GRANDAXIN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
GRANDAXIN
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine tofisopam 50 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Grandaxin este indicat în tratamentul:
-tulburărilor nevrotice şi somatice însoţite de anxietate, tulburări vegetative, apatie,
oboseală, stări depresive (în asociere cu antidepresive);
- durerilor psihosomatice de tip anginos;
-formelor uşoare-moderate ale sindromului de sevraj alcoolic, pentru reducerea
simptomelor vegetative şi excitaţiei din faza de pre-delirium sau delirium tremens.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi: doza uzuală este de 50-100 mg tofisopam (1-2 comprimate Grandaxin) de 1-3 ori
pe zi.
Nu este necesară creşterea gradată a dozei, deoarece medicamentul este bine tolerat şi nu
este de aşteptat reducerea vigilenţei.
În cazul administrării ocazionale, doza recomandată este de 50-100 mg tofisopam pe zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tofisopam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.
Insuficienţă respiratorie.
Sindrom de apnee în somn în antecedente.
Comă în antecedente.
Sarcină şi alăptare.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament,
datorită conţinutului în lactoză.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Este necesară prudenţă în cazul utilizării Grandaxin la pacienţii cu afecţiuni respiratorii
cronice şi la cei cu antecedente de insuficienţă respiratorie.
2
Administrarea medicamentului la pacienţii vârstnici, la cei cu retard mintal şi la cei cu
insuficienţă renală şi/sau hepatică se va face cu precauţie, deoarece în aceste cazuri
reacţiile adverse pot să apară mult mai frecvent.
Utilizarea Grandaxin nu este recomandată în psihozele cronice, fobie sau stări compulsive,
deoarece poate creşte riscul suicidar şi agresivitatea. Administrarea Grandaxin în stările
depresive se va face numai în asociere cu antidepresivul adecvat.
Medicamentul trebuie utilizat cu prudenţă în caz de depersonalizare, precum şi la pacienţii
cu afectări organice cerebrale (de exemplu ateroscleroză).
Tratamentul cu Grandaxin la pacienţii epileptici poate provoca convulsii.
Utilizarea medicamentului nu este recomandată la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
Pacienţii trebuie atenţionaţi să evite consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului
cu Grandaxin.
Datorită lipsei efectului anticonvulsivant, nu trebuie recomandat în formele severe ale
sindromului de sevraj alcoolic.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Tofisopamul poate interacţiona cu:
- deprimante nervos-centrale - opioide (analgezice, antitusive, tratament de substituţie),
neuroleptice, barbiturice, alte anxiolitice, hipnotice, antidepresive sedative, antihistaminice
H1 sedative, anestezice generale, alcool etilic: potenţarea efectelor terapeutice;
- inductori enzimatici – de exemplu, barbiturice, antiepileptice: intensificarea metabolizării
tofisopamului, cu scăderea concentraţiei plasmatice şi a efectului terapeutic al
medicamentului;
- unele antifungice - ketoconazol, itraconazol: pot inhiba metabolizarea tofisopamului, cu
creşterea concentraţiei plasmatice;
- unele antihipertensive - clonidină, blocante ale canalelor calciului: creşterea efectului
terapeutic al tofisopamului; blocantele beta-adrenergice pot inhiba metabolizarea
medicamentului (efect nesemnificativ clinic);
- antiacide: pot interfera cu absorbţia tofisopamului;
- cimetidină, omeprazol, disulfiram (în tratament prelungit), contraceptive orale: pot inhiba
metabolizarea tofisopamului;
- digoxină: creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei de către tofisopam;
- warfarină: benzodiazepinele pot interfera cu efectul anticoagulant al warfarinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
În studii efectuate la animale nu s-au evidenţiat efecte teratogene. Tofisopamul traversează
bariera feto-placentară. La om nu s-au efectuat studii adecvate privind siguranţa
administrării tofisopamului în timpul sarcinii. Ca urmare, utilizarea tofisopamului este
contraindicată în timpul sarcinii.
Tofisopamul se excretă în laptele matern. Datorită riscului de reacţii adverse la sugar,
utilizarea lui este contraindicată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Cu toate că tofisopamul nu are efect hipnotic sau sedativ, nu este recomandată conducerea
vehiculelor, folosirea utilajelor sau efectuarea unor activităţi periculoase, cel puţin la
începutul tratamentului. Ulterior, este necesară reevaluarea acestei recomandări în funcţie
de reactivitatea individuală.
4.8 Reacţii adverse
În general, reacţiile adverse sunt uşoare şi tranzitorii; de regulă, apar la administrarea de
doze mari.
3
Gastro-intestinale: anorexie, constipaţie, flatulenţă, greaţă, uscăciunea gurii, ocazional,
icter colestatic.
Nervos-centrale: cefalee, stare de tensiune, insomnie, iritabilitate, agitaţie, ocazional, stare
confuzivă, inducerea convulsiilor la pacienţii epileptici.
Cutanate: exantem, erupţii scarlatiniforme, prurit.
Musculo-scheletice: tensiune musculară, mialgii.
Respiratorii: deprimarea respiraţiei.
4.9 Supradozaj
Efectul deprimant nervos-central apare numai după administrarea unor doze mari de
tofisopam (50-120 mg/kg). Asemenea doze pot determina manifestări cum sunt vărsături,
stare confuzivă, comă, deprimare respiratorie şi/sau crize epileptice.
În cazul deprimării nervos-centrale nu este recomandată inducerea vărsăturilor. Se
recomandă lavaj gastric şi administrarea de cărbune activ care poate inhiba absorbţia
medicamentului. Flumazenilul poate fi administrat ca antagonist, cu excepţia cazului în
care supradozajul s-a datorat asocierii tofisopamului cu antidepresivele triciclice, există
hipersensibilitate la benzodiazepine sau flumazenil sau la pacienţii cu epilepsie.
Se recomandă monitorizarea parametrilor vitali şi administrarea tratamentului simptomatic
adecvat. De asemenea, la pacienţii cu deprimare respiratorie se recomandă ventilaţie
asistată împreună cu administrarea de flumazenil. Nu este recomandată utilizarea
stimulantelor nervos-centrale. Hipotensiunea arterială se recomandă a fi controlată prin
administrarea intravenoasă de lichide şi aşezarea corpului în poziţie Trendelenburg. În
cazul în care aceste măsuri nu reuşesc să corecteze hipotensiunea arterială, se poate
administra dopamină sau noradrenalină. Dializa şi diureza forţată nu contribuie la
eliminarea tofisopamului din organism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine.
Cod ATC: N05B A23.
Tofisopamul, un derivat 2,3-benzodiazepinic, este un anxiolitic slab, cu durată scurtă de
acţiune şi indice terapeutic larg. Mecanismul de acţiune este puţin cunoscut. Tofisopamul
diferă de 1-4 benzodiazepinele clasice, atât prin structura chimică, cât şi prin proprietăţile
farmacologice şi clinice. Este eficace în tratamentul anxietăţii, asociată cu simptome
vegetative, oboseală, apatie. Nu posedă efectul sedativ caracteristic benzodiazepinelor
clasice, nici acţiune miorelaxantă sau anticonvulsivantă. În doze terapeutice, de 300 – 450
mg pe zi, în administrare subacută şi cronică nu afectează funcţia cognitivă şi
psihomotorie, având chiar un efect uşor stimulant nervos-central.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Tofisopamul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Concentraţia plasmatică
maximă este atinsă în decurs de 1-1,5 ore. Se leagă în proporţie de 50% de proteinele
plasmatice. După absorbţie, la primul pasaj hepatic tofisopamul este metabolizat în
proporţie mare, în special prin demetilare. Aproximativ 60% din doza administrată se
excretă prin urină, iar 40% prin materiile fecale sub formă de metaboliţi. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 6-8 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale nu a fost evidenţiat potenţial teratogen.
Rezultatele studiilor non-clinice arată că tofisopamul nu are efect asupra procesului de
reproducere; de asemenea, nu are efect mutagen sau carcinogen.
4
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de cartof, gelatină, talc, acid stearic,
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună cu 20 comprimate.
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC.
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38, Ungaria
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5689/2005/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare – Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
GRANDAXIN
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine tofisopam 50 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Grandaxin este indicat în tratamentul:
-tulburărilor nevrotice şi somatice însoţite de anxietate, tulburări vegetative, apatie,
oboseală, stări depresive (în asociere cu antidepresive);
- durerilor psihosomatice de tip anginos;
-formelor uşoare-moderate ale sindromului de sevraj alcoolic, pentru reducerea
simptomelor vegetative şi excitaţiei din faza de pre-delirium sau delirium tremens.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi: doza uzuală este de 50-100 mg tofisopam (1-2 comprimate Grandaxin) de 1-3 ori
pe zi.
Nu este necesară creşterea gradată a dozei, deoarece medicamentul este bine tolerat şi nu
este de aşteptat reducerea vigilenţei.
În cazul administrării ocazionale, doza recomandată este de 50-100 mg tofisopam pe zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tofisopam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului.
Insuficienţă respiratorie.
Sindrom de apnee în somn în antecedente.
Comă în antecedente.
Sarcină şi alăptare.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament,
datorită conţinutului în lactoză.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Este necesară prudenţă în cazul utilizării Grandaxin la pacienţii cu afecţiuni respiratorii
cronice şi la cei cu antecedente de insuficienţă respiratorie.
2
Administrarea medicamentului la pacienţii vârstnici, la cei cu retard mintal şi la cei cu
insuficienţă renală şi/sau hepatică se va face cu precauţie, deoarece în aceste cazuri
reacţiile adverse pot să apară mult mai frecvent.
Utilizarea Grandaxin nu este recomandată în psihozele cronice, fobie sau stări compulsive,
deoarece poate creşte riscul suicidar şi agresivitatea. Administrarea Grandaxin în stările
depresive se va face numai în asociere cu antidepresivul adecvat.
Medicamentul trebuie utilizat cu prudenţă în caz de depersonalizare, precum şi la pacienţii
cu afectări organice cerebrale (de exemplu ateroscleroză).
Tratamentul cu Grandaxin la pacienţii epileptici poate provoca convulsii.
Utilizarea medicamentului nu este recomandată la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
Pacienţii trebuie atenţionaţi să evite consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului
cu Grandaxin.
Datorită lipsei efectului anticonvulsivant, nu trebuie recomandat în formele severe ale
sindromului de sevraj alcoolic.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Tofisopamul poate interacţiona cu:
- deprimante nervos-centrale - opioide (analgezice, antitusive, tratament de substituţie),
neuroleptice, barbiturice, alte anxiolitice, hipnotice, antidepresive sedative, antihistaminice
H1 sedative, anestezice generale, alcool etilic: potenţarea efectelor terapeutice;
- inductori enzimatici – de exemplu, barbiturice, antiepileptice: intensificarea metabolizării
tofisopamului, cu scăderea concentraţiei plasmatice şi a efectului terapeutic al
medicamentului;
- unele antifungice - ketoconazol, itraconazol: pot inhiba metabolizarea tofisopamului, cu
creşterea concentraţiei plasmatice;
- unele antihipertensive - clonidină, blocante ale canalelor calciului: creşterea efectului
terapeutic al tofisopamului; blocantele beta-adrenergice pot inhiba metabolizarea
medicamentului (efect nesemnificativ clinic);
- antiacide: pot interfera cu absorbţia tofisopamului;
- cimetidină, omeprazol, disulfiram (în tratament prelungit), contraceptive orale: pot inhiba
metabolizarea tofisopamului;
- digoxină: creşterea concentraţiei plasmatice a digoxinei de către tofisopam;
- warfarină: benzodiazepinele pot interfera cu efectul anticoagulant al warfarinei.
4.6 Sarcina şi alăptarea
În studii efectuate la animale nu s-au evidenţiat efecte teratogene. Tofisopamul traversează
bariera feto-placentară. La om nu s-au efectuat studii adecvate privind siguranţa
administrării tofisopamului în timpul sarcinii. Ca urmare, utilizarea tofisopamului este
contraindicată în timpul sarcinii.
Tofisopamul se excretă în laptele matern. Datorită riscului de reacţii adverse la sugar,
utilizarea lui este contraindicată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Cu toate că tofisopamul nu are efect hipnotic sau sedativ, nu este recomandată conducerea
vehiculelor, folosirea utilajelor sau efectuarea unor activităţi periculoase, cel puţin la
începutul tratamentului. Ulterior, este necesară reevaluarea acestei recomandări în funcţie
de reactivitatea individuală.
4.8 Reacţii adverse
În general, reacţiile adverse sunt uşoare şi tranzitorii; de regulă, apar la administrarea de
doze mari.
3
Gastro-intestinale: anorexie, constipaţie, flatulenţă, greaţă, uscăciunea gurii, ocazional,
icter colestatic.
Nervos-centrale: cefalee, stare de tensiune, insomnie, iritabilitate, agitaţie, ocazional, stare
confuzivă, inducerea convulsiilor la pacienţii epileptici.
Cutanate: exantem, erupţii scarlatiniforme, prurit.
Musculo-scheletice: tensiune musculară, mialgii.
Respiratorii: deprimarea respiraţiei.
4.9 Supradozaj
Efectul deprimant nervos-central apare numai după administrarea unor doze mari de
tofisopam (50-120 mg/kg). Asemenea doze pot determina manifestări cum sunt vărsături,
stare confuzivă, comă, deprimare respiratorie şi/sau crize epileptice.
În cazul deprimării nervos-centrale nu este recomandată inducerea vărsăturilor. Se
recomandă lavaj gastric şi administrarea de cărbune activ care poate inhiba absorbţia
medicamentului. Flumazenilul poate fi administrat ca antagonist, cu excepţia cazului în
care supradozajul s-a datorat asocierii tofisopamului cu antidepresivele triciclice, există
hipersensibilitate la benzodiazepine sau flumazenil sau la pacienţii cu epilepsie.
Se recomandă monitorizarea parametrilor vitali şi administrarea tratamentului simptomatic
adecvat. De asemenea, la pacienţii cu deprimare respiratorie se recomandă ventilaţie
asistată împreună cu administrarea de flumazenil. Nu este recomandată utilizarea
stimulantelor nervos-centrale. Hipotensiunea arterială se recomandă a fi controlată prin
administrarea intravenoasă de lichide şi aşezarea corpului în poziţie Trendelenburg. În
cazul în care aceste măsuri nu reuşesc să corecteze hipotensiunea arterială, se poate
administra dopamină sau noradrenalină. Dializa şi diureza forţată nu contribuie la
eliminarea tofisopamului din organism.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine.
Cod ATC: N05B A23.
Tofisopamul, un derivat 2,3-benzodiazepinic, este un anxiolitic slab, cu durată scurtă de
acţiune şi indice terapeutic larg. Mecanismul de acţiune este puţin cunoscut. Tofisopamul
diferă de 1-4 benzodiazepinele clasice, atât prin structura chimică, cât şi prin proprietăţile
farmacologice şi clinice. Este eficace în tratamentul anxietăţii, asociată cu simptome
vegetative, oboseală, apatie. Nu posedă efectul sedativ caracteristic benzodiazepinelor
clasice, nici acţiune miorelaxantă sau anticonvulsivantă. În doze terapeutice, de 300 – 450
mg pe zi, în administrare subacută şi cronică nu afectează funcţia cognitivă şi
psihomotorie, având chiar un efect uşor stimulant nervos-central.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Tofisopamul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Concentraţia plasmatică
maximă este atinsă în decurs de 1-1,5 ore. Se leagă în proporţie de 50% de proteinele
plasmatice. După absorbţie, la primul pasaj hepatic tofisopamul este metabolizat în
proporţie mare, în special prin demetilare. Aproximativ 60% din doza administrată se
excretă prin urină, iar 40% prin materiile fecale sub formă de metaboliţi. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este de 6-8 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale nu a fost evidenţiat potenţial teratogen.
Rezultatele studiilor non-clinice arată că tofisopamul nu are efect asupra procesului de
reproducere; de asemenea, nu are efect mutagen sau carcinogen.
4
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de cartof, gelatină, talc, acid stearic,
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună cu 20 comprimate.
Cutie cu 2 blistere PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC.
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38, Ungaria
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5689/2005/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare – Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2012
