SOLU-DECORTIN H 250 mg
Substanta activa: PREDNISOLONUMClasa ATC: H02AB06Forma farmaceutica: PULB+SOLV. PT. SOL. INJ.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 3 flac. din sticla incolora x 250 mg pulb. pt. sol. inj. + 3 fiole din sticla incolora a 5 ml solv.
Producator: MERCK KGAA - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SOLU-DECORTIN H 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine hemisuccinat sodic de prednisolon 250 mg.
Fiecare mg de Solu-Decortin H 250 mg conţine 1 mg de hemisuccinat sodic de prednisolon, echivalent cu
0,75 mg prednisolon.
Fiecare fiolă cu solvent conţine apă pentru preparate injectabile 5 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere liofilizată, de culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- şoc anafilactic (după administrarea iniţială de adrenalină)
- şoc politraumatic (în asociere cu tratament perfuzabil)
- edem pulmonar cauzat de inhalarea de substanţe toxice precum vapori de clor, izocianaţi, hidrogen
sulfurat, fosgen, vapori de nitriţi, ozon; de asemenea în edemul pulmonar consecutiv aspirării sucului gastric
şi înecului
- status asthmaticus
- edem cerebral cauzat de tumori cerebrale, neurochirurgie, abces cerebral, meningită bacteriană
- episoade acute de rejet după transplantul renal
- tratamentul iniţial al unor afecţiuni cutanate severe, extinse (pemfigus vulgar, eritroderma)
- afecţiuni hematologice acute: anemii hemolitice autoimune, purpură trombocitopenică acută
- sindrom postinfarct (sindrom Dressler)
- boli infecţioase severe, stări toxice, numai în asociere cu terapie anti-infecţioasă
- insuficienţă corticosuprarenaliană acută: crize addisoniene
- pseudocrup.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul cu glucocorticoizi începe de regulă cu doze mari, ce sunt administrate parenteral în cazurile de
urgenţă. În funcţie de severitatea bolii şi de indicaţii, doza iniţială este menţinută câteva zile, după care se
reduce treptat sau se trece la doza de întreţinere, care este administrată oral.
Doza necesară de Solu-Decortin H 250 mg depinde de severitatea tabloului clinic şi de reactivitatea fiecărui
bolnav. Se pot folosi, în scop orientativ, următoarele scheme de tratament:
2
-În şocul anafilactic se administrează iniţial adrenalină i.v. în bolus. Apoi se administrează 1 g
prednisolon (la copii 250 mg) prin cateterul venos, după care se administrează un substituent volemic şi,
dacă este cazul, se intervine pentru susţinerea funcţiei respiratorii. Atât adrenalina cât şi prednisolonul pot
fi repetate la nevoie. (Preparatele cu calciu, digitalicele sau strofantina nu se asociază cu adrenalina).
-În şocul politraumatic şi în plămânul de şoc, se administrează cât mai precoce o doză iniţială de 1-3
grame de prednisolon. În funcţie de severitatea cazului, tratamentul trebuie continuat cu 250-500 mg de
prednisolon la fiecare 4-6 ore, timp de 3 zile.
-În edemul pulmonar apărut după inhalarea unor substanţe toxice, se administrează o doză iniţială de
1000 mg prednisolon, la copii 10-15 mg/kg corp, care se va repeta (dacă este cazul) la 6, 12 şi 24 ore.
Ulterior se foloseşte o doză de 150 mg/zi timp de două zile şi 75 mg/zi următoarele două zile; copiilor li se
administrează 2x2 mg/kg corp timp de 2 zile, apoi 2x1mg/kg corp următoarele 2 zile; aceste doze vor fi
administrate în prize distribuite pe parcursul zilei. Apoi, doza se reduce treptat, iar tratamentul trebuie
continuat sub formă inhalatorie.
-În status asthmaticus se foloseşte o doză iniţială de 100-500 mg prednisolon; ulterior aceeaşi doză (sau
mai mică) se repetă la fiecare 6 ore, după care se reduce treptat până la doza de întreţinere.
Se recomandă administrarea concomitentă de bronhodilatatoare.
Pentru copii: iniţial: 2mg/Kg corp; se continuă cu 1-2mg/Kg corp.
-În profilaxia sau tratamentul edemului cerebral acut cauzat de tumori cerebrale, neurochirurgie, abces
cerebral, meningită bacteriană: o doză iniţială de 250-1000 mg prednisolon (în cazurile în care nu este
disponibilă iniţial dexametazona 21-hidrogen fosfat). Ulterior se administrează 8-16 mg dexametazonă
21-hidrogen fosfat i.v. sau i.m. la interval de 2-6 ore.
-În episoadele acute de rejet după transplantul renal, pe lângă tratamentul de bază, se administrează doze
mari de prednisolon (1 g), timp de 3-7 zile, în funcţie de severitatea cazului.
-În dermatoze acute severe şi în boli hematologice: 40-250 mg prednisolon/zi; în anumite cazuri, doza
poate creşte la 400 mg/ zi.
-În sindromul postinfarct, tratamentul iniţial se face cu 50 mg prednisolon/zi, după care doza se scade
treptat.
-În bolile infecţioase severe, de exemplu, în febra tifoidă: 100-500 mg prednisolon/zi (în asociere cu
tratament antibiotic).
-În crizele addisoniene: iniţial, o doză de 25-50 mg prednisolon; dacă este necesar, se continuă
tratamentul cu prednison sau prednisolon sub formă de comprimate (de exemplu, Decortin 1/5/20/50 sau
Decortin H 15/20/50) şi, dacă este cazul, se asociază şi un mineralocorticoid.
-Pseudocrup: în formele severe se administrează imediat i.v. 25-50 mg prednisolon, dacă este cazul, se
repetă doza după 2-3 ore.
Mod şi durată de administrare
În afecţiunile acute, produsul Solu-Decortin H 250 mg se administrează în general intravenos, dar poate fi
administrat şi intramuscular. Durata tratamentului depinde de indicaţii.
Solu-Decortin H 250 mg este destinat utilizării imediate, dizolvat în soluţii perfuzabile compatibile. În cazuri
excepţionale, soluţia preparată poate fi păstrată la frigider maxim 24 de ore, factorul limitant fiind sterilitatea
soluţiei.
Un flacon injectabil nu poate fi folosit pentru administrări multiple.
Dacă este posibil, se preferă administrarea intravenoasă directă, dacă nu se introduce medicamentul în
flaconul de perfuzie.
Soluţii perfuzabile compatibile:
Substanţa activă este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile, în condiţiile de mai jos:
La un raport de diluţie de 1 g în 500 ml, administrate în cel p
uţin 6 ore:
‐ Soluţie salină izotonă,
‐ Soluţie Ringer,
‐ Soluţie Ringer lactat,
‐ Soluţie de glucoză 5 %,
‐ Soluţie de glucoză 10 %.
3
La un raport de diluţie de 1 g în 250 ml, administrate în cel puţin 2 ore:
‐ Soluţie salină izotonă,
‐ Soluţie de glucoză 5 %.
Amestecul trebuie injectat imediat după prepararea soluţiei.
La prepararea soluţiilor perfuzabile, trebuie să se ţină seama de informaţiile oferite de producători, referitoare
la tipul de soluţie, compatibilităţi, contraindicaţii, reacţii adverse şi interacţiuni medicamentoase.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la prednisolon.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu Solu-Decortin poate creşte riscul infecţiilor bacteriene, virale, fungice, al parazitozelor şi al
infecţiilor oportuniste cauzate de imunosupresie.
Simptomele infecţiilor pot fi mascate făcând dificilă diagnosticarea. Infecţiile latente pot fi reactivate, cum ar
fi, de exemplu, tuberculoza sau hepatita B.
Contraindicaţiile relative se referă la situaţiile în care, pe lângă afecţiunea ce necesită corticoterapie, mai
există şi alte afecţiuni ce pot fi activate sau agravate de acest tratament. Aceste contraindicaţii nu se iau în
calcul dacă această a doua boală poate fi tratată adecvat, astfel încât raportul risc-beneficiu să se echilibreze.
Precauţii speciale sunt necesare în caz de:
-Infecţii bacteriene acute şi cronice: tratament antibiotic specific; în cazul unui istoric de tuberculoză (care se
poate reactiva), se foloseşte numai sub protecţia tuberculostaticelor.
-Adenopatie după vaccinarea BCG.
-Hepatită cronică activă cu HbsAg pozitiv.
-Infecţii virale acute (de exemplu hepatita B, herpes zoster, varicelă, herpes simplex, keratită herpetică,
poliomielită, pojar).
Se recomandă atenţie specială în cazul pacienţilor cu imunosupresie sau la pacienţii care nu au avut pojar
sau varicelă şi intră în contact, în timpul tratamentului, cu persoane suferind de aceste boli. Aceste boli
virale (varicelă, pojar) pot fi extrem de grave în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu glucocorticoizi.
-Micoze sistemice şi parazitoze (de exemplu cu nematode, amoebiază): tratament antimicotic şi
antiparazitar concomitent. La pacienţii cu strongiloidoză diagnosticată sau suspectată, corticosteroizii pot
determina activare şi diseminare.
-Cu circa 8 săptămâni înainte şi 2 săptămâni după vaccinările profilactice. Imunizarea cu vaccinuri
inactivate este, în general, posibilă. Totuşi, trebuie să se ţină cont de faptul că reacţia imună şi, prin
urmare, eficacitatea imunizării cu vaccinuri inactivate, poate fi perturbată de doze mari de glucocorticoizi.
-Ulcere peptice: se recomandă tratament concomitent cu medicamente antiulceroase.
-Osteoporoză: în funcţie de durata tratamentului şi dozele utilizate, metabolismul calciului este influenţat
în mod negativ, prin urmare, este recomandată administrarea concomitentă de calciu şi, dacă este cazul,
de vitamina D.
În formele severe de osteoporoză, steroizii se vor utiliza doar în indicaţii vitale, pe termen scurt.
Trebuie luat în considerare un tratament medicamentos adiţional în cazul pacienţilor cu osteoporoză
preexistentă.
-Insuficienţă cardiacă severă.
-Hipertensiune arterială severă greu de controlat: tratament an
tihipertensiv combinat şi monitorizare
riguroasă.
-Diabet zaharat greu de controlat: monitorizare clinică şi ajustarea dozelor de medicamente antidiabetice.
-Afecţiuni psihice, inclusiv risc de sinucidere (şi în antecedente): monitorizare neurologică sau
psihiatrică.
-Glaucom cu unghi închis, glaucom cu unghi deschis, ulcer cornean sau răni: monitorizare riguroasă de
specialitate şi tratament adecvat.
-Hipoalbuminemie: scăderea corespunzătoare a dozei de corticoizi.
Din cauza riscului de perforaţie intestinală, prednisonul sau prednisolonul trebuie utilizate numai în cazuri de
necesitate şi cu monitorizare corespunzătoare în:
- colită ulcerativă severă cu risc de perforaţie fără iritaţie peritoneală
- diverticulită
4
- enteroanastomoză (imediat după chirurgie).
Semnele de iritaţie peritoneală care preced perforaţia gastro-intestinală, pot lipsi la pacienţii care primesc
doze mari de corticosteroizi.
În cazul asocierii corticosteroizilor cu fluorochinolone, creşte riscul afecţiunilor la nivelul tendonului,
tendinitelor şi al rupturilor de tendon.
Pot apărea reacţii anafilactice severe.
Următoarele riscuri trebuie luate în considerare în cazul încheierii sau, la nevoie, al întreruperii unui
tratament de lungă durată cu corticosteroizi: exacerbarea sau revenirea bolii tratate, insuficienţă
corticosuprarenaliană acută, sindrom de abstinenţă la cortizol.
În timpul tratamentului cu Solu-Decortin, miastenia gravis preexistentă se poate agrava.
La administrarea de doze mari, trebuie restricţionat aportul de sodiu, asigurat un aport adecvat de potasiu şi
monitorizată potasemia.
În cazul administrării unor doze mari de prednisolon, se poate instala bradicardia. Aceasta nu este neapărat
corelată cu frecvenţa sau durata administrării.
Stresurile fizice extreme survenite în timpul tratamentului (boli febrile, accidente, intervenţii chirurgicale),
pot necesita creşterea dozei zilnice de corticoizi.
Vârstnici
La pacienţii în vârstă, Solu-Decortin ar trebui să fie folosit numai în cazul în care raportul risc-beneficiu a
fost evaluat cu atenţie, ţinând cont de reacţiile adverse (de ex. un risc crescut de osteoporoză).
Copii şi adolescenţi
La copii în perioada de creştere, utilizarea Solu-Decortin se face după o evaluare atentă a raportului risc-
beneficiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
-AINS: Medicamentele nesteroidiene antiflogistice/antireumatice (cum sunt indometacină, salicilaţi):
creşterea riscului de ulceraţii şi hemoragii gastro-intestinale.
-Antidiabetice orale, insulină: diminuarea efectului hipoglicemiant.
-Inductori enzimatici CYP3A4 (cum sunt rifampicina, fenitoina, carbamazepina, barbituricele şi
primidona): scăderea efectului corticoid.
-Inhibitori enzimatici CYP3A4 (cum sunt: ketoconazol, itraconazol): efectul corticosteroidului se poate
intensifica.
-Efedrină: metabolismul corticosteroizilor se poate intensifica, ceea ce duce la diminuarea efectului
corticosteroizilor.
-Derivaţii de cumarină (anticoagulante orale): atenuarea sau creşterea efectului anticoagulant. Poate fi
necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
-Contraceptive ce conţin estrogeni: pot creşte timpul de înjumătăţire al corticosteroizilor. De aceea, poate
avea loc creşterea efectului corticoid.
-Atropina şi alte anticolinergice: posibila creştere suplimentară a presiunii intraoculare.
-Glicozide tonicardiace: creşterea efectului glicozidic, consecutiv deficitului de potasiu.
-Diuretice saluretice, laxative: pierdere suplimentară de potasiu.
-Praziquantel: este posbilă scăderea concentraţiei plasmatice a praziquantelului datorită corticosteroizilor.
-Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: risc crescut de modificare a hemogramei.
-Clorochină, hidroxiclorochină, meflochină: creşterea riscului de apariţie a miopatiilor, cardiomiopatiilor.
-Substanţe cu efect imunosupresor: creşterea susceptibilităţii
la infecţii şi posibila exacerbare sau
manifestare a infecţiilor latente (virale, bacteriene, fungice, parazitoze sau infecţii oportuniste).
5
Ciclosporină: suplimentar, poate creşte concentraţia plasmatică a ciclosporinei ceea ce determină
creşterea riscului de convulsii cerebrale.
-Curarizante antidepolarizante: relaxare musculară prelungită.
-Protirelina: diminuarea creşterii TSH.
-Fluorochinolone: creşterea riscului de apariţie a afecţiunilor tendonului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pe parcursul sarcinii, tratamentul trebuie iniţiat numai după o evaluare atentă a raportului risc fetal- beneficiu
matern. Timpul de înjumătăţire al glucocorticoizilor poate fi crescut.
În experimente pe animale, prednisonul şi prednisolonul au determinat apariţia palatoschizisului. Informaţiile
privind existenţa unui risc crescut de apariţie a palatoschizisului la făt, în cazul administrării de
corticosteroizi în timpul primului trimestru de sarcină sunt limitate.
În tratamentele pe termen lung nu poate fi exclusă afectarea creşterii fetale. Dacă corticoterapia se
prelungeşte până spre sfârşitul sarcinii, există riscul atrofierii corticosuprarenalei fetale, ceea ce impune la
nou născut o terapie de substituţie cu doze descrescătoare.
Alăptarea
Prednisolonul şi prednisonul se excretă în laptele matern. Până în prezent, nu se ştie dacă prednisonul şi
prednisolonul produc reacţii adverse la sugar.
Totuşi, în timpul alăptării, medicamentul trebuie administrat doar în cazul în care este absolut necesar, după
analiza raportului risc pentru sugar-beneficiu matern. Dacă sunt necesare doze mari se recomandă ablactarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Riscul reacţiilor adverse este scăzut în cazul tratamentelor pe termen scurt cu prednisolon, cu excepţia
situaţiilor în care se administrează parenteral doze mari, când manifestările clinice ale infecţiilor apar chiar şi
după curele scurte.
Frecvenţa reacţiilor adverse pentru corticoizi nu poate fi precizată din cauza unei game largi de utilizări
terapeutice, dozări şi perioade de administrare.
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucocitoză moderată, limfopenie, eozinopenie, policitemie.
Tulburări endocrine
Supresie corticosuprarenaliană, inducerea unor simptome similare cu cele din sindromul Cushing (ex. facies
în “lună plină”, obezitate tronculară).
Tulburări oculare
Glaucom, cataractă, exacerbarea simptomelor ulcerului cornean.
Tulburări gastro-intestinale
Ulcere peptice, hemoragie gastro-intestinală, pancreatită.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Întârzierea vindecării plăgilor.
6
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilizare (ex. exantem), reacţii anafilactice severe precum aritmie, bronhospasm,
scăderea sau creşterea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie, stop cardiac.
Infecţii şi infestări
Mascarea infecţiilor, manifestarea, exacerbarea sau reactivarea (a se vedea pct. 4.4) infecţiilor (bacteriene,
virale, fungice, parazitoze, infecţii oportuniste), activarea strongiloidozei.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Retenţie de sodiu cu formarea edemelor, excreţie crescută de potasiu (care poate determina aritmie), creştere
în greutate, toleranţă redusă la glucoză, diabet zaharat, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, creşterea
apetitului.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Atrofie musculară, slăbiciune musculară, miopatie, afecţiuni ale tendonului, tendinită, rupturi ale tendonului,
osteoporoză, necroză aseptică a osului, întârzierea creşterii la copii.
Tulburări ale sistemului nervos
Hipertensiune intracraniană, manifestarea sau exacerbarea epilepsiei (convulsii).
Tulburări psihice
Psihoză, manie, depresie, halucinaţii, labilitate afectivă, iritabilitate, creşterea impulsivităţii, euforie,
anxietate, tulburări de somn, sinucidere.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Secreţie anormală de hormoni sexuali (amenoree, hirsutism, impotenţă).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Acnee steroidă, dermatită periorală, striae rubrae, atrofia pielii, peteşii, echimoze.
Tulburări vasculare
Hipertensiune, creşterea riscului de ateroscleroză şi tromboză, vasculită (şi ca simptom al sindromului de
abstinenţă după tratament îndelungat), fragilitate capilară.
Deoarece Solu-Decortin H 250 mg poate determina, în foarte rare cazuri, reacţii alergice (inclusiv şoc
anafilactic), în special la pacienţii cu teren atopic (de exemplu, la cei cu astm bronşic), trebuie luate măsuri
pentru a asigura tratamentul de urgenţă (de exemplu, adrenalină, perfuzii, asigurarea ventilaţiei pulmonare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute cazuri de intoxicaţie acută cu prednisolon. În cazul supradozajului pot apărea reacţii
adverse (vezi pct. 4.8) mai ales metabolice, endocrine şi ale echilibrului hidro-electrolitic.
Nu se cunoaşte un antidot pentru Solu-Decortin H 250 mg.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticoizi sistemici, glucocorticoizi, codul ATC H02AB06.
Glucocorticoidul nefluorurat prednisolon are la oameni un spectru terapeutic larg, dovedit ştiinţific. Efectele
prednisolonului sunt antialergice (inhibarea reacţiilor acute imune), antiflogistice (antiproliferative şi
antiedematoase), antitoxice nespecifice (protecţia pereţilor vasculari) şi stimulatoare asupra microcirculaţiei
(stabilizarea fluxului sanguin periferic).
Efectul glucocorticoid al prednisolonului este de circa 4 ori mai mare comparativ cu al hidrocortizonului
endogen. În comparaţie cu hidrocortizonul, efectul mineralocorticoid al prednisolonului este mai mic şi se
manifestă rareori clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Clivajul moleculei esterice apare imediat după injectarea i.v. a 21-hemisuccinat sodic de prednisolon, aşa că
se poate măsura concentraţia plasmatică a prednisolonului liber la numai 5 minute de la injectare. După
administrarea intramusculară, 21-hemisuccinat sodic de prednisolon se absoarbe rapid şi complet; în
prezenţa unui flux sanguin normal, absorbţia de la locul injectării este completă după doar 30-60 de minute.
Hidroliza esterului începe concomitent cu absorbţia.
Prednisolonul se leagă reversibil de globulina de transport specifică (transcortina), dar în cea mai mare parte
se leagă de albuminele plasmatice. La doze foarte mari, majoritatea circulă liber în plasmă (nelegat de
proteine). În hipoalbuminemii, proporţia de corticoid liber (activ) creşte. Prednisolonul traversează bariera
hemato-encefalică; concentraţia sa în lichidul cefalorahidian este de circa 1/10 din concentraţia plasmatică.
Timpul de înjumătăţire plasmatică la adulţi variază între 150 şi 220 de minute. Cea mai mare parte din 21-
hemisuccinat sodic de prednisolon se elimină ca moleculă liberă de alcool prin urină. În plus, în primele ore
de la injectarea i.v., apar în urină şi molecule de ester nehidrolizat. În timp se mai pot detecta şi alţi
metaboliţi. După conjugare hepatică cu acid glucuronic sau acid sulfuric, aceştia sunt eliminaţi mai ales prin
rinichi. Afecţiunile renale nu influenţează semnificativ excreţia de prednisolon. În afecţiunile hepatice severe
(hepatite, ciroze), dar şi în sarcină sau după administrarea de estrogeni, timpul de înjumătăţire a
glucocorticoizilor se prelungeşte. Ca toţi glucocorticoizii, prednisolonul poate traversa bariera placentară.
Excreţia în laptele matern
Prednisolonul trece în cantităţi reduse în laptele matern; procentul este de 0,07-0,23% din doza unică. Pentru
doze de până la 10 mg/zi, concentraţia de prednisolon nu poate fi evidenţiată. Deoarece raportul concentraţiei
lapte/plasmă creşte pentru doze mai mari de prednisolon (de ex., pentru 80 mg/zi, concentraţia din lapte este
25% din cea serică), în aceste cazuri se recomandă ablactarea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
În studiile privind toxicitatea prednisolonului şi a prednisonului efectuate la şobolani, DL
50 (urmată de deces
în primele 7 zile) a fost de 240 mg prednisolon/ kg corp (doză unică).
La bolnavii aflaţi în faza acută a unor afecţiuni, doze de până la 200 mg sunt nu numai bine tolerate, dar
chiar recomandate. În anumite cazuri (de ex., forme particulare de şoc, plămânul de şoc sau imunosupresie
posttransplant), se recomandă doze de până la 3000 mg prednisolon.
Toxicitate subcronică
După administrarea intraperitoneală zilnică la şobolani a 33 mg prednisolon/kg corp, timp de 7-14 zile, s-au
constatat modificări la nivelul insulelor Langerhans (decelabile prin microscopie optică şi electronică). La
iepure, afectarea experimentală a ficatului s-a obţinut prin doze zilnice de 2-3 mg/kg corp, timp de 2-4
săptămâni. Efecte histotoxice traduse prin necroză musculară s-au observat după administrarea timp de mai
multe săptămâni a 0,5 -5 mg/kg corp la cobai şi 4 mg/ kg corp la câini.
8
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii pe termen lung privind efectul carcinogen al prednisolonului la animale.
Potenţialul mutagen
Efectul mutagen al prednisolonului nu a fost suficient investigat. Există rapoarte preliminare ce indică
existenţa unui asemenea efect, dar rămâne de stabilit cât de relevante sunt aceste date.
Efecte toxice asupra reproducerii
Experimentele efectuate la şoarece, hamster şi iepure au arătat că prednisolonul produce palatoschizis. După
administrare parenterală la şobolani, s-a constatat apariţia unor anomalii uşoare ale craniului, mandibulei şi
limbii. De asemenea, s-au observat tulburări de creştere intrauterină.
La om, cele 200 de cazuri publicate până acum (140 cu prednison şi 60 cu prednisolon) nu au indicat vreo
creştere a riscului de apariţie a malformaţiilor. Numărul de cazuri este prea mic pentru a exclude cu
certitudine acest risc. Totuşi, experienţa clinică a administrării glucocorticoizilor în primul trimestru al
sarcinii a demonstrat până acum că nu există niciun efect teratogen la om. Administrarea de doze mari de
prednisolon pe o perioadă mare de timp (30 mg/zi, cel puţin 4 săptămâni) determină afectarea reversibilă a
spermatogenezei, ce persistă mai multe luni după încetarea tratamentului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solvent: apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Pentru compatibilitatea cu soluţiile perfuzabile
vezi pct. 4.2.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Soluţia reconstituită: se utilizează imediat
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
După reconstituire: se utilizează imediat
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 flacoane din sticlă incoloră a 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă şi 3 fiole din sticlă incoloră
a 5 ml apă pentru preparate injectabile.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA
Frankfurter Strasse 250, 64293 Darmstadt,
Germania
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9068/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SOLU-DECORTIN H 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine hemisuccinat sodic de prednisolon 250 mg.
Fiecare mg de Solu-Decortin H 250 mg conţine 1 mg de hemisuccinat sodic de prednisolon, echivalent cu
0,75 mg prednisolon.
Fiecare fiolă cu solvent conţine apă pentru preparate injectabile 5 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere liofilizată, de culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- şoc anafilactic (după administrarea iniţială de adrenalină)
- şoc politraumatic (în asociere cu tratament perfuzabil)
- edem pulmonar cauzat de inhalarea de substanţe toxice precum vapori de clor, izocianaţi, hidrogen
sulfurat, fosgen, vapori de nitriţi, ozon; de asemenea în edemul pulmonar consecutiv aspirării sucului gastric
şi înecului
- status asthmaticus
- edem cerebral cauzat de tumori cerebrale, neurochirurgie, abces cerebral, meningită bacteriană
- episoade acute de rejet după transplantul renal
- tratamentul iniţial al unor afecţiuni cutanate severe, extinse (pemfigus vulgar, eritroderma)
- afecţiuni hematologice acute: anemii hemolitice autoimune, purpură trombocitopenică acută
- sindrom postinfarct (sindrom Dressler)
- boli infecţioase severe, stări toxice, numai în asociere cu terapie anti-infecţioasă
- insuficienţă corticosuprarenaliană acută: crize addisoniene
- pseudocrup.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul cu glucocorticoizi începe de regulă cu doze mari, ce sunt administrate parenteral în cazurile de
urgenţă. În funcţie de severitatea bolii şi de indicaţii, doza iniţială este menţinută câteva zile, după care se
reduce treptat sau se trece la doza de întreţinere, care este administrată oral.
Doza necesară de Solu-Decortin H 250 mg depinde de severitatea tabloului clinic şi de reactivitatea fiecărui
bolnav. Se pot folosi, în scop orientativ, următoarele scheme de tratament:
2
-În şocul anafilactic se administrează iniţial adrenalină i.v. în bolus. Apoi se administrează 1 g
prednisolon (la copii 250 mg) prin cateterul venos, după care se administrează un substituent volemic şi,
dacă este cazul, se intervine pentru susţinerea funcţiei respiratorii. Atât adrenalina cât şi prednisolonul pot
fi repetate la nevoie. (Preparatele cu calciu, digitalicele sau strofantina nu se asociază cu adrenalina).
-În şocul politraumatic şi în plămânul de şoc, se administrează cât mai precoce o doză iniţială de 1-3
grame de prednisolon. În funcţie de severitatea cazului, tratamentul trebuie continuat cu 250-500 mg de
prednisolon la fiecare 4-6 ore, timp de 3 zile.
-În edemul pulmonar apărut după inhalarea unor substanţe toxice, se administrează o doză iniţială de
1000 mg prednisolon, la copii 10-15 mg/kg corp, care se va repeta (dacă este cazul) la 6, 12 şi 24 ore.
Ulterior se foloseşte o doză de 150 mg/zi timp de două zile şi 75 mg/zi următoarele două zile; copiilor li se
administrează 2x2 mg/kg corp timp de 2 zile, apoi 2x1mg/kg corp următoarele 2 zile; aceste doze vor fi
administrate în prize distribuite pe parcursul zilei. Apoi, doza se reduce treptat, iar tratamentul trebuie
continuat sub formă inhalatorie.
-În status asthmaticus se foloseşte o doză iniţială de 100-500 mg prednisolon; ulterior aceeaşi doză (sau
mai mică) se repetă la fiecare 6 ore, după care se reduce treptat până la doza de întreţinere.
Se recomandă administrarea concomitentă de bronhodilatatoare.
Pentru copii: iniţial: 2mg/Kg corp; se continuă cu 1-2mg/Kg corp.
-În profilaxia sau tratamentul edemului cerebral acut cauzat de tumori cerebrale, neurochirurgie, abces
cerebral, meningită bacteriană: o doză iniţială de 250-1000 mg prednisolon (în cazurile în care nu este
disponibilă iniţial dexametazona 21-hidrogen fosfat). Ulterior se administrează 8-16 mg dexametazonă
21-hidrogen fosfat i.v. sau i.m. la interval de 2-6 ore.
-În episoadele acute de rejet după transplantul renal, pe lângă tratamentul de bază, se administrează doze
mari de prednisolon (1 g), timp de 3-7 zile, în funcţie de severitatea cazului.
-În dermatoze acute severe şi în boli hematologice: 40-250 mg prednisolon/zi; în anumite cazuri, doza
poate creşte la 400 mg/ zi.
-În sindromul postinfarct, tratamentul iniţial se face cu 50 mg prednisolon/zi, după care doza se scade
treptat.
-În bolile infecţioase severe, de exemplu, în febra tifoidă: 100-500 mg prednisolon/zi (în asociere cu
tratament antibiotic).
-În crizele addisoniene: iniţial, o doză de 25-50 mg prednisolon; dacă este necesar, se continuă
tratamentul cu prednison sau prednisolon sub formă de comprimate (de exemplu, Decortin 1/5/20/50 sau
Decortin H 15/20/50) şi, dacă este cazul, se asociază şi un mineralocorticoid.
-Pseudocrup: în formele severe se administrează imediat i.v. 25-50 mg prednisolon, dacă este cazul, se
repetă doza după 2-3 ore.
Mod şi durată de administrare
În afecţiunile acute, produsul Solu-Decortin H 250 mg se administrează în general intravenos, dar poate fi
administrat şi intramuscular. Durata tratamentului depinde de indicaţii.
Solu-Decortin H 250 mg este destinat utilizării imediate, dizolvat în soluţii perfuzabile compatibile. În cazuri
excepţionale, soluţia preparată poate fi păstrată la frigider maxim 24 de ore, factorul limitant fiind sterilitatea
soluţiei.
Un flacon injectabil nu poate fi folosit pentru administrări multiple.
Dacă este posibil, se preferă administrarea intravenoasă directă, dacă nu se introduce medicamentul în
flaconul de perfuzie.
Soluţii perfuzabile compatibile:
Substanţa activă este compatibilă cu următoarele soluţii perfuzabile, în condiţiile de mai jos:
La un raport de diluţie de 1 g în 500 ml, administrate în cel p
uţin 6 ore:
‐ Soluţie salină izotonă,
‐ Soluţie Ringer,
‐ Soluţie Ringer lactat,
‐ Soluţie de glucoză 5 %,
‐ Soluţie de glucoză 10 %.
3
La un raport de diluţie de 1 g în 250 ml, administrate în cel puţin 2 ore:
‐ Soluţie salină izotonă,
‐ Soluţie de glucoză 5 %.
Amestecul trebuie injectat imediat după prepararea soluţiei.
La prepararea soluţiilor perfuzabile, trebuie să se ţină seama de informaţiile oferite de producători, referitoare
la tipul de soluţie, compatibilităţi, contraindicaţii, reacţii adverse şi interacţiuni medicamentoase.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la prednisolon.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu Solu-Decortin poate creşte riscul infecţiilor bacteriene, virale, fungice, al parazitozelor şi al
infecţiilor oportuniste cauzate de imunosupresie.
Simptomele infecţiilor pot fi mascate făcând dificilă diagnosticarea. Infecţiile latente pot fi reactivate, cum ar
fi, de exemplu, tuberculoza sau hepatita B.
Contraindicaţiile relative se referă la situaţiile în care, pe lângă afecţiunea ce necesită corticoterapie, mai
există şi alte afecţiuni ce pot fi activate sau agravate de acest tratament. Aceste contraindicaţii nu se iau în
calcul dacă această a doua boală poate fi tratată adecvat, astfel încât raportul risc-beneficiu să se echilibreze.
Precauţii speciale sunt necesare în caz de:
-Infecţii bacteriene acute şi cronice: tratament antibiotic specific; în cazul unui istoric de tuberculoză (care se
poate reactiva), se foloseşte numai sub protecţia tuberculostaticelor.
-Adenopatie după vaccinarea BCG.
-Hepatită cronică activă cu HbsAg pozitiv.
-Infecţii virale acute (de exemplu hepatita B, herpes zoster, varicelă, herpes simplex, keratită herpetică,
poliomielită, pojar).
Se recomandă atenţie specială în cazul pacienţilor cu imunosupresie sau la pacienţii care nu au avut pojar
sau varicelă şi intră în contact, în timpul tratamentului, cu persoane suferind de aceste boli. Aceste boli
virale (varicelă, pojar) pot fi extrem de grave în cazul pacienţilor aflaţi sub tratament cu glucocorticoizi.
-Micoze sistemice şi parazitoze (de exemplu cu nematode, amoebiază): tratament antimicotic şi
antiparazitar concomitent. La pacienţii cu strongiloidoză diagnosticată sau suspectată, corticosteroizii pot
determina activare şi diseminare.
-Cu circa 8 săptămâni înainte şi 2 săptămâni după vaccinările profilactice. Imunizarea cu vaccinuri
inactivate este, în general, posibilă. Totuşi, trebuie să se ţină cont de faptul că reacţia imună şi, prin
urmare, eficacitatea imunizării cu vaccinuri inactivate, poate fi perturbată de doze mari de glucocorticoizi.
-Ulcere peptice: se recomandă tratament concomitent cu medicamente antiulceroase.
-Osteoporoză: în funcţie de durata tratamentului şi dozele utilizate, metabolismul calciului este influenţat
în mod negativ, prin urmare, este recomandată administrarea concomitentă de calciu şi, dacă este cazul,
de vitamina D.
În formele severe de osteoporoză, steroizii se vor utiliza doar în indicaţii vitale, pe termen scurt.
Trebuie luat în considerare un tratament medicamentos adiţional în cazul pacienţilor cu osteoporoză
preexistentă.
-Insuficienţă cardiacă severă.
-Hipertensiune arterială severă greu de controlat: tratament an
tihipertensiv combinat şi monitorizare
riguroasă.
-Diabet zaharat greu de controlat: monitorizare clinică şi ajustarea dozelor de medicamente antidiabetice.
-Afecţiuni psihice, inclusiv risc de sinucidere (şi în antecedente): monitorizare neurologică sau
psihiatrică.
-Glaucom cu unghi închis, glaucom cu unghi deschis, ulcer cornean sau răni: monitorizare riguroasă de
specialitate şi tratament adecvat.
-Hipoalbuminemie: scăderea corespunzătoare a dozei de corticoizi.
Din cauza riscului de perforaţie intestinală, prednisonul sau prednisolonul trebuie utilizate numai în cazuri de
necesitate şi cu monitorizare corespunzătoare în:
- colită ulcerativă severă cu risc de perforaţie fără iritaţie peritoneală
- diverticulită
4
- enteroanastomoză (imediat după chirurgie).
Semnele de iritaţie peritoneală care preced perforaţia gastro-intestinală, pot lipsi la pacienţii care primesc
doze mari de corticosteroizi.
În cazul asocierii corticosteroizilor cu fluorochinolone, creşte riscul afecţiunilor la nivelul tendonului,
tendinitelor şi al rupturilor de tendon.
Pot apărea reacţii anafilactice severe.
Următoarele riscuri trebuie luate în considerare în cazul încheierii sau, la nevoie, al întreruperii unui
tratament de lungă durată cu corticosteroizi: exacerbarea sau revenirea bolii tratate, insuficienţă
corticosuprarenaliană acută, sindrom de abstinenţă la cortizol.
În timpul tratamentului cu Solu-Decortin, miastenia gravis preexistentă se poate agrava.
La administrarea de doze mari, trebuie restricţionat aportul de sodiu, asigurat un aport adecvat de potasiu şi
monitorizată potasemia.
În cazul administrării unor doze mari de prednisolon, se poate instala bradicardia. Aceasta nu este neapărat
corelată cu frecvenţa sau durata administrării.
Stresurile fizice extreme survenite în timpul tratamentului (boli febrile, accidente, intervenţii chirurgicale),
pot necesita creşterea dozei zilnice de corticoizi.
Vârstnici
La pacienţii în vârstă, Solu-Decortin ar trebui să fie folosit numai în cazul în care raportul risc-beneficiu a
fost evaluat cu atenţie, ţinând cont de reacţiile adverse (de ex. un risc crescut de osteoporoză).
Copii şi adolescenţi
La copii în perioada de creştere, utilizarea Solu-Decortin se face după o evaluare atentă a raportului risc-
beneficiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
-AINS: Medicamentele nesteroidiene antiflogistice/antireumatice (cum sunt indometacină, salicilaţi):
creşterea riscului de ulceraţii şi hemoragii gastro-intestinale.
-Antidiabetice orale, insulină: diminuarea efectului hipoglicemiant.
-Inductori enzimatici CYP3A4 (cum sunt rifampicina, fenitoina, carbamazepina, barbituricele şi
primidona): scăderea efectului corticoid.
-Inhibitori enzimatici CYP3A4 (cum sunt: ketoconazol, itraconazol): efectul corticosteroidului se poate
intensifica.
-Efedrină: metabolismul corticosteroizilor se poate intensifica, ceea ce duce la diminuarea efectului
corticosteroizilor.
-Derivaţii de cumarină (anticoagulante orale): atenuarea sau creşterea efectului anticoagulant. Poate fi
necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
-Contraceptive ce conţin estrogeni: pot creşte timpul de înjumătăţire al corticosteroizilor. De aceea, poate
avea loc creşterea efectului corticoid.
-Atropina şi alte anticolinergice: posibila creştere suplimentară a presiunii intraoculare.
-Glicozide tonicardiace: creşterea efectului glicozidic, consecutiv deficitului de potasiu.
-Diuretice saluretice, laxative: pierdere suplimentară de potasiu.
-Praziquantel: este posbilă scăderea concentraţiei plasmatice a praziquantelului datorită corticosteroizilor.
-Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: risc crescut de modificare a hemogramei.
-Clorochină, hidroxiclorochină, meflochină: creşterea riscului de apariţie a miopatiilor, cardiomiopatiilor.
-Substanţe cu efect imunosupresor: creşterea susceptibilităţii
la infecţii şi posibila exacerbare sau
manifestare a infecţiilor latente (virale, bacteriene, fungice, parazitoze sau infecţii oportuniste).
5
Ciclosporină: suplimentar, poate creşte concentraţia plasmatică a ciclosporinei ceea ce determină
creşterea riscului de convulsii cerebrale.
-Curarizante antidepolarizante: relaxare musculară prelungită.
-Protirelina: diminuarea creşterii TSH.
-Fluorochinolone: creşterea riscului de apariţie a afecţiunilor tendonului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Pe parcursul sarcinii, tratamentul trebuie iniţiat numai după o evaluare atentă a raportului risc fetal- beneficiu
matern. Timpul de înjumătăţire al glucocorticoizilor poate fi crescut.
În experimente pe animale, prednisonul şi prednisolonul au determinat apariţia palatoschizisului. Informaţiile
privind existenţa unui risc crescut de apariţie a palatoschizisului la făt, în cazul administrării de
corticosteroizi în timpul primului trimestru de sarcină sunt limitate.
În tratamentele pe termen lung nu poate fi exclusă afectarea creşterii fetale. Dacă corticoterapia se
prelungeşte până spre sfârşitul sarcinii, există riscul atrofierii corticosuprarenalei fetale, ceea ce impune la
nou născut o terapie de substituţie cu doze descrescătoare.
Alăptarea
Prednisolonul şi prednisonul se excretă în laptele matern. Până în prezent, nu se ştie dacă prednisonul şi
prednisolonul produc reacţii adverse la sugar.
Totuşi, în timpul alăptării, medicamentul trebuie administrat doar în cazul în care este absolut necesar, după
analiza raportului risc pentru sugar-beneficiu matern. Dacă sunt necesare doze mari se recomandă ablactarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Riscul reacţiilor adverse este scăzut în cazul tratamentelor pe termen scurt cu prednisolon, cu excepţia
situaţiilor în care se administrează parenteral doze mari, când manifestările clinice ale infecţiilor apar chiar şi
după curele scurte.
Frecvenţa reacţiilor adverse pentru corticoizi nu poate fi precizată din cauza unei game largi de utilizări
terapeutice, dozări şi perioade de administrare.
Tulburări hematologice şi limfatice
Leucocitoză moderată, limfopenie, eozinopenie, policitemie.
Tulburări endocrine
Supresie corticosuprarenaliană, inducerea unor simptome similare cu cele din sindromul Cushing (ex. facies
în “lună plină”, obezitate tronculară).
Tulburări oculare
Glaucom, cataractă, exacerbarea simptomelor ulcerului cornean.
Tulburări gastro-intestinale
Ulcere peptice, hemoragie gastro-intestinală, pancreatită.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Întârzierea vindecării plăgilor.
6
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilizare (ex. exantem), reacţii anafilactice severe precum aritmie, bronhospasm,
scăderea sau creşterea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie, stop cardiac.
Infecţii şi infestări
Mascarea infecţiilor, manifestarea, exacerbarea sau reactivarea (a se vedea pct. 4.4) infecţiilor (bacteriene,
virale, fungice, parazitoze, infecţii oportuniste), activarea strongiloidozei.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Retenţie de sodiu cu formarea edemelor, excreţie crescută de potasiu (care poate determina aritmie), creştere
în greutate, toleranţă redusă la glucoză, diabet zaharat, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, creşterea
apetitului.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Atrofie musculară, slăbiciune musculară, miopatie, afecţiuni ale tendonului, tendinită, rupturi ale tendonului,
osteoporoză, necroză aseptică a osului, întârzierea creşterii la copii.
Tulburări ale sistemului nervos
Hipertensiune intracraniană, manifestarea sau exacerbarea epilepsiei (convulsii).
Tulburări psihice
Psihoză, manie, depresie, halucinaţii, labilitate afectivă, iritabilitate, creşterea impulsivităţii, euforie,
anxietate, tulburări de somn, sinucidere.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Secreţie anormală de hormoni sexuali (amenoree, hirsutism, impotenţă).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Acnee steroidă, dermatită periorală, striae rubrae, atrofia pielii, peteşii, echimoze.
Tulburări vasculare
Hipertensiune, creşterea riscului de ateroscleroză şi tromboză, vasculită (şi ca simptom al sindromului de
abstinenţă după tratament îndelungat), fragilitate capilară.
Deoarece Solu-Decortin H 250 mg poate determina, în foarte rare cazuri, reacţii alergice (inclusiv şoc
anafilactic), în special la pacienţii cu teren atopic (de exemplu, la cei cu astm bronşic), trebuie luate măsuri
pentru a asigura tratamentul de urgenţă (de exemplu, adrenalină, perfuzii, asigurarea ventilaţiei pulmonare).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute cazuri de intoxicaţie acută cu prednisolon. În cazul supradozajului pot apărea reacţii
adverse (vezi pct. 4.8) mai ales metabolice, endocrine şi ale echilibrului hidro-electrolitic.
Nu se cunoaşte un antidot pentru Solu-Decortin H 250 mg.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticoizi sistemici, glucocorticoizi, codul ATC H02AB06.
Glucocorticoidul nefluorurat prednisolon are la oameni un spectru terapeutic larg, dovedit ştiinţific. Efectele
prednisolonului sunt antialergice (inhibarea reacţiilor acute imune), antiflogistice (antiproliferative şi
antiedematoase), antitoxice nespecifice (protecţia pereţilor vasculari) şi stimulatoare asupra microcirculaţiei
(stabilizarea fluxului sanguin periferic).
Efectul glucocorticoid al prednisolonului este de circa 4 ori mai mare comparativ cu al hidrocortizonului
endogen. În comparaţie cu hidrocortizonul, efectul mineralocorticoid al prednisolonului este mai mic şi se
manifestă rareori clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Clivajul moleculei esterice apare imediat după injectarea i.v. a 21-hemisuccinat sodic de prednisolon, aşa că
se poate măsura concentraţia plasmatică a prednisolonului liber la numai 5 minute de la injectare. După
administrarea intramusculară, 21-hemisuccinat sodic de prednisolon se absoarbe rapid şi complet; în
prezenţa unui flux sanguin normal, absorbţia de la locul injectării este completă după doar 30-60 de minute.
Hidroliza esterului începe concomitent cu absorbţia.
Prednisolonul se leagă reversibil de globulina de transport specifică (transcortina), dar în cea mai mare parte
se leagă de albuminele plasmatice. La doze foarte mari, majoritatea circulă liber în plasmă (nelegat de
proteine). În hipoalbuminemii, proporţia de corticoid liber (activ) creşte. Prednisolonul traversează bariera
hemato-encefalică; concentraţia sa în lichidul cefalorahidian este de circa 1/10 din concentraţia plasmatică.
Timpul de înjumătăţire plasmatică la adulţi variază între 150 şi 220 de minute. Cea mai mare parte din 21-
hemisuccinat sodic de prednisolon se elimină ca moleculă liberă de alcool prin urină. În plus, în primele ore
de la injectarea i.v., apar în urină şi molecule de ester nehidrolizat. În timp se mai pot detecta şi alţi
metaboliţi. După conjugare hepatică cu acid glucuronic sau acid sulfuric, aceştia sunt eliminaţi mai ales prin
rinichi. Afecţiunile renale nu influenţează semnificativ excreţia de prednisolon. În afecţiunile hepatice severe
(hepatite, ciroze), dar şi în sarcină sau după administrarea de estrogeni, timpul de înjumătăţire a
glucocorticoizilor se prelungeşte. Ca toţi glucocorticoizii, prednisolonul poate traversa bariera placentară.
Excreţia în laptele matern
Prednisolonul trece în cantităţi reduse în laptele matern; procentul este de 0,07-0,23% din doza unică. Pentru
doze de până la 10 mg/zi, concentraţia de prednisolon nu poate fi evidenţiată. Deoarece raportul concentraţiei
lapte/plasmă creşte pentru doze mai mari de prednisolon (de ex., pentru 80 mg/zi, concentraţia din lapte este
25% din cea serică), în aceste cazuri se recomandă ablactarea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
În studiile privind toxicitatea prednisolonului şi a prednisonului efectuate la şobolani, DL
50 (urmată de deces
în primele 7 zile) a fost de 240 mg prednisolon/ kg corp (doză unică).
La bolnavii aflaţi în faza acută a unor afecţiuni, doze de până la 200 mg sunt nu numai bine tolerate, dar
chiar recomandate. În anumite cazuri (de ex., forme particulare de şoc, plămânul de şoc sau imunosupresie
posttransplant), se recomandă doze de până la 3000 mg prednisolon.
Toxicitate subcronică
După administrarea intraperitoneală zilnică la şobolani a 33 mg prednisolon/kg corp, timp de 7-14 zile, s-au
constatat modificări la nivelul insulelor Langerhans (decelabile prin microscopie optică şi electronică). La
iepure, afectarea experimentală a ficatului s-a obţinut prin doze zilnice de 2-3 mg/kg corp, timp de 2-4
săptămâni. Efecte histotoxice traduse prin necroză musculară s-au observat după administrarea timp de mai
multe săptămâni a 0,5 -5 mg/kg corp la cobai şi 4 mg/ kg corp la câini.
8
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii pe termen lung privind efectul carcinogen al prednisolonului la animale.
Potenţialul mutagen
Efectul mutagen al prednisolonului nu a fost suficient investigat. Există rapoarte preliminare ce indică
existenţa unui asemenea efect, dar rămâne de stabilit cât de relevante sunt aceste date.
Efecte toxice asupra reproducerii
Experimentele efectuate la şoarece, hamster şi iepure au arătat că prednisolonul produce palatoschizis. După
administrare parenterală la şobolani, s-a constatat apariţia unor anomalii uşoare ale craniului, mandibulei şi
limbii. De asemenea, s-au observat tulburări de creştere intrauterină.
La om, cele 200 de cazuri publicate până acum (140 cu prednison şi 60 cu prednisolon) nu au indicat vreo
creştere a riscului de apariţie a malformaţiilor. Numărul de cazuri este prea mic pentru a exclude cu
certitudine acest risc. Totuşi, experienţa clinică a administrării glucocorticoizilor în primul trimestru al
sarcinii a demonstrat până acum că nu există niciun efect teratogen la om. Administrarea de doze mari de
prednisolon pe o perioadă mare de timp (30 mg/zi, cel puţin 4 săptămâni) determină afectarea reversibilă a
spermatogenezei, ce persistă mai multe luni după încetarea tratamentului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solvent: apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente. Pentru compatibilitatea cu soluţiile perfuzabile
vezi pct. 4.2.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
Soluţia reconstituită: se utilizează imediat
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
După reconstituire: se utilizează imediat
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 flacoane din sticlă incoloră a 250 mg pulbere pentru soluţie injectabilă şi 3 fiole din sticlă incoloră
a 5 ml apă pentru preparate injectabile.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Merck KGaA
Frankfurter Strasse 250, 64293 Darmstadt,
Germania
9
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9068/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
