OXACILINA ARENA 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
OXACILINA ARENA 250 mg, capsule
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
O capsulă conţine oxacilină 250 mg sub formă de oxacilină sare de sodiu monohidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Capsule de mărimea 1, cu corp de culoare crem şi capac de culoare maro, care conţin pulbere
granulată albă sau aproape albă, cu miros slab caracteristic şi gust uşor amărui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Infecţii provocate de stafilococi şi streptococi sensibili la oxacilină:
- infecţii ale aparatului respirator;
- infecţii otorinolaringologice: abcese dentare, otite externe;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: dermatite, furunculoze, antrax, flegmoane, limfadenite,
mastite, plăgi şi arsuri infectate.;
- infecţii ale oaselor şi ale articulaţiilor: osteomielite, artrite purulente;
- infecţii ale tractului urogenital: sunt rareori datorate stafilococilor penicilinazo-secretori-
pielonefrite, pielocistite, endometrite;
- alte infecţii: enterocolite cu stafilococ;
- endocardite sau septicemii stafilococice în continuarea tratamentului parenteral.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Durata tratamentului depinde de tipul şi gravitatea infecţiei, de răspunsul clinic al bolnavului la
medicaţie.
În infecţiile stafilococice severe, tratamentul va dura minimum 14 zile.
Acesta trebuie continuat cel puţin 48 de ore de la dispariţia febrei şi a simptomelor bolii.
În cazul endocarditei şi al osteomielitei, durata terapiei cu oxacilină poate fi şi mai lungă.
Doze
Adulţi Copii cu greutatea < 40 Kg şi cu vârsta mai mare de 6 ani
Infecţii uşoare Infecţii severe Infecţii uşoare Infecţii severe
500 mg la 6h
Doza maximă
recomandată:
6 g/zi
1g la 6 h în
continuarea
tratamentului
parenteral
50 mg/Kg/zi,
fracţionat în prize
egale la fiecare 6 h
100 mg/Kg/zi la 4-6 h în
continuarea tratamentului
parenteralK
2
Forma farmaceutică de capsule nu se recomandă copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani
La pacienţii cu insuficienţă renală severă nu este necesară reducerea dozelor.
Se administrează preferabil cu o jumătate de oră înainte de masă, cu puţină apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la oxacilină, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii produsului
medicamentos.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Penicilinele antistafilococice nu se administrează la persoanele cu hipersensibilitate la peniciline.
Se impune prudenţă la bolnavii cu antecedente de astm sau diateză alergică. Apariţia oricărei
manifestări alergice impune întreruperea tratamentului. Cu toate că reacţiile alergice grave la oxacilină
sunt foarte rare, înaintea începerii tratamentului este necesară efectuarea unei anamneze atente.
Trebuie luat în considerare riscul alergiei încrucişate cu cefalosporinele.
Se evită administrarea orală la bolnavii cu infecţii severe sau cu tulburări gastrointestinale.
Poate să apară o suprainfecţie cu microorganisme rezistente, în care caz se întrerupe administrarea
oxacilinei.
În cazurile grave în care se suspectează o infecţie cu stafilococi secretori de penicilinază, tratamentul
cu oxacilină se începe înainte de a obţine rezultatul examenului microbiologic.
Se vor supraveghea funcţiile: renală, hepatică şi hematopoietică în cursul unei terapii îndelungate cu
oxacilină. Se vor urmări numărul de hematii, leucocite, nivelul ureei şi al creatininei serice; dozele vor
fi adaptate în funcţie de evoluţia acestor valori. Se vor urmări periodic şi valorile concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor, pentru a depista o posibilă apariţie a unor anomalii ale funcţiei
hepatice.
Excipienţii p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Există relaţii de antagonism ale oxacilinei cu rifampicina şi chinina.
Oxacilina poate micşora eficacitatea contraceptivelor orale (prin influenţarea florei intestinale).
Probenicidul şi mezocilina inhibă eliminarea renală a oxacilinei.
Acidul acetilsalicilic şi sulfonamidele deplasează oxacilina de pe proteinele plasmatice.
Se va evita administrarea concomitentă cu antibiotice bacteriostatice (exemplu tetraciclină,
cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide), acestea putând să antagonizeze efectul bactericid al
penicilinelor.
Administrarea oxacilinei concomitent cu metrotrexatul scade clearance-ul metrotrexatului, rezultând
creşterea toxicităţii acestuia.
Utilizarea concomitentă cu oxacilina a paracetamolului, amiodaronei, daunorubicinei, estrogenilor,
sărurilor de aur, metildopa, contraceptivelor orale combinate şi a acidului valproic creşte riscul de
toxicitate hepatică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu există studii controlate care să demonstreze inocuitatea izoxazolilpenicilinelor şi în consecinţă
acestea se vor administra la gravide doar în caz de strictă necesitate, după evaluarea raportului
beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Deoarece oxacilina se excretă în laptele matern, există posibilitatea apariţiei unei sensibilizări la
peniciline a sugarului şi trebuie luată în considerare eventualitatea întreruperii alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxacilina Arena 250 mg nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile alergice la peniciline apar la 0,7-10% din bolnavi. Sensibilizarea rezultă de obicei printr-un
tratament anterior, dar anumiţi pacienţi prezintă fenomene alergice la primul contact cu o penicilină.
Au fost observate două tipuri de reacţii alergice: imediate şi întârziate.
Reacţiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la administrare şi se manifestă în funcţie de
severitate prin urticarie şi prurit până la edem angioneurotic, laringospasm, bronhospasm, hipotensiune
arterială, colaps vascular şi exitus. Asemenea reacţii anafilactice sunt foarte rare.
Un alt tip de reacţie imediată poate să apară în intervalul 20 de minute-48 de ore de la administrare şi
se manifestă prin urticarie, prurit, febră, mai rar pot să apară edem, spasm laringian şi hipotensiune
arterială.
Reacţiile întârziate la peniciline apar după 48 de ore de la ingestie, uneori chiar după 2-4 săptămâni de
la debutul tratamentului.
Simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului cum ar fi urticarie, mialgii, febră,
artralgii, dureri abdominale, erupţii cutanate.
Pot să apară şi simptomele unei tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree, stomatită.
La nivelul sistemului nervos central pot surveni reacţii neurotoxice similare celor observate în
decursul unui tratament cu penicilină G, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală.
S-a semnalat apariţia nefritei interstiţiale la utilizarea izoxazolilpenicilinelor. Aceasta se poate
manifesta prin erupţie cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie, hematurie, insuficienţă renală.
Aceste reacţii sunt reversibile, dispărând după întreruperea tratamentului.
Se va ţine cont de posibilitatea unei colite pseudomembranoase la apariţia diareei în urma
tratamentului cu oxacilină. Izoxazolilpenicilinele pot să modifice flora normală a colonului, favorizând
astfel proliferarea germenilor din genul Clostridium. Studiile efectuate au arătat că o toxină produsă de
Clostridium difficile constituie cauza esenţială a colitei legate de utilizarea antibioticelor.
Cazurile uşoare de colită răspund la simpla oprire a tratamentului. În cazurile severe se recurge la
administrare de vancomicină pe cale orală. Administrarea antiperistalticelor este contraindicată în
aceste cazuri.
Pot să apară agranulocitoză, neutropenie, anemie, leucopenie, trombocitopenie şi depresie medulară în
general reversibile la întreruperea tratamentului.
Au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate, manifestate prin febră, greţuri şi vărsături, asociate unei
creÅŸteri SGOT.
4.9 Supradozaj
Oxacilina ca şi alte peniciline este practic lipsită de toxicitate în condiţii clinice.
Dozele foarte mari pot provoca convulsii şi hemoragii. Fenomenele toxice sunt favorizate de insuficienţa
renală.
Se recomandă tratament de urgenţă simptomatic, de susţinere a funcţiilor vitale şi lavaj gastric.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline rezistente la beta-lactamaze, codul
ATC: J01C F04
Oxacilina este o penicilină semisintetică aparţinând grupei izoxalolilpenicilinelor.
Penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile provocate de majoritatea stafilococilor,
fapt pentru care se mai numesc ÅŸi peniciline antistafilococice.
Datorită catenei voluminoase prezente în moleculă, oxacilina este rezistentă la acţiunea hidrolitică a
penicilinazei, beta-lactamaza secretată de stafilococii rezistenţi la penicilina G (protecţia stereochimică
împiedică enzima să atingă nucleul beta-lactamic şi să îl desfacă).
Acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică cu cea a aminoglicozidelor.
În rest, spectrul antibacterian al oxacilinei este asemănător celui al penicilinei G, dar sensibilitatea
germenilor este mai mică; CMI faţă de stafilococii penicilinazo-negativi şi faţă de streptococi
(exceptând pneumococii) sunt mai mari. Enterococul şi germenii Gram negativi sunt puţin sensibili.
4
Agent patogen CMI (µg/ml)
Staphylococcus pyogenes (penicilinazo-negativ) 0,35
Staphylococcus pyogenes (penicilinazo-secretor) 0,40
Streptococcus pyogenes grup A 0,05–0,N
Streptococcus pneumoniae 0,R
Streptococcus faecalis 12,5
Rezistenţa la izoxazolilpeniciline: există o rezistenţă intrinsecă legată de o structură diferită a peretelui
celular, în cazul germenilor rezistenţi (modificarea sau absenţa unei proteine ţintă). Este cazul unor
tulpini de stafilococi ÅŸi tulpini de Streptococcus epidermidis.
Stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi la toate penicilinele şi cefalosporinele, la
streptomicină şi tetraciclină, dar sunt sensibili la rifampicină, vancomicină şi eritromicină.
Rezistenţa unor germeni Gram negativi (Neisseria, Enterobacteriaceae, Pseudomonas) se datorează
faptului că oxacilina nu poate traversa peretele exterior al celulei, ca şi unei afinităţi reduse pentru
proteinele membranare specifice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Este relativ stabilă faţă de acidul clorhidric din stomac, dar absorbţia intestinală este limitată, astfel că
biodisponibilitatea sistemică, după administrare orală, este de numai 30%.
O doză unică de 250 mg administrată oral realizează o concentraţie plasmatică de 1,65 µg/ml după o
oră.
Aceeaşi doză injectată intramuscular realizează în 30 de minute o concentraţie plasmatică maximă de
5,3 µg/ml.
Oxacilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 94,2%. Efectul este de scurtă durată,
corespunzător unui timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 30-40 de minute.
Se distribuie larg în ţesuturi şi în lichidele pleural, pericardic, peritoneal şi sinovial; realizează niveluri
corespunzătoare celor din plasmă. Concentraţiile din oase sunt suficiente pentru eradicarea
srafilococilor; concentraţiile realizate în lichidul cefalorahidian sunt însă mici. Oxacilina traversează
placenta şi se excretă în laptele matern realizând concentraţii similare cu cele plasmatice.
Eliminarea se face atât prin metabolizare (45% din doza administrată), cât şi prin eliminare renală
(30%), în principal prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară.
Oxacilina prezintă o inactivare destul de rapidă în organism; din această cauză tendinţa de acumulare
este mai scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală faţă de celelalte izoxazolipeniciline.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei: amidon de porumb, talc, stearat de magneziu
Capsula–capac: Quinoline Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), brilliant blue (E 133), alura red (E
129), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, gelatină
Capsula–corp: Quinoline Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), brilliant blue (E 133), alura red (E
129), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
5
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu Nr.31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
74/2007/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII
Reautorizare-Aprilie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2007
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
OXACILINA ARENA 250 mg, capsule
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
O capsulă conţine oxacilină 250 mg sub formă de oxacilină sare de sodiu monohidrat.
Excipienţi: p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Capsule de mărimea 1, cu corp de culoare crem şi capac de culoare maro, care conţin pulbere
granulată albă sau aproape albă, cu miros slab caracteristic şi gust uşor amărui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Infecţii provocate de stafilococi şi streptococi sensibili la oxacilină:
- infecţii ale aparatului respirator;
- infecţii otorinolaringologice: abcese dentare, otite externe;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: dermatite, furunculoze, antrax, flegmoane, limfadenite,
mastite, plăgi şi arsuri infectate.;
- infecţii ale oaselor şi ale articulaţiilor: osteomielite, artrite purulente;
- infecţii ale tractului urogenital: sunt rareori datorate stafilococilor penicilinazo-secretori-
pielonefrite, pielocistite, endometrite;
- alte infecţii: enterocolite cu stafilococ;
- endocardite sau septicemii stafilococice în continuarea tratamentului parenteral.
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Durata tratamentului depinde de tipul şi gravitatea infecţiei, de răspunsul clinic al bolnavului la
medicaţie.
În infecţiile stafilococice severe, tratamentul va dura minimum 14 zile.
Acesta trebuie continuat cel puţin 48 de ore de la dispariţia febrei şi a simptomelor bolii.
În cazul endocarditei şi al osteomielitei, durata terapiei cu oxacilină poate fi şi mai lungă.
Doze
Adulţi Copii cu greutatea < 40 Kg şi cu vârsta mai mare de 6 ani
Infecţii uşoare Infecţii severe Infecţii uşoare Infecţii severe
500 mg la 6h
Doza maximă
recomandată:
6 g/zi
1g la 6 h în
continuarea
tratamentului
parenteral
50 mg/Kg/zi,
fracţionat în prize
egale la fiecare 6 h
100 mg/Kg/zi la 4-6 h în
continuarea tratamentului
parenteralK
2
Forma farmaceutică de capsule nu se recomandă copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani
La pacienţii cu insuficienţă renală severă nu este necesară reducerea dozelor.
Se administrează preferabil cu o jumătate de oră înainte de masă, cu puţină apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la oxacilină, la alte peniciline sau la oricare dintre excipienţii produsului
medicamentos.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Penicilinele antistafilococice nu se administrează la persoanele cu hipersensibilitate la peniciline.
Se impune prudenţă la bolnavii cu antecedente de astm sau diateză alergică. Apariţia oricărei
manifestări alergice impune întreruperea tratamentului. Cu toate că reacţiile alergice grave la oxacilină
sunt foarte rare, înaintea începerii tratamentului este necesară efectuarea unei anamneze atente.
Trebuie luat în considerare riscul alergiei încrucişate cu cefalosporinele.
Se evită administrarea orală la bolnavii cu infecţii severe sau cu tulburări gastrointestinale.
Poate să apară o suprainfecţie cu microorganisme rezistente, în care caz se întrerupe administrarea
oxacilinei.
În cazurile grave în care se suspectează o infecţie cu stafilococi secretori de penicilinază, tratamentul
cu oxacilină se începe înainte de a obţine rezultatul examenului microbiologic.
Se vor supraveghea funcţiile: renală, hepatică şi hematopoietică în cursul unei terapii îndelungate cu
oxacilină. Se vor urmări numărul de hematii, leucocite, nivelul ureei şi al creatininei serice; dozele vor
fi adaptate în funcţie de evoluţia acestor valori. Se vor urmări periodic şi valorile concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor, pentru a depista o posibilă apariţie a unor anomalii ale funcţiei
hepatice.
Excipienţii p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Există relaţii de antagonism ale oxacilinei cu rifampicina şi chinina.
Oxacilina poate micşora eficacitatea contraceptivelor orale (prin influenţarea florei intestinale).
Probenicidul şi mezocilina inhibă eliminarea renală a oxacilinei.
Acidul acetilsalicilic şi sulfonamidele deplasează oxacilina de pe proteinele plasmatice.
Se va evita administrarea concomitentă cu antibiotice bacteriostatice (exemplu tetraciclină,
cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide), acestea putând să antagonizeze efectul bactericid al
penicilinelor.
Administrarea oxacilinei concomitent cu metrotrexatul scade clearance-ul metrotrexatului, rezultând
creşterea toxicităţii acestuia.
Utilizarea concomitentă cu oxacilina a paracetamolului, amiodaronei, daunorubicinei, estrogenilor,
sărurilor de aur, metildopa, contraceptivelor orale combinate şi a acidului valproic creşte riscul de
toxicitate hepatică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu există studii controlate care să demonstreze inocuitatea izoxazolilpenicilinelor şi în consecinţă
acestea se vor administra la gravide doar în caz de strictă necesitate, după evaluarea raportului
beneficiu terapeutic matern-risc potenţial la făt.
Deoarece oxacilina se excretă în laptele matern, există posibilitatea apariţiei unei sensibilizări la
peniciline a sugarului şi trebuie luată în considerare eventualitatea întreruperii alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Oxacilina Arena 250 mg nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile alergice la peniciline apar la 0,7-10% din bolnavi. Sensibilizarea rezultă de obicei printr-un
tratament anterior, dar anumiţi pacienţi prezintă fenomene alergice la primul contact cu o penicilină.
Au fost observate două tipuri de reacţii alergice: imediate şi întârziate.
Reacţiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la administrare şi se manifestă în funcţie de
severitate prin urticarie şi prurit până la edem angioneurotic, laringospasm, bronhospasm, hipotensiune
arterială, colaps vascular şi exitus. Asemenea reacţii anafilactice sunt foarte rare.
Un alt tip de reacţie imediată poate să apară în intervalul 20 de minute-48 de ore de la administrare şi
se manifestă prin urticarie, prurit, febră, mai rar pot să apară edem, spasm laringian şi hipotensiune
arterială.
Reacţiile întârziate la peniciline apar după 48 de ore de la ingestie, uneori chiar după 2-4 săptămâni de
la debutul tratamentului.
Simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului cum ar fi urticarie, mialgii, febră,
artralgii, dureri abdominale, erupţii cutanate.
Pot să apară şi simptomele unei tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree, stomatită.
La nivelul sistemului nervos central pot surveni reacţii neurotoxice similare celor observate în
decursul unui tratament cu penicilină G, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală.
S-a semnalat apariţia nefritei interstiţiale la utilizarea izoxazolilpenicilinelor. Aceasta se poate
manifesta prin erupţie cutanată tranzitorie, febră, eozinofilie, hematurie, insuficienţă renală.
Aceste reacţii sunt reversibile, dispărând după întreruperea tratamentului.
Se va ţine cont de posibilitatea unei colite pseudomembranoase la apariţia diareei în urma
tratamentului cu oxacilină. Izoxazolilpenicilinele pot să modifice flora normală a colonului, favorizând
astfel proliferarea germenilor din genul Clostridium. Studiile efectuate au arătat că o toxină produsă de
Clostridium difficile constituie cauza esenţială a colitei legate de utilizarea antibioticelor.
Cazurile uşoare de colită răspund la simpla oprire a tratamentului. În cazurile severe se recurge la
administrare de vancomicină pe cale orală. Administrarea antiperistalticelor este contraindicată în
aceste cazuri.
Pot să apară agranulocitoză, neutropenie, anemie, leucopenie, trombocitopenie şi depresie medulară în
general reversibile la întreruperea tratamentului.
Au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate, manifestate prin febră, greţuri şi vărsături, asociate unei
creÅŸteri SGOT.
4.9 Supradozaj
Oxacilina ca şi alte peniciline este practic lipsită de toxicitate în condiţii clinice.
Dozele foarte mari pot provoca convulsii şi hemoragii. Fenomenele toxice sunt favorizate de insuficienţa
renală.
Se recomandă tratament de urgenţă simptomatic, de susţinere a funcţiilor vitale şi lavaj gastric.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline rezistente la beta-lactamaze, codul
ATC: J01C F04
Oxacilina este o penicilină semisintetică aparţinând grupei izoxalolilpenicilinelor.
Penicilinele aparţinând acestei grupe sunt eficace în infecţiile provocate de majoritatea stafilococilor,
fapt pentru care se mai numesc ÅŸi peniciline antistafilococice.
Datorită catenei voluminoase prezente în moleculă, oxacilina este rezistentă la acţiunea hidrolitică a
penicilinazei, beta-lactamaza secretată de stafilococii rezistenţi la penicilina G (protecţia stereochimică
împiedică enzima să atingă nucleul beta-lactamic şi să îl desfacă).
Acţiunea bactericidă faţă de stafilococul auriu este sinergică cu cea a aminoglicozidelor.
În rest, spectrul antibacterian al oxacilinei este asemănător celui al penicilinei G, dar sensibilitatea
germenilor este mai mică; CMI faţă de stafilococii penicilinazo-negativi şi faţă de streptococi
(exceptând pneumococii) sunt mai mari. Enterococul şi germenii Gram negativi sunt puţin sensibili.
4
Agent patogen CMI (µg/ml)
Staphylococcus pyogenes (penicilinazo-negativ) 0,35
Staphylococcus pyogenes (penicilinazo-secretor) 0,40
Streptococcus pyogenes grup A 0,05–0,N
Streptococcus pneumoniae 0,R
Streptococcus faecalis 12,5
Rezistenţa la izoxazolilpeniciline: există o rezistenţă intrinsecă legată de o structură diferită a peretelui
celular, în cazul germenilor rezistenţi (modificarea sau absenţa unei proteine ţintă). Este cazul unor
tulpini de stafilococi ÅŸi tulpini de Streptococcus epidermidis.
Stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi la toate penicilinele şi cefalosporinele, la
streptomicină şi tetraciclină, dar sunt sensibili la rifampicină, vancomicină şi eritromicină.
Rezistenţa unor germeni Gram negativi (Neisseria, Enterobacteriaceae, Pseudomonas) se datorează
faptului că oxacilina nu poate traversa peretele exterior al celulei, ca şi unei afinităţi reduse pentru
proteinele membranare specifice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Este relativ stabilă faţă de acidul clorhidric din stomac, dar absorbţia intestinală este limitată, astfel că
biodisponibilitatea sistemică, după administrare orală, este de numai 30%.
O doză unică de 250 mg administrată oral realizează o concentraţie plasmatică de 1,65 µg/ml după o
oră.
Aceeaşi doză injectată intramuscular realizează în 30 de minute o concentraţie plasmatică maximă de
5,3 µg/ml.
Oxacilina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 94,2%. Efectul este de scurtă durată,
corespunzător unui timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 30-40 de minute.
Se distribuie larg în ţesuturi şi în lichidele pleural, pericardic, peritoneal şi sinovial; realizează niveluri
corespunzătoare celor din plasmă. Concentraţiile din oase sunt suficiente pentru eradicarea
srafilococilor; concentraţiile realizate în lichidul cefalorahidian sunt însă mici. Oxacilina traversează
placenta şi se excretă în laptele matern realizând concentraţii similare cu cele plasmatice.
Eliminarea se face atât prin metabolizare (45% din doza administrată), cât şi prin eliminare renală
(30%), în principal prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară.
Oxacilina prezintă o inactivare destul de rapidă în organism; din această cauză tendinţa de acumulare
este mai scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală faţă de celelalte izoxazolipeniciline.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei: amidon de porumb, talc, stearat de magneziu
Capsula–capac: Quinoline Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), brilliant blue (E 133), alura red (E
129), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, gelatină
Capsula–corp: Quinoline Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), brilliant blue (E 133), alura red (E
129), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
5
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu Nr.31, Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
74/2007/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII
Reautorizare-Aprilie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2007