BLOXAN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bloxan 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg, echivalent cu metoprolol 78,08 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat (48,00 mg-conform APP).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, albe, inscripţionate pe o faţa cu un şanţ median.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Toate tipurile de hipertensiune arterială; poate fi utilizat în monoterapie sau în combinaţie cu
alte antihipertensive;
- Tratamentul profilactic al anginei pectorale,
- Aritmii: în special în tahiaritmiile supraventriculare,
- Infarctul de miocard (confirmat sau suspectat); pacienţii stabili hemodinamic pot face tratament
cu metoprolol imediat după infarct, cel mai bine în primele 12 ore, sau în perioada dintre ziua a
treia şi a zecea după infarct.
- Tratamentul simptomelor cardiovasculare la pacienţii cu tireotoxicoză
- Profilaxia migrenei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pacienţii cu hipertensiune vor iniţia tratamentul cu 100 mg metoprolol pe zi, administrat în doză unică
sau în două prize. La nevoie, doza poate fi crescută la un interval de cel puţin o săptămână. Controlul
preiunii arteriale se obţine cu o doză zilnică de 100 - 200 mg metoprolol, administrată în doză unică
sau divizată în două prize, dimineaţa şi seara. Doza maximă recomandată este de 200 mg. Tratamentul
se va efectua conform indicaţiilor medicului.
Doza iniţială în angină pectorală sau tahiaritmia supraventriculară este de 50 mg (1/2 comprimat)
metoprolol, de două ori pe zi. Dozele pot fi crescute treptat, la un interval de 1 - 2 săptămâni. Doza de
metoprolol se poate administra şi în trei prize zilnice. Doza maximă zilnică este de 200 mg; nu s-a
determinat siguranţa şi eficacitatea unor doze mai mari. Tratamentul se va efectua conform indicaţiilor
medicului.
2
După infarct de miocard, se poate administra metoprolol, numai dacă starea hemodinamică este
stabilă. Metoprololul reduce dimensiunea zonei de infarct şi ameliorează rata de supravieţuire a
pacienţilor. Comprimatele se pot administra imediat pacienţilor sau se poate trece de la administrarea
iniţială i.v. pe administrare orală. Dacă starea pacientului permite, metoprololul se va administra cât
mai repede, în primele 12 ore după infarct. În primele 48 ore, doza orală de metoprolol este de 50 mg
la interval de 6 ore. Dacă doza totală nu este bine tolerată, aceasta se poate reduce la jumătate. În ziua
a treia, doza de metoprolol se ajustează la 100 mg, de 2 ori pe zi (doză de întreţinere). Dacă
metoprololul nu este recomandat de la început, tratamentul poate fi administrat în perioada dintre ziua
a treia şi a zecea după infarct, dacă starea clinică permite. Se va administra direct doza de întreţinere
(100 mg, de 2 ori pe zi). Tratamentul va dura cel puţin 3 luni. Tratamentul de lungă durată este
recomandat pentru profilaxia unui eventual infarct ulterior.
Doza pentru tratamentul adjuvant în hipertireoză este de 50 mg, de 2 - 4 ori pe zi. Dacă tratamentul
afecţiunii de bază normalizează concentraţia hormonilor tiroidieni, doza de metoprolol trebuie redusă
gradat.
În profilaxia migrenei, se va administra 50 - 100 mg metoprolol, de 2 ori pe zi.
Copii
Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa administrării medicamentului la copii.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală
La vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni renale, nu este necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
În insuficienţă hepatică severă, dozele vor fi reduse.
Mod de administrare
Dozele trebuie individualizate. Cu cât doza de metoprolol este mai mare, cu atât scade
cardioselectivitatea.
Se recomandă administrarea metoprololului în timpul sau imediat după masă.
Tratamentul cu metoprolol nu va fi întrerupt brusc (a se vedea pct. Atenţionări şi precauţii speciale).
Dacă pacientul uită să ia o doză, se va administra doar doza următoare, fără dublarea dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Metoprolol este contraindicat la pacienţii cu bradicardie, bloc atrioventricular de gradul 2 sau mai
mare, sindromul sinusului bolnav, angor Printzmetal, hipotensiune, insuficienţă cardiacă
decompensată, şoc cardiogenic, acidoză metabolică, feocromocitom netratat şi BPOC sau astm bronşic
în forma severă, forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice, antecedente de
reactii anafilactice.
Metoprololul nu este recomandat pacienţilor cu infarct miocardic confirmat sau suspectat dacă
prezintă semne clinice semnificative de bradicardie, hipotensiune, bloc atrioventricular de gradul 1 sau
mai mare, sau insuficienţă cardiacă moderată sau severă.
Copii cu varsta sub 6 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi trebuie atenţionaţi să-şi administreze medicamentul regulat şi să nu întrerupă tratamentul fără
indicaţie medicală. Întreruperea bruscă a tratamentului poate produce un sindrom de abstinenţă,
manifestat cu transpiraţii, tahicardie şi dispnee; la pacienţii cu angină pectorală, poate apărea
exacerbarea afecţiunii, cu creşterea riscului de infarct de miocard. Se recomandă ca întreruperea
tratamentului să se efectueze gradat; dozele trebuie reduse cu atenţie, într-o perioadă de 1 - 2
3
săptămâni, iar pacientul va primi în ultimile 6 zile, o doză de 25 mg metoprolol pe zi. Dacă această
doză determină exacerbări ale stării clinice, doza trebuie crescută din nou.
Cu toate că efectul metoprololului asupra receptorilor beta
2-adrenergici din tractul respirator este
foarte mic, nu se recomandă administrarea la pacienţii cu astm bronşic, decât la recomandarea strictă a
medicului. La aceşti pacienţi se recomandă administrarea concomitentă de beta
2-stimulante. La
pacienţii cu IM acut şi astm bronşic, trebuie evitată administrarea preventivă de beta
2-stimulante.
Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie – la apariţia obstrucţiei bronşice, se întrerupe
administrarea metoprololului şi se introduc cu precauţie bronhodilatatoare.
Deoarece metoprololul determină bradicardie, poate masca semnele de hipoglicemie la pacienţii
diabetici, sau semnele de tireotoxicoză la pacienţii cu hipertiroidie.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară spre moderată pot lua metoprolol dacă afecţiunea este
controlată cu succes cu digitală sau diuretic.
Metoprololul este metabolizat mai lent la pacienţii cu insuficienţă hepatică, de aceea aceşti pacienţi
necesită doze mai mici.
Înainte de intervenţii chirurgicale, pacienţii trebuie să informeze medicul sau dentistul că fac tratament
cu metoprolol. Înainte de intervenţii chirurgicale majore, pentru stabilirea unei reactivităţi cardiace
normale la anestezie, se recomandă reducerea treptată a dozelor, până la întreruperea temporară a
tratamentului. În unele cazuri, este necesară administrarea metoprololului.
Metoprololul poate exacerba tabloul clinic al angiopatiei periferice (vezi pct. Interacţiuni cu alte
produse medicamentoase, alte interacţiuni).
La pacienţii cu istoric de reacţii anafilactice se recomandă precauţie la utilizarea medicamentului,
deoarece, în cazul reacutizării afecţiunii, reacţiile pot fi mai severe. În tratamentul acestor pacienţi,
uneori sunt necesare doze mai mari de adrenalină.
Metoprololul diminuă răspunsul la testele alergice.
Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament poate pozitiva testele antidoping.
Informaţii importante privind unele componente ale Bloxan
Bloxan conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea de alimente îmbunătăţeşte absorbţia metoprololului.
Metoprololul şi următoarele medicamente posedă o acţiune sinergică:
- verapamil şi diltiazem: nu se administrează împreună cu metoprololul, deoarece conducerea
atrioventriculară este diminuată considerabil şi pot apărea hipotensiunea, bradicardia şi chiar
asistolia.
- unele antiaritmice, anestezicele generale, antianginoasele (antagoniştii de calciu, nitraţii),
digitala, antihipertensivele, inhibitorii ganglionari şi inhibitorii MAO, -blocantele (de ex. sub
formă de picături oculare): se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu
metoprololul; deseori este necesară reducerea dozelor unuia sau ambelor medicamente.
- alcaloizii de secară cornută au un efect sinergic asupra circulaţiei periferice, de aceea se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă, în special la pacienţii cu angiopatie arterială
periferică.
4
Medicamentele ce reduc activitatea enzimelor hepatice (de ex. cimetidina) cresc concentraţia
plasmatică de metoprolol, în timp ce medicamentele ce cresc activitatea enzimelor hepatice, reduc
concentraţiile plasmatice ale metoprololului.
Administrarea concomitentă de adrenalină poate duce la hipotensiune şi bradicardie paradoxală.
La administrarea concomitentă de -agonişti, efectul acestora se reduce.
La administrarea concomitentă de clonidină, trebuie ca întreruperea tratamentului cu metoprolol să se
facă cu câteva zile înaintea întreruperii tratamentului cu clonidină.
La pacienţi diabetici, trataţi cu hipoglicemiante, administrarea metoprololului produce rareori hipo sau
hiperglicemie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă este absolut necesar după analiza raportului risc
potenţial fetal/beneficiu matern.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă
şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.
Alăptarea
Betablocantele se excretă în lapte. Apariţia la sugar a hipoglicemiei şi a bradicardiei a fost descrisă
pentru unele betablocante cu legare slabă de proteinele plasmatice. De aceea alăptarea nu este
recomandată în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, metoprololul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, la iniţierea tratamentului cu metoprolol şi la ajustarea dozelor, pot apărea hipotensiune şi
ameţeli, chiar sincopă. De asemenea, sunt posibile şi tulburări vizuale, care pot diminua capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La iniţierea tratamentului sau la ajustarea dozelor, se
recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse pe sisteme de organe:
Tulburări hematologice şi limfatice
- foarte rare: agranulocitoză, purpură trombocitopenică şi nontrombocitopenică.
Tulburări psihice
- mai puţin frecvente: depresie, somnolenţă, coşmaruri, insomnie
5
- foarte rare: confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos
- frecvente: ameţeli, cefalee,
- rare: parestezii, pierderi episodice ale memoriei.
Tulburări oculare
- foarte rare: tulburări vizuale, xeroftalmie.
Tulburări acustice şi vestibulare
- foarte rare: tinitus
Tulburări cardiace
- frecvente: bradicardie,
- rare: insuficienţă cardiacă congestivă, aritmii cardiace, palpitaţii
- foarte rare: tulburări ale conducerii atrioventriculare, exacerbarea anginei pectorale.
Tulburări vasculare
- frecvente: hipotensiune arterială ortostatică (foarte rar asociată cu sincopă)
- rare: insuficienţă arterială (de obicei de tip sindrom Raynaud)
- foarte rare: agravarea angiopatiei periferice, vertij.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- frecvente: dispneee de efort
- mai puţin frecvente: bronhospasm.
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: durere epigastrică, greaţă, constipaţie
- mai puţin frecvente: diaree, vărsături, flatulenţă, pirozis
- rare: xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
- foarte rare: hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- rare: rash, prurit
- foarte rare: fotosensibilitate, hipersudoraţie, agravarea psoriasisului, alopecie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
- rare: durere musculară şi osoasă.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
- foarte rare: boala Peyronie, tulburări ale potenţei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- frecvente: fatigabilitate, extremităţi reci
- mai puţin frecvente: edeme periferice.
Investigaţii diagnostice
- mai puţin frecvente: creşterea greutăţii corporale
rare: modificarea testelor funcţiei hepatice. Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
6
4.9 Supradozaj
Simptome
Dozele prea mari pot produce bradicardie şi hipotensiune. În cele mai multe cazuri, este suficientă
reducerea dozelor sau întreruperea temporară a tratamentului. Primele semne de supradozaj apar la 20
minute până la 2 ore după ingestie.
În afară de reacţiile menţionate, ingestia unor doze mari poate produce wheezing, datorită
bronhospasmului, tulburări de conducere, insuficienţă cardiacă, iar, în cazurile cele mai severe, şoc
cardiogen, tulburări ale conştienţei, până la comă şi stop cardiac. Au existat şi cateva cazuri fatale.
Tratament
Dacă pacientul este acasă, conştient, trebuie să încerce producerea vărsăturilor, dacă starea clinică le
permite. Orice pacient care a ingerat o cantitate mare de metoprolol trebuie monitorizat cu atenţie într-
o unitate de terapie intensivă (funcţiile cardiovasculară, respiratorie şi renală, electrolitemie şi
glicemie). Se recomandă lavaj gastric şi adsorbţie pe carbune activ.
La nevoie, pacientului se vor administra perfuzii lichidiene, atropină, agonişti de beta
2-
adrenoreceptori, dopamină, dobutamină şi glucagon. În tulburările de conducere este uneori necesară
aplicarea unui electrod intracardiac, pentru stimulare cardiacă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Mecanism de acţiune
Metoprololul este un agent blocant al receptorilor beta
1-adrenergici. Exercită o acţiune specifică
asupra receptorilor beta
1-adrenergici din inimă şi vasele sanguine.
Efecte farmacodinamice
Metoprololul este un blocant competitiv cardioselectiv al receptorilor beta
1-adrenergici din inimă.
Reduce tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac. Datorită acestor efecte, protejează
miocardul şi previne dezvoltarea anginei pectorale. Efectele dozelor terapeutice se limitează la cord;
dozele mai mari pot avea efecte şi asupra tractului respirator, asupra circulaţiei sanguine periferice şi a
glicemiei. Riscul apariţiei depresiei miocardului este de asemenea mic, deoarece metoprololul nu
stabilizează membrana celulară. În timpul tratamentului, nu se modifică electrolitemia. Efectul
metoprololului apare la 1 oră după administrare, iar durata efectului este dependentă de doză.
Dacă tratamentul este iniţiat în fazele imediat următoare unui infarct de miocard, metoprololul reduce
dimensiunea zonei infarctate, previne fibrilaţia ventriculară şi creşte rata de supravieţuire a
pacienţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Medicamentul conţine tartrat de metoprolol, într-un amestec de enantiomeri, dintre care enantiomerul
S este mai potent, iar enantiomerul L, mai puţin activ farmacologic. Nu există diferenţe semnificative
din punct de vedere farmacocinetic între cei doi enantiomeri.
Valori farmacocinetice:
Absorbţia după administrare orală > 95%
metabolism pre-sistemic < 5% - 60%
7
biodisponibilitate 50% după prima doză, după care până la 70%
timp la C
max 2 - 3 ore
legarea de proteinele plasmatice 12%
Volum aparent de distribuţie 3 - 6 l/kg
T
1/2 de eliminare din plasmă în medie 3,5 ore (1 oră – 9,5 ore)
metabolism în principal hepatic
distribuţie maximă creier, plămâni, ficat, rinichi, bilă
excreţie în laptele matern da
trece bariera placentară da
eliminare renală, sub formă de metaboliţi, 10% ca substanţă activă
Administrarea de alimente îmbunătăţeşte absorbţia.
Metabolizare
Există o variabilitate mare între indivizi în ceea ce priveşte viteza metabolizării, ceea ce determină
diferite valori ale concentraţiei plasmatice ale metoprololui. Deoarece reacţiile adverse depind de
concentraţiile plasmatice, dozele trebuie individualizate.
Vârstnici, insuficiență renală, insuficiență hepatică
De obicei nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici şi pacienţii cu afecţiuni renale.
Ajustări ale dozelor sunt necesare în insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută efectuate pe animalele de laborator au arătat slaba toxicitate a
metoprololului după administrare orală; valorile DL
50 au fost de 870 mg/kg la şoareci şi 2000 mg/kg la
şobolani.
În timpul tratamentului oral de lungă durată cu metoprolol la câini (doze de până la 2 x 40 mg/kg/zi,
timp de 3 luni, sau doze de până la 52,5 mg/kg/zi, timp de 1 an) şi şobolani (doze de până la 200
mg/kg/zi, timp de 6 luni), nu s-au observat efecte toxice.
Metoprololul nu afectează capacitatea de reproducere la animalele de laborator. Studiile in vitro şi in
vivo nu au evidenţiat efecte mutagenice şi nici carcinogenice la şoareci şi şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă
Stearat de mageziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVDC transparent/Al: cutie cu 30 comprimate (3 blistere a câte 10 comprimate
fiecare).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka, d.d., Novo Mesto,
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7121/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bloxan 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg, echivalent cu metoprolol 78,08 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat (48,00 mg-conform APP).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate rotunde, albe, inscripţionate pe o faţa cu un şanţ median.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Toate tipurile de hipertensiune arterială; poate fi utilizat în monoterapie sau în combinaţie cu
alte antihipertensive;
- Tratamentul profilactic al anginei pectorale,
- Aritmii: în special în tahiaritmiile supraventriculare,
- Infarctul de miocard (confirmat sau suspectat); pacienţii stabili hemodinamic pot face tratament
cu metoprolol imediat după infarct, cel mai bine în primele 12 ore, sau în perioada dintre ziua a
treia şi a zecea după infarct.
- Tratamentul simptomelor cardiovasculare la pacienţii cu tireotoxicoză
- Profilaxia migrenei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pacienţii cu hipertensiune vor iniţia tratamentul cu 100 mg metoprolol pe zi, administrat în doză unică
sau în două prize. La nevoie, doza poate fi crescută la un interval de cel puţin o săptămână. Controlul
preiunii arteriale se obţine cu o doză zilnică de 100 - 200 mg metoprolol, administrată în doză unică
sau divizată în două prize, dimineaţa şi seara. Doza maximă recomandată este de 200 mg. Tratamentul
se va efectua conform indicaţiilor medicului.
Doza iniţială în angină pectorală sau tahiaritmia supraventriculară este de 50 mg (1/2 comprimat)
metoprolol, de două ori pe zi. Dozele pot fi crescute treptat, la un interval de 1 - 2 săptămâni. Doza de
metoprolol se poate administra şi în trei prize zilnice. Doza maximă zilnică este de 200 mg; nu s-a
determinat siguranţa şi eficacitatea unor doze mai mari. Tratamentul se va efectua conform indicaţiilor
medicului.
2
După infarct de miocard, se poate administra metoprolol, numai dacă starea hemodinamică este
stabilă. Metoprololul reduce dimensiunea zonei de infarct şi ameliorează rata de supravieţuire a
pacienţilor. Comprimatele se pot administra imediat pacienţilor sau se poate trece de la administrarea
iniţială i.v. pe administrare orală. Dacă starea pacientului permite, metoprololul se va administra cât
mai repede, în primele 12 ore după infarct. În primele 48 ore, doza orală de metoprolol este de 50 mg
la interval de 6 ore. Dacă doza totală nu este bine tolerată, aceasta se poate reduce la jumătate. În ziua
a treia, doza de metoprolol se ajustează la 100 mg, de 2 ori pe zi (doză de întreţinere). Dacă
metoprololul nu este recomandat de la început, tratamentul poate fi administrat în perioada dintre ziua
a treia şi a zecea după infarct, dacă starea clinică permite. Se va administra direct doza de întreţinere
(100 mg, de 2 ori pe zi). Tratamentul va dura cel puţin 3 luni. Tratamentul de lungă durată este
recomandat pentru profilaxia unui eventual infarct ulterior.
Doza pentru tratamentul adjuvant în hipertireoză este de 50 mg, de 2 - 4 ori pe zi. Dacă tratamentul
afecţiunii de bază normalizează concentraţia hormonilor tiroidieni, doza de metoprolol trebuie redusă
gradat.
În profilaxia migrenei, se va administra 50 - 100 mg metoprolol, de 2 ori pe zi.
Copii
Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa administrării medicamentului la copii.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă renală
La vârstnici şi la pacienţii cu afecţiuni renale, nu este necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
În insuficienţă hepatică severă, dozele vor fi reduse.
Mod de administrare
Dozele trebuie individualizate. Cu cât doza de metoprolol este mai mare, cu atât scade
cardioselectivitatea.
Se recomandă administrarea metoprololului în timpul sau imediat după masă.
Tratamentul cu metoprolol nu va fi întrerupt brusc (a se vedea pct. Atenţionări şi precauţii speciale).
Dacă pacientul uită să ia o doză, se va administra doar doza următoare, fără dublarea dozelor.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Metoprolol este contraindicat la pacienţii cu bradicardie, bloc atrioventricular de gradul 2 sau mai
mare, sindromul sinusului bolnav, angor Printzmetal, hipotensiune, insuficienţă cardiacă
decompensată, şoc cardiogenic, acidoză metabolică, feocromocitom netratat şi BPOC sau astm bronşic
în forma severă, forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice, antecedente de
reactii anafilactice.
Metoprololul nu este recomandat pacienţilor cu infarct miocardic confirmat sau suspectat dacă
prezintă semne clinice semnificative de bradicardie, hipotensiune, bloc atrioventricular de gradul 1 sau
mai mare, sau insuficienţă cardiacă moderată sau severă.
Copii cu varsta sub 6 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi trebuie atenţionaţi să-şi administreze medicamentul regulat şi să nu întrerupă tratamentul fără
indicaţie medicală. Întreruperea bruscă a tratamentului poate produce un sindrom de abstinenţă,
manifestat cu transpiraţii, tahicardie şi dispnee; la pacienţii cu angină pectorală, poate apărea
exacerbarea afecţiunii, cu creşterea riscului de infarct de miocard. Se recomandă ca întreruperea
tratamentului să se efectueze gradat; dozele trebuie reduse cu atenţie, într-o perioadă de 1 - 2
3
săptămâni, iar pacientul va primi în ultimile 6 zile, o doză de 25 mg metoprolol pe zi. Dacă această
doză determină exacerbări ale stării clinice, doza trebuie crescută din nou.
Cu toate că efectul metoprololului asupra receptorilor beta
2-adrenergici din tractul respirator este
foarte mic, nu se recomandă administrarea la pacienţii cu astm bronşic, decât la recomandarea strictă a
medicului. La aceşti pacienţi se recomandă administrarea concomitentă de beta
2-stimulante. La
pacienţii cu IM acut şi astm bronşic, trebuie evitată administrarea preventivă de beta
2-stimulante.
Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie – la apariţia obstrucţiei bronşice, se întrerupe
administrarea metoprololului şi se introduc cu precauţie bronhodilatatoare.
Deoarece metoprololul determină bradicardie, poate masca semnele de hipoglicemie la pacienţii
diabetici, sau semnele de tireotoxicoză la pacienţii cu hipertiroidie.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă uşoară spre moderată pot lua metoprolol dacă afecţiunea este
controlată cu succes cu digitală sau diuretic.
Metoprololul este metabolizat mai lent la pacienţii cu insuficienţă hepatică, de aceea aceşti pacienţi
necesită doze mai mici.
Înainte de intervenţii chirurgicale, pacienţii trebuie să informeze medicul sau dentistul că fac tratament
cu metoprolol. Înainte de intervenţii chirurgicale majore, pentru stabilirea unei reactivităţi cardiace
normale la anestezie, se recomandă reducerea treptată a dozelor, până la întreruperea temporară a
tratamentului. În unele cazuri, este necesară administrarea metoprololului.
Metoprololul poate exacerba tabloul clinic al angiopatiei periferice (vezi pct. Interacţiuni cu alte
produse medicamentoase, alte interacţiuni).
La pacienţii cu istoric de reacţii anafilactice se recomandă precauţie la utilizarea medicamentului,
deoarece, în cazul reacutizării afecţiunii, reacţiile pot fi mai severe. În tratamentul acestor pacienţi,
uneori sunt necesare doze mai mari de adrenalină.
Metoprololul diminuă răspunsul la testele alergice.
Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament poate pozitiva testele antidoping.
Informaţii importante privind unele componente ale Bloxan
Bloxan conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea de alimente îmbunătăţeşte absorbţia metoprololului.
Metoprololul şi următoarele medicamente posedă o acţiune sinergică:
- verapamil şi diltiazem: nu se administrează împreună cu metoprololul, deoarece conducerea
atrioventriculară este diminuată considerabil şi pot apărea hipotensiunea, bradicardia şi chiar
asistolia.
- unele antiaritmice, anestezicele generale, antianginoasele (antagoniştii de calciu, nitraţii),
digitala, antihipertensivele, inhibitorii ganglionari şi inhibitorii MAO, -blocantele (de ex. sub
formă de picături oculare): se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu
metoprololul; deseori este necesară reducerea dozelor unuia sau ambelor medicamente.
- alcaloizii de secară cornută au un efect sinergic asupra circulaţiei periferice, de aceea se
recomandă precauţie la administrarea concomitentă, în special la pacienţii cu angiopatie arterială
periferică.
4
Medicamentele ce reduc activitatea enzimelor hepatice (de ex. cimetidina) cresc concentraţia
plasmatică de metoprolol, în timp ce medicamentele ce cresc activitatea enzimelor hepatice, reduc
concentraţiile plasmatice ale metoprololului.
Administrarea concomitentă de adrenalină poate duce la hipotensiune şi bradicardie paradoxală.
La administrarea concomitentă de -agonişti, efectul acestora se reduce.
La administrarea concomitentă de clonidină, trebuie ca întreruperea tratamentului cu metoprolol să se
facă cu câteva zile înaintea întreruperii tratamentului cu clonidină.
La pacienţi diabetici, trataţi cu hipoglicemiante, administrarea metoprololului produce rareori hipo sau
hiperglicemie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă este absolut necesar după analiza raportului risc
potenţial fetal/beneficiu matern.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă
şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.
Alăptarea
Betablocantele se excretă în lapte. Apariţia la sugar a hipoglicemiei şi a bradicardiei a fost descrisă
pentru unele betablocante cu legare slabă de proteinele plasmatice. De aceea alăptarea nu este
recomandată în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, metoprololul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, la iniţierea tratamentului cu metoprolol şi la ajustarea dozelor, pot apărea hipotensiune şi
ameţeli, chiar sincopă. De asemenea, sunt posibile şi tulburări vizuale, care pot diminua capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La iniţierea tratamentului sau la ajustarea dozelor, se
recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse pe sisteme de organe:
Tulburări hematologice şi limfatice
- foarte rare: agranulocitoză, purpură trombocitopenică şi nontrombocitopenică.
Tulburări psihice
- mai puţin frecvente: depresie, somnolenţă, coşmaruri, insomnie
5
- foarte rare: confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos
- frecvente: ameţeli, cefalee,
- rare: parestezii, pierderi episodice ale memoriei.
Tulburări oculare
- foarte rare: tulburări vizuale, xeroftalmie.
Tulburări acustice şi vestibulare
- foarte rare: tinitus
Tulburări cardiace
- frecvente: bradicardie,
- rare: insuficienţă cardiacă congestivă, aritmii cardiace, palpitaţii
- foarte rare: tulburări ale conducerii atrioventriculare, exacerbarea anginei pectorale.
Tulburări vasculare
- frecvente: hipotensiune arterială ortostatică (foarte rar asociată cu sincopă)
- rare: insuficienţă arterială (de obicei de tip sindrom Raynaud)
- foarte rare: agravarea angiopatiei periferice, vertij.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- frecvente: dispneee de efort
- mai puţin frecvente: bronhospasm.
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: durere epigastrică, greaţă, constipaţie
- mai puţin frecvente: diaree, vărsături, flatulenţă, pirozis
- rare: xerostomie.
Tulburări hepatobiliare
- foarte rare: hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- rare: rash, prurit
- foarte rare: fotosensibilitate, hipersudoraţie, agravarea psoriasisului, alopecie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
- rare: durere musculară şi osoasă.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
- foarte rare: boala Peyronie, tulburări ale potenţei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- frecvente: fatigabilitate, extremităţi reci
- mai puţin frecvente: edeme periferice.
Investigaţii diagnostice
- mai puţin frecvente: creşterea greutăţii corporale
rare: modificarea testelor funcţiei hepatice. Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
6
4.9 Supradozaj
Simptome
Dozele prea mari pot produce bradicardie şi hipotensiune. În cele mai multe cazuri, este suficientă
reducerea dozelor sau întreruperea temporară a tratamentului. Primele semne de supradozaj apar la 20
minute până la 2 ore după ingestie.
În afară de reacţiile menţionate, ingestia unor doze mari poate produce wheezing, datorită
bronhospasmului, tulburări de conducere, insuficienţă cardiacă, iar, în cazurile cele mai severe, şoc
cardiogen, tulburări ale conştienţei, până la comă şi stop cardiac. Au existat şi cateva cazuri fatale.
Tratament
Dacă pacientul este acasă, conştient, trebuie să încerce producerea vărsăturilor, dacă starea clinică le
permite. Orice pacient care a ingerat o cantitate mare de metoprolol trebuie monitorizat cu atenţie într-
o unitate de terapie intensivă (funcţiile cardiovasculară, respiratorie şi renală, electrolitemie şi
glicemie). Se recomandă lavaj gastric şi adsorbţie pe carbune activ.
La nevoie, pacientului se vor administra perfuzii lichidiene, atropină, agonişti de beta
2-
adrenoreceptori, dopamină, dobutamină şi glucagon. În tulburările de conducere este uneori necesară
aplicarea unui electrod intracardiac, pentru stimulare cardiacă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Mecanism de acţiune
Metoprololul este un agent blocant al receptorilor beta
1-adrenergici. Exercită o acţiune specifică
asupra receptorilor beta
1-adrenergici din inimă şi vasele sanguine.
Efecte farmacodinamice
Metoprololul este un blocant competitiv cardioselectiv al receptorilor beta
1-adrenergici din inimă.
Reduce tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac. Datorită acestor efecte, protejează
miocardul şi previne dezvoltarea anginei pectorale. Efectele dozelor terapeutice se limitează la cord;
dozele mai mari pot avea efecte şi asupra tractului respirator, asupra circulaţiei sanguine periferice şi a
glicemiei. Riscul apariţiei depresiei miocardului este de asemenea mic, deoarece metoprololul nu
stabilizează membrana celulară. În timpul tratamentului, nu se modifică electrolitemia. Efectul
metoprololului apare la 1 oră după administrare, iar durata efectului este dependentă de doză.
Dacă tratamentul este iniţiat în fazele imediat următoare unui infarct de miocard, metoprololul reduce
dimensiunea zonei infarctate, previne fibrilaţia ventriculară şi creşte rata de supravieţuire a
pacienţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Medicamentul conţine tartrat de metoprolol, într-un amestec de enantiomeri, dintre care enantiomerul
S este mai potent, iar enantiomerul L, mai puţin activ farmacologic. Nu există diferenţe semnificative
din punct de vedere farmacocinetic între cei doi enantiomeri.
Valori farmacocinetice:
Absorbţia după administrare orală > 95%
metabolism pre-sistemic < 5% - 60%
7
biodisponibilitate 50% după prima doză, după care până la 70%
timp la C
max 2 - 3 ore
legarea de proteinele plasmatice 12%
Volum aparent de distribuţie 3 - 6 l/kg
T
1/2 de eliminare din plasmă în medie 3,5 ore (1 oră – 9,5 ore)
metabolism în principal hepatic
distribuţie maximă creier, plămâni, ficat, rinichi, bilă
excreţie în laptele matern da
trece bariera placentară da
eliminare renală, sub formă de metaboliţi, 10% ca substanţă activă
Administrarea de alimente îmbunătăţeşte absorbţia.
Metabolizare
Există o variabilitate mare între indivizi în ceea ce priveşte viteza metabolizării, ceea ce determină
diferite valori ale concentraţiei plasmatice ale metoprololui. Deoarece reacţiile adverse depind de
concentraţiile plasmatice, dozele trebuie individualizate.
Vârstnici, insuficiență renală, insuficiență hepatică
De obicei nu sunt necesare ajustări ale dozelor la vârstnici şi pacienţii cu afecţiuni renale.
Ajustări ale dozelor sunt necesare în insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută efectuate pe animalele de laborator au arătat slaba toxicitate a
metoprololului după administrare orală; valorile DL
50 au fost de 870 mg/kg la şoareci şi 2000 mg/kg la
şobolani.
În timpul tratamentului oral de lungă durată cu metoprolol la câini (doze de până la 2 x 40 mg/kg/zi,
timp de 3 luni, sau doze de până la 52,5 mg/kg/zi, timp de 1 an) şi şobolani (doze de până la 200
mg/kg/zi, timp de 6 luni), nu s-au observat efecte toxice.
Metoprololul nu afectează capacitatea de reproducere la animalele de laborator. Studiile in vitro şi in
vivo nu au evidenţiat efecte mutagenice şi nici carcinogenice la şoareci şi şobolani.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă
Stearat de mageziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
8
A se păstra la temperaturi sub 25ºC. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC-PVDC transparent/Al: cutie cu 30 comprimate (3 blistere a câte 10 comprimate
fiecare).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka, d.d., Novo Mesto,
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7121/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2016
