59 ml/min) (vezi
pct. 4.3).
Mod de administrare:
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
Administrarea concomitent cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi „Proprietăţi
farmacocinetice”), de aceea în cazul durerilor acute se recomandă administrarea cu cel puţin 30 minute
înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Tador nu se administrează în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipită
crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi nazali, urticarie
sau edem angioneurotic;
- alergii cunoscute la lumină (fotoalergii) sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu
ketoprofen sau fibraţi;
- pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie
anterioară cu AINS;
- pacienţi cu ulcer peptic/gastro-intestinal hemoragic activ sau orice hemoragie gastro-intestinală în
antecedente, ulcer sau perforaţie;
- pacienţi cu dispepsie cronică;
- pacienţi care au avut alte hemoragii active sau boli hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei <59 ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- pacienţi cu o deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide);
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tador trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.
Utilizarea Tador în asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de 2 ciclo-oxigenază trebuie
evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de
timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de
mai jos).
Siguranţa gastro intestinală
Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS
în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente grave
gastro-intestinale în antecedente. Când apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţie la pacienţii
care utilizează Tador, tratamentul trebuie întrerupt.
3
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea
dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complicat cu hemoragie sau
perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.
La vârstnici s-a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii
gastro-intestinale şi perforaţii, care pot deveni letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză recomandată.
Ca la toate AINS, trebuie avut în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic pentru a
garanta vindecarea totală înainte de a începe tratamentul cu dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale trebuie
monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii
gastro-intestinale.
AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită
ulcerativă sau boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de
doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-
intestinal trebuie avut în vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală) care apare, în mod deosebit, în
faza iniţială a tratamentului.
Se acordă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care cresc
riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina,
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul
acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Siguranţa renală
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate
duce la deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie
la pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există
un risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și
toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.
Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi
creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la
nivel renal care poate duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom
nefrotic şi insuficienţă renală acută.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale afectate (vezi pct. 4.2).
Siguranţa hepatică
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar altor AINS, poate produce creşteri
mici tranzitorii ale unor parametri hepatici şi, de asemenea, creşteri semnificative ale valorilor serice
ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie
întrerupt.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2)
Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară
Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune
arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată. O atenție specială trebuie să fie
exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de
4
insuficienţă cardiacă cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace, deoarece retenţia de lichide
și edeme a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze
mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt
insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală
cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu
dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte
de inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare
(de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea de dexketoprofen trometamol la
pacienții cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina
sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiovasculare alterate (vezi pct.
4.2).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson
şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS (vezi pct.
4.8). Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor
cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii
Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:
- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- deshidratare
- imediat după intervenții chirurgicale majore
În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung,
funcția hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.
Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a
utilizării Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de
către profesioniştii în domeniul sănătăţii.
Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc
crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui
medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la
acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase grave cutanate și a
ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infecţii nu a fost exclusă. De aceea
este recomandat să se evite utilizarea Tador în caz de varicelă.
Tador trebuie administrat cu precauție la pacienții care suferă de tulburări hematopoietice, lupus
eritematos sistemic sau boală mixtă de țesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofen poate masca simptomele bolilor infecțioase.
Copii și adolescenți
Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în
general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi (≥ 3 g pe zi): administrarea concomitentă a mai multor
AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gastro-intestinală, prin efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4) din
cauza legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării funcţiei
plachetare şi afectării mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată această asociere, este
necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.
- Heparină: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la nivelul
mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o monitorizare
clinică şi de laborator, foarte atentă.
- Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro-intestinal şi hemoragiei (vezi pct.
4.4).
- Litiu (descrisă la mai multe AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându-se ajunge
la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este necesară
monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea tratamentului cu
dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult creşte toxicitatea
hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către antiinflamatoare, în
general.
- Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.
Asocieri care necesită precauţii:
- Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti ai
receptorilor de angiotensină II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al
antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-
oxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau aminoglicozide
antibacteriene pot duce la deteriorarea, în continuare, a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă.
În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale asigurarea unei hidratări
adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4).
- Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a
metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă
monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Supraveghere atentă
chiar şi în cazul existenţei insuficienţei renale uşoară şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi verificarea,
mai des, a timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu
anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Derivaţi de sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree prin
deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.
Asocieri care necesită supraveghere:
- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor.
- Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut de
hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
6
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se
poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării, necesitând
ajustarea dozei de dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.
- Mifepristona: datorită riscului teoretic că inhibitori ai sintezei de prostaglandină alterează eficacitatea
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile de la întreruperea tratamentului cu
mifepristonă.
- Chinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere cu AINS pot
creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tador comprimate filmate este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării
(vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale
cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.
Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ
1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor
sintezei de prostaglandine a arătat o creştere a pierderii sarcinii pre- şi post-nidare şi a mortalităţii
embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a
fost observată la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de
organogeneză.
Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au arătat o toxicitate asupra
funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină,
dexketoprofen trometamol nu trebuie administrat dacă nu este absolut necesar. Dacă se utilizează
dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului
sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să fie cât mai
scurtă posibil.
În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate duce la insuficienţă renală cu oligohidramnios.
La mamă la sfârşitul sarcinii şi nou-născut:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern.
Fertilitatea
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu
este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în
concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea
tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tador comprimate filmate are o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule
şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
7
Reacţiile adverse raportate ca fiind cel puţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului
trometamol în studii clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a Tador
comprimate filmate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după
frecvenţă:
Aparate, sisteme şi
organe Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte rare/cazuri
izolate (<1/10000)
Tulburări hematologice
şi limfatice --- --- --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
imunitar --- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi
de nutriţie --- --- Anorexie ---
Tulburări psihice --- Insomnie,
anxietate --- ---
Tulburări ale sistemului
nervos --- Cefalee,ameţeli,
somnolenţă Parestezie,
sincopă ---
Tulburări oculare --- --- --- Vedere înceţoşată
Tulburări acustice
şi vestibulare --- Vertij --- Tinitus
Tulburări cardiace --- Palpitaţii --- Tahicardie
Tulburări vasculare --- Hiperemie
facialăHipertensiune
arterialăHipotensiune
arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale --- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-intestinale Greaţă şi/sau
vărsături, durere
abdominală,
diaree, dispepsie Gastrită,
constipaţie,
xerostomie,
flatulenţă Ulcer peptic, ulcer
hemoragic sau
ulcer perforat
(vezi pct. 4.4) Pancreatită
Tulburări hepatobiliare --- --- Hepatită Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat --- Erupţie cutanată
tranzitorie Urticarie, acnee,
transpiraţie
excesivă Sindrom Stevens
Johnson, necroliză
toxică epidermică
(sindrom Lyell),
angioedem, edem
facial, reacţii de
fotosensibilitate,
prurit
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv --- --- Dorsalgii ---
Tulburări renale şi ale
căilor urinare --- --- Insuficienţă renală
acută
Poliurie Sindrom nefritic
sau nefrotic
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului --- --- Tulburări
menstruale,
afecţiuni ale
prostatei ---
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare --- Fatigabilitate,
durere, astenie,
frisoane, stare Edem periferic ---
8
generală de rău
Investigaţii diagnostice --- --- Teste hepatice
anormale ---
Gastro-intestinal: cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele de natură gastro-
intestinală. Poate apare ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie, uneori letale, în special la vârstnici
(vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate în urma administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei
şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special
la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv; reacţii hematologice
(purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar, agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Foarte rar, pot apare reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică
toxică.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs
tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij,
dezorientare, cefalee).
În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic
în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate administra cărbune activat dacă s-a ingerat de către
un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.
Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE17
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+)-2-(3-benzoilfenil), un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea
ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii
ciclici PGG
2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2 şi PGD2, precum şi
prostaciclina PGI
2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate
9
afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă adiţională cu
acţiunea lor directă.
Efecte farmacodinamice
A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om, că dexketoprofenul este un inhibitor al
activităţii COX-1 şi COX-2.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică a
dexketoprofen trometamol. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de
minute după administrare. Efectul analgezic persistă 4-6 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
este atinsă în 30 minute (15 - 60 min).
ASC nu se schimbă la administrarea concomitentă cu alimente, cu toate acestea, Cmax a dexketoprofen
trometamol scade și viteza de absorbție este întârziată (creșterea tmax).
Distribuţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore.
Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent
de distribuţie este de 0,25 l/kg.
În studiile farmacocinetice cu doze repetate, s-a observat că aria de sub curba după ultima administrare
nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce arată că nu apare fenomenul de acumulare a
medicamentului.
Metabolizare şi eliminare
După administrarea dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat în urină,
demonstrând că la om nu există transfomare în enantiomerul R-(-).
Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea urmată de
excreţie renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere şi imunofarmacologie. Studiile de toxicitate cronică la şoarece şi
maimuţă au indicat o valoare la care nu se observă reacţii adverse (NOAEL) de 3 mg/kg şi zi.
Principalele reacţii adverse observate la doze mari au fost eroziunile şi ulcerele gastro-intestinale, care
apar cu o frecvenţă dependentă de doză.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Amidonglicolat de sodiu,
Palmitostearat de glicerol
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
Propilenglicol
10
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Glienicker Weg 125, 12489 Berlin,
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1044/2008/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Martie 2002
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
