MABRON 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MABRON 50 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari nr.4, corp galben și capul verde-închis care conțin o pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor acute sau cronice, de intensitate moderată până la severă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de tramadol trebuie individualizată în funcţie de severitatea durerii şi şi de răspunsul terapeutic.
Se administrează oral, uzual de două ori pe zi. Capsulele se înghit întregi cu o cantitate suficientă de lichid,
independent de orarul meselor. În general, ar trebui să fie aleasă cea mai mică doză eficace de analgezic.
Adulţi şi copii peste 12 ani:
Doza iniţială uzuală este de 50-100 mg (1-2 capsule MABRON capsule), doză ce poate fi repetată la intervale
de 4-6 ore, în funcţie de severitatea bolii, fără a depăşi 400 mg pe zi. În dureri acute, doza iniţială necesară
este de obicei de 100 mg, iar în dureri cronice doza iniţială este de 50 mg.
Dacă este necesar un tratament de lungă durată cu tramadol al durerilor cronice, în funcţie de tipul şi
severitatea bolii, pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi reevaluaţi periodic (dacă este necesar cu întreruperi
ale tratamentului) pentru justificarea necesităţii continuării tratamentului.
Se recomandă administrarea dozei minime eficace.
Vârstnici: nu sunt necesare reduceri ale dozelor la pacienţi cu vârsta între 65 şi 75 ani, decât dacă prezintă
afectarea funcţiei renale sau hepatice. La cei peste 75 de ani există o tendinţă de creştere a biodisponibilităţii
2
tramadolului şi a timpului său de înjumătăţire cu aproximativ 17%, fiind necesară o ajustare a dozelor sau a
intervalului dintre doze.
Pacienţii cu insuficienţă renală/
pacienţi aflaţi în program de dializă sau cu insuficienţă hepatică:
Eliminarea tramadolului este întârziată la pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau hepatică. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare, cu atenţie sporită, creşterea intervalului între doze, în concordanţă
cu necesităţile pacienţilor. Pacienţii cu disfuncţii hepatice necesită reducerea dozelor (trebuie evitate dozele
maxime zilnice).
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele se administrează întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata de administrare
Tramadol trebuie administrat în nici un caz mai mult decât este absolut necesar. Dacă tratamentul durerii pe
termen lung cu tramadol este necesară, având în vedere natura și gravitatea bolii, monitorizarea atentă și
regulată trebuie efectuate (dacă este necesar cu pauze de tratament), pentru a stabili dacă și în ce măsură este
necesară continuarea tratamentului.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani:
Eficacitatea şi siguranţa administrării de tramadol la copii sub 12 ani nu a fost stabilită, astfel încât nu este
recomandată administrarea de MABRON capsule la copii.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- insuficienţă hepatică şi/sau renală severe;
- intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice centrale
sau medicamente psihotrope);
- sindrom de întrerupere la opioide;
- tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
- insuficienţă respiratorie severă;
- la pacienţii cu epilepsie necontrolată;
- sarcină şi alăptare;
- copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tramadolul rebuie utilizat cu prudenţă în caz de dependenţă la opioide, traumatisme craniene, şoc,
tulburări ale stării de conştienţă de etiologie neprecizată, tulburări respiratorii sau ale centrului
respirator, presiune intracraniană crescută.
La pacienţii cu dependenţă la opioide, medicamentul trebuie utilizate cu precauţie.La pacienţii cu
antecedente de hipersensibilitate la opiacee administrarea de tramadol se face cu prudenţă.
La pacienţii trataţi cu clorhidrat de tramadol în dozele recomandate s-au raportat convulsii. Riscul
poate creşte în cazul în care dozele de tramadol depăşesc doza maximă recomandată (400 mg
clorhidrat de tramadol). În plus, tramadolul poate creşte riscul de convulsii la pacienţii trataţi cu alte
medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte
forme de interacţiune). Pacienţii cu epilepsie sau cei predispuşi la convulsii trebuie trataţi cu tramadol
numai dacă este absolut necesar.
Trebuie avut grijă la tratarea pacienților cu depresie respiratorie, sau în cazul administrării concomitent de
medicamente deprimante ale SNC (vezi pct 4.5), sau în cazul în care doza recomandată este depășită
semnificativ (vezi pct. 4.9) și posibilitatea de deprimare respiratorie nu poate fi exclusă în aceste situații.
Tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă. În cazul tratamentului de lungă durată, se
pot dezvolta toleranţa şi dependenţa fizică şi psihică. La pacienţii cu tendinţă la consum de droguri sau
dependenţă, tratamentul cu Mabron trebuie administrat numai intervale scurte de timp, sub
supraveghere medicală atentă.
3
Mabron nu este adecvat ca substituent pentru tratamentul pacienţilor dependenţi de opioide.
Cu toate că tramadolul este un agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la
morfină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tramadolul nu trebuie utilizat concomitent cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO).
Tramadol poate induce convulsii și crește potențialul de a induce convulsii pentru inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii recaptării serotonin-norepinefrinei (IRSN), antidepresivelor
triciclice, antipsihoticelor și a altor medicamente cu potențial de scădea pragul convulsivant (bupropionă,
mirtazapină, tetrahidrocanabinol).
Co-administrarea de tramadol și medicamente serotoninergice, precum ISRS, IRSN și inhibitori de
monoaminooxidază (IMAO) (vezi și pct. 4.3), antidepresivele triciclice și mirtazapina, pot cauza toxicitate
serotoninică.
Sindromul serotoninergic poate fi caracterizat de una sau mai multe dintre următoarele manifestări:
- clonie spontană,
- mişcări clonice induse sau mişcări clonice oculare cu agitaţie şi transpiraţie foarte abundentă
- tremor sau hiperreflexivitate,
- hipertonie și temperatură a corpului > 38°C şi mişcări clonice induse sau mişcări clonice oculare.
Oprirea administrării medicamentelor serotoninergice ameliorează de obicei rapid simptomatologia.
Tratamentul va fi ales în funcție de intensitatea și tipul manifestărilor.
Interacțiunile cu potențial letal afectează sistemul nervos central (SNC) precum și funcția cardio-respiratorie
și au fost observate la pacienții tratați cu IMAO cu mai puțin de 14 zile înaintea administrării opioidului
petidină. Același tip de interacțiuni (inclusiv pentru inhibitorii selectivi ai MAO A şi B şi pentru linezolid)
nu pot fi excluse și la administrarea de Tramadol.
Administrarea concomitentă de tramadol şi alte medicamente cu acţiune centrală (incluzând alţi derivaţi
opioizi, benzodiazepine, barbiturice, alte anxiolitice, hipnotice, antidepresive sedative, antihistaminice
sedative, neuroleptice, medicamente antihipertensive cu acţiune centrală, baclofen şi alcool etilic) poate
potenţa efectele deprimante asupra SNC, inclusiv deprimarea funcției respiratorii.
Datele farmacocinetice existente nu au anticipat apariția unor interacțiuni clinic relevante la co-administrarea
sau administrarea consecutivă a tramadol și cimetidină.
Administrarea simultană a carbamazepinei scade marcat concentraţiile serice de tramadol, într-o asemenea
măsură încât pot să apară o reducere a eficacităţii analgezice şi o durată mai scurtă de acţiune.
Asocierea antagonişti/agonişti micşti (de exemplu buprenorfină, nalbufină, pentazocină)
şi tramadol nu este
recomandată deoarece teoretic, este posibil ca efectul analgezic al agonistului pur să fie atenuat în aceste
situaţii şi să apară un sindrom de întrerupere.
Au fost raporate cazuri izolate de interacţiuni cu anticoagulantele cumarinice (warfarina) ducând la o creştere
a International Normalised Ratio (INR) şi, de aceea, este necesară precauţie atunci când se iniţiază
tratamentul cu tramadol la pacienţii trataţi cu anticoagulante.
Într-un număr limitat de studii, administrarea perioperatorie de antoemetic ondasetron (antagonist 5-HT3), a
crescut necesarul de tramadol la pacienții cu dureri postoperatorii.
Absorbţia metilxantinei poate fi întârziată.
Ritonavirul poate creşte concentraţia de tramadol.
4
Medicamentele care inhibă izoenzima CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi eritromicina, pot scădea
metabolizarea tramadolului (N-demetilare) şi, probabil, şi a metabolitului său activ O-demetilat.
Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni nu a fost evaluată (vezi pct. 5.2).
Scade concentraţia plasmatică a ciprofloxacinei.
Creşte toxicitatea digoxinei.
Antagonizează efectul domperidonei şi metoclopramidului la nivelul tractului gastrointestinal.
Cimetidina inhibă metabolizarea tramadolului (creşte concentraţia plasmatică a tramadolului).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există suficiente date pentru evaluarea efectului teratogen al tramadolului atunci când se administrează în
primul trimestru de sarcină. Studiile la animale nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar la doze mari a
apărut fetotoxicitate din cauza toxicităţii materne (vezi pct. 5.3).
Tramadolul traversează placenta; ca urmare, similar altor analgezice opioide, utilizarea cronică de tramadol
în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină poate induce apariţia unui sindrom de întrerupere la nou-
născut. La finalul sarcinii, dozele mari, chiar în cazul unui tratament de scurtă durată, pot induce depresie
respiratorie la nou-născut.
Nu există suficiente informaţii privind siguranţa administrării tramadolului în sarcină la om; ca urmare,
tramadolul nu trebuie utilizat la gravide.
Alăptarea
Tramadolul şi metaboliţii săi se regăsesc în cantităţi mici în laptele matern.
Tramadolul nu trebuie administrat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MABRON capsule poate produce somnolenţă şi scăderea reactivităţii reflexe, ce pot fi potenţate de consumul
de alcool, antihistaminice şi alte medicamente deprimante ale SNC.
Se recomandă evitarea administrării medicamentului la conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de 10%
dintre pacienţi.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii:
foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000,<1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Aparate și sisteme
Frecvență Reacții adverse
Tulburări psihice
Rare - modificări de dispoziție (disforie)
- modificări de activitate (creștere sau supresie)
- modificări ale capacității senzoriale și cognitive
(capacitate decizională, tulburări de percepție)
- halucinații
- confuzie
- tulburări ale somnului
- anxietate
5
- coșmaruri
- dependență
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente - vertij
Frecvente - cefalee
- somnolență
Rare - modificarea apetitului
- parestezii
- tremurături
- depresie respiratorie
- convulsii epileptiforme
- contracții musculare involuntare
- coordonare anormală
- sincopă
Tullburări metabolice și de nutriție Cu frecvență
necunoscută - hipoglicemie
Tulburări oculare Rare - vedere încețoșată
Tulburări cardiace Mai puțin
frecvente - afectarea ritmicității cardiace: palpitații, tahicardie,
stare de leșin, colaps cardiovascular
Rare - bradicardie
- creșterea tensiunii arteriale
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale Rare - dispnee
Tulburări gastro-intestinale Foarte
frecvente - greață
Frecvente - vărsătură
- constipție
- xerostomie
Mai puțin
frecvente - râgâială, diaree, discomfort gastric
Tulburări hepatobiliare Foarte rare - creșterea transaminazelor
Afecțiuni cutanate și ale țesutului
subcutanat Frecvente - transpirații
Rare - mâncărime, rash, flushing
Tulburări musculo-scheletice și ale
țesutului conjunctiv Rare - scăderea forței musculare
Tulburări renale și ale căilor
urinare Rare - disurie și reducerea diurezei
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Frecvente - fatigabilitate
Rare - reacții alergice (dispnee, bronchospasm, wheezing,
edem angioneurotic, edem cutanat)
- anafilaxie
1 Aceste reacții adverse pot să apară în cazul administrării intravenoase sau la pacienți supuși unui
stres fizic.
6
2 După administrarea de tramadol pot să apară reacţii adverse psihice, care pot varia ca intensitate şi natură
de la o persoană la alta (în funcţie de personalitate şi de durata tratamentului).
Acestea includ modificări ale dispoziţiei (de regulă exaltare, ocazional disforie), modificări ale activităţii (de
regulă inhibare, ocazional creştere) şi modificări ale capacităţii cognitive şi senzoriale (de exemplu tulburări
ale comportamentului decizional, tulburări de percepţie.
Administrarea de lungă durată a tramadolului poate cauza dependenţă (vezi pct. 4.4).
Pot să apară următoarele simptome de întrerupere, similare celor care apar în cazul întreruperii administrării
opioidelor: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastrointestinale.
Au mai fost observate foarte rar: atac de panică, anxietate severă, halucinații, parestezie, tinitus și manifestări
SNC neobișnuite.
Convulsiile de tip epileptic sunt rare şi apar în principal după administrarea de doze mari de tramadol sau
după administrarea concomitentă de medicamente care pot scădea pragul convulsivant sau care induc per se
convulsii cerebrale (de exemplu antidepresive sau antipsihotice, vezi pct. 4.5).
S-a raportat, de asemenea, agravarea astmului bronşic, deşi nu s-a stabilit o legătură cauzală. A fost raportată
deprimare respiratorie. Dacă dozele recomandate sunt depăşite cu mult şi dacă se administrează concomitent
alte substanţe cu efect deprimant la nivel central (vezi pct. 4.5) poate apărea deprimarea respiratorie.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
Manifestări clinice
În principiu, în cazul supradozajului cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul
altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Aceste simptomele includ: mioză, vărsături, sedare, convulsii
şi deprimare respiratorie până la stop respirator, hipotensiune, colaps cardiocirculator şoc hipovolemic,
tulburări ale conştienţei până la comă.
Tratament
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este suportiv, de menţinere a funcţiilor vitale. Deprimarea
respiratorie poate fi reversibilă la administrarea de naloxonă, care creşte riscul de apariţie a convulsiilor, ce
vor fi controlate cu diazepam.
Tratamentul supradozajului cu MABRON capsule numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat
pentru eliminarea toxicului, datorită încetinirii eliminării plasmatice a tramadolului prin aceste metode.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi naturali din opiu, alte opioide. codul ATC: N02AX02.
Mecanism de acțiune
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală. Acţionează ca agonist neselectiv al receptorilor
opioizi , şi , având o afinitate mai mare pentru receptorii . Alt mecanism de acţiune care contribuie la
efectul analgezic este inhibarea recaptării noradrenalinei şi amplificarea eliberării serotoninei.
Tramadolul are şi acţiune antitusivă prin mecanism central.
Dozele uzuale de tramadol nu deprimă respiraţia, spre deosebire de morfină; de asemenea nu afectează
motilitatea gastro-intestinală iar riscul dependenţei este mic.
Efectele asupra sistemului cardio-vascular sunt nesemnificative.
Potenţa tramadolului este de 1/10-1/6 faţă de cea a morfinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Absorbţia tramadolului după administrarea orală este independentă de aportul concomitent de alimente.
După administrarea orală metabolizarea tramadolului la primul pasaj hepatic este de maxim 30%.
Distribuție
Tramadolul se distribuie bine în ţesuturi. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%. Volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 2,7 l/kg.
Tramadolul traversează bariera hemato-encefalică şi feto-placentară. Se excretă în cantitate mică în laptele
matern.
Metabolizare
Tramadolul este metabolizat la nivel hepatic. Unul dintre metaboliţi este activ biologic. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică al tramadolului şi al metabolitului activ sunt de aproximativ 6 ore, respectiv 7,4 ore.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală.
Eliminare
Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi aproape în totalitate pe cale renală.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar există o variabilitate
individuală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doză unică au demonstrat o toxicitate relativ mare a tramadolului la animalele de
laborator. Valorile DL
50 sunt de aproximativ 200 mg/kg după administrare orală şi <100 mg/kg după
administrare i.v.. Studii de toxicitate după doză unică sau doze repetate, efectuate la rozătoare şi câini, au
evidenţiat ca organ ţintă al toxicităţii tramadolului, ficatul, la doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate
la om.
Simptomele toxicităţii sunt tipice opioidelor şi includ: oboseală, ataxie, vărsături, tremor, dispnee şi
convulsii.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.
Studiile efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen al tramadolului.
Totuşi s-au observat unele efecte embriotoxice, de întârziere a osificării.
Tramadolul traversează bariera feto-placentară.
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect asupra fertilităţii.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Croscarmeloză sodică
Povidonă
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Corpul capsulei
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Cap
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Albastru briliant (E 133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din folie PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 2 blistere din folie PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 10 blistere din folie PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE LTD.
1-10 Constantinopoleus St., 3011, Limassol, Cipru
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8728/2016/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MABRON 50 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari nr.4, corp galben și capul verde-închis care conțin o pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerilor acute sau cronice, de intensitate moderată până la severă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de tramadol trebuie individualizată în funcţie de severitatea durerii şi şi de răspunsul terapeutic.
Se administrează oral, uzual de două ori pe zi. Capsulele se înghit întregi cu o cantitate suficientă de lichid,
independent de orarul meselor. În general, ar trebui să fie aleasă cea mai mică doză eficace de analgezic.
Adulţi şi copii peste 12 ani:
Doza iniţială uzuală este de 50-100 mg (1-2 capsule MABRON capsule), doză ce poate fi repetată la intervale
de 4-6 ore, în funcţie de severitatea bolii, fără a depăşi 400 mg pe zi. În dureri acute, doza iniţială necesară
este de obicei de 100 mg, iar în dureri cronice doza iniţială este de 50 mg.
Dacă este necesar un tratament de lungă durată cu tramadol al durerilor cronice, în funcţie de tipul şi
severitatea bolii, pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi reevaluaţi periodic (dacă este necesar cu întreruperi
ale tratamentului) pentru justificarea necesităţii continuării tratamentului.
Se recomandă administrarea dozei minime eficace.
Vârstnici: nu sunt necesare reduceri ale dozelor la pacienţi cu vârsta între 65 şi 75 ani, decât dacă prezintă
afectarea funcţiei renale sau hepatice. La cei peste 75 de ani există o tendinţă de creştere a biodisponibilităţii
2
tramadolului şi a timpului său de înjumătăţire cu aproximativ 17%, fiind necesară o ajustare a dozelor sau a
intervalului dintre doze.
Pacienţii cu insuficienţă renală/
pacienţi aflaţi în program de dializă sau cu insuficienţă hepatică:
Eliminarea tramadolului este întârziată la pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau hepatică. La aceşti
pacienţi trebuie luată în considerare, cu atenţie sporită, creşterea intervalului între doze, în concordanţă
cu necesităţile pacienţilor. Pacienţii cu disfuncţii hepatice necesită reducerea dozelor (trebuie evitate dozele
maxime zilnice).
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele se administrează întregi, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata de administrare
Tramadol trebuie administrat în nici un caz mai mult decât este absolut necesar. Dacă tratamentul durerii pe
termen lung cu tramadol este necesară, având în vedere natura și gravitatea bolii, monitorizarea atentă și
regulată trebuie efectuate (dacă este necesar cu pauze de tratament), pentru a stabili dacă și în ce măsură este
necesară continuarea tratamentului.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani:
Eficacitatea şi siguranţa administrării de tramadol la copii sub 12 ani nu a fost stabilită, astfel încât nu este
recomandată administrarea de MABRON capsule la copii.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- insuficienţă hepatică şi/sau renală severe;
- intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice centrale
sau medicamente psihotrope);
- sindrom de întrerupere la opioide;
- tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
- insuficienţă respiratorie severă;
- la pacienţii cu epilepsie necontrolată;
- sarcină şi alăptare;
- copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tramadolul rebuie utilizat cu prudenţă în caz de dependenţă la opioide, traumatisme craniene, şoc,
tulburări ale stării de conştienţă de etiologie neprecizată, tulburări respiratorii sau ale centrului
respirator, presiune intracraniană crescută.
La pacienţii cu dependenţă la opioide, medicamentul trebuie utilizate cu precauţie.La pacienţii cu
antecedente de hipersensibilitate la opiacee administrarea de tramadol se face cu prudenţă.
La pacienţii trataţi cu clorhidrat de tramadol în dozele recomandate s-au raportat convulsii. Riscul
poate creşte în cazul în care dozele de tramadol depăşesc doza maximă recomandată (400 mg
clorhidrat de tramadol). În plus, tramadolul poate creşte riscul de convulsii la pacienţii trataţi cu alte
medicamente care scad pragul convulsivant (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte
forme de interacţiune). Pacienţii cu epilepsie sau cei predispuşi la convulsii trebuie trataţi cu tramadol
numai dacă este absolut necesar.
Trebuie avut grijă la tratarea pacienților cu depresie respiratorie, sau în cazul administrării concomitent de
medicamente deprimante ale SNC (vezi pct 4.5), sau în cazul în care doza recomandată este depășită
semnificativ (vezi pct. 4.9) și posibilitatea de deprimare respiratorie nu poate fi exclusă în aceste situații.
Tramadolul are un potenţial mic de a dezvolta dependenţă. În cazul tratamentului de lungă durată, se
pot dezvolta toleranţa şi dependenţa fizică şi psihică. La pacienţii cu tendinţă la consum de droguri sau
dependenţă, tratamentul cu Mabron trebuie administrat numai intervale scurte de timp, sub
supraveghere medicală atentă.
3
Mabron nu este adecvat ca substituent pentru tratamentul pacienţilor dependenţi de opioide.
Cu toate că tramadolul este un agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la
morfină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Tramadolul nu trebuie utilizat concomitent cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO).
Tramadol poate induce convulsii și crește potențialul de a induce convulsii pentru inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii recaptării serotonin-norepinefrinei (IRSN), antidepresivelor
triciclice, antipsihoticelor și a altor medicamente cu potențial de scădea pragul convulsivant (bupropionă,
mirtazapină, tetrahidrocanabinol).
Co-administrarea de tramadol și medicamente serotoninergice, precum ISRS, IRSN și inhibitori de
monoaminooxidază (IMAO) (vezi și pct. 4.3), antidepresivele triciclice și mirtazapina, pot cauza toxicitate
serotoninică.
Sindromul serotoninergic poate fi caracterizat de una sau mai multe dintre următoarele manifestări:
- clonie spontană,
- mişcări clonice induse sau mişcări clonice oculare cu agitaţie şi transpiraţie foarte abundentă
- tremor sau hiperreflexivitate,
- hipertonie și temperatură a corpului > 38°C şi mişcări clonice induse sau mişcări clonice oculare.
Oprirea administrării medicamentelor serotoninergice ameliorează de obicei rapid simptomatologia.
Tratamentul va fi ales în funcție de intensitatea și tipul manifestărilor.
Interacțiunile cu potențial letal afectează sistemul nervos central (SNC) precum și funcția cardio-respiratorie
și au fost observate la pacienții tratați cu IMAO cu mai puțin de 14 zile înaintea administrării opioidului
petidină. Același tip de interacțiuni (inclusiv pentru inhibitorii selectivi ai MAO A şi B şi pentru linezolid)
nu pot fi excluse și la administrarea de Tramadol.
Administrarea concomitentă de tramadol şi alte medicamente cu acţiune centrală (incluzând alţi derivaţi
opioizi, benzodiazepine, barbiturice, alte anxiolitice, hipnotice, antidepresive sedative, antihistaminice
sedative, neuroleptice, medicamente antihipertensive cu acţiune centrală, baclofen şi alcool etilic) poate
potenţa efectele deprimante asupra SNC, inclusiv deprimarea funcției respiratorii.
Datele farmacocinetice existente nu au anticipat apariția unor interacțiuni clinic relevante la co-administrarea
sau administrarea consecutivă a tramadol și cimetidină.
Administrarea simultană a carbamazepinei scade marcat concentraţiile serice de tramadol, într-o asemenea
măsură încât pot să apară o reducere a eficacităţii analgezice şi o durată mai scurtă de acţiune.
Asocierea antagonişti/agonişti micşti (de exemplu buprenorfină, nalbufină, pentazocină)
şi tramadol nu este
recomandată deoarece teoretic, este posibil ca efectul analgezic al agonistului pur să fie atenuat în aceste
situaţii şi să apară un sindrom de întrerupere.
Au fost raporate cazuri izolate de interacţiuni cu anticoagulantele cumarinice (warfarina) ducând la o creştere
a International Normalised Ratio (INR) şi, de aceea, este necesară precauţie atunci când se iniţiază
tratamentul cu tramadol la pacienţii trataţi cu anticoagulante.
Într-un număr limitat de studii, administrarea perioperatorie de antoemetic ondasetron (antagonist 5-HT3), a
crescut necesarul de tramadol la pacienții cu dureri postoperatorii.
Absorbţia metilxantinei poate fi întârziată.
Ritonavirul poate creşte concentraţia de tramadol.
4
Medicamentele care inhibă izoenzima CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi eritromicina, pot scădea
metabolizarea tramadolului (N-demetilare) şi, probabil, şi a metabolitului său activ O-demetilat.
Semnificaţia clinică a acestei interacţiuni nu a fost evaluată (vezi pct. 5.2).
Scade concentraţia plasmatică a ciprofloxacinei.
Creşte toxicitatea digoxinei.
Antagonizează efectul domperidonei şi metoclopramidului la nivelul tractului gastrointestinal.
Cimetidina inhibă metabolizarea tramadolului (creşte concentraţia plasmatică a tramadolului).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există suficiente date pentru evaluarea efectului teratogen al tramadolului atunci când se administrează în
primul trimestru de sarcină. Studiile la animale nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar la doze mari a
apărut fetotoxicitate din cauza toxicităţii materne (vezi pct. 5.3).
Tramadolul traversează placenta; ca urmare, similar altor analgezice opioide, utilizarea cronică de tramadol
în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină poate induce apariţia unui sindrom de întrerupere la nou-
născut. La finalul sarcinii, dozele mari, chiar în cazul unui tratament de scurtă durată, pot induce depresie
respiratorie la nou-născut.
Nu există suficiente informaţii privind siguranţa administrării tramadolului în sarcină la om; ca urmare,
tramadolul nu trebuie utilizat la gravide.
Alăptarea
Tramadolul şi metaboliţii săi se regăsesc în cantităţi mici în laptele matern.
Tramadolul nu trebuie administrat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
MABRON capsule poate produce somnolenţă şi scăderea reactivităţii reflexe, ce pot fi potenţate de consumul
de alcool, antihistaminice şi alte medicamente deprimante ale SNC.
Se recomandă evitarea administrării medicamentului la conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de 10%
dintre pacienţi.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii:
foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000,<1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile)
Aparate și sisteme
Frecvență Reacții adverse
Tulburări psihice
Rare - modificări de dispoziție (disforie)
- modificări de activitate (creștere sau supresie)
- modificări ale capacității senzoriale și cognitive
(capacitate decizională, tulburări de percepție)
- halucinații
- confuzie
- tulburări ale somnului
- anxietate
5
- coșmaruri
- dependență
Tulburări ale sistemului nervos Foarte
frecvente - vertij
Frecvente - cefalee
- somnolență
Rare - modificarea apetitului
- parestezii
- tremurături
- depresie respiratorie
- convulsii epileptiforme
- contracții musculare involuntare
- coordonare anormală
- sincopă
Tullburări metabolice și de nutriție Cu frecvență
necunoscută - hipoglicemie
Tulburări oculare Rare - vedere încețoșată
Tulburări cardiace Mai puțin
frecvente - afectarea ritmicității cardiace: palpitații, tahicardie,
stare de leșin, colaps cardiovascular
Rare - bradicardie
- creșterea tensiunii arteriale
Tulburări respiratorii, toracice și
mediastinale Rare - dispnee
Tulburări gastro-intestinale Foarte
frecvente - greață
Frecvente - vărsătură
- constipție
- xerostomie
Mai puțin
frecvente - râgâială, diaree, discomfort gastric
Tulburări hepatobiliare Foarte rare - creșterea transaminazelor
Afecțiuni cutanate și ale țesutului
subcutanat Frecvente - transpirații
Rare - mâncărime, rash, flushing
Tulburări musculo-scheletice și ale
țesutului conjunctiv Rare - scăderea forței musculare
Tulburări renale și ale căilor
urinare Rare - disurie și reducerea diurezei
Tulburări generale și la nivelul
locului de administrare Frecvente - fatigabilitate
Rare - reacții alergice (dispnee, bronchospasm, wheezing,
edem angioneurotic, edem cutanat)
- anafilaxie
1 Aceste reacții adverse pot să apară în cazul administrării intravenoase sau la pacienți supuși unui
stres fizic.
6
2 După administrarea de tramadol pot să apară reacţii adverse psihice, care pot varia ca intensitate şi natură
de la o persoană la alta (în funcţie de personalitate şi de durata tratamentului).
Acestea includ modificări ale dispoziţiei (de regulă exaltare, ocazional disforie), modificări ale activităţii (de
regulă inhibare, ocazional creştere) şi modificări ale capacităţii cognitive şi senzoriale (de exemplu tulburări
ale comportamentului decizional, tulburări de percepţie.
Administrarea de lungă durată a tramadolului poate cauza dependenţă (vezi pct. 4.4).
Pot să apară următoarele simptome de întrerupere, similare celor care apar în cazul întreruperii administrării
opioidelor: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastrointestinale.
Au mai fost observate foarte rar: atac de panică, anxietate severă, halucinații, parestezie, tinitus și manifestări
SNC neobișnuite.
Convulsiile de tip epileptic sunt rare şi apar în principal după administrarea de doze mari de tramadol sau
după administrarea concomitentă de medicamente care pot scădea pragul convulsivant sau care induc per se
convulsii cerebrale (de exemplu antidepresive sau antipsihotice, vezi pct. 4.5).
S-a raportat, de asemenea, agravarea astmului bronşic, deşi nu s-a stabilit o legătură cauzală. A fost raportată
deprimare respiratorie. Dacă dozele recomandate sunt depăşite cu mult şi dacă se administrează concomitent
alte substanţe cu efect deprimant la nivel central (vezi pct. 4.5) poate apărea deprimarea respiratorie.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
Manifestări clinice
În principiu, în cazul supradozajului cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul
altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Aceste simptomele includ: mioză, vărsături, sedare, convulsii
şi deprimare respiratorie până la stop respirator, hipotensiune, colaps cardiocirculator şoc hipovolemic,
tulburări ale conştienţei până la comă.
Tratament
Tratamentul recomandat în caz de supradozaj este suportiv, de menţinere a funcţiilor vitale. Deprimarea
respiratorie poate fi reversibilă la administrarea de naloxonă, care creşte riscul de apariţie a convulsiilor, ce
vor fi controlate cu diazepam.
Tratamentul supradozajului cu MABRON capsule numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat
pentru eliminarea toxicului, datorită încetinirii eliminării plasmatice a tramadolului prin aceste metode.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi naturali din opiu, alte opioide. codul ATC: N02AX02.
Mecanism de acțiune
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală. Acţionează ca agonist neselectiv al receptorilor
opioizi , şi , având o afinitate mai mare pentru receptorii . Alt mecanism de acţiune care contribuie la
efectul analgezic este inhibarea recaptării noradrenalinei şi amplificarea eliberării serotoninei.
Tramadolul are şi acţiune antitusivă prin mecanism central.
Dozele uzuale de tramadol nu deprimă respiraţia, spre deosebire de morfină; de asemenea nu afectează
motilitatea gastro-intestinală iar riscul dependenţei este mic.
Efectele asupra sistemului cardio-vascular sunt nesemnificative.
Potenţa tramadolului este de 1/10-1/6 faţă de cea a morfinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Absorbţia tramadolului după administrarea orală este independentă de aportul concomitent de alimente.
După administrarea orală metabolizarea tramadolului la primul pasaj hepatic este de maxim 30%.
Distribuție
Tramadolul se distribuie bine în ţesuturi. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%. Volumul
aparent de distribuţie este de aproximativ 2,7 l/kg.
Tramadolul traversează bariera hemato-encefalică şi feto-placentară. Se excretă în cantitate mică în laptele
matern.
Metabolizare
Tramadolul este metabolizat la nivel hepatic. Unul dintre metaboliţi este activ biologic. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică al tramadolului şi al metabolitului activ sunt de aproximativ 6 ore, respectiv 7,4 ore.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală.
Eliminare
Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi aproape în totalitate pe cale renală.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar există o variabilitate
individuală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doză unică au demonstrat o toxicitate relativ mare a tramadolului la animalele de
laborator. Valorile DL
50 sunt de aproximativ 200 mg/kg după administrare orală şi <100 mg/kg după
administrare i.v.. Studii de toxicitate după doză unică sau doze repetate, efectuate la rozătoare şi câini, au
evidenţiat ca organ ţintă al toxicităţii tramadolului, ficatul, la doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate
la om.
Simptomele toxicităţii sunt tipice opioidelor şi includ: oboseală, ataxie, vărsături, tremor, dispnee şi
convulsii.
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.
Studiile efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen al tramadolului.
Totuşi s-au observat unele efecte embriotoxice, de întârziere a osificării.
Tramadolul traversează bariera feto-placentară.
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect asupra fertilităţii.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Croscarmeloză sodică
Povidonă
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Corpul capsulei
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Cap
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Albastru briliant (E 133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din folie PVC/Al a 10 capsule
Cutie cu 2 blistere din folie PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 10 blistere din folie PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE LTD.
1-10 Constantinopoleus St., 3011, Limassol, Cipru
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8728/2016/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
