ACICLOVIR 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aciclovir 200 mg comprimate
Aciclovir 400 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fi ecare comprimat conține aciclovir 200 mg respectiv 400 mg
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine lactoză monohidrat 213,6 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Acicl ovir 200 mg comprimate
Comprimate ro tunde, plate, de culoare albă sau aproape albă, f ără miros sau aproape fără miros, cu margini
rotunjite
Aciclovir 400 mg comprimate
Comprimate oblongi, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, fără miros sau aproape fără miros,
prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul şi profilaxia leziunilor cutanate și de la nivelul mucoaselor determinate de infecţia cu virusul
Herpes simplex (VHS), incluzând infecţia pr imară şi recidivele infecţiilor genitale (cu excepția VHS
neonatal și infecțiile severe VHS la copiii imunodeprimați).
Suprimarea (profilaxia recurențelor) infecţiilor recurente cu virusul Herpes simplex la pacienţi
imunocompetenți.
Profilaxia infecţiilo r cu virusul Herpes simplex la pacienţi imunocompromiși.
Tratamentul infecțiilor cu Herpes zoster la pacienţi imunocompetenți și imunocompromiși.
(Tratamentul cu aciclovir în stadiu incipient este benefic în reducerea durerii, putând preveni dezvoltarea
nevralgiei postherpetice)
2
Tratamentul infecţiilor cu virus varicello zosterian (VVZ) la pacienți imunocompromiși.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul infecţiilor cu virus Herpes simplex:
Doza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi la interval de aproximativ 4 ore, doza de
noapte fiind omisă. Durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 5 zile, dar în cazul unor infecţii severe
durata tratamentului poate fi extinsă.
În cazul pacienţilor imunodeprimați (ex. după transplant de maduvă osoasă) sau a celor cu malabsorbţie,
doza zilnică poate fi dublată la 400 mg aciclovir de 5 ori pe zi zi sau poate fi luată în consideraţie
administrarea intravenoasă de aciclovir.
Dozele trebuie administrate cât mai devreme posibi l de la debutul infecţiei; pentru episoadele recurente
administrarea este de preferat să se facă în faza prodromală sau la primele apariţii ale leziunilor.
Tratamentul infecţiilor recurente cu virus Herpes simplex la pacienţii imunocompetenți:
Doza ziln ică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore. Pentru
mulţi pacienţi este mai convenabilă administrarea a 400 mg aciclovir de 2 ori pe zi la interval de
aproximativ12 ore.
Posologia poate fi diminuată la 200 mg a ciclovir de 3 ori pe zi la interval de aproximativ 8 ore sau chiar de 2
ori pe zi la interval de 12 ore, cu păstrarea eficacității. Unii pacienţi au prezentat recurenţe ale infecţiei la
doze de 800 mg aciclovir pe zi.
Tratamenul de lungă durată trebuie î ntrerupt periodic, la intervale de 6 până la 12 luni, pentru a putea
observa posibilele modificări în evoluţia naturală a bolii.
Tratamentul profilactic al infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:
D oza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore.
La pacienţii cu funcţia imunitară sever compromisă (ex. după transplantul de măduvă osoasă) sau la pacienţii
cu malabsorbţie, doza poate fi dublată la un comprimat 400 mg de 4 ori pe zi sa u poate fi luată în
consideraţie administrarea intravenoasă de aciclovir.
Durata tratamentului profilactic trebuie să fie stabilită în funcţie de durata perioadei de risc în care se află
pacientul.
Tratamentul pacienţilor cu Herpes zoster și Varicelă:
D oza zilnică recomandată este de 800 mg aciclovir de 5 ori pe zi administrate la interval de aproximativ 4
ore, doza de noapte fiind omisă. Durata tratamentului este de 7 zile.
În cazuri severe la pacienţii cu funcţie imunitară compromisă (ex. după trans plant de măduvă osoasă) sau la
pacienţii cu malabsorbţie, se recomandă administrarea intravenoasă de aciclovir.
Pentru a avea efecte terapeutice optime este recomandată începerea tratamentului cât mai devreme, după
debutul infecției. Tratamentul leziunilor cu Herpes zoster este mai eficace dacă iniţierea se face cât mai rapid
posibil după debutul erupţiei.
3
Copii și adolescenți
Tratamentul și profilaxia infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:
Copiii cu vârsta de 2 ani și p este pot primi o doză zilnică ca şi pentru adulţi (respectiv 200 mg aciclovir de 5
ori pe zi), copiii cu vârsta sub 2 ani trebuie să primească ½ din doza adultului (100 mg aciclovir de 5 ori pe
zi).
Comprimatele de Aciclovir nu sunt potrivite pentru admin istrarea la copii cu vârsta sub 2 ani de aceea
se recomandă administrarea altor forme de aciclovir.
Tratamentul varicelei la copii imunocompromiși:
Copii cu vârsta de 6 ani și peste: 800 mg de 4 ori pe zi.
2- 5 ani: 400 mg de 4 ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg de 4 ori pe zi.
Pentru calcularea mai exactă a dozei, doza zilnică recomandată este de 20 mg/kg corp (până la maximum
800 mg) de 4 ori pe zi.
Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu există date suficiente privind utilizarea aciclovir pentru profilaxia infecțiilor recurente cu virus Herpes
simplex, tratamentul infecțiilor cu virus Herpes zoster sau tratamentul Varicelei în cazul copiilor
imun ocompetenți.
Administrarea la vârstnici
La aceşti pacienţi excreţia aciclovirului poate fi dim inuată în concordanţă cu scăderea clearance-ului
creatininei. La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea prezenței unei insuficiențe renale iar doza
trebuie ajustată în consecință (vezi Administrarea în insuficiența renală). La pacienţii vârstnici cărora li se
administrează doze orale mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Administrarea în insuficiența renală
Se recomandă precauție în cazul administrării de aciclovir la pacienții cu insuficien ță renală.
Trebuie asigurată o hidratare adecvată. În stabilirea tratamentului în infecţiile cu Herpes simplex la pacienţii
cu insuficienţă renală, dozele orale recomandate trebuie să nu determine efecte cumulative peste nivelul de
siguranţă prestabilit prin administrarea intravenoasă. La pacienţii cu infecție cu Herpes simplex și cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei mai mic de 10 ml/min) doza recomandată de aciclovir este
de 200 mg de 2 ori pe zi la interval de 12 ore.
În tratamentul infecţiilor cu Herpes zoster şi în tratamentul varicelei la pacienţii cu funcţia imunitară sever
compromisă, se recomandă ajustarea dozei la 800 mg de 2 ori pe zi la interval de aproximativ 12 ore
(clearance- ul creatininei mai mic de 10 ml/min), şi respectiv la 800 mg de 3 ori pe zi la i nterval de
aproximativ 8 ore în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată (clearance -ul creatininei de 10 -25
ml/min).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi sau după sfărâmare, cu o mică cantitate de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la valaciclovir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Gradul de hidratare: trebuie asigurată şi menţinută o hidratare adecvată la pacienţ ii care primesc doze orale
mari de aciclovir (de exemplu în infecţia cu Herpes zoster 4 g pe zi), pentru a evita riscul toxicităţii renale.
Riscul insuficienței renale este crescut de utilizarea altor medicamente nefrotoxice.
4
Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții vârstnici :
Aciclovirul este eliminat pe cale renală, de aceea doza trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
pct. 4.2).
Pacienţii vârstnici pot prezenta o reducere a funcţiei renale și, de aceea trebuie l uată în considerare reducerea
dozelor la acest grup de pacienți. Atât pacienţii v ârstnici cât şi cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc
crescut de apariţie a reacţiilor adverse neurologice şi de aceea trebuie atent monitorizaţi pentru identificarea
a cestor efecte. În general, în cazurile raportate reacţiile au fost reversibile la întreruperea tratamentului (vezi
pct. 4.8).
Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară compromisă poate
determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității la medicament, ducând la lipsa unui răspuns
terapeutic prin continuarea tratamentului. (vezi pct.5.1).
Rezultatele studiilor clinice efectuate pâ nă în prezent nu au adus dovezi clare, inechivoce în sprijinul
reduc erii riscului complicaţiilor asociate Varicelei la pacienţii cu sistemul imunitar normal tratați cu
aciclovir.
Fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine 213,6 mg lactoză monohidrat . Pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aciclovirul este eliminat nemodificat prin urină, pe calea secreţiei active a tubilor renali. Orice me dicament
administrat concomitent care este eliminat prin același mecanism poate determina creşterea concentraţiei
plasmatice a aciclovirului. Datorită acestui mecanism, probenecidul şi cimetidina cresc ASC a aciclovirului
şi reduc clearance- ul renal al aciclovirului. Similar, administrarea concomitentă de aciclovir cu micofenolat
de mofetil, un medicament imunosupresor, administrat la pacienţii cu transplant, a determinat creșterea ASC
plasmatic al aciclovirului şi al metabolitului inactiv al micofenolatulu i de mofetil. Cu toate acestea nu este
necesară ajustarea dozelor datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.
Un studiu experimental la care au participat cinci subiecți de sex masculin, indică faptul că terapia
concomitentă cu aciclovir crește ASC a teofilinei cu aproximativ 50%. Se recomandă determinarea
concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea ac iclovir ului trebuie luată în considerare numai în cazul în care balanța beneficiu/risc este pozitivă.
După punerea pe piață, înregistrările privind utilizarea aciclovirului în timpul sarcinii a evidențiat rezultatele
expunerii femeilor însărcinate la toate formele de aciclovir. Concluziile în urma acestor înr egistrări au arătat
că defectele congenitale descrise în urma expunerii la aciclovir nu au fost mai numeroase raportat la
populaţia totală şi nu s -a putut stabili dacă aceste defecte au avut o cauză comună , specifică.
Administrarea sistemică de aciclovir în cadrul testelor standard internaționale, nu a produs efecte
embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau șoareci. La administrarea aciclovirului în cadrul unui test
nestandardizat, la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a
unor doze mari care au produs toxicitate maternă. Relevanța clinică a acestor observații este incertă.
Alăptarea
După administrarea dozelor de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi, acesta a fost detectat în laptele matern în
concentraţii de 0,6 până la 4,1 ori faţă de concentraţiile plasmatice. Aceste concentraţii pot expune copilul
alăptat la doze de până la 0,3 mg/kg/zi. De aceea, se recomandă precauție în cazul administrării aciclovirului
în timpul alăptării.
5
Fertilitatea
Nu există informaţii privind efectul aciclovirului administrat atât pe cale orală cât și intravenoasă
asupra fertilităţii la femei.
În cadrul unui studiu pe 20 bărbaţi cu cantitate de spermă normală, administrarea aciclovirului pe cale orală
la doze până la 1 g pe zi pe o perioadă de maxim şase luni nu s-au semnalat efecte semnificative clinic în
ceea ce priveşte cantitatea de spermă, motilitatea sau morfologia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trebuie luat e în considerare starea clinică a pacientului și profilul reacțiilor adverse ale aciclovirului atunci
când se analizează capacitatea pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În plus, efectul negativ privind aceste activităţi nu poate fi prevăzut ţinând cont de proprietăţile
farmacologice ale substanţei active.
4.8 Reacţii adverse
Gruparea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă se bazează pe estimări. Pentru majoritatea reacţiilor
adverse nu au fost disponibile date pentru estimarea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse poate fi
diferită funcţie de indicaţia terapeutică.
A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/ 10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (< 1/10000) ş i frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie .
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări psihice
Foarte rare: agitaţie, confuzie, halucinaţii şi simptome psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli.
Foarte rare: tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Aceste reacţii adverse neurologice şi psihice sunt în general reversibile și au fost raportate în general la
pacienţii cu insuficienţă renală, sau la doze mai mari decât cele recomandate, sau la pacienţi cu alţi factor i
predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea reversibilă a concentraţiilor plasmatice de bilirubină şi a enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză a ccelerată.
6
Acest tip de alopecie este asociat cu diverse tulburări şi medicamente sau alte proceduri medicale, relaţia
directă cu administrarea aciclovirului fiind incertă.
Rare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea valorilor plasmatice ale ureei şi creatininei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.
Durerea renală poate fi asociată cu insuficiență renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală, febră.
Raportarea reacţiil or adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să r aporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome: Aciclovirul este parţial absorbit din tractul gastro -intestinal. Pacienții care au ingerat
supradoze de până la 20 g de aciclovir în doză unică, nu au prezentat în general efecte toxice. Supradozajul
accidental cu do ze repetate de aciclovir administrate pe cale orală, timp de câteva zile a fost asociat cu efecte
gastro -intestinale (greaţă şi vărsături) şi efecte neurologice (cefalee şi confuzie).
Supradozajul după administrarea intravenoasă a aciclovirului a determi nat creşterea concentraţiei plasmatice
de creatinină şi uree cu apariţia consecutivă a insuficienţei renale. Efectele neurologice, incluzând confuzie,
halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă au fost asociate cu supradozajul la administrarea intravenoasă.
Tratament: pacienţii trebuie atent urmăriţi în vederea depistării semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din organism şi de aceea poate fi considerată ca o opțiune în
gestionarea unui supradozaj simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, N ucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de
reverstranscriptază , codul ATC: J05A B01.
Mecanism de acţiune
Aciclovir este un nucleot id, derivat sintetic al purinei care este considerat activ faţă de virusurile umane de
tip herpetic (inclusiv virus Herpes simplex/ VHS/ de tip I şi II şi virus Varicella zoster /VVZ/) atât in vitro
cât şi in vivo .
Pe culturi de celule aciclovir este cel mai activ faţă de VHS tip I, iar activitatea lui scade în ordinea VHS -2 şi
VVZ. Acţiunea antivirală este mai selectivă faţă de aceşti viruşi. Timidin -kinaza (TK) din celulele normale
(neinfectate) nu utilizează aciclovirul ca substrat, şi de aceea toxicit atea asupra celulelor gazdă de mamifere
este scăzut ă. În celulele infectate cu VHS şi VVZ enzima timidin- kinaza converteşte aciclovirul într -un
compus aciclovir -monofosfat, care este în continuare convertit într -un di - și în final într -un trifosfat de cătr e
enzimele celulare. După încorporarea compusului trifosforilat în ADN, aciclovir -trifosfatul interferă cu ADN
polimeraza virală și inhibă replicarea ADN -ului viral, cu întreruperea lanțului terminal.
Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară sever compromisă
poate determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității, ducând la lipsa unui răspuns terapeutic
prin continuarea tratamentului. Majoritatea cazurilor izolate clinic cu sensibilitate redu să au fost l egate de o
7
deficienţă a TK virale. Au fost raportate cazuri de tulpini cu TK virală sau ADN polimeraza alterate. In vitro,
expunerea tulpinilor izolate de viruşi Herpes simplex la aciclovir poate fi relaţionată cu o sensibilitate redusă
a tulpinilor. Relaţia dintre determinările in vitro a sensibilităţii tulpinilor VHS izolate şi răspunsul clinic la
tratamentul cu aciclovir nu este clar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Aciclovirul este doar parţial absorbit din intestin. Concentraţia pl asmatică maximă (Cmax) la starea de
echilibru este de 0,7 µg/ml după o doză de 200 mg aciclovir administrată la interval de 4 ore, iar cea minimă
(C
min) măsurată este de 0,4 µg/ml. La o doză unică de 400 mg şi 800 mg aciclovir aceste concentraţii sunt: C
max. 1,2 μg şi respectiv 1,8 μg/ml şi Cmin. 0,6 μg/ml şi respectiv 0,9 μg/ml.
La nou- născuți (cu vârsta între 0 -3 luni), la care s -au utilizat doze de 10 mg/kg, administrate prin perfuzie,
timp de o oră, la fiecare 8 ore C
max a fost de 61,2 micromoli (13,8 micrograme/ml) și Cmin a fost 10,1
micromoli ( 2,3 mic rograme/ml). La un grup separat de nou- născuți, la care s-au utilizat 15 mg/kg, la fiecare
8 ore, s-a observat o creștere proporțională cu doza cu o C
max de 83,5 micromoli ( 18,8 micrograme/ml) și
C
mi n de 14,1 micromoli (3,2 micrograme/ml).
Distribuţie
Concentraţia aciclovirului în lichidul rahidian este de aproximativ 50% comparativ cu concentrația
plasmatică.
Aciclovirul se leagă slab de proteinele plasmatice (9 -33%) şi de aceea nu se anticipează in teracţiunea cu alte
medicamente care se leagă prin competiţie de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Singurul metabolit semnificativ al aciclovirului este 9- carboximetoxi-metilguanina.
Eliminare
Medicamentul este eliminat în principal sub formă nemodi ficată, aproximativ 10-15% din doza administrată
este eliminată sub formă de metabolit, la nivelul rinichilor. Clearance -ul renal al aciclovirului este
s emnificativ mai mare decât clearance- ul creatininei, indicând faptul că secreția tubulară, în plus față de
filtrarea glomerulară, contribuie la eliminarea renală a medicamentului. După administrarea i.v. timpul de
înjumătăţire este de 2,9 ore. Prin administrarea aciclovirului la o oră de la administrarea a 1 g probenecid aria
de sub curba concentraţiei plasmatice a aciclovirului creşte cu 40% şi timpul de înjumătăţire creşte cu 18%.
La pacienții vârstnici, clearance-ul plasmatic al aciclovirului scade proporţional cu cel al creatininei, de
aceea timpul de înjumătăţire al aciclovirului nu are schimbări valo rice semnificative.
La pacienții cu insuficienţa renală cronică, timpul de înjumătăţire l a elimin are creşte la 19,5 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 5,7 ore în cazul pacienţilor hemodializaţi. Hemodializa scade concentraţia
plasmatică a aciclovirului cu 60% din valoarea iniţială.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii in vitro şi in vivo au demonstrat că aciclovirul nu are potenţial mutagenic şi carcinogenic. Rezultatele
obţinute în testele standard internaţionale aplicate au arătat că aci clovirul nu este nici embriotoxic nici
teratogenic la şoareci, şobolani şi iepuri. Au fost observate anormali i fetale în cadrul unor teste ne-
standardizate la şobolani, dar numai la administrarea s.c. a unor doze mari care au fost toxice şi pentru
mamă. Re levanţa clinică a acestor rezultate nu este clară.
Au fost raportate reacţii adverse reversibile privind spermatogeneza şi o toxicitate globală la şobolani şi câini
cărora li s -au administrat doze mult mai mari decât cele terapeutice.
Studii pe două gener aţii de şoareci nu au pus în evidenţă vreun efect asupra fertilităţii după administrarea
orală a aciclovirului.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aciclovir 200 mg comprimate:
Stearat de magneziu
Povidonă
Amidon glicolat de sodiu t ip A
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Aciclovir 400 mg comprimate:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Povidonă
Amidon glicolat de sodiu tip A
Celuloză microcristalină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
A ciclovir 200 mg comprimate
Cutie cu 4 blistere din PVC -PVDC/Al a câte 5 comprimate
Aciclovir 400 mg comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 5 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, 1106 Budapesta,
Ungaria
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7731/2015/01
7732/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aciclovir 200 mg comprimate
Aciclovir 400 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fi ecare comprimat conține aciclovir 200 mg respectiv 400 mg
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine lactoză monohidrat 213,6 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Acicl ovir 200 mg comprimate
Comprimate ro tunde, plate, de culoare albă sau aproape albă, f ără miros sau aproape fără miros, cu margini
rotunjite
Aciclovir 400 mg comprimate
Comprimate oblongi, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, fără miros sau aproape fără miros,
prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul şi profilaxia leziunilor cutanate și de la nivelul mucoaselor determinate de infecţia cu virusul
Herpes simplex (VHS), incluzând infecţia pr imară şi recidivele infecţiilor genitale (cu excepția VHS
neonatal și infecțiile severe VHS la copiii imunodeprimați).
Suprimarea (profilaxia recurențelor) infecţiilor recurente cu virusul Herpes simplex la pacienţi
imunocompetenți.
Profilaxia infecţiilo r cu virusul Herpes simplex la pacienţi imunocompromiși.
Tratamentul infecțiilor cu Herpes zoster la pacienţi imunocompetenți și imunocompromiși.
(Tratamentul cu aciclovir în stadiu incipient este benefic în reducerea durerii, putând preveni dezvoltarea
nevralgiei postherpetice)
2
Tratamentul infecţiilor cu virus varicello zosterian (VVZ) la pacienți imunocompromiși.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul infecţiilor cu virus Herpes simplex:
Doza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi la interval de aproximativ 4 ore, doza de
noapte fiind omisă. Durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 5 zile, dar în cazul unor infecţii severe
durata tratamentului poate fi extinsă.
În cazul pacienţilor imunodeprimați (ex. după transplant de maduvă osoasă) sau a celor cu malabsorbţie,
doza zilnică poate fi dublată la 400 mg aciclovir de 5 ori pe zi zi sau poate fi luată în consideraţie
administrarea intravenoasă de aciclovir.
Dozele trebuie administrate cât mai devreme posibi l de la debutul infecţiei; pentru episoadele recurente
administrarea este de preferat să se facă în faza prodromală sau la primele apariţii ale leziunilor.
Tratamentul infecţiilor recurente cu virus Herpes simplex la pacienţii imunocompetenți:
Doza ziln ică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore. Pentru
mulţi pacienţi este mai convenabilă administrarea a 400 mg aciclovir de 2 ori pe zi la interval de
aproximativ12 ore.
Posologia poate fi diminuată la 200 mg a ciclovir de 3 ori pe zi la interval de aproximativ 8 ore sau chiar de 2
ori pe zi la interval de 12 ore, cu păstrarea eficacității. Unii pacienţi au prezentat recurenţe ale infecţiei la
doze de 800 mg aciclovir pe zi.
Tratamenul de lungă durată trebuie î ntrerupt periodic, la intervale de 6 până la 12 luni, pentru a putea
observa posibilele modificări în evoluţia naturală a bolii.
Tratamentul profilactic al infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:
D oza zilnică recomandată este de 200 mg aciclovir de 4 ori pe zi la interval de aproximativ 6 ore.
La pacienţii cu funcţia imunitară sever compromisă (ex. după transplantul de măduvă osoasă) sau la pacienţii
cu malabsorbţie, doza poate fi dublată la un comprimat 400 mg de 4 ori pe zi sa u poate fi luată în
consideraţie administrarea intravenoasă de aciclovir.
Durata tratamentului profilactic trebuie să fie stabilită în funcţie de durata perioadei de risc în care se află
pacientul.
Tratamentul pacienţilor cu Herpes zoster și Varicelă:
D oza zilnică recomandată este de 800 mg aciclovir de 5 ori pe zi administrate la interval de aproximativ 4
ore, doza de noapte fiind omisă. Durata tratamentului este de 7 zile.
În cazuri severe la pacienţii cu funcţie imunitară compromisă (ex. după trans plant de măduvă osoasă) sau la
pacienţii cu malabsorbţie, se recomandă administrarea intravenoasă de aciclovir.
Pentru a avea efecte terapeutice optime este recomandată începerea tratamentului cât mai devreme, după
debutul infecției. Tratamentul leziunilor cu Herpes zoster este mai eficace dacă iniţierea se face cât mai rapid
posibil după debutul erupţiei.
3
Copii și adolescenți
Tratamentul și profilaxia infecţiilor cu virus Herpes simplex la pacienții imunocompromiși:
Copiii cu vârsta de 2 ani și p este pot primi o doză zilnică ca şi pentru adulţi (respectiv 200 mg aciclovir de 5
ori pe zi), copiii cu vârsta sub 2 ani trebuie să primească ½ din doza adultului (100 mg aciclovir de 5 ori pe
zi).
Comprimatele de Aciclovir nu sunt potrivite pentru admin istrarea la copii cu vârsta sub 2 ani de aceea
se recomandă administrarea altor forme de aciclovir.
Tratamentul varicelei la copii imunocompromiși:
Copii cu vârsta de 6 ani și peste: 800 mg de 4 ori pe zi.
2- 5 ani: 400 mg de 4 ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg de 4 ori pe zi.
Pentru calcularea mai exactă a dozei, doza zilnică recomandată este de 20 mg/kg corp (până la maximum
800 mg) de 4 ori pe zi.
Durata tratamentului este de 5 zile.
Nu există date suficiente privind utilizarea aciclovir pentru profilaxia infecțiilor recurente cu virus Herpes
simplex, tratamentul infecțiilor cu virus Herpes zoster sau tratamentul Varicelei în cazul copiilor
imun ocompetenți.
Administrarea la vârstnici
La aceşti pacienţi excreţia aciclovirului poate fi dim inuată în concordanţă cu scăderea clearance-ului
creatininei. La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea prezenței unei insuficiențe renale iar doza
trebuie ajustată în consecință (vezi Administrarea în insuficiența renală). La pacienţii vârstnici cărora li se
administrează doze orale mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.
Administrarea în insuficiența renală
Se recomandă precauție în cazul administrării de aciclovir la pacienții cu insuficien ță renală.
Trebuie asigurată o hidratare adecvată. În stabilirea tratamentului în infecţiile cu Herpes simplex la pacienţii
cu insuficienţă renală, dozele orale recomandate trebuie să nu determine efecte cumulative peste nivelul de
siguranţă prestabilit prin administrarea intravenoasă. La pacienţii cu infecție cu Herpes simplex și cu
insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei mai mic de 10 ml/min) doza recomandată de aciclovir este
de 200 mg de 2 ori pe zi la interval de 12 ore.
În tratamentul infecţiilor cu Herpes zoster şi în tratamentul varicelei la pacienţii cu funcţia imunitară sever
compromisă, se recomandă ajustarea dozei la 800 mg de 2 ori pe zi la interval de aproximativ 12 ore
(clearance- ul creatininei mai mic de 10 ml/min), şi respectiv la 800 mg de 3 ori pe zi la i nterval de
aproximativ 8 ore în cazul pacienților cu insuficiență renală moderată (clearance -ul creatininei de 10 -25
ml/min).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi sau după sfărâmare, cu o mică cantitate de apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la valaciclovir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Gradul de hidratare: trebuie asigurată şi menţinută o hidratare adecvată la pacienţ ii care primesc doze orale
mari de aciclovir (de exemplu în infecţia cu Herpes zoster 4 g pe zi), pentru a evita riscul toxicităţii renale.
Riscul insuficienței renale este crescut de utilizarea altor medicamente nefrotoxice.
4
Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală și la pacienții vârstnici :
Aciclovirul este eliminat pe cale renală, de aceea doza trebuie redusă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
pct. 4.2).
Pacienţii vârstnici pot prezenta o reducere a funcţiei renale și, de aceea trebuie l uată în considerare reducerea
dozelor la acest grup de pacienți. Atât pacienţii v ârstnici cât şi cei cu insuficienţă renală, prezintă un risc
crescut de apariţie a reacţiilor adverse neurologice şi de aceea trebuie atent monitorizaţi pentru identificarea
a cestor efecte. În general, în cazurile raportate reacţiile au fost reversibile la întreruperea tratamentului (vezi
pct. 4.8).
Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară compromisă poate
determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității la medicament, ducând la lipsa unui răspuns
terapeutic prin continuarea tratamentului. (vezi pct.5.1).
Rezultatele studiilor clinice efectuate pâ nă în prezent nu au adus dovezi clare, inechivoce în sprijinul
reduc erii riscului complicaţiilor asociate Varicelei la pacienţii cu sistemul imunitar normal tratați cu
aciclovir.
Fiecare comprimat de Aciclovir 200 mg conţine 213,6 mg lactoză monohidrat . Pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aciclovirul este eliminat nemodificat prin urină, pe calea secreţiei active a tubilor renali. Orice me dicament
administrat concomitent care este eliminat prin același mecanism poate determina creşterea concentraţiei
plasmatice a aciclovirului. Datorită acestui mecanism, probenecidul şi cimetidina cresc ASC a aciclovirului
şi reduc clearance- ul renal al aciclovirului. Similar, administrarea concomitentă de aciclovir cu micofenolat
de mofetil, un medicament imunosupresor, administrat la pacienţii cu transplant, a determinat creșterea ASC
plasmatic al aciclovirului şi al metabolitului inactiv al micofenolatulu i de mofetil. Cu toate acestea nu este
necesară ajustarea dozelor datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.
Un studiu experimental la care au participat cinci subiecți de sex masculin, indică faptul că terapia
concomitentă cu aciclovir crește ASC a teofilinei cu aproximativ 50%. Se recomandă determinarea
concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent cu aciclovir.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea ac iclovir ului trebuie luată în considerare numai în cazul în care balanța beneficiu/risc este pozitivă.
După punerea pe piață, înregistrările privind utilizarea aciclovirului în timpul sarcinii a evidențiat rezultatele
expunerii femeilor însărcinate la toate formele de aciclovir. Concluziile în urma acestor înr egistrări au arătat
că defectele congenitale descrise în urma expunerii la aciclovir nu au fost mai numeroase raportat la
populaţia totală şi nu s -a putut stabili dacă aceste defecte au avut o cauză comună , specifică.
Administrarea sistemică de aciclovir în cadrul testelor standard internaționale, nu a produs efecte
embriotoxice sau teratogene la iepuri, șobolani sau șoareci. La administrarea aciclovirului în cadrul unui test
nestandardizat, la șobolani, au fost observate anomalii fetale, dar numai după administrarea subcutanată a
unor doze mari care au produs toxicitate maternă. Relevanța clinică a acestor observații este incertă.
Alăptarea
După administrarea dozelor de 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi, acesta a fost detectat în laptele matern în
concentraţii de 0,6 până la 4,1 ori faţă de concentraţiile plasmatice. Aceste concentraţii pot expune copilul
alăptat la doze de până la 0,3 mg/kg/zi. De aceea, se recomandă precauție în cazul administrării aciclovirului
în timpul alăptării.
5
Fertilitatea
Nu există informaţii privind efectul aciclovirului administrat atât pe cale orală cât și intravenoasă
asupra fertilităţii la femei.
În cadrul unui studiu pe 20 bărbaţi cu cantitate de spermă normală, administrarea aciclovirului pe cale orală
la doze până la 1 g pe zi pe o perioadă de maxim şase luni nu s-au semnalat efecte semnificative clinic în
ceea ce priveşte cantitatea de spermă, motilitatea sau morfologia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Trebuie luat e în considerare starea clinică a pacientului și profilul reacțiilor adverse ale aciclovirului atunci
când se analizează capacitatea pacienților de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În plus, efectul negativ privind aceste activităţi nu poate fi prevăzut ţinând cont de proprietăţile
farmacologice ale substanţei active.
4.8 Reacţii adverse
Gruparea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă se bazează pe estimări. Pentru majoritatea reacţiilor
adverse nu au fost disponibile date pentru estimarea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse poate fi
diferită funcţie de indicaţia terapeutică.
A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/ 10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (< 1/10000) ş i frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie .
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie.
Tulburări psihice
Foarte rare: agitaţie, confuzie, halucinaţii şi simptome psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameţeli.
Foarte rare: tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă, encefalopatie, comă.
Aceste reacţii adverse neurologice şi psihice sunt în general reversibile și au fost raportate în general la
pacienţii cu insuficienţă renală, sau la doze mai mari decât cele recomandate, sau la pacienţi cu alţi factor i
predispozanţi (vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: dispnee.
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale.
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea reversibilă a concentraţiilor plasmatice de bilirubină şi a enzimelor hepatice.
Foarte rare: hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).
Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză a ccelerată.
6
Acest tip de alopecie este asociat cu diverse tulburări şi medicamente sau alte proceduri medicale, relaţia
directă cu administrarea aciclovirului fiind incertă.
Rare: angioedem.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea valorilor plasmatice ale ureei şi creatininei.
Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.
Durerea renală poate fi asociată cu insuficiență renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală, febră.
Raportarea reacţiil or adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să r aporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome: Aciclovirul este parţial absorbit din tractul gastro -intestinal. Pacienții care au ingerat
supradoze de până la 20 g de aciclovir în doză unică, nu au prezentat în general efecte toxice. Supradozajul
accidental cu do ze repetate de aciclovir administrate pe cale orală, timp de câteva zile a fost asociat cu efecte
gastro -intestinale (greaţă şi vărsături) şi efecte neurologice (cefalee şi confuzie).
Supradozajul după administrarea intravenoasă a aciclovirului a determi nat creşterea concentraţiei plasmatice
de creatinină şi uree cu apariţia consecutivă a insuficienţei renale. Efectele neurologice, incluzând confuzie,
halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă au fost asociate cu supradozajul la administrarea intravenoasă.
Tratament: pacienţii trebuie atent urmăriţi în vederea depistării semnelor de toxicitate. Hemodializa creşte
semnificativ eliminarea aciclovirului din organism şi de aceea poate fi considerată ca o opțiune în
gestionarea unui supradozaj simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, N ucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de
reverstranscriptază , codul ATC: J05A B01.
Mecanism de acţiune
Aciclovir este un nucleot id, derivat sintetic al purinei care este considerat activ faţă de virusurile umane de
tip herpetic (inclusiv virus Herpes simplex/ VHS/ de tip I şi II şi virus Varicella zoster /VVZ/) atât in vitro
cât şi in vivo .
Pe culturi de celule aciclovir este cel mai activ faţă de VHS tip I, iar activitatea lui scade în ordinea VHS -2 şi
VVZ. Acţiunea antivirală este mai selectivă faţă de aceşti viruşi. Timidin -kinaza (TK) din celulele normale
(neinfectate) nu utilizează aciclovirul ca substrat, şi de aceea toxicit atea asupra celulelor gazdă de mamifere
este scăzut ă. În celulele infectate cu VHS şi VVZ enzima timidin- kinaza converteşte aciclovirul într -un
compus aciclovir -monofosfat, care este în continuare convertit într -un di - și în final într -un trifosfat de cătr e
enzimele celulare. După încorporarea compusului trifosforilat în ADN, aciclovir -trifosfatul interferă cu ADN
polimeraza virală și inhibă replicarea ADN -ului viral, cu întreruperea lanțului terminal.
Administrarea prelungită sau repetată a aciclovirului la pacienţi cu funcţia imunitară sever compromisă
poate determina selecţia tulpinilor virale cu reducerea sensibilității, ducând la lipsa unui răspuns terapeutic
prin continuarea tratamentului. Majoritatea cazurilor izolate clinic cu sensibilitate redu să au fost l egate de o
7
deficienţă a TK virale. Au fost raportate cazuri de tulpini cu TK virală sau ADN polimeraza alterate. In vitro,
expunerea tulpinilor izolate de viruşi Herpes simplex la aciclovir poate fi relaţionată cu o sensibilitate redusă
a tulpinilor. Relaţia dintre determinările in vitro a sensibilităţii tulpinilor VHS izolate şi răspunsul clinic la
tratamentul cu aciclovir nu este clar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Aciclovirul este doar parţial absorbit din intestin. Concentraţia pl asmatică maximă (Cmax) la starea de
echilibru este de 0,7 µg/ml după o doză de 200 mg aciclovir administrată la interval de 4 ore, iar cea minimă
(C
min) măsurată este de 0,4 µg/ml. La o doză unică de 400 mg şi 800 mg aciclovir aceste concentraţii sunt: C
max. 1,2 μg şi respectiv 1,8 μg/ml şi Cmin. 0,6 μg/ml şi respectiv 0,9 μg/ml.
La nou- născuți (cu vârsta între 0 -3 luni), la care s -au utilizat doze de 10 mg/kg, administrate prin perfuzie,
timp de o oră, la fiecare 8 ore C
max a fost de 61,2 micromoli (13,8 micrograme/ml) și Cmin a fost 10,1
micromoli ( 2,3 mic rograme/ml). La un grup separat de nou- născuți, la care s-au utilizat 15 mg/kg, la fiecare
8 ore, s-a observat o creștere proporțională cu doza cu o C
max de 83,5 micromoli ( 18,8 micrograme/ml) și
C
mi n de 14,1 micromoli (3,2 micrograme/ml).
Distribuţie
Concentraţia aciclovirului în lichidul rahidian este de aproximativ 50% comparativ cu concentrația
plasmatică.
Aciclovirul se leagă slab de proteinele plasmatice (9 -33%) şi de aceea nu se anticipează in teracţiunea cu alte
medicamente care se leagă prin competiţie de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Singurul metabolit semnificativ al aciclovirului este 9- carboximetoxi-metilguanina.
Eliminare
Medicamentul este eliminat în principal sub formă nemodi ficată, aproximativ 10-15% din doza administrată
este eliminată sub formă de metabolit, la nivelul rinichilor. Clearance -ul renal al aciclovirului este
s emnificativ mai mare decât clearance- ul creatininei, indicând faptul că secreția tubulară, în plus față de
filtrarea glomerulară, contribuie la eliminarea renală a medicamentului. După administrarea i.v. timpul de
înjumătăţire este de 2,9 ore. Prin administrarea aciclovirului la o oră de la administrarea a 1 g probenecid aria
de sub curba concentraţiei plasmatice a aciclovirului creşte cu 40% şi timpul de înjumătăţire creşte cu 18%.
La pacienții vârstnici, clearance-ul plasmatic al aciclovirului scade proporţional cu cel al creatininei, de
aceea timpul de înjumătăţire al aciclovirului nu are schimbări valo rice semnificative.
La pacienții cu insuficienţa renală cronică, timpul de înjumătăţire l a elimin are creşte la 19,5 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 5,7 ore în cazul pacienţilor hemodializaţi. Hemodializa scade concentraţia
plasmatică a aciclovirului cu 60% din valoarea iniţială.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii in vitro şi in vivo au demonstrat că aciclovirul nu are potenţial mutagenic şi carcinogenic. Rezultatele
obţinute în testele standard internaţionale aplicate au arătat că aci clovirul nu este nici embriotoxic nici
teratogenic la şoareci, şobolani şi iepuri. Au fost observate anormali i fetale în cadrul unor teste ne-
standardizate la şobolani, dar numai la administrarea s.c. a unor doze mari care au fost toxice şi pentru
mamă. Re levanţa clinică a acestor rezultate nu este clară.
Au fost raportate reacţii adverse reversibile privind spermatogeneza şi o toxicitate globală la şobolani şi câini
cărora li s -au administrat doze mult mai mari decât cele terapeutice.
Studii pe două gener aţii de şoareci nu au pus în evidenţă vreun efect asupra fertilităţii după administrarea
orală a aciclovirului.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Aciclovir 200 mg comprimate:
Stearat de magneziu
Povidonă
Amidon glicolat de sodiu t ip A
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Aciclovir 400 mg comprimate:
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Povidonă
Amidon glicolat de sodiu tip A
Celuloză microcristalină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
A ciclovir 200 mg comprimate
Cutie cu 4 blistere din PVC -PVDC/Al a câte 5 comprimate
Aciclovir 400 mg comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 5 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, 1106 Budapesta,
Ungaria
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7731/2015/01
7732/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
