EFFERALGAN 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat efervescent conţine paracetamol 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol 300 mg şi sodiu 412,4 mg pe comprimat efervescent
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat efervescent
Comprimate efervescente, rotunde, plate, de culoare albă, cu o linie mediană de rupere pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente este indicat în:
- tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cu diferite localizări:
cefalee, algii dentare, artralgii, mialgii, dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei la adulţi şi copii.
Acest medicament este indicat adulţilor şi copiilor cu greutatea corporală peste 13 kg (cu vârsta mai
mare de 2 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele se stabilesc în funcţie de greutatea corporală. Intervalele de vârstă aproximative, în raport cu
greutatea, sunt prezentate numai în scop orientativ. Pentru a evita riscul supradozării, aveţi grijă ca
niciun alt medicament administrat concomitent (incluzând medicamentele care se eliberează cu sau
fără prescripţie medicală) să nu conţină paracetamol (vezi pct. 4.4).
A nu se mesteca sau înghiţi comprimatele.
Doze
Doza recomandată de Efferalgan 500 mg este de 10 mg până la 15 mg/kg corp/doza la fiecare 4 până
la 6 ore, până la doza total
ă maximă zilnică de 75 mg/kg corp/zi. Doza maximă zilnică nu trebuie să
depăşească 4 g.
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg (cu vârsta mai mare de 15 ani): doza este de
500 mg până la 1000 mg la fiecare 4-6 ore până la o doză maximă de 4 g pe zi.
Copii şi adolescenţi
2
La copii, trebuie respectate dozele stabilite în raport cu greutatea copilului şi, în consecinţă, trebuie
selectată o formă de prezentare adecvată. Aproximarea dozelor după vârstă şi în relaţie cu greutatea
are doar un caracter orientativ.
Copii cu greutate corporală între 13 şi 20 kg (cu vârsta între 2 şi 7 ani): doza este de ½ comprimat
efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 6 ore, fără a se depăşi 4
jumătăţi de comprimat efervescent pe zi.
Copii cu greutate corporală între 21 şi 25 kg (cu vârsta între 6 şi 10 ani): doza este de ½ comprimat
efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 4 ore, fără a se depăşi 6
jumătăţi de comprimat efervescent pe zi.
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală între 26 şi 40 kg (cu vârsta între 8 şi 13 ani): doza este de 1
comprimat efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 6 ore, fără a se
depăşi 4 comprimate efervescente pe zi.
Adolescenţi cu greutate corporală între 41 şi 50 kg (cu vârsta între 12 şi 15 ani): doza este de 1
comprimat efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 4 ore, fără a se
depăşi 6 comprimate efervescente pe zi.
Doze maxime recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg (cu vârsta mai mare de 15 ani), doza zilnică
maximă nu trebuie să depăşească 4 g (8 comprimate efervescente). Intervalul minim dintre
administrări este de 4 ore.
Copii cu greutate corporală sub 37 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşească 75 mg/kg
şi zi.
Copii cu greutatea cuprinsă între 38 kg şi 50 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşescă
3 g pe zi.
Modul şi frecvenţa administrării
Administrare orală.
Comprimatul efervescent se dizolvă complet într-un pahar cu apă.
Administrarea regulată evită fluctuaţiile intensităţii durerii sau febrei.
La copii, trebuie să existe un interval regulat între administrări, atât ziua cât şi noaptea, preferabil de 6
ore şi nu mai puţin de 4 ore.
Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:
- durerea tratată, îndeosebi cea articulară, persistă mai mult de 5 zile;
- febra persistă mai mult de 3 zile şi simptomatologia se agravează;
- faringita severă persistă mai mult de 2 zile şi este însoţită sau urmată de febră, cefalee, erupţie
cutanată tranzitorie, greaţă sau vărsături.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu afectare renală severă intervalul minim între administrări trebuie modificat conform
tabelului:
Clearance-ul
creatininei Interval între
doze
cl ≥50 ml/min 4 ore
3
cl 10-50 ml/min 6 ore
cl <10 ml/min 8 ore
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu afectare hepatică cronică sau activă compensată, în special la acei pacienţi cu
insuficienţă hepatocelulară, alcoolism cronic, malnutriţie cronică (rezerve scăzute de glutation
hepatic), şi deshidratare, doza nu trebuie să depăşească 3 g/zi.
Vârstnici
În mod obişnuit nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau clorhidrat de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară severă sau boală hepatică activă decompensată.
Copii cu greutate corporală sub 13 kg sau cu vârsta sub 2 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în componenţa altor
medicamente administrate concomitent.
Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari
la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.
Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate atrage de la sine riscul de
afectare hepatică foarte severă. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt de obicei vizibile după
primele 1-2 zile de supradozarea a paracetamolului. Simptome foarte grave ale afectării hepatice sunt
observate de obicei după 3-4 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai curand posibil
(vezi pct. 4.9).
Paracetamolul trebuie folosit cu precauţie în caz de :
- insuficienţă hepatocelulară
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min)
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) poate duce la anemie hemolitică
- alcoolism cronic, consum excesiv de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice zilnic)
- anorexie, bulimie sau caşexie; malnutriţie cronică (rezerve hepatice scăzute de glutation)
- deshidratare, hipovolemie
- fenilcetonurie
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu Efferalgan 500 mg la
bărbaţii care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Copii
Trebuie utilizate formele farmaceutice şi dozele recomandate fiecărei categorii de vârstă.
Acest medicament conţine aproximativ 17,9 mmol sau mEq (sau 412,4 mg) sodiu pe comprimat
efervescent. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Acest medicament conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4
Intoleranţă la fructoză.
Paracetamolul poate provoca reacţii cutanate grave, cum ar fi pustuloză exantematoasă acută
generalizată (AGEP), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (TEN), care pot
fi fatale. Pacienţii trebuie informaţi despre semnele reacţiilor cutanate grave iar utilizarea
medicamentului trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin paracetamol.
Efectul altor medicamente asupra Efferalgan 500 mg comprimate efervescente.
În cazul utilizării concomitente cu medicamente care induc enzimele hepatice, de exemplu anumite
hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă, fenobarbital, izoniazidă, fenitoină,
carbamazepină) şi cu rifampicină, doze de paracetamol care altfel sunt sigure, pot determina tulburări
hepatice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru abuzul de alcool etilic.
Administrarea concomitentă a fenitoinei poate determina o reducere a eficacităţii paracetamolului şi o
creştere a riscului de hepatotoxicitate. Pacienţii cărora li se administrează fenitoină trebuie să evite
utilizarea unor doze mari şi/sau cronice de paracetamol. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a detecta
apariţia hepatotoxicităţii.
În cazul utilizării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de
exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi
întârziat.
Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.
Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic)
în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică şi de alte reacţii adverse renale. Asocierea
paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt, deoarece salicilamida poate prelungi
timpul de înjumătăţire (t ½ ) al paracetamolului; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a
paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.
În cazul utilizării concomitente a paracetamolului şi zidovudinei a fost raportată o accentuare a
tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie utilizat
concomitent cu zidovudina numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Probenecidul determină o scădere de aproape două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în
cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
Efectul Efferalgan 500 mg comprimate efervescente asupra altor medicamente
Anticoagulante orale: Paracetamol poate mări efectul anticoagulantelor. În cazul administrării cronice
concomitente de warfarină sau de derivaţi de cumarină cu paracetamol în doze mari (peste 2 g pe zi), a
fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare, este de
preferat să se monitorizeze timpul de protrombină mai frecvent în cazul unui astfel de tratament
concomitent.
Utilizarea concomitentă a paracetamolului cu derivaţi de cumarină, inclusiv warfarină poate duce la
variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz monitorizarea creşterii valorilor INR trebuie realizată în
perioada administrării concomitente, precum şi timp de o săptămână după ce tratamentul cu
paracetamol a fost întrerupt.
5
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării
acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.
Interacţiuni cu testele de laborator
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o
creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterile timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii
care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Experienţa clinică referitoare la utilizarea paracetamolului pe durata sarcinii şi al
ăptarii este limitată.
Sarcina
Datele epidemiologice privind folosirea paracetamolului administrat oral în doze terapeutice nu au
indicat efecte nedorite la gravide sau la făt/nou-născut.
Studiile asupra reproducerii cu paracetamol administrat oral nu au evidenţiat malformaţii sau efecte
toxice la făt.
Cu toate acestea, paracetamolul poate fi folosit pe durata sarcinii după o evaluarea atent
ă a raportului
beneficiu/risc. La pacientele gravide, doza recomandată şi durata administrării trebuie strict respectate.
Alăptarea
După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Erupţii cutanate
tranzitorii au fost raportate la sugarii alăptaţi. Cu toate acestea, paracetamolul trebuie administrat cu
precauţie la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Experienţa postmarketing
Deoarece reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate voluntar într-o populaţie al cărui număr
de indivizi este incert, nu este întotdeauna posibilă estimarea corecta a frecvenţei lor de apariţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme, organe si frecvenţă, şi convenţia
MedDRA privind frecvenţa folosind următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1.000),
foarte rare (<1/10.000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Acest tabel a fost redactat în conformitate cu recomandărilor Grupului de Lucru CIOMS III şi V şi pe
baza Ghidurilor Comisiei Europene cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, dar frecvenţa
lor este necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
6
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Investigaţii diagnostice Valori INR scăzute
Valori INR crescute
Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie
Neutropenie
Leucopenie
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
Durere abdominală
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Urticarie
Eritem
Erupţie cutanată tranzitorie
Pustuloză exantematoasă acută generalizată
Necroliză epidermică toxică
Sindromul Stevens-Johnson
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială (ca simptom la anafilaxiei)
Tulburări ale sistemului imunitar
Şoc anafilactic
Edem Quincke
Reacţie de hipersensibilitate
Tulburări hepatobiliare Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Există un risc de supradozaj, în special la pacienţii cu afectare hepatică, în cazuri de etilism cronic, la
pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii care primesc inductori enzimatici. În special în aceste
cazuri supradozul poate fi fatal.
Simptomele intoxicaţiei apar în primele 24 de ore şi se manifestă prin stare de greaţă, vărsături,
anorexie, paloare, indispoziţie generală şi diaforeză.
Supradozarea prin ingestia acută de paracetamol 7,5 g sau mai mult la adulţi, sau de 140 mg/kg corp la
copii, provoacă fenomene de citoliză hepatică ce pot evolua către necroză completă şi ireversibilă, cu
insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care poate evolua către comă şi deces.
Simultan, se observă nivele crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactatdehidrogenazei şi
bilirubinei împreună cu scăderea nivelelor de protrombină, care pot să apară în 12-48 de ore de la
ingestie.
Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt observabile, de obicei după 1 până la 2 zile şi ating
maximul după 3 până la 4 zile.
Abordare terapeutică:
Spitalizare imediată.
Înainte de începerea tratamentului, se recoltează o probă de sânge pentru dozarea concentratiei
plasmatice a paracetamolului, cât mai curând posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la
ingestia de paracetamol.
Eliminarea rapidă a medicamentrului ingerat, prin lavaj gastric.
Tratamentul pentru supradozaj include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe
cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil în 8 ore după ingestie. NAC poate asigura un
anumit grad de protecţie, chiar dacă este administrată după 16 ore.
Tratament simptomatic.
7
Testele hepatice trebuie realizate la începutul tratamentului şi repetate la fiecare 24 ore. În cele
mai multe cazuri, transaminazele hepatice revin la valori normale în 1 până la 2 săptămâni cu
restabilirea completă a funcţiei hepatice. Totuşi în cazurile foarte grave, transplantul hepatic
poate fi necesar.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:
N02BE01.
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente este un derivat de para-aminofenol cu efect analgezic,
antipiretic şi activitate antiinflamatorie slabă.
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune nu este complet elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o
inhibare mult mai marcată a sintezei centrale de prostaglandine faţă de cea periferică. Alt efect constă
în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului,
în sensul corelării cu efectul antipiretic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia plasmatică maximă este
realizată în 10-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în majoritatea ţesuturile. Volumul de distribuţie al paracetamolului la
adulţi este de aproximativ 1-2 l/kg, iar la copii de la 0,7 la 1,0 l/kg. Paracetamolul se leagă în
proporţie redusă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat, prin două căi principale de metabolizare:
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea, ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la
administrarea de doze mai mari aflate încă în intervalul de doze terapeutice. Saturarea
glucurononidării apare numai când sunt administrare doze mai mari, hepatotoxice. O fracţie mică (mai
puţin de 4%) este metabolizată de citocromul P450 la un metabolit intermediar (N-acetil
benzochinonimina) care, la dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercapturic. Totuşi, în supradozajul sever, cantitatea acestui
metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Metaboliţii paracetamolului sunt excretaţi în principal în urină. La adulţi, aproximativ 90% din doza
administrată este eliminată în 24 ore, în principal, sub formă de glucuronoconjugaţi (60%) şi
sulfoconjugaţi (aproximativ 30%). Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
În caz de afectare renală severă eliminarea paracetamolului este uşor întârziată. În ceea ce priveşte
glucuronoconjugaţii şi sulfoconjugaţii, rata de eliminare este mai lentă la persoanele cu afecţiuni
renale grave decât la persoanele sănătoase. Atunci când se administrează paracetamol la ace
şti
pacienţi, intervalul minim dintre administrări este de 6
- 8 ore (vezi pct 4. Doze şi mod de
administrare, Insuficien
ţă renală).
8
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul a fost studiat la pacienţii care suferă de afecţiuni hepatice. Într-un studiu, şase pacienţi
cu afecţiuni hepatice cronice stabile au primit 4 g/zi paracetamol timp de 5 zile. Concentraţiile
plasmatice de paracetamol determinate la mijlocul intervalului dintre cea de-a treia şi cea de-a patra
doză de 1 g din fiecare zi au variat între 4,5
g/ml şi 26,7 g/ml, valori cu mult sub nivelele cu
potenţial toxic. Nu s-au observat acumulări semnificative de paracetamol şi nu au avut loc modificări
ale stării clinice sau ale analizelor de laborator ale pacienţilor. Timpul mediu de înjumătăţire a fost de
3,4 ore. Ca urmare a acestui studiu pilot s-a realizat un studiu dublu randomizat, pe 20 de pacienţi cu
afecţiuni hepatice cronice stabile. Aceştia au primit fie 4 g/zi de paracetamol sau placebo timp de 13
zile, trecând apoi la cealaltă variantă de tratament. La unul dintre pacienţi s-a observat o creştere a
rezultatelor testelor funcţiei hepatice (TFH), însă după ce şi-a revenit în urma acelui episod, nu a
prezentat alte anormalităţi la următoarele două teste. Autorii au concluzionat că această creştere la
nivelul TFH nu a avut legătură cu medicamentul şi că nu există contraindicaţii în ceea ce priveşte
administrarea de paracetamol în doze terapeutice la pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice stabile.
Unele studii clinice au arătat o afectare moderat
ă a metabolismului paracetamolului la pacienţii cu
afecţiuni hepatice cronice, incluzând ciroză alcoolică, evidentiată prin concentratii plasmatice crescute
de paracetamol
şi prelungirea timpului de înjumătăţire. În aceste rapoarte, timpul de înjumătăţire
crescut al paracetamolului a fost asociat cu scăderea capacită
ţii de sinteză a ficatului. În consecinţă,
paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi este contraindicat atunci
când există o afecţiune activă decompensată, în special hepatita alcoolică, datorită inducţiei CYP 2E1,
care conduce la cresterea formării de metaboliţi hepatotoxici ai paracetamolului.
Vârstnici:
Farmacocinetica şi metabolismul paracetamolului sunt uşor modificate sau posibil deloc la pacienţii în
vârstă. De obicei, nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Nou-născuţi, sugari şi copii
Parametrii farmacocinetici ai paracetamolului observaţi la sugari şi copii sunt similari celor observati
la adulţi, cu excepţia timpul de înjumătăţire plasmatic, care este uşor redus (aproximativ 2 ore)
comparativ cu adulţii. La nou-născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatic este mai lung decât la sugari
(aproximativ 3,5 ore).
Nou-născuţii, sugarii şi copiii până la 10 ani excretă semnificativ mai puţin glucuronid şi mai mulţi
sulfoconjugaţi decât adulţii. Excreţia totală de paracetamol şi metaboliţii săi este aceiaşi la toate
grupele de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
fertilităţii
Efectele paracetamolului în dieta şobolanilor şi a şoarecilor au fost evaluate la 0, 600, 3000 şi 6000
ppm timp de 2 ani. Nu a fost evidenţiată o activitate carcinogenică a paracetamolului atât la şobolanii
masculi cât şi la şoarecii masculi şi femele. A fost observată o evidenţiere ambiguă a activităţii de
carcinogenitate la şobolanii femelă bazată pe o creştere a incidenţei leucemiei celulare mononucleare.
O verificare comparativă de literatură asupra genotoxicităţii şi carcinogenităţii a demonstrat că efectele
genotoxice ale paracetamolului apar numai la doze mai mari decât cele recomandate, determinând
efecte toxice severe cum ar fi toxicitate pronunţată a ficatului şi a măduvei osoase. Valoarea prag
pentru genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol. Studiile la animale nu au
evidenţiat un potenţial carcinogenic la doze non-hepatotoxicehepatice. Efectele tumorigene ale
paracetamolului au fost observate în studii mai vechi numai la administrarea unor doze foarte mari,
citotoxice.
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid citric anhidru
Carbonat de sodiu anhidru
Hidrogenocarbonat de sodiu
Sorbitol
Zaharină sodică
Docusat sodic
Povidonă
Benzoat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din PE/Al a câte 4 comprimate efervescente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bristol-Myers Squibb Kft.
1024 Budapesta, Lövőház u. 39, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1756/2009/01
9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Iunie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat efervescent conţine paracetamol 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol 300 mg şi sodiu 412,4 mg pe comprimat efervescent
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat efervescent
Comprimate efervescente, rotunde, plate, de culoare albă, cu o linie mediană de rupere pe una din feţe.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente este indicat în:
- tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cu diferite localizări:
cefalee, algii dentare, artralgii, mialgii, dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei la adulţi şi copii.
Acest medicament este indicat adulţilor şi copiilor cu greutatea corporală peste 13 kg (cu vârsta mai
mare de 2 ani).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele se stabilesc în funcţie de greutatea corporală. Intervalele de vârstă aproximative, în raport cu
greutatea, sunt prezentate numai în scop orientativ. Pentru a evita riscul supradozării, aveţi grijă ca
niciun alt medicament administrat concomitent (incluzând medicamentele care se eliberează cu sau
fără prescripţie medicală) să nu conţină paracetamol (vezi pct. 4.4).
A nu se mesteca sau înghiţi comprimatele.
Doze
Doza recomandată de Efferalgan 500 mg este de 10 mg până la 15 mg/kg corp/doza la fiecare 4 până
la 6 ore, până la doza total
ă maximă zilnică de 75 mg/kg corp/zi. Doza maximă zilnică nu trebuie să
depăşească 4 g.
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg (cu vârsta mai mare de 15 ani): doza este de
500 mg până la 1000 mg la fiecare 4-6 ore până la o doză maximă de 4 g pe zi.
Copii şi adolescenţi
2
La copii, trebuie respectate dozele stabilite în raport cu greutatea copilului şi, în consecinţă, trebuie
selectată o formă de prezentare adecvată. Aproximarea dozelor după vârstă şi în relaţie cu greutatea
are doar un caracter orientativ.
Copii cu greutate corporală între 13 şi 20 kg (cu vârsta între 2 şi 7 ani): doza este de ½ comprimat
efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 6 ore, fără a se depăşi 4
jumătăţi de comprimat efervescent pe zi.
Copii cu greutate corporală între 21 şi 25 kg (cu vârsta între 6 şi 10 ani): doza este de ½ comprimat
efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 4 ore, fără a se depăşi 6
jumătăţi de comprimat efervescent pe zi.
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală între 26 şi 40 kg (cu vârsta între 8 şi 13 ani): doza este de 1
comprimat efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 6 ore, fără a se
depăşi 4 comprimate efervescente pe zi.
Adolescenţi cu greutate corporală între 41 şi 50 kg (cu vârsta între 12 şi 15 ani): doza este de 1
comprimat efervescent o dată; dacă este necesar, doza se repetă după un interval de 4 ore, fără a se
depăşi 6 comprimate efervescente pe zi.
Doze maxime recomandate
Adulţi şi adolescenţi cu greutate corporală peste 50 kg (cu vârsta mai mare de 15 ani), doza zilnică
maximă nu trebuie să depăşească 4 g (8 comprimate efervescente). Intervalul minim dintre
administrări este de 4 ore.
Copii cu greutate corporală sub 37 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşească 75 mg/kg
şi zi.
Copii cu greutatea cuprinsă între 38 kg şi 50 kg: doza totală de paracetamol nu trebuie să depăşescă
3 g pe zi.
Modul şi frecvenţa administrării
Administrare orală.
Comprimatul efervescent se dizolvă complet într-un pahar cu apă.
Administrarea regulată evită fluctuaţiile intensităţii durerii sau febrei.
La copii, trebuie să existe un interval regulat între administrări, atât ziua cât şi noaptea, preferabil de 6
ore şi nu mai puţin de 4 ore.
Este necesară reevaluarea tratamentului dacă:
- durerea tratată, îndeosebi cea articulară, persistă mai mult de 5 zile;
- febra persistă mai mult de 3 zile şi simptomatologia se agravează;
- faringita severă persistă mai mult de 2 zile şi este însoţită sau urmată de febră, cefalee, erupţie
cutanată tranzitorie, greaţă sau vărsături.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu afectare renală severă intervalul minim între administrări trebuie modificat conform
tabelului:
Clearance-ul
creatininei Interval între
doze
cl ≥50 ml/min 4 ore
3
cl 10-50 ml/min 6 ore
cl <10 ml/min 8 ore
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu afectare hepatică cronică sau activă compensată, în special la acei pacienţi cu
insuficienţă hepatocelulară, alcoolism cronic, malnutriţie cronică (rezerve scăzute de glutation
hepatic), şi deshidratare, doza nu trebuie să depăşească 3 g/zi.
Vârstnici
În mod obişnuit nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau clorhidrat de propacetamol (precursor al paracetamolului) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatocelulară severă sau boală hepatică activă decompensată.
Copii cu greutate corporală sub 13 kg sau cu vârsta sub 2 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a evita riscul de supradozaj, se va verifica prezenţa paracetamolului în componenţa altor
medicamente administrate concomitent.
Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari
la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente.
Administrarea de paracetamol în doze mai mari decât cele recomandate atrage de la sine riscul de
afectare hepatică foarte severă. Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt de obicei vizibile după
primele 1-2 zile de supradozarea a paracetamolului. Simptome foarte grave ale afectării hepatice sunt
observate de obicei după 3-4 zile. Tratamentul cu antidot trebuie administrat cât mai curand posibil
(vezi pct. 4.9).
Paracetamolul trebuie folosit cu precauţie în caz de :
- insuficienţă hepatocelulară
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min)
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD) poate duce la anemie hemolitică
- alcoolism cronic, consum excesiv de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice zilnic)
- anorexie, bulimie sau caşexie; malnutriţie cronică (rezerve hepatice scăzute de glutation)
- deshidratare, hipovolemie
- fenilcetonurie
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu Efferalgan 500 mg la
bărbaţii care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Copii
Trebuie utilizate formele farmaceutice şi dozele recomandate fiecărei categorii de vârstă.
Acest medicament conţine aproximativ 17,9 mmol sau mEq (sau 412,4 mg) sodiu pe comprimat
efervescent. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
Acest medicament conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4
Intoleranţă la fructoză.
Paracetamolul poate provoca reacţii cutanate grave, cum ar fi pustuloză exantematoasă acută
generalizată (AGEP), sindromul Stevens-Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (TEN), care pot
fi fatale. Pacienţii trebuie informaţi despre semnele reacţiilor cutanate grave iar utilizarea
medicamentului trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată sau orice alt semn de
hipersensibilitate.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin paracetamol.
Efectul altor medicamente asupra Efferalgan 500 mg comprimate efervescente.
În cazul utilizării concomitente cu medicamente care induc enzimele hepatice, de exemplu anumite
hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă, fenobarbital, izoniazidă, fenitoină,
carbamazepină) şi cu rifampicină, doze de paracetamol care altfel sunt sigure, pot determina tulburări
hepatice. Acelaşi lucru este valabil şi pentru abuzul de alcool etilic.
Administrarea concomitentă a fenitoinei poate determina o reducere a eficacităţii paracetamolului şi o
creştere a riscului de hepatotoxicitate. Pacienţii cărora li se administrează fenitoină trebuie să evite
utilizarea unor doze mari şi/sau cronice de paracetamol. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a detecta
apariţia hepatotoxicităţii.
În cazul utilizării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de
exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi
întârziat.
Colestiramina reduce absorbţia paracetamolului, dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
Absorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidonă.
Administrarea concomitentă pe termen lung de paracetamol şi AINS (în principal acid acetilsalicilic)
în doze mari creşte riscul de nefropatie analgezică şi de alte reacţii adverse renale. Asocierea
paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt, deoarece salicilamida poate prelungi
timpul de înjumătăţire (t ½ ) al paracetamolului; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a
paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Contraceptivele orale pot creşte clearance-ul paracetamolului.
În cazul utilizării concomitente a paracetamolului şi zidovudinei a fost raportată o accentuare a
tendinţei de apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii. Prin urmare, acest medicament trebuie utilizat
concomitent cu zidovudina numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu.
Probenecidul determină o scădere de aproape două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
conjugării acestuia cu acidul glucuronic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în
cazul tratamentului concomitent cu probenecid.
Efectul Efferalgan 500 mg comprimate efervescente asupra altor medicamente
Anticoagulante orale: Paracetamol poate mări efectul anticoagulantelor. În cazul administrării cronice
concomitente de warfarină sau de derivaţi de cumarină cu paracetamol în doze mari (peste 2 g pe zi), a
fost raportată o creştere a efectului anticoagulant, cu manifestări hemoragice. Prin urmare, este de
preferat să se monitorizeze timpul de protrombină mai frecvent în cazul unui astfel de tratament
concomitent.
Utilizarea concomitentă a paracetamolului cu derivaţi de cumarină, inclusiv warfarină poate duce la
variaţii uşoare ale valorilor INR. În acest caz monitorizarea creşterii valorilor INR trebuie realizată în
perioada administrării concomitente, precum şi timp de o săptămână după ce tratamentul cu
paracetamol a fost întrerupt.
5
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării
acestuia, asociată cu creşterea toxicităţii.
Interacţiuni cu testele de laborator
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o
creştere falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterile timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii
care urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Experienţa clinică referitoare la utilizarea paracetamolului pe durata sarcinii şi al
ăptarii este limitată.
Sarcina
Datele epidemiologice privind folosirea paracetamolului administrat oral în doze terapeutice nu au
indicat efecte nedorite la gravide sau la făt/nou-născut.
Studiile asupra reproducerii cu paracetamol administrat oral nu au evidenţiat malformaţii sau efecte
toxice la făt.
Cu toate acestea, paracetamolul poate fi folosit pe durata sarcinii după o evaluarea atent
ă a raportului
beneficiu/risc. La pacientele gravide, doza recomandată şi durata administrării trebuie strict respectate.
Alăptarea
După administrarea orală, paracetamolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Erupţii cutanate
tranzitorii au fost raportate la sugarii alăptaţi. Cu toate acestea, paracetamolul trebuie administrat cu
precauţie la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Experienţa postmarketing
Deoarece reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate voluntar într-o populaţie al cărui număr
de indivizi este incert, nu este întotdeauna posibilă estimarea corecta a frecvenţei lor de apariţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de aparate, sisteme, organe si frecvenţă, şi convenţia
MedDRA privind frecvenţa folosind următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100), rare (≥1/10.000 şi <1/1.000),
foarte rare (<1/10.000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Acest tabel a fost redactat în conformitate cu recomandărilor Grupului de Lucru CIOMS III şi V şi pe
baza Ghidurilor Comisiei Europene cu privire la Rezumatul Caracteristicilor Produsului.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, dar frecvenţa
lor este necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
6
Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Investigaţii diagnostice Valori INR scăzute
Valori INR crescute
Tulburări hematologice şi limfatice
Trombocitopenie
Neutropenie
Leucopenie
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
Durere abdominală
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat Urticarie
Eritem
Erupţie cutanată tranzitorie
Pustuloză exantematoasă acută generalizată
Necroliză epidermică toxică
Sindromul Stevens-Johnson
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială (ca simptom la anafilaxiei)
Tulburări ale sistemului imunitar
Şoc anafilactic
Edem Quincke
Reacţie de hipersensibilitate
Tulburări hepatobiliare Valori serice crescute ale enzimelor hepatice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Există un risc de supradozaj, în special la pacienţii cu afectare hepatică, în cazuri de etilism cronic, la
pacienţii cu malnutriţie cronică şi la pacienţii care primesc inductori enzimatici. În special în aceste
cazuri supradozul poate fi fatal.
Simptomele intoxicaţiei apar în primele 24 de ore şi se manifestă prin stare de greaţă, vărsături,
anorexie, paloare, indispoziţie generală şi diaforeză.
Supradozarea prin ingestia acută de paracetamol 7,5 g sau mai mult la adulţi, sau de 140 mg/kg corp la
copii, provoacă fenomene de citoliză hepatică ce pot evolua către necroză completă şi ireversibilă, cu
insuficienţă hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care poate evolua către comă şi deces.
Simultan, se observă nivele crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), lactatdehidrogenazei şi
bilirubinei împreună cu scăderea nivelelor de protrombină, care pot să apară în 12-48 de ore de la
ingestie.
Simptomele clinice ale afectării hepatice sunt observabile, de obicei după 1 până la 2 zile şi ating
maximul după 3 până la 4 zile.
Abordare terapeutică:
Spitalizare imediată.
Înainte de începerea tratamentului, se recoltează o probă de sânge pentru dozarea concentratiei
plasmatice a paracetamolului, cât mai curând posibil, dar nu mai devreme de 4 ore de la
ingestia de paracetamol.
Eliminarea rapidă a medicamentrului ingerat, prin lavaj gastric.
Tratamentul pentru supradozaj include administrarea antidotului, N-acetilcisteină (NAC) pe
cale intravenoasă sau orală, dacă este posibil în 8 ore după ingestie. NAC poate asigura un
anumit grad de protecţie, chiar dacă este administrată după 16 ore.
Tratament simptomatic.
7
Testele hepatice trebuie realizate la începutul tratamentului şi repetate la fiecare 24 ore. În cele
mai multe cazuri, transaminazele hepatice revin la valori normale în 1 până la 2 săptămâni cu
restabilirea completă a funcţiei hepatice. Totuşi în cazurile foarte grave, transplantul hepatic
poate fi necesar.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC:
N02BE01.
Efferalgan 500 mg comprimate efervescente este un derivat de para-aminofenol cu efect analgezic,
antipiretic şi activitate antiinflamatorie slabă.
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune nu este complet elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o
inhibare mult mai marcată a sintezei centrale de prostaglandine faţă de cea periferică. Alt efect constă
în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului,
în sensul corelării cu efectul antipiretic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia plasmatică maximă este
realizată în 10-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în majoritatea ţesuturile. Volumul de distribuţie al paracetamolului la
adulţi este de aproximativ 1-2 l/kg, iar la copii de la 0,7 la 1,0 l/kg. Paracetamolul se leagă în
proporţie redusă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat, prin două căi principale de metabolizare:
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea, ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la
administrarea de doze mai mari aflate încă în intervalul de doze terapeutice. Saturarea
glucurononidării apare numai când sunt administrare doze mai mari, hepatotoxice. O fracţie mică (mai
puţin de 4%) este metabolizată de citocromul P450 la un metabolit intermediar (N-acetil
benzochinonimina) care, la dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercapturic. Totuşi, în supradozajul sever, cantitatea acestui
metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Metaboliţii paracetamolului sunt excretaţi în principal în urină. La adulţi, aproximativ 90% din doza
administrată este eliminată în 24 ore, în principal, sub formă de glucuronoconjugaţi (60%) şi
sulfoconjugaţi (aproximativ 30%). Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
În caz de afectare renală severă eliminarea paracetamolului este uşor întârziată. În ceea ce priveşte
glucuronoconjugaţii şi sulfoconjugaţii, rata de eliminare este mai lentă la persoanele cu afecţiuni
renale grave decât la persoanele sănătoase. Atunci când se administrează paracetamol la ace
şti
pacienţi, intervalul minim dintre administrări este de 6
- 8 ore (vezi pct 4. Doze şi mod de
administrare, Insuficien
ţă renală).
8
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul a fost studiat la pacienţii care suferă de afecţiuni hepatice. Într-un studiu, şase pacienţi
cu afecţiuni hepatice cronice stabile au primit 4 g/zi paracetamol timp de 5 zile. Concentraţiile
plasmatice de paracetamol determinate la mijlocul intervalului dintre cea de-a treia şi cea de-a patra
doză de 1 g din fiecare zi au variat între 4,5
g/ml şi 26,7 g/ml, valori cu mult sub nivelele cu
potenţial toxic. Nu s-au observat acumulări semnificative de paracetamol şi nu au avut loc modificări
ale stării clinice sau ale analizelor de laborator ale pacienţilor. Timpul mediu de înjumătăţire a fost de
3,4 ore. Ca urmare a acestui studiu pilot s-a realizat un studiu dublu randomizat, pe 20 de pacienţi cu
afecţiuni hepatice cronice stabile. Aceştia au primit fie 4 g/zi de paracetamol sau placebo timp de 13
zile, trecând apoi la cealaltă variantă de tratament. La unul dintre pacienţi s-a observat o creştere a
rezultatelor testelor funcţiei hepatice (TFH), însă după ce şi-a revenit în urma acelui episod, nu a
prezentat alte anormalităţi la următoarele două teste. Autorii au concluzionat că această creştere la
nivelul TFH nu a avut legătură cu medicamentul şi că nu există contraindicaţii în ceea ce priveşte
administrarea de paracetamol în doze terapeutice la pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice stabile.
Unele studii clinice au arătat o afectare moderat
ă a metabolismului paracetamolului la pacienţii cu
afecţiuni hepatice cronice, incluzând ciroză alcoolică, evidentiată prin concentratii plasmatice crescute
de paracetamol
şi prelungirea timpului de înjumătăţire. În aceste rapoarte, timpul de înjumătăţire
crescut al paracetamolului a fost asociat cu scăderea capacită
ţii de sinteză a ficatului. În consecinţă,
paracetamolul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi este contraindicat atunci
când există o afecţiune activă decompensată, în special hepatita alcoolică, datorită inducţiei CYP 2E1,
care conduce la cresterea formării de metaboliţi hepatotoxici ai paracetamolului.
Vârstnici:
Farmacocinetica şi metabolismul paracetamolului sunt uşor modificate sau posibil deloc la pacienţii în
vârstă. De obicei, nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Nou-născuţi, sugari şi copii
Parametrii farmacocinetici ai paracetamolului observaţi la sugari şi copii sunt similari celor observati
la adulţi, cu excepţia timpul de înjumătăţire plasmatic, care este uşor redus (aproximativ 2 ore)
comparativ cu adulţii. La nou-născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatic este mai lung decât la sugari
(aproximativ 3,5 ore).
Nou-născuţii, sugarii şi copiii până la 10 ani excretă semnificativ mai puţin glucuronid şi mai mulţi
sulfoconjugaţi decât adulţii. Excreţia totală de paracetamol şi metaboliţii săi este aceiaşi la toate
grupele de vârstă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării
fertilităţii
Efectele paracetamolului în dieta şobolanilor şi a şoarecilor au fost evaluate la 0, 600, 3000 şi 6000
ppm timp de 2 ani. Nu a fost evidenţiată o activitate carcinogenică a paracetamolului atât la şobolanii
masculi cât şi la şoarecii masculi şi femele. A fost observată o evidenţiere ambiguă a activităţii de
carcinogenitate la şobolanii femelă bazată pe o creştere a incidenţei leucemiei celulare mononucleare.
O verificare comparativă de literatură asupra genotoxicităţii şi carcinogenităţii a demonstrat că efectele
genotoxice ale paracetamolului apar numai la doze mai mari decât cele recomandate, determinând
efecte toxice severe cum ar fi toxicitate pronunţată a ficatului şi a măduvei osoase. Valoarea prag
pentru genotoxicitate nu este atinsă la doze terapeutice de paracetamol. Studiile la animale nu au
evidenţiat un potenţial carcinogenic la doze non-hepatotoxicehepatice. Efectele tumorigene ale
paracetamolului au fost observate în studii mai vechi numai la administrarea unor doze foarte mari,
citotoxice.
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid citric anhidru
Carbonat de sodiu anhidru
Hidrogenocarbonat de sodiu
Sorbitol
Zaharină sodică
Docusat sodic
Povidonă
Benzoat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 4 blistere din PE/Al a câte 4 comprimate efervescente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bristol-Myers Squibb Kft.
1024 Budapesta, Lövőház u. 39, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1756/2009/01
9. DATA REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Iunie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2016
