HOTEMIN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hotemin 20 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţ ie injectabilă conţine piroxicam 20 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie injectabilă , limpede, incoloră .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Piroxicam este indicat pentru ameliorarea simptomelor de osteoartrită, poliartrită reumatoidă sau
spondilită anchilozantă.
Dacă este indicat un AINS, piroxicam nu este o opţiune de primă intenţie terapeutică, datorită
profilului de siguranţă (vezi pct. 4.2, 4.3. şi 4.4).
Decizia de a prescrie piroxicam trebuie să fie luată în funcţie de evaluarea riscului global al fiecărui
pacient (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Prescrierea tratamentu lui cu piroxicam trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în evaluarea
diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii sau degenerative.
Se foloseş te exclusiv pentru administrare injectabilă intramusculară. Dozele reco mandate pentru forma
injectabilă sunt identice cu cele recom andate în cazul capsulelor sau supozitoarelor, în cadrul aceloraşi
indicaţ ii terapeutice. Dur ata tratamentului este stabilită individual de la caz la caz. Î n general durata
este de 1 -3 zile. Dacă este posibil ş i necesar, tratamentul trebuie continuat pe o perioada mai lungă cu
capsule sau supozitoare.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomel or (vezi pct. 4.4).
2
Beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului trebuie reevaluate în decurs de 14 zile. Dacă se consideră
necesară continuarea tratamentului, acesta va fi reevaluat frecvent.
Deoarece a fost demonstrată asocierea piroxicamului cu un risc crescut de complicaţii gastro -
intestinale, trebuie luată în considerare necesitatea terapiei asociate cu medicamente gastro -protectoare
(de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică), în special la pacienţii în vârstă.
Pacienţi vâ rstnici
Pen tru această categorie de pacienţ i, în special în cazul prezenţei insuficienţei renale sau hepatice,
afecţiunilor cardiace, este necesară o precauţie specială asemănătoare tuturor antiinflamatoarele
nesteroidiene.
Dozele nu trebuie ajustate în cazul insuf icienţei renale uşoare sau moderate.
Nu sunt date din punct de vedere farmacocinetic privind administrarea medicamentului la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (GFR < 10ml/min) sau la cei hemodializaţi.
Este necesară reducerea dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice , deoarece substanţa activă este
metabolizată pe cale hepatică.
Copii
Nu este recomandată administrarea Hotemin soluţie injectabilă la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct.
4.3).
Mod de administrare
Doza maximă zilnică recomandată este d e 20 mg.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substan ța activ ă sau la oricare dintre excipien ții enumera ți la pct. 6.1.
- antecedente de ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastro -intestinale;
- a ntecedente de tulburări gastro -intestinale care predispun la tulburări hemoragice, cum sunt
colita ulcerativă, boala Chron, cancerul gastro- intestinal sau diverticulita;
- pacienţi cu ulcer peptic activ, tulburări gastro- intestinale inflamatorii sau hemoragii gastro-
intestinale;
- utilizarea concomitentă c u alte AINS, inclusiv AINS COX -2 selective şi acid acetilsalicilic în doze
analgezice;
- utilizarea concomitentă cu medicamente anticoagulante;
- a ntecedente de reacţie alergică gravă de orice tip, în special reacţii cutanate, cum sunt eritemul
polimorf, s indromul Stevens -Johnson, necroliza epidermică toxică;
- hipersensibilitate la substanţa activă, reacţii cutanate anterioare (indiferent de severitate) la
piroxicam, alte AINS şi alte medicamente sau la oricare dintre excipienţi;
- pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau oricare alt AINS a indus simptome de astm bronşic, polipoză
nazală, angioedem sau urticarie;
- diateze hemoragice;
- insuficienţă hepatică sau renală severă;
- insuficienţă cardiacă severă;
- copii cu vârsta sub 12 ani;
- sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscuril e cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Beneficiul clinic şi tolerabilitatea trebuie reevaluate periodic, iar tratamentul trebuie imediat
întrerupt la prima apariţie a reacţiilor cutanate sau a evenimentelor gastro- intestinale relevante.
3
Efecte gastro-intestinale, risc de ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro -intestinale .
AINS, inclusiv piroxicam, pot determina evenimente gastro- intestinale grave, inclusiv hemoragii,
ulceraţii şi perforarea stomacului, intestinului subţire sau in testinului gros, care pot fi letale. Aceste
evenimente adverse grave pot să apară în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare, la
pacienţi trataţi cu AINS.
Expunerea la AINS cu durată de acţiune lungă sau scurtă poate avea un risc crescut de eveni mente
gastro -intestinale grave. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că piroxicamul poate fi
asociat cu un risc mare de toxicitate gastro -intestinală gravă, comparativ cu alte AINS.
Pacienţii cu factori semnificativi de risc pentru evenimente gastro-intestinale grave trebuie trataţi cu
piroxicam doar după evaluare atentă (vezi pct 4.3 şi mai jos).
Trebuie luată în considerare cu atenţie posibilitatea necesităţii terapiei asociate cu medicamente
gastro -protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică) (vezi pct. 4.2).
Complicaţii gastro -intestinale grave
Identificarea persoanelor cu risc
Riscul de a avea complicaţii gastro -intestinale grave creşte cu vârsta. Vârsta peste 70 de ani se
asociază cu un risc mare de apariţie a complicaţiilor. Trebuie evitată administrarea la pacienţi cu
vârsta peste 80 de ani.
Pacienţii care utilizează concomitent corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic în doze mici, au un
risc crescut de complicaţii gastro -intestinale grave (vezi mai jos şi pct. 4.5). Similar altor AINS,
trebuie luată în considerare utilizarea piroxicam în asociere cu medicamente protectoare gastrice (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice), la pacienţi cu risc.
Pacienţii şi medicii trebuie să fie atenţi la semnele şi simptomele de ulceraţii şi/sau hemoragii
gastrointestinale în timpul tratamentului cu piroxicam.
Pacienţilor trebuie să li se ceară să rapo rteze orice simptom abdominal nou sau neobişnuit în timpul
tratamentului cu piroxicam. Dacă este suspectată o complicaţie gastro -intestinală în timpul
tratamentului, administrarea de piroxicam trebuie înteruptă imediat şi trebuie luate în considerare o
eva luare clinică suplimentară şi tratamentul adecvat.
Reacţii cutanate
În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii adverse grave, câteva fatale,
inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct.
4.8). Date din studiile observaţionale sugerează faptul că utilizarea piroxicam poate fi asociată cu un
risc crescut de reacţii cutanate grave decât alte AINS non -oxicamice. Pacienţii prezintă cel mai
mare risc de apariţie al acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu piroxicam trebuie întrerupt la prima
apariţie a eritemului cutanat, leziunilor mucoase i sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Ef ecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamen tul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenim entelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru piroxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
piroxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
4
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Eventualele tulburări vizuale trebuie evaluate de către un oftalmolog.
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Similar altor AINS, trebuie evitată utilizarea piroxicamului în asociere cu acidul acetilsalicilic sau
utilizarea concomitentă cu alte AINS, inc lusiv alte formulări de piroxicam, deoarece nu există date
adecvate care să demonstrează că asemenea asocieri determină o îmbunătăţire mai mare decât cea
obţinută doar cu piroxicam; în plus, posibilitatea de apariţie a reacţiilor adverse este crescută (vez i
pct. 4.4). Studiile la om au demonstrat că utilizarea concomitentă a piroxicamului si acidului
acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de piroxicam la aproximativ 80% din valoarea normală.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii g astro-intestinale (vezi pct. 4.4)
Medicamente anticoagulante: AINS, inclusiv piroxicam, pot intensifica efectul medicamentelor
anticoagulante, cum ar fi warfarina. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a
piroxicamului cu anticoagulante, cum este warfarina (vezi pct. 4.3).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Trebuie avut grijă în cazul co- administrării cu:
- orice medicament cu afinitate mare de legare de proteinele plasmatice (piroxicamul poate inhiba prin
competiţie legarea de proteinele plasmatice);
- medicamentele conţinând litiu (creşte concentraţia plasmatică a litiului);
- medicamentele conţinând potasiu sau diureticele care econ omisesc potasiul (risc de hiperkaliemie);
- diuretice şi antihipertensive (piroxicamul determină retenţie de sodiu şi potasiu astfel încât
eficacitatea acestora este redusă);
- metotrexat (piroxicamul inhibă excreţia metotrexatului, astfel creşte toxicitat ea acestuia);
- cimetidină (absorbţia piroxicamului este crescută, deşi timpul de înjumătăţire sau eliminarea nu este
afectată).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la animale, utilizarea piroxicamului în
perioada de sarcină nu este recomandată. Piroxicamul inhibă sinteza şi eliberarea de prostaglandine
prin inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei. Acest efect, ca şi în cazul celorlalte AINS, a fost asociat
cu o creştere a frecvenţei de producere a distociei şi a întârzierii naşterii la femelele gestante, atunci
când administrarea medicamentului a fost continuată şi în ultima perioadă perioada finală a sarcinii.
Despre AINS se ştie că produc închiderea ductului arterial la nou- născuţi.
Alăptarea
Prezenţa piroxicamului în laptele matern a fost evidenţiată în timpul administrării iniţiale şi în
administrarea pe termen îndelungat (52 zile). Valorile concentraţiilor de piroxicam în laptele matern
sunt de aproximativ 1 -3% din cele plas matice. Nu a fost observată acumularea piroxicamului în laptele
matern aşa cum se întâmplă în plasmă, în timpul tratamentului. Utilizarea piroxicamului la femeile
care alăptează nu este recomandată deoarece nu a fost stabilit până în prezent profilul de si guranţă
clinică.
4.7 Efecte asupra capacit atii de a conduce vehicule s i de a folosi utilaje
Nu sunt date clinice care să indice o afectare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
determinată de piroxicam .
4.8 Reacţii adverse
5
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : disconfort
Tulburări gastro -intestinale : stomatite, anorexie, epigastralgii, greaţă, constipaţ ie, disconfort
abdominal, f latulenţă, diaree şi tulburări de digestie .
De asemenea, pot să apară ulceraţ ii, hemoragii şi perforaţii gastro -intestinale, care necesită
î ntreruperea imediat ă a tratamentului. Rar , pot să apară pancreatite.
Tulburari hepatobiliare : tulburări uşoare ale funcţiei hepatice ( modificări ale valorilor standard ale
parametrilor funcţiei hepatic e, creşterea valorilor serice ale transaminazelor). Insuficienţa hepatică
severă, i cterul sau hepati te urmate de deces au fost rar î ntâlnite . Trata mentul trebuie imediat întrerupt
dacă apar asemenea reacţ ii.
T ul burari cardi ace: palpitaţii, dispnee , insuficiență cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exempl u: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare : hipertensiune arterială
Tulburari ale s istemului nervos: ameţeli, somnolenţă , cefalee , confuzie, parestezii .
Tulburari psihice: insomnie, depresie, instabilitate psihică, nervozitate, halucinaţii, coşmaruri.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : erupţ ii cutanate , prurit, fotosensibilizare, rar onicoliză ,
alopecie. Similar altor ant iinflamatoare nesteroidiene pot să apară î n cazuri izolate necroliză
epide rmică toxică (sindrom Lyell), sindrom Stevens -Johnson ş i erupţii veziculo -buloase.
Tulburări ale sistemului imunitar : anafilaxie, bronhospasm, erupţii cutanate tranzitorii, angioedem ,
vasculite, boala serului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare : nefrite interstiţ iale, sindrom nefrotic, insuficienţă renală,
necroză papilară renală .
Tulburări oculare : tulburări ale vederii (vedere înceţoşată ),
Tulburări hematologice şi limfatice: scăd erea hemoglobinei şi hematocritului ( chiar şi în absenţa
hemoragiil or digestive), scăderea agregării plachetare, anemie, trombocitop enie, purpura Henoch-
Schönlein, leucopenie, eozinofilie. Rar poate sa apara anemie aplastic ă sau hemolitică sau epistaxis.
Tulburari metabolice şi de nutriţie : hipoglicemie, hiperglicemie, modificări ale greutăţii corporale.
Tulburări acustice şi vestibulare : au fost raportate cazuri nedocumentate de tinitus şi pierdere a
auzului.
Investigații diagnostice: cazuri nedocumentate de ANA pozitiv, creșteri reversibile ale valorilor BUN
și creat ininei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: disconfort, retenţie de lichide, edeme (la
nivelul extremităţilor inferioare, în primul rând la pacienţii cardiaci).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor advers e suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
6
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul unei administră ri corecte, nu s -au semnalat simptome de supradozaj.
În cazul în care voit sau accidental se bea conţinutul a mai multor fio le, atunci este posibil să apară
simptome de supradozaj.
Simptomele sunt comune tuturor antiinflamatoarelor nes teroidiene: letargie, somnolenţă, greaţă,
vărsături , dureri epigastrice, simptome care pot fi tratate simptomatic. Pot să apară de asemenea
hemoragii gastr ice. Foarte rar, pot să apară: hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută,
de primare respiratorie, comă. Î n cazul supradozei pot să apară ş i reacţii anafilactice.
Tratament: nu se cunoaşte un antidot specific. Î n cazul supradozei se va aplica un tratament
simptomatic. În cazul în care conţinutul fiolei este înghiţit se recomandă evacuarea conţinutului gastric
şi/sau adminis trarea de cărbune activ at şi/ sau laxative osmotice care să reducă absorbţia
piroxicamului. Î n cazul supradozei , la ap licarea tratamentului trebuie să se ţină seama de timpul lung
de înjumătăţire al piroxicamului. Se recomandă diureza forţată ; hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt
recomandate ţinând cont de legarea puternică de proteinele plasmatice a piroxicamului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistemul musculo -scheletic, antiinflamatoare şi antir eumatice
nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC01
Piroxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu un efect analgezic şi antipiretic pentru
tratamentul simptomatic al osteoartritelor, poliartritei reumatoide sau spondilitei anchilozante.
Pe lângă inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei, reduce atât sinteza cât şi eliberarea prostaglandinelor.
Reduce edemele, eritemul, febra şi durerea asociată procesului inflamator. Piroxicamul are un timp de
înjumătăţire lung, de aceea administrarea este în priză unică zilnică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbția și distribuția
Piroxicamul are o bună absorbţie atât în cazul administrării orale cât şi rectale. Pe cale orală
administrarea concomitentă cu alimentele poate reduce rata absorbţiei dar nu şi cantitatea absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 3 -5 ore de la administrare.
Administrarea repetată a unei doze de 20 mg piroxicam determină creşterea concentraţiei plasmatice
abia după 7- 12 zile, efect ce se poate obţine în 1- 2 zile prin administrarea de doze zilnice de 40 mg.
Metabolizarea și eliminarea
Piroxicamul este metabolizat în proporţie mare, mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată
nemetabolizată prin urină sau fecale. În prima fază piroxicamul este hidroxilat la nucleul piridinic
după care urmează o conjugare cu acidul glucuronic şi excreţia urinară.
Timpul de înjumătăţire este de 50 ore, de aceea concentraţia plasmatică este constantă în urma unei
administrări unice în 24 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate, mutagenitate, fertilitate
7
Studii de toxicitate acută, subacută şi cronică au fost făcute la şobolan, şoarece, câine şi maimuţă. Cele
mai frecvente au fost puse în evidenţă necroze ale papilelor renale şi afecţiuni la nivelul
gastrointestinal, efecte comune tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Testele preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au pus în evidenţă afectarea
fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă
Glicincarbonat de sodiu
E detat d isodi c
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, î n ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul am balajului
Cutie cu un blister din C -PET/PE a 5 fiole tip B, din sticlă incoloră (tip I), a 1 ml soluţie injectabilă.
Fiola este marcată cu două inele de cod de culoare verde şi cu un punct de rupere de culoare albă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fiolele sunt pentru unic ă utilizare, trebuie utilizate imediat după deschidere și orice cantitate de
substanță neutilizată trebuie aruncată .
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E gis P harmaceuticals PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6208/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februar ie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Hotemin 20 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţ ie injectabilă conţine piroxicam 20 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie injectabilă , limpede, incoloră .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Piroxicam este indicat pentru ameliorarea simptomelor de osteoartrită, poliartrită reumatoidă sau
spondilită anchilozantă.
Dacă este indicat un AINS, piroxicam nu este o opţiune de primă intenţie terapeutică, datorită
profilului de siguranţă (vezi pct. 4.2, 4.3. şi 4.4).
Decizia de a prescrie piroxicam trebuie să fie luată în funcţie de evaluarea riscului global al fiecărui
pacient (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Prescrierea tratamentu lui cu piroxicam trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în evaluarea
diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii sau degenerative.
Se foloseş te exclusiv pentru administrare injectabilă intramusculară. Dozele reco mandate pentru forma
injectabilă sunt identice cu cele recom andate în cazul capsulelor sau supozitoarelor, în cadrul aceloraşi
indicaţ ii terapeutice. Dur ata tratamentului este stabilită individual de la caz la caz. Î n general durata
este de 1 -3 zile. Dacă este posibil ş i necesar, tratamentul trebuie continuat pe o perioada mai lungă cu
capsule sau supozitoare.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomel or (vezi pct. 4.4).
2
Beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului trebuie reevaluate în decurs de 14 zile. Dacă se consideră
necesară continuarea tratamentului, acesta va fi reevaluat frecvent.
Deoarece a fost demonstrată asocierea piroxicamului cu un risc crescut de complicaţii gastro -
intestinale, trebuie luată în considerare necesitatea terapiei asociate cu medicamente gastro -protectoare
(de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică), în special la pacienţii în vârstă.
Pacienţi vâ rstnici
Pen tru această categorie de pacienţ i, în special în cazul prezenţei insuficienţei renale sau hepatice,
afecţiunilor cardiace, este necesară o precauţie specială asemănătoare tuturor antiinflamatoarele
nesteroidiene.
Dozele nu trebuie ajustate în cazul insuf icienţei renale uşoare sau moderate.
Nu sunt date din punct de vedere farmacocinetic privind administrarea medicamentului la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (GFR < 10ml/min) sau la cei hemodializaţi.
Este necesară reducerea dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice , deoarece substanţa activă este
metabolizată pe cale hepatică.
Copii
Nu este recomandată administrarea Hotemin soluţie injectabilă la copii cu vârsta sub 12 ani (vezi pct.
4.3).
Mod de administrare
Doza maximă zilnică recomandată este d e 20 mg.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substan ța activ ă sau la oricare dintre excipien ții enumera ți la pct. 6.1.
- antecedente de ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastro -intestinale;
- a ntecedente de tulburări gastro -intestinale care predispun la tulburări hemoragice, cum sunt
colita ulcerativă, boala Chron, cancerul gastro- intestinal sau diverticulita;
- pacienţi cu ulcer peptic activ, tulburări gastro- intestinale inflamatorii sau hemoragii gastro-
intestinale;
- utilizarea concomitentă c u alte AINS, inclusiv AINS COX -2 selective şi acid acetilsalicilic în doze
analgezice;
- utilizarea concomitentă cu medicamente anticoagulante;
- a ntecedente de reacţie alergică gravă de orice tip, în special reacţii cutanate, cum sunt eritemul
polimorf, s indromul Stevens -Johnson, necroliza epidermică toxică;
- hipersensibilitate la substanţa activă, reacţii cutanate anterioare (indiferent de severitate) la
piroxicam, alte AINS şi alte medicamente sau la oricare dintre excipienţi;
- pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau oricare alt AINS a indus simptome de astm bronşic, polipoză
nazală, angioedem sau urticarie;
- diateze hemoragice;
- insuficienţă hepatică sau renală severă;
- insuficienţă cardiacă severă;
- copii cu vârsta sub 12 ani;
- sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscuril e cardiovasculare şi gastro-
intestinale, prezentate mai jos).
Beneficiul clinic şi tolerabilitatea trebuie reevaluate periodic, iar tratamentul trebuie imediat
întrerupt la prima apariţie a reacţiilor cutanate sau a evenimentelor gastro- intestinale relevante.
3
Efecte gastro-intestinale, risc de ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro -intestinale .
AINS, inclusiv piroxicam, pot determina evenimente gastro- intestinale grave, inclusiv hemoragii,
ulceraţii şi perforarea stomacului, intestinului subţire sau in testinului gros, care pot fi letale. Aceste
evenimente adverse grave pot să apară în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare, la
pacienţi trataţi cu AINS.
Expunerea la AINS cu durată de acţiune lungă sau scurtă poate avea un risc crescut de eveni mente
gastro -intestinale grave. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că piroxicamul poate fi
asociat cu un risc mare de toxicitate gastro -intestinală gravă, comparativ cu alte AINS.
Pacienţii cu factori semnificativi de risc pentru evenimente gastro-intestinale grave trebuie trataţi cu
piroxicam doar după evaluare atentă (vezi pct 4.3 şi mai jos).
Trebuie luată în considerare cu atenţie posibilitatea necesităţii terapiei asociate cu medicamente
gastro -protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică) (vezi pct. 4.2).
Complicaţii gastro -intestinale grave
Identificarea persoanelor cu risc
Riscul de a avea complicaţii gastro -intestinale grave creşte cu vârsta. Vârsta peste 70 de ani se
asociază cu un risc mare de apariţie a complicaţiilor. Trebuie evitată administrarea la pacienţi cu
vârsta peste 80 de ani.
Pacienţii care utilizează concomitent corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic în doze mici, au un
risc crescut de complicaţii gastro -intestinale grave (vezi mai jos şi pct. 4.5). Similar altor AINS,
trebuie luată în considerare utilizarea piroxicam în asociere cu medicamente protectoare gastrice (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice), la pacienţi cu risc.
Pacienţii şi medicii trebuie să fie atenţi la semnele şi simptomele de ulceraţii şi/sau hemoragii
gastrointestinale în timpul tratamentului cu piroxicam.
Pacienţilor trebuie să li se ceară să rapo rteze orice simptom abdominal nou sau neobişnuit în timpul
tratamentului cu piroxicam. Dacă este suspectată o complicaţie gastro -intestinală în timpul
tratamentului, administrarea de piroxicam trebuie înteruptă imediat şi trebuie luate în considerare o
eva luare clinică suplimentară şi tratamentul adecvat.
Reacţii cutanate
În asociere cu utilizarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii adverse grave, câteva fatale,
inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct.
4.8). Date din studiile observaţionale sugerează faptul că utilizarea piroxicam poate fi asociată cu un
risc crescut de reacţii cutanate grave decât alte AINS non -oxicamice. Pacienţii prezintă cel mai
mare risc de apariţie al acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei apărând în
majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu piroxicam trebuie întrerupt la prima
apariţie a eritemului cutanat, leziunilor mucoase i sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Ef ecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamen tul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenim entelor
trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente
sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru piroxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
piroxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
4
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Eventualele tulburări vizuale trebuie evaluate de către un oftalmolog.
4.5 Interacţiuni cu alt e medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.
Similar altor AINS, trebuie evitată utilizarea piroxicamului în asociere cu acidul acetilsalicilic sau
utilizarea concomitentă cu alte AINS, inc lusiv alte formulări de piroxicam, deoarece nu există date
adecvate care să demonstrează că asemenea asocieri determină o îmbunătăţire mai mare decât cea
obţinută doar cu piroxicam; în plus, posibilitatea de apariţie a reacţiilor adverse este crescută (vez i
pct. 4.4). Studiile la om au demonstrat că utilizarea concomitentă a piroxicamului si acidului
acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de piroxicam la aproximativ 80% din valoarea normală.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii g astro-intestinale (vezi pct. 4.4)
Medicamente anticoagulante: AINS, inclusiv piroxicam, pot intensifica efectul medicamentelor
anticoagulante, cum ar fi warfarina. Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă a
piroxicamului cu anticoagulante, cum este warfarina (vezi pct. 4.3).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragii gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Trebuie avut grijă în cazul co- administrării cu:
- orice medicament cu afinitate mare de legare de proteinele plasmatice (piroxicamul poate inhiba prin
competiţie legarea de proteinele plasmatice);
- medicamentele conţinând litiu (creşte concentraţia plasmatică a litiului);
- medicamentele conţinând potasiu sau diureticele care econ omisesc potasiul (risc de hiperkaliemie);
- diuretice şi antihipertensive (piroxicamul determină retenţie de sodiu şi potasiu astfel încât
eficacitatea acestora este redusă);
- metotrexat (piroxicamul inhibă excreţia metotrexatului, astfel creşte toxicitat ea acestuia);
- cimetidină (absorbţia piroxicamului este crescută, deşi timpul de înjumătăţire sau eliminarea nu este
afectată).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la animale, utilizarea piroxicamului în
perioada de sarcină nu este recomandată. Piroxicamul inhibă sinteza şi eliberarea de prostaglandine
prin inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei. Acest efect, ca şi în cazul celorlalte AINS, a fost asociat
cu o creştere a frecvenţei de producere a distociei şi a întârzierii naşterii la femelele gestante, atunci
când administrarea medicamentului a fost continuată şi în ultima perioadă perioada finală a sarcinii.
Despre AINS se ştie că produc închiderea ductului arterial la nou- născuţi.
Alăptarea
Prezenţa piroxicamului în laptele matern a fost evidenţiată în timpul administrării iniţiale şi în
administrarea pe termen îndelungat (52 zile). Valorile concentraţiilor de piroxicam în laptele matern
sunt de aproximativ 1 -3% din cele plas matice. Nu a fost observată acumularea piroxicamului în laptele
matern aşa cum se întâmplă în plasmă, în timpul tratamentului. Utilizarea piroxicamului la femeile
care alăptează nu este recomandată deoarece nu a fost stabilit până în prezent profilul de si guranţă
clinică.
4.7 Efecte asupra capacit atii de a conduce vehicule s i de a folosi utilaje
Nu sunt date clinice care să indice o afectare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
determinată de piroxicam .
4.8 Reacţii adverse
5
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : disconfort
Tulburări gastro -intestinale : stomatite, anorexie, epigastralgii, greaţă, constipaţ ie, disconfort
abdominal, f latulenţă, diaree şi tulburări de digestie .
De asemenea, pot să apară ulceraţ ii, hemoragii şi perforaţii gastro -intestinale, care necesită
î ntreruperea imediat ă a tratamentului. Rar , pot să apară pancreatite.
Tulburari hepatobiliare : tulburări uşoare ale funcţiei hepatice ( modificări ale valorilor standard ale
parametrilor funcţiei hepatic e, creşterea valorilor serice ale transaminazelor). Insuficienţa hepatică
severă, i cterul sau hepati te urmate de deces au fost rar î ntâlnite . Trata mentul trebuie imediat întrerupt
dacă apar asemenea reacţ ii.
T ul burari cardi ace: palpitaţii, dispnee , insuficiență cardiacă.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exempl u: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare : hipertensiune arterială
Tulburari ale s istemului nervos: ameţeli, somnolenţă , cefalee , confuzie, parestezii .
Tulburari psihice: insomnie, depresie, instabilitate psihică, nervozitate, halucinaţii, coşmaruri.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : erupţ ii cutanate , prurit, fotosensibilizare, rar onicoliză ,
alopecie. Similar altor ant iinflamatoare nesteroidiene pot să apară î n cazuri izolate necroliză
epide rmică toxică (sindrom Lyell), sindrom Stevens -Johnson ş i erupţii veziculo -buloase.
Tulburări ale sistemului imunitar : anafilaxie, bronhospasm, erupţii cutanate tranzitorii, angioedem ,
vasculite, boala serului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare : nefrite interstiţ iale, sindrom nefrotic, insuficienţă renală,
necroză papilară renală .
Tulburări oculare : tulburări ale vederii (vedere înceţoşată ),
Tulburări hematologice şi limfatice: scăd erea hemoglobinei şi hematocritului ( chiar şi în absenţa
hemoragiil or digestive), scăderea agregării plachetare, anemie, trombocitop enie, purpura Henoch-
Schönlein, leucopenie, eozinofilie. Rar poate sa apara anemie aplastic ă sau hemolitică sau epistaxis.
Tulburari metabolice şi de nutriţie : hipoglicemie, hiperglicemie, modificări ale greutăţii corporale.
Tulburări acustice şi vestibulare : au fost raportate cazuri nedocumentate de tinitus şi pierdere a
auzului.
Investigații diagnostice: cazuri nedocumentate de ANA pozitiv, creșteri reversibile ale valorilor BUN
și creat ininei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: disconfort, retenţie de lichide, edeme (la
nivelul extremităţilor inferioare, în primul rând la pacienţii cardiaci).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor advers e suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
6
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul unei administră ri corecte, nu s -au semnalat simptome de supradozaj.
În cazul în care voit sau accidental se bea conţinutul a mai multor fio le, atunci este posibil să apară
simptome de supradozaj.
Simptomele sunt comune tuturor antiinflamatoarelor nes teroidiene: letargie, somnolenţă, greaţă,
vărsături , dureri epigastrice, simptome care pot fi tratate simptomatic. Pot să apară de asemenea
hemoragii gastr ice. Foarte rar, pot să apară: hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută,
de primare respiratorie, comă. Î n cazul supradozei pot să apară ş i reacţii anafilactice.
Tratament: nu se cunoaşte un antidot specific. Î n cazul supradozei se va aplica un tratament
simptomatic. În cazul în care conţinutul fiolei este înghiţit se recomandă evacuarea conţinutului gastric
şi/sau adminis trarea de cărbune activ at şi/ sau laxative osmotice care să reducă absorbţia
piroxicamului. Î n cazul supradozei , la ap licarea tratamentului trebuie să se ţină seama de timpul lung
de înjumătăţire al piroxicamului. Se recomandă diureza forţată ; hemodializa sau hemoperfuzia nu sunt
recomandate ţinând cont de legarea puternică de proteinele plasmatice a piroxicamului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistemul musculo -scheletic, antiinflamatoare şi antir eumatice
nesteroidiene, oxicami, codul ATC: M01AC01
Piroxicamul este un medicament antiinflamator nesteroidian cu un efect analgezic şi antipiretic pentru
tratamentul simptomatic al osteoartritelor, poliartritei reumatoide sau spondilitei anchilozante.
Pe lângă inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei, reduce atât sinteza cât şi eliberarea prostaglandinelor.
Reduce edemele, eritemul, febra şi durerea asociată procesului inflamator. Piroxicamul are un timp de
înjumătăţire lung, de aceea administrarea este în priză unică zilnică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbția și distribuția
Piroxicamul are o bună absorbţie atât în cazul administrării orale cât şi rectale. Pe cale orală
administrarea concomitentă cu alimentele poate reduce rata absorbţiei dar nu şi cantitatea absorbită.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 3 -5 ore de la administrare.
Administrarea repetată a unei doze de 20 mg piroxicam determină creşterea concentraţiei plasmatice
abia după 7- 12 zile, efect ce se poate obţine în 1- 2 zile prin administrarea de doze zilnice de 40 mg.
Metabolizarea și eliminarea
Piroxicamul este metabolizat în proporţie mare, mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată
nemetabolizată prin urină sau fecale. În prima fază piroxicamul este hidroxilat la nucleul piridinic
după care urmează o conjugare cu acidul glucuronic şi excreţia urinară.
Timpul de înjumătăţire este de 50 ore, de aceea concentraţia plasmatică este constantă în urma unei
administrări unice în 24 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate, mutagenitate, fertilitate
7
Studii de toxicitate acută, subacută şi cronică au fost făcute la şobolan, şoarece, câine şi maimuţă. Cele
mai frecvente au fost puse în evidenţă necroze ale papilelor renale şi afecţiuni la nivelul
gastrointestinal, efecte comune tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Testele preclinice de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au pus în evidenţă afectarea
fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Povidonă
Glicincarbonat de sodiu
E detat d isodi c
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, î n ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul am balajului
Cutie cu un blister din C -PET/PE a 5 fiole tip B, din sticlă incoloră (tip I), a 1 ml soluţie injectabilă.
Fiola este marcată cu două inele de cod de culoare verde şi cu un punct de rupere de culoare albă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fiolele sunt pentru unic ă utilizare, trebuie utilizate imediat după deschidere și orice cantitate de
substanță neutilizată trebuie aruncată .
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E gis P harmaceuticals PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6208/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Februarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februar ie 2014
