CAPTOPRIL MCC 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL MCC 25mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 39 mg/ cpr.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Comprimate rotunde plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul este indicat în tratamentul următoarelor afecţiuni:
Hipertensiunea arterială.
Insuficienţa cardiacă congestivă.
Infarctul miocardic:
- tratamentul de scurtă durată (4 săptămâni) la pacienţii cu infarct miocardic acut stabili
hemodinamic, în primele 24 ore post-infarct;
- prevenţia pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: la pacienţii stabili din punct de
vedere clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%.
Nefropatia diabetică cu macroproteinurie la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).
Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiunea arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul
tensiunii arteriale la tratament.
Pacienţi fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de
25-50 mg captopril pe zi, administrată în două prize, la intervale de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrată în 2 prize.
2
Hipertensiunea arterială severă: pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari
(până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi scăzute ulterior.
Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice
- va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu captopril (cu
controlul atent al valorilor tensionale în aceasta perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării
diureticului, dacă este necesar, sau
- se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în funcţie de
răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
Hipertensiunea renovasculară
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie
ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic.
Insuficienţa cardiacă congestivă
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 – 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Infarctul miocardic
Tratamentul trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la
pacienţii stabili hemodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se
administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând
din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divizat în 2 prize, timp de 4
săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice.
La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia
privind tratamentul post-infarct miocardic.
În cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat după 3 zile de la producerea
infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv
în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril
administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică
Doza zilnică recomandată este de 50 – 100 mg captopril, administrată în 2 – 3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Insuficienţa renală
Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m2) Doza maximă zilnică
(mg) Doza iniţială zilnică
(mg)
3
> 41 în principiu 150 25 – 50
40 – 21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
Vârstnici
Doza trebuie stabilită în funcţie de răspnsul tensiunii arteriale la tratament şi trebuie menţinută cât mai
jos posibil pentru a menţine un control adecvat.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea captoprilului nu au fost pe deplin stabilite la copii şi adolescenţi.
Utilizarea captoprilului la copii şi adolescenţi trebuie iniţiată sub supraveghere medicală strictă. Doza
inţială de captopril este de 0,3 mg/kg corp. Pentru pacienţii ce necesită precauţii speciale (copii cu
disfuncţie renală, prematuri, nou-născuţi şi sugari, deoarece funcţia lor renală este diferită de cea a
celorlalţi copii şi de cea a adulţilor) , doza iniţială ar trebui să fie de 0,15 mg/kg corp. În general,
captoprilul este administrat la copii de trei ori pe zi, dar dozele şi intervalul dintre doze ar trebui
adaptat individual, în concordanţă cu răspunsul pacientului.
Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor
ECA) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrării
unui inhibitor al enzimei de conversie.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
Administrarea concomitentă a CAPTOPRIL MCC cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi
pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiunea
Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii hipertensivi, fără complicaţii.
Hipotensiunea arterială simptomatică este mai probabil să apară dacă pacientul are depleţie volemică,
de exemplu prin tratament diuretic, dietă hiposodată, dializă, diaree sau vărsături (vezi pct.4.5 şi
pct.4.8). Depleţia volemică şi/sau sodică trebuie corectată înainte de administrarea unui inhibitor al
enzimei de conversie şi ar trebui luată în considerare o doză mai mică.
La pacienţii cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, o scădere marcată a tensiunii arteriale
poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. În cazul în care apare
hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, se administrează
perfuzii cu soluţie salină izotonă. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie
4
pentru administrarea dozelor următoare, care, în mod normal, se pot administra fără complicaţii, în
momentul în care tensiunea arterială a crescut ca urmare a creşterii volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, care au tensiune arterială normală sau mică, în timpul
tratamentului cu Captopril MCC poate să apără o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice.
Acest efect este anticipat şi nu reprezintă, de obicei, un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă
hipotensiunea arterială devine simptomatică, pot fi necesare reducerea dozei şi/sau întreruperea
tratamentului cu diuretic şi/sau Captopril MCC.
Stenoză aortică sau stenoza valvei mitrale/Cardiomiopatie hipertrofică
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu stenoză
aortică şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi
obstrucţie hemodinamică semnificativă.
Insuficienţa renală
În caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 40 ml/min), doza iniţială de captopril trebuie
ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei pacientului (vezi pct.4.2) şi ulterior, în funcţie de
răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi, monitorizarea regulată a potasemiei şi
creatininemiei face parte din practica medicală normală.
Hipertensiunea renovasculară
Atunci când pacienţii cu stenoză arterială renală bilaterală sau cu stenoză arterială renală pe rinichi
unic sunt trataţi cu inhibitori ai ECA, există un risc crescut de hipotensiune arterială şi insuficienţă
renală. Decompensarea funcţiei renale poate produce doar modificări moderate ale creatininei. La
aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici, stabilite
treptat cu atenţie şi cu monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă hepatică
Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter
colestatic şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui
sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi dezvoltă icter sau
la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie
întrerupt şi se va institui supraveghere medicală adecvată.
Neutropenie/Agranulocitoză
La pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi
anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii. Captoprilul
trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la pacienţii trataţi
cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o combinaţie a acestor
factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale pre
-existente. Unii dintre aceşti pacienţi au
prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu antibiotice.
Dacă captoprilul este administrat acestor pacienţi, este recomandată monitorizarea regulată a
numărului de leucocite înaintea începerii tratamentului, la fiecare 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni
de tratament şi apoi periodic, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.
Captoprilul şi alte medicamente administrate concomitent trebuie întrerupte dacă neutropenia este
detectată sau suspectată.
Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke)
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, membrelor a fost raportată rar
la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inclusive
captopril). În asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie
supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi
buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi fatale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă administrarea rapidă, subcutanat, a 0,3-0,5 ml soluţie adrenalină
1/1000 precum şi aplicarea altor măsuri terapeutice corespunzătoare.
5
Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării cu venin de Hymenoptera
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării cu venin de Hymenoptera au prezentat,
rar, reacţii anafilactice care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea
temporară a tratamentului cu inhibitor ai ECA, înaintea procedurii de desensibilizare.
Reacţii anafilactice în timpul aferezei LDL
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu sulfat
de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactice care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi
evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei proceduri de
afereză.
Pacienţii hemodializaţi
La pacienţii trataţi prin hemodializă în cadrul căreia se utilizează membrane cu flux mare, trataţi
concomitent cu inhibitori ai ECA, au fost raportate reacţii anafilactice. În cazul acestor pacienţi trebuie
luată în considerare efectuarea dializei cu un alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de
medicamente antihipertensive.
Pacienţi cu diabet zaharat
În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată
strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.5).
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă,
persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în
vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
Chirurgie/ anestezie generală
La pacienţii la care se efectuează intervenţii chirurgicale majore sau care sunt anesteziaţi cu agenţi care
produc hipotensiune arterială, captoprilul poate bloca formarea angiotensinei II secundară eliberării
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este o consecinţă a
acestui mecanism, ea poate fi corectată prin expansiune volemică.
Hiperpotasemie
Creşterea potasemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând captopril.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei
trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de sare care conţin potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu; saui pacienţii trataţi cu alte medicamente asociate cu
creşterea potasemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele
menţionate anterior este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei.
Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului cu captoprilul (vezi pct.4.5).
Lactoza
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Deosebiri etnice
Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, la pacienţii de rasă neagră, captoprilul
este aparent mai puţin eficient în reducerea tensiunii arteriale decât la pacienţii de rasă albă, posibil
datorită prevalenţei ridicate de valori mici ale reninei la populaţia hipertensivă neagră.
Vârstnici
La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea terapiei cu
inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se
6
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie de
răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IEC nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA
trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi punctele 4.3. şi 4.6. ).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei
II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a
SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor
electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diureticele care economisesc potasiu sau suplimentele de potasiu
Inhibitorii ECA reduc pierderile de potasiu induse de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu
(de exemplu, spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele de potasiu sau substituenţii de
sare ce conţin potasiu pot duce la creşterea semnificativă a potasemiei. Dacă utilizarea lor
concomitentă este indicată din cauza unei hipopotasemii diagnosticate, aceştia vor fi utilizaţi cu
precauţie şi cu monitorizarea frecventă a potasemiei (vezi pct.4.4).
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă)
Dacă iniţierea tratamentului cu captopril are loc înaintea tratamentului cu doze mari de diuretice, pot
apărea depleţie volemică şi risc de hipotensiune (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin
întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea volemică sau a aportului de sare sau prin iniţierea
tratamentului cu o doză mică de captopril.
Ale medicamente antihipertensive
Administrarea concomitentă cu trinitratul de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare, poate
determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale.
Litiu
Creşterea reversibilă a concentraţiei plasmatice a litiului şi a toxicităţii acestuia au fost raportate la
administrarea concomitentă a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă a diureticelor
tiazidice cu litiu poate creşte toxicitatea litiului şi poate accentua toxicitatea deja crescută a litiului
indusă de către inhibitorii ECA. Administrarea captoprilului cu
litiul nu este recomandată, dar dacă
este absolut necesară, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate (vezi pct.4.4).
Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice/Narcotice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori
ai ECA poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)
Administrarea cronică a AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA.
AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv de creştere a potasemiei şi pot determina deteriorarea
7
funcţiei renale. Aceste efecte sunt, în general, reversibile. Rar, poate să apără insuficienţa renală acută,
mai ales în cazul pacienţilor cu funcţie renală compromisă, cum sunt vârstnicii sau pacienţii
deshidrataţi.
Alopurinol, procainamidă, citostatice, imunosupresoare
Administrarea concomitentă cu inhibitori ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor de ECA cu
medicamente antidiabetice (insulină sau medicamente hipoglicemiante cu administrare orală) poate
determina creşterea efectului de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen are o
probabilitate mai mare de apariţie în primele săptămâni de administrare concomitentă şi la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Alcool etilic
Alcoolul etilic accentuează efectele hipotensive ale inhibitorilor ECA.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea trtamentului cu
IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnosticării unei sarcini, trtamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un
tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oigohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a
funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent
monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea punctul 4.3. şi 4.4.).
Alăptarea
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2.). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril MCC
în timpul alăptării nu este recomadată în cazul prematurilor şi
nici în primele săptăţâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi punctul 4.4.).
Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi punctele
4.3.
şi 4.4.).
8
există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril MCC de către
mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar
copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Captoprilul nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este
necesară prudenţă mai ales la începutul tratamentului, din cauza riscurilor legate de eventuala scădere
excesivă a tensiunii arteriale.
4.8 Reacţii adverse
Ca toate medicamentele, CAPTOPRIL MCC poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Ierarhizarea incidenţei (prezentată în tabelul de mai jos) este utilizată pentru evaluarea frecvenţei
reacţiilor adverse:
Foarte frecvent ( >1/10 ).
Frecvent ( >1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000 ).
Foarte rar(<1/10000, incluzând cazurile izolate).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie/ agranulocitoză (vezi 4.4.), pancitopenie mai ales la pacienţii cu disfuncţie
renală (vezi 4.4.), anemie (incluzând anemie aplastică şi anemie hemolitică) , trombocitopenie,
eozinofilie, depresie medulară, limfadenopatie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare : anorexie.
Foarte rare: hiperglicemie, hiperkalemie (vezi 4.4.).
Tulburări psihice
Frecvente: tulburări ale somnului
Foarte rare: confuzie mentală, depresie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală, modificări ale gustului
Rare: somnolenţă, cefalee, parestezie
Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzând accident cerebrovascular şi sincopă.
Tulburări oculare
Foarte rare: tulburări de vedere (vedere înceţoşată).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angină pectorală, palpitaţii.
Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogen.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune (vezi 4.4.), sindrom Raynaud, eritem tranzitoriu al feţei şi gâtului,
paloare.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee , tuse uscată, iritativă
Foarte rare: bronhospasm, rinite, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică.
Tulburări gastro-intestinale
9
Frecvente: greaţă , diaree, constipaţie, vărsături, iritaţie gastrică, dureri abdominale, xerostomie
Rare: stomatită/ulceraţii aftoase,
Foarte rare: glosită , ulcer peptic, pancreatite.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: insuficienţă hepatică şi colestază (inclusiv icter), hepatită, inclusiv necroză hepatică,
elevarea enzimelor hepatice şi a bilirubinei
Afecţiuni cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate
Frecvente: prurit, erupţie cutanată tranzitorie, alopecie
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate/angioedem: (au fost raportate angioedem al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, vezi pct.4.4)
Foarte rare: urticarie, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, necroliză
epidermică toxică, pemfigus, eritrodermie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: mialgie, artralgie.
Tulburări renale şi urinare
Rare: insuficienţă renală ,oligurie, poliurie, polakiurie
Foarte rare: sindrom nefrotic.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: impotenţă, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: stare generală de rău, dureri toracice, fatigabilitate
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, creşterea concentraţiei potasiului seric, scăderea concentraţiei
sodiului seric, creşteri ale ureei, creatinemiei şi bilirubinemiei, scăderi ale valorii hemoglobinei şi ale
hematocritului, leucocitelor, trombocitelor.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simtomatologie
Hipotensiune, şoc, stupor, bradicardie, tulburări electrolitice, insuficienţă renală.
Tratament
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc. Dacă este disponibil, poate
fi luat în considerare şi tratamentul constând în perfuzie cu angiotensină II şi/sau catecolamine
administrate intravenos. Dacă administrarea este recentă, se vor lua măsuri de eliminare a captoprilului
(de exemplu vărsături, lavaj gastric, administrarea de absorbante şi sulfat de sodiu). Captoprilul poate
fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4). În caz de bradicardie rezistentă la tratament
se recomandă implantarea de stimulator cardiac. Semnele vitale, electroliţii plasmatici şi concentraţiile
plasmatice de creatinină trebuie monitorizate permanent.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmcoterapeutică : PRODUSE ACTIVE PE SISTEMUL RENINĂ-ANGIOTENSINĂ,
INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI.
Cod ATC: C09AA01.
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Studii de hemodinamică efectuate cu captopril au arătat că acesta a produs o scădere semnificativă a
rezistenţei vasculare periferice. În general, nu au fost schimbări relevante clinic în fluxul sanguin renal
sau rata filtrării glomerulare. La majoritatea pacienţilor , efectul antihipertensiv a început la
aproximativ 15 până la 30 minute după administrarea orală a captoprilului; efectul maxim a fost atins
după 60 până la 90 minute. Un efect maxim asupra tensiunii arteriale, datorat captoprilului, a fost , în
general, vizibil după 3 până la 4 săptămâni. Întreruperea temporară a tratamentului cu captopril nu
cauzează o creştere rapidă, excesivă a tensiunii arteriale (fenomen rebound).
Studii de hemodinamică efectuate cu captopril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă au arătat că acesta a
produa o scădere a tensiunii arteriale însoţită de reducerea rezistenţei vasculare periferice şi o creştere
a capacităţii venoase.
Într-un studiu placebo controlat la pacienţi cu disfuncţie ventriculară stângă (LVEF≤40%) după infarct
miocardic, s-a arătat că administrarea captoprilului între a 3-a şi a 16-a zi după infract a prelungit
timpul de supravieţuire şi a redus mortalitatea cardiovasculară. Aceasta din urmă s-a manifestat ca
întârziere în apariţia insuficienţei cardiace simptomatice şi ca reducere a necesităţii de spitalizare
datorată insuficienţei cardiace, în comparaţie cu Placebo. S-a constatat o reducere a riscului de infarct
miocardic, a procedurilor de revascularizare cardiacă şi/sau a necesităţii suplimentării medicaţiei cu
diuretice şi/sau digitalice sau a creşterii dozei, comparativ cu Placebo.
Un alt studiu placebo controlat la pacienţi cu infarct miocardic a arătat că administrarea captoprilului,
în intervalul a 24 ore după eveniment, pe o durată de o lună, a redus semnificativ mortalitatea după 5
săptămâni comparativ cu Placebo. Acest efect a fost încă detectat chiar şi după un an. Nu s-a constatat
niciun indiciu al vreunui efect negativ legat de mortalitatea timpurie în prima zi de tratament. Efectele
cardioprotectoare ale captoprilului au fost observate indiferent de vârsta sau sexul pacienţilor,
localizarea infarctului şi tratamentele concomitente cu eficacitate demonstrată în timpul perioadei
postinfarct (trombolitice, betablocante şi acid acetilsalicilic).
11
Nefropatie diabetică de tip I
Intr-un studiu multicentric, dublu orb, placebo controlat, la pacienţi cu diabet insulinodependent cu
proteinurie, cu sau fără hipertensiune (administrarea simultană a altor hipertensive pentru controlul
tensiunii arteriale a fost permisă), captoprilul a redus semnificativ (cu 51%) timpul de dublare a
creatininei serice, comparativ cu Placebo; necesitatea dializei , a transplantului renal sau a moartea au
fost semnificativ mai reduse în cazul captoprilului (51%) comparativ cu Placebo. La pacienţii cu diabet
şi microalbuminurie, tratamentul cu captopril a redus rata excreţiei de albumină în doi ani.
Efectele tratamentului cu captopril în menţinerea funcţiei renale sunt asociate celorlalte beneficii ce
rezultă din scăderea tensiunii arteriale.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.”
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
(vezi 4.2.).
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea :
12
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captorpil de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-au înregistrat la 3,8 ore
după administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la animale nu au arătat niciun efect teratogenic pentru captorpil, dar au indicat
toxicitate fetală produsă de acesta la câteva specii de animale, incluzând mortalitate fetală spre sfârşitul
sarcinii, întârzierea creşterii şi mortalitate postnatală la şobolani. Datele preclinice nu au evidenţiat alte
pericole pentru oameni pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei,
toxicitate după doze repetate, genotoxicitate şi carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină 101
Celuloză microcristalină 103
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie pliantă cu 3 blistere din folie Al/PVC a câte 10 comprimate fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MAGISTRA C&C S.R.L., Bd. Aurel Vlaicu nr. 82A, 900055, Constanţa
Telefon- 0241/634742
Fax- 0241/634742
e-mail- office@magistracc.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13
6460/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: mai 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL MCC 25mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat: 39 mg/ cpr.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Comprimate rotunde plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul este indicat în tratamentul următoarelor afecţiuni:
Hipertensiunea arterială.
Insuficienţa cardiacă congestivă.
Infarctul miocardic:
- tratamentul de scurtă durată (4 săptămâni) la pacienţii cu infarct miocardic acut stabili
hemodinamic, în primele 24 ore post-infarct;
- prevenţia pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: la pacienţii stabili din punct de
vedere clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%.
Nefropatia diabetică cu macroproteinurie la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).
Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiunea arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4) şi de răspunsul
tensiunii arteriale la tratament.
Pacienţi fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de
25-50 mg captopril pe zi, administrată în două prize, la intervale de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrată în 2 prize.
2
Hipertensiunea arterială severă: pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari
(până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi scăzute ulterior.
Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice
- va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu captopril (cu
controlul atent al valorilor tensionale în aceasta perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării
diureticului, dacă este necesar, sau
- se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în funcţie de
răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
Hipertensiunea renovasculară
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie
ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic.
Insuficienţa cardiacă congestivă
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 – 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Infarctul miocardic
Tratamentul trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la
pacienţii stabili hemodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se
administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând
din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divizat în 2 prize, timp de 4
săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice.
La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia
privind tratamentul post-infarct miocardic.
În cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat după 3 zile de la producerea
infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv
în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril
administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică
Doza zilnică recomandată este de 50 – 100 mg captopril, administrată în 2 – 3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Insuficienţa renală
Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m2) Doza maximă zilnică
(mg) Doza iniţială zilnică
(mg)
3
> 41 în principiu 150 25 – 50
40 – 21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
Vârstnici
Doza trebuie stabilită în funcţie de răspnsul tensiunii arteriale la tratament şi trebuie menţinută cât mai
jos posibil pentru a menţine un control adecvat.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea captoprilului nu au fost pe deplin stabilite la copii şi adolescenţi.
Utilizarea captoprilului la copii şi adolescenţi trebuie iniţiată sub supraveghere medicală strictă. Doza
inţială de captopril este de 0,3 mg/kg corp. Pentru pacienţii ce necesită precauţii speciale (copii cu
disfuncţie renală, prematuri, nou-născuţi şi sugari, deoarece funcţia lor renală este diferită de cea a
celorlalţi copii şi de cea a adulţilor) , doza iniţială ar trebui să fie de 0,15 mg/kg corp. În general,
captoprilul este administrat la copii de trei ori pe zi, dar dozele şi intervalul dintre doze ar trebui
adaptat individual, în concordanţă cu răspunsul pacientului.
Vezi si pct.4.3, 4.4, 4.5 si 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor
ECA) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrării
unui inhibitor al enzimei de conversie.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
Administrarea concomitentă a CAPTOPRIL MCC cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi
pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiunea
Hipotensiunea arterială simptomatică apare rareori la pacienţii hipertensivi, fără complicaţii.
Hipotensiunea arterială simptomatică este mai probabil să apară dacă pacientul are depleţie volemică,
de exemplu prin tratament diuretic, dietă hiposodată, dializă, diaree sau vărsături (vezi pct.4.5 şi
pct.4.8). Depleţia volemică şi/sau sodică trebuie corectată înainte de administrarea unui inhibitor al
enzimei de conversie şi ar trebui luată în considerare o doză mai mică.
La pacienţii cu cardiopatii ischemice sau boli cerebrovasculare, o scădere marcată a tensiunii arteriale
poate determina un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. În cazul în care apare
hipotensiunea arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, se administrează
perfuzii cu soluţie salină izotonă. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu reprezintă o contraindicaţie
4
pentru administrarea dozelor următoare, care, în mod normal, se pot administra fără complicaţii, în
momentul în care tensiunea arterială a crescut ca urmare a creşterii volemiei.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă, care au tensiune arterială normală sau mică, în timpul
tratamentului cu Captopril MCC poate să apără o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice.
Acest efect este anticipat şi nu reprezintă, de obicei, un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă
hipotensiunea arterială devine simptomatică, pot fi necesare reducerea dozei şi/sau întreruperea
tratamentului cu diuretic şi/sau Captopril MCC.
Stenoză aortică sau stenoza valvei mitrale/Cardiomiopatie hipertrofică
Similar tuturor vasodilatatoarelor, inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu stenoză
aortică şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen şi
obstrucţie hemodinamică semnificativă.
Insuficienţa renală
În caz de insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 40 ml/min), doza iniţială de captopril trebuie
ajustată în funcţie de clearance-ul creatininei pacientului (vezi pct.4.2) şi ulterior, în funcţie de
răspunsul pacientului la tratament. La aceşti pacienţi, monitorizarea regulată a potasemiei şi
creatininemiei face parte din practica medicală normală.
Hipertensiunea renovasculară
Atunci când pacienţii cu stenoză arterială renală bilaterală sau cu stenoză arterială renală pe rinichi
unic sunt trataţi cu inhibitori ai ECA, există un risc crescut de hipotensiune arterială şi insuficienţă
renală. Decompensarea funcţiei renale poate produce doar modificări moderate ale creatininei. La
aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat sub strictă supraveghere medicală, cu doze mici, stabilite
treptat cu atenţie şi cu monitorizarea funcţiei renale.
Insuficienţă hepatică
Foarte rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icter
colestatic şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui
sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai ECA şi dezvoltă icter sau
la care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu inhibitori ai ECA trebuie
întrerupt şi se va institui supraveghere medicală adecvată.
Neutropenie/Agranulocitoză
La pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi
anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii. Captoprilul
trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la pacienţii trataţi
cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o combinaţie a acestor
factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale pre
-existente. Unii dintre aceşti pacienţi au
prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu antibiotice.
Dacă captoprilul este administrat acestor pacienţi, este recomandată monitorizarea regulată a
numărului de leucocite înaintea începerii tratamentului, la fiecare 2 săptămâni în timpul primelor 3 luni
de tratament şi apoi periodic, iar pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.
Captoprilul şi alte medicamente administrate concomitent trebuie întrerupte dacă neutropenia este
detectată sau suspectată.
Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke)
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, membrelor a fost raportată rar
la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inclusive
captopril). În asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie
supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi
buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi fatale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă administrarea rapidă, subcutanat, a 0,3-0,5 ml soluţie adrenalină
1/1000 precum şi aplicarea altor măsuri terapeutice corespunzătoare.
5
Reacţii anafilactice în timpul desensibilizării cu venin de Hymenoptera
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul desensibilizării cu venin de Hymenoptera au prezentat,
rar, reacţii anafilactice care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi evitate prin întreruperea
temporară a tratamentului cu inhibitor ai ECA, înaintea procedurii de desensibilizare.
Reacţii anafilactice în timpul aferezei LDL
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu sulfat
de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactice care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot fi
evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea fiecărei proceduri de
afereză.
Pacienţii hemodializaţi
La pacienţii trataţi prin hemodializă în cadrul căreia se utilizează membrane cu flux mare, trataţi
concomitent cu inhibitori ai ECA, au fost raportate reacţii anafilactice. În cazul acestor pacienţi trebuie
luată în considerare efectuarea dializei cu un alt tip de membrane sau tratamentul cu alte clase de
medicamente antihipertensive.
Pacienţi cu diabet zaharat
În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată
strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA (vezi pct.4.5).
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă,
persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în
vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
Chirurgie/ anestezie generală
La pacienţii la care se efectuează intervenţii chirurgicale majore sau care sunt anesteziaţi cu agenţi care
produc hipotensiune arterială, captoprilul poate bloca formarea angiotensinei II secundară eliberării
compensatorii de renină. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că este o consecinţă a
acestui mecanism, ea poate fi corectată prin expansiune volemică.
Hiperpotasemie
Creşterea potasemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând captopril.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperpotasemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei
trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de sare care conţin potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu; saui pacienţii trataţi cu alte medicamente asociate cu
creşterea potasemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele
menţionate anterior este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei.
Litiu
În general, nu este recomandată administrarea concomitentă a litiului cu captoprilul (vezi pct.4.5).
Lactoza
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Deosebiri etnice
Similar altor inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, la pacienţii de rasă neagră, captoprilul
este aparent mai puţin eficient în reducerea tensiunii arteriale decât la pacienţii de rasă albă, posibil
datorită prevalenţei ridicate de valori mici ale reninei la populaţia hipertensivă neagră.
Vârstnici
La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea terapiei cu
inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se
6
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie de
răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IEC nu este considerată esenţială, pacientele care
planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă
stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA
trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi punctele 4.3. şi 4.6. ).
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei
II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a
SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau
aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub
supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor
electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Diureticele care economisesc potasiu sau suplimentele de potasiu
Inhibitorii ECA reduc pierderile de potasiu induse de diuretice. Diureticele care economisesc potasiu
(de exemplu, spironolactona, triamterenul sau amiloridul), suplimentele de potasiu sau substituenţii de
sare ce conţin potasiu pot duce la creşterea semnificativă a potasemiei. Dacă utilizarea lor
concomitentă este indicată din cauza unei hipopotasemii diagnosticate, aceştia vor fi utilizaţi cu
precauţie şi cu monitorizarea frecventă a potasemiei (vezi pct.4.4).
Diuretice (tiazide sau diuretice de ansă)
Dacă iniţierea tratamentului cu captopril are loc înaintea tratamentului cu doze mari de diuretice, pot
apărea depleţie volemică şi risc de hipotensiune (vezi pct. 4.4). Efectele hipotensive pot fi reduse prin
întreruperea tratamentului cu diuretic, prin creşterea volemică sau a aportului de sare sau prin iniţierea
tratamentului cu o doză mică de captopril.
Ale medicamente antihipertensive
Administrarea concomitentă cu trinitratul de gliceril şi alţi nitraţi sau alte vasodilatatoare, poate
determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale.
Litiu
Creşterea reversibilă a concentraţiei plasmatice a litiului şi a toxicităţii acestuia au fost raportate la
administrarea concomitentă a litiului cu inhibitori ai ECA. Administrarea concomitentă a diureticelor
tiazidice cu litiu poate creşte toxicitatea litiului şi poate accentua toxicitatea deja crescută a litiului
indusă de către inhibitorii ECA. Administrarea captoprilului cu
litiul nu este recomandată, dar dacă
este absolut necesară, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate (vezi pct.4.4).
Antidepresive triciclice/Antipsihotice/Anestezice/Narcotice
Administrarea concomitentă a anumitor anestezice, antidepresive triciclice şi antipsihotice cu inhibitori
ai ECA poate determina reducerea suplimentară a tensiunii arteriale (vezi pct.4.4).
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)
Administrarea cronică a AINS poate reduce efectul antihipertensiv al inhibitorului ECA.
AINS şi inhibitorii ECA exercită un efect aditiv de creştere a potasemiei şi pot determina deteriorarea
7
funcţiei renale. Aceste efecte sunt, în general, reversibile. Rar, poate să apără insuficienţa renală acută,
mai ales în cazul pacienţilor cu funcţie renală compromisă, cum sunt vârstnicii sau pacienţii
deshidrataţi.
Alopurinol, procainamidă, citostatice, imunosupresoare
Administrarea concomitentă cu inhibitori ECA poate duce la un risc crescut de leucopenie.
Simpatomimetice
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor ECA.
Antidiabetice
Studiile epidemiologice au sugerat că administrarea concomitentă a inhibitorilor de ECA cu
medicamente antidiabetice (insulină sau medicamente hipoglicemiante cu administrare orală) poate
determina creşterea efectului de scădere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen are o
probabilitate mai mare de apariţie în primele săptămâni de administrare concomitentă şi la pacienţii cu
insuficienţă renală.
Alcool etilic
Alcoolul etilic accentuează efectele hipotensive ale inhibitorilor ECA.
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea trtamentului cu
IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament
antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul
diagnosticării unei sarcini, trtamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un
tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oigohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a
funcţiei renale şi a craniului. Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent
monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea punctul 4.3. şi 4.4.).
Alăptarea
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2.). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril MCC
în timpul alăptării nu este recomadată în cazul prematurilor şi
nici în primele săptăţâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi punctul 4.4.).
Utilizarea IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi punctele
4.3.
şi 4.4.).
8
există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril MCC de către
mamele care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar
copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Captoprilul nu influenţează direct capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este
necesară prudenţă mai ales la începutul tratamentului, din cauza riscurilor legate de eventuala scădere
excesivă a tensiunii arteriale.
4.8 Reacţii adverse
Ca toate medicamentele, CAPTOPRIL MCC poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Ierarhizarea incidenţei (prezentată în tabelul de mai jos) este utilizată pentru evaluarea frecvenţei
reacţiilor adverse:
Foarte frecvent ( >1/10 ).
Frecvent ( >1/100, 1/1000, 1/10000, <1/1000 ).
Foarte rar(<1/10000, incluzând cazurile izolate).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie/ agranulocitoză (vezi 4.4.), pancitopenie mai ales la pacienţii cu disfuncţie
renală (vezi 4.4.), anemie (incluzând anemie aplastică şi anemie hemolitică) , trombocitopenie,
eozinofilie, depresie medulară, limfadenopatie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare : anorexie.
Foarte rare: hiperglicemie, hiperkalemie (vezi 4.4.).
Tulburări psihice
Frecvente: tulburări ale somnului
Foarte rare: confuzie mentală, depresie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeală, modificări ale gustului
Rare: somnolenţă, cefalee, parestezie
Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzând accident cerebrovascular şi sincopă.
Tulburări oculare
Foarte rare: tulburări de vedere (vedere înceţoşată).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angină pectorală, palpitaţii.
Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogen.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune (vezi 4.4.), sindrom Raynaud, eritem tranzitoriu al feţei şi gâtului,
paloare.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee , tuse uscată, iritativă
Foarte rare: bronhospasm, rinite, alveolită alergică/pneumonie eozinofilică.
Tulburări gastro-intestinale
9
Frecvente: greaţă , diaree, constipaţie, vărsături, iritaţie gastrică, dureri abdominale, xerostomie
Rare: stomatită/ulceraţii aftoase,
Foarte rare: glosită , ulcer peptic, pancreatite.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: insuficienţă hepatică şi colestază (inclusiv icter), hepatită, inclusiv necroză hepatică,
elevarea enzimelor hepatice şi a bilirubinei
Afecţiuni cutanate şi ale ţesuturilor subcutanate
Frecvente: prurit, erupţie cutanată tranzitorie, alopecie
Mai puţin frecvente: hipersensibilitate/angioedem: (au fost raportate angioedem al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, vezi pct.4.4)
Foarte rare: urticarie, eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, dermatită exfoliativă, necroliză
epidermică toxică, pemfigus, eritrodermie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: mialgie, artralgie.
Tulburări renale şi urinare
Rare: insuficienţă renală ,oligurie, poliurie, polakiurie
Foarte rare: sindrom nefrotic.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: impotenţă, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: stare generală de rău, dureri toracice, fatigabilitate
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, creşterea concentraţiei potasiului seric, scăderea concentraţiei
sodiului seric, creşteri ale ureei, creatinemiei şi bilirubinemiei, scăderi ale valorii hemoglobinei şi ale
hematocritului, leucocitelor, trombocitelor.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simtomatologie
Hipotensiune, şoc, stupor, bradicardie, tulburări electrolitice, insuficienţă renală.
Tratament
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj constă în perfuzie intravenoasă cu soluţie salină izotonă.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în poziţie de şoc. Dacă este disponibil, poate
fi luat în considerare şi tratamentul constând în perfuzie cu angiotensină II şi/sau catecolamine
administrate intravenos. Dacă administrarea este recentă, se vor lua măsuri de eliminare a captoprilului
(de exemplu vărsături, lavaj gastric, administrarea de absorbante şi sulfat de sodiu). Captoprilul poate
fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă (vezi pct. 4.4). În caz de bradicardie rezistentă la tratament
se recomandă implantarea de stimulator cardiac. Semnele vitale, electroliţii plasmatici şi concentraţiile
plasmatice de creatinină trebuie monitorizate permanent.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmcoterapeutică : PRODUSE ACTIVE PE SISTEMUL RENINĂ-ANGIOTENSINĂ,
INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI.
Cod ATC: C09AA01.
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Studii de hemodinamică efectuate cu captopril au arătat că acesta a produs o scădere semnificativă a
rezistenţei vasculare periferice. În general, nu au fost schimbări relevante clinic în fluxul sanguin renal
sau rata filtrării glomerulare. La majoritatea pacienţilor , efectul antihipertensiv a început la
aproximativ 15 până la 30 minute după administrarea orală a captoprilului; efectul maxim a fost atins
după 60 până la 90 minute. Un efect maxim asupra tensiunii arteriale, datorat captoprilului, a fost , în
general, vizibil după 3 până la 4 săptămâni. Întreruperea temporară a tratamentului cu captopril nu
cauzează o creştere rapidă, excesivă a tensiunii arteriale (fenomen rebound).
Studii de hemodinamică efectuate cu captopril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă au arătat că acesta a
produa o scădere a tensiunii arteriale însoţită de reducerea rezistenţei vasculare periferice şi o creştere
a capacităţii venoase.
Într-un studiu placebo controlat la pacienţi cu disfuncţie ventriculară stângă (LVEF≤40%) după infarct
miocardic, s-a arătat că administrarea captoprilului între a 3-a şi a 16-a zi după infract a prelungit
timpul de supravieţuire şi a redus mortalitatea cardiovasculară. Aceasta din urmă s-a manifestat ca
întârziere în apariţia insuficienţei cardiace simptomatice şi ca reducere a necesităţii de spitalizare
datorată insuficienţei cardiace, în comparaţie cu Placebo. S-a constatat o reducere a riscului de infarct
miocardic, a procedurilor de revascularizare cardiacă şi/sau a necesităţii suplimentării medicaţiei cu
diuretice şi/sau digitalice sau a creşterii dozei, comparativ cu Placebo.
Un alt studiu placebo controlat la pacienţi cu infarct miocardic a arătat că administrarea captoprilului,
în intervalul a 24 ore după eveniment, pe o durată de o lună, a redus semnificativ mortalitatea după 5
săptămâni comparativ cu Placebo. Acest efect a fost încă detectat chiar şi după un an. Nu s-a constatat
niciun indiciu al vreunui efect negativ legat de mortalitatea timpurie în prima zi de tratament. Efectele
cardioprotectoare ale captoprilului au fost observate indiferent de vârsta sau sexul pacienţilor,
localizarea infarctului şi tratamentele concomitente cu eficacitate demonstrată în timpul perioadei
postinfarct (trombolitice, betablocante şi acid acetilsalicilic).
11
Nefropatie diabetică de tip I
Intr-un studiu multicentric, dublu orb, placebo controlat, la pacienţi cu diabet insulinodependent cu
proteinurie, cu sau fără hipertensiune (administrarea simultană a altor hipertensive pentru controlul
tensiunii arteriale a fost permisă), captoprilul a redus semnificativ (cu 51%) timpul de dublare a
creatininei serice, comparativ cu Placebo; necesitatea dializei , a transplantului renal sau a moartea au
fost semnificativ mai reduse în cazul captoprilului (51%) comparativ cu Placebo. La pacienţii cu diabet
şi microalbuminurie, tratamentul cu captopril a redus rata excreţiei de albumină în doi ani.
Efectele tratamentului cu captopril în menţinerea funcţiei renale sunt asociate celorlalte beneficii ce
rezultă din scăderea tensiunii arteriale.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.”
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
(vezi 4.2.).
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea :
12
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captorpil de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-au înregistrat la 3,8 ore
după administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la animale nu au arătat niciun efect teratogenic pentru captorpil, dar au indicat
toxicitate fetală produsă de acesta la câteva specii de animale, incluzând mortalitate fetală spre sfârşitul
sarcinii, întârzierea creşterii şi mortalitate postnatală la şobolani. Datele preclinice nu au evidenţiat alte
pericole pentru oameni pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei,
toxicitate după doze repetate, genotoxicitate şi carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină 101
Celuloză microcristalină 103
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie pliantă cu 3 blistere din folie Al/PVC a câte 10 comprimate fiecare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MAGISTRA C&C S.R.L., Bd. Aurel Vlaicu nr. 82A, 900055, Constanţa
Telefon- 0241/634742
Fax- 0241/634742
e-mail- office@magistracc.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
13
6460/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: mai 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
