BETAPROL 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betaprol 50 mg, comprimate
Betaprol 100 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Betaprol 50 mg
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Betaprol 100 mg
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Excipient: lactoz ă.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate.
Betaprol 50 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, având gravat pe una dintre feţe MT 50, iar pe cealalt ă fa ţă o
crest ătur ă, cu diametrul de 8 mm, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
Betaprol 100 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, având gravat pe una dintre feţe MT 100, iar pe cealalt ă fa ţă o
crest ătur ă, cu diametrul de 10 mm, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
Linia median ă are numai rolul de a u şura ruperea comprimatului pentru a fi înghi ţit u şor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă;
- prevenirea crizelor de angină pectorală;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului administrat intravenos;
- tratament de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic (sc ăderea mortalit ăţii);
- manifest ări func ţionale cardiace: eretism cardiac;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în terapia hipertiroidismului.
Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulbur ări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrial ă, tahicardie jonc ţional ă) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventricular ă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de metoprolol trebuie întotdeauna ajustate la necesit ăţile individuale ale pacientului.
În caz de hipertensiune arterial ă, doza recomandat ă este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în
1-2 prize. Doza va fi adaptat ă în func ţie de r ăspunsul terapeutic. Terapia va fi început ă cu o doz ă
ini ţial ă de 100 mg tartrat de metoprolol, urmând dac ă este cazul, s ă fie scă zută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescut ă la interval de o s ăpt ămân ă, cu înc ă 100 mg tartrat de metoprolol. Doza
maxim ă recomandată este de 400 mg tartrat de me toprolol pe zi în 2 prize.
Metoprololul se poate administra singur sau în asociere cu diuretice sau alt ă medica ţie
antihipertensivă .
În caz de angină pectoral ă, tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe zi, în 1-2 prize. În
func ţie de r ăspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescut ă s ăpt ămânal. Doza maxim ă recomandat ă
este de 300 - 400 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2 - 3 prize.
În infarctul miocardic acut , se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol dup ă 15 minute
de la ultima injectare intravenoas ă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerat ă. Această doză se repet ă
la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de între ţinere se administrează 200 mg tartrat de
metoprolol pe zi în dou ă prize, diminea ţa şi seara sau în priz ă unic ă.
În cazul pacienţ ilor care nu au tolerat întreaga doz ă de metoprolol administrat ă intravenos, terapia cu
tartrat de metoprolol va fi ini ţiat ă cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind
în func ţie de gradul de intoleran ţă), la 15 minute dup ă administrarea ultimei doze intravenoase sau în
momentul în care condi ţiile (statusul) hemodinamice permit.
Ca tratament de între ţinere, se administreaz ă 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
În caz de intoleranţă gravă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.
Doza recomandat ă în tratamentul de lung ă durat ă al infarctului miocardic este de 100-200 mg tartrat
de metoprolol pe zi în 2-3 prize.
În caz de aritmii cardiace , doza uzuală este de 50 mg tartrat de metopr olol de 2-3 ori pe zi, crescând
doza zilnic ă, dac ă se impune, pân ă la 300 mg tartrat de metoprolol administrate frac ţionat în 3 prize.
În eretismul cardiac , doza recomandată este de 50-100 mg tartra t de metoprolol pe zi.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol
de 2 - 4 ori pe zi. Doza va fi redus ă treptat odat ă cu normalizarea concentra ţiei hormonilor tiroidieni.
În profilaxia migrenei doza recomandată este de 100 - 200 mg tartrat de metoprolol zilnic, în 2 prize.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat dup ă mas ă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
Copii
Deoarece, siguran ţa şi eficacitatea tartratului de metoprolol nu au fost stabilite la copii, nu se
recomand ă administrarea la aceast ă grupă de vârst ă.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la oricare dintre excipien ţi;
- forme severe de astm bron şic şi bronhopneumopatie cronic ă obstructiv ă;
- insuficien ţă cardiac ă ce nu r ăspunde la tratament;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- angor Prinzmetal (neasociat cu alte afec ţiuni cardiovasculare şi în cazul administr ării metoprololului
în monoterapie);
- boala nodului sinusal;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie sinusal ă (frecven ţa cardiac ă sub 45-50 b ătă i/min);
- forme severe de sindrom Raynaud şi afec ţiuni arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipotensiune arterial ă;
- antecedente de reac ţii anafilactice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În caz de cardiopatie ischemic ă tratamentul trebuie întrerupt treptat, pe o perioad ă de 1-2 s ăpt ămâni,
ini ţiind în acela şi timp, dac ă este necesar, tratamentul de înlocuir e, pentru a evita agravarea anginei
pectorale. Tratamentul la bolnavii cu angin ă pectorală nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot s ă apară
tulbur ări grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subit ă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă ce r ăspunde la tratament, dac ă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medical ă atentă .
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistreaz ă bradicardie marcat ă (sub 50-55 bă tă i/minut),
simptomatic ă, doza de tartrat de metoprolol tebuie sc ăzută .
Datorită efectului lor dromotrop negativ, blocantele be ta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angin ă Prinzmetal blocantele beta-adrenergice pot s ă creasc ă num ărul ş i durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu
alte afec ţiuni cardiovasculare, cu condi ţia administr ării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afec ţiuni arteriale periferice (boal ă sau sindrom Raynaud, arterit ă sau arteriopatie
obliterant ă cronic ă a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afec ţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv
ş i, cu prudenţă , un agonist par ţial puternic.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în trat amentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesit ă monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
În caz de insuficien ţă hepatic ă este necesară măsurarea periodic ă a frecven ţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50-55 b ătă i/minut) în repaus, impune sc ăderea dozei.
În ciroza hepatic ă biodisponibilitatea metoprololului poate s ă creasc ă datorit ă sc ăderii clearance-ului
plasmatic.
La pacien ţii cu diabet zaharat, înc ă de la ini ţierea administr ării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; ace şti bolnavi sesizeaz ă mai pu ţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnaleaz ă hipoglicemia (anxietate, tahicardie, transpira ţii etc.).
În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afec ţiunii.
La pacien ţii cu predispozi ţie la reac ţii anafilactice severe, indiferent de etiologie, în special dup ă
administrarea substan ţelor de contrast iodate sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reac ţiilor alergice ş i lipsă de r ăspuns la
tratamentul cu adrenalin ă la doze uzuale.
În cazul efectuă rii anesteziei generale, blocantele beta-adrenergice determin ă reducerea tahicardiei
reflexe şi cre şterea riscului de hipotensiune arterial ă. Continuarea tratamentului cu blocante beta-
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterial ă. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţ ia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
- la pacien ţii cu insuficien ţă coronarian ă este preferabilă continuarea tratamentului pân ă la interven ţia
chirurgical ă, datorit ă riscului legat de oprirea administr ării blocantelor beta-adrenergice;
- în situa ţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibil ă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominan ţa vagal ă prin administrarea în prealabil, a unei cantit ăţi suficiente de atropin ă
în func ţie de necesit ăţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
De asemenea, trebuie avut în vedere riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoz ă, blocantele beta-adrenergice pot s ă mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate s ă determine o reac ţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Excipien ţi
Deoarece medicamentul con ţine lactoz ă este contraindicat la bolnavii cu afec ţiuni ereditare rare cum
sunt intoleran ţa la galactoză , deficitul de lactaz ă Lapp sau malabsorb ţia glucoz ă-galactoz ă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitent ă cu amiodarona poate s ă provoace tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecani smelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibi ţia beta-adrenergic ă poate fi înl ăturată în timpul
interven ţiei chirurgicale de c ătre stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-
adrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată , iar medicul anestezist trebuie informat despre acest
tratament.
Administrarea concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a
contractilit ăţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medical ă ş i
monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramid ă), pot s ă apară tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul cre şte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a medicamentului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse, de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medical ă; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se reduce în timpul
tratamentului cu cimetidin ă ş i se cre şte după oprirea tratamentului.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
adverse neurologice şi cardiace ale acesteia. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere
clinic ă, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale
lidocainei în timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele compuş i de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţe de cel pu ţin 2 ore de metoprolol.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i
administrarea nu poate fi întrerupt ă, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Se recomandă supraveghere atent ă în cazul administr ării concomitente cu inhibitori de
monoaminooxidaz ă (IMAO).
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene mic şoreaz ă efectul hipotensor al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocante ale canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i hipotensiune arterial ă ortostatic ă sever ă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o provoac ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Nu s-a eviden ţiat efect teratogen pentru metoprololul administrat în timpul sarcinii. Dac ă se
administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-blocantelor la
nou-n ăscut, ac ţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a contractilit ăţii
miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară bradicardie,
detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atent ă ş i
specializată (frecvenţă cardiac ă ş i glicemie) a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. Nu se recomand ă administrarea metoprolol în timpul
al ăpt ării. Dac ă tratamentul cu metoprolol este totu şi necesar, al ăptarea trebuie întrerupt ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea de apari ţie a ame ţelilor ş i a oboselii.
4.8 Reac ţii adverse
Pentru clasificarea reac ţiilor adverse s-a utilizat urm ătoarea conven ţie:
Foarte frecvente: > 1/10; Frecvente: > 1/100, < 1/10; Mai putin frecvente >1/1000, < 1/100;
Rare >1/10000, < 1/1000; Foarte rare (incluzînd cazuri izolate) 1/10000.
Frecvente
:
- tulbur ări gastro-intestinale : greaţă, v ărs ături, dureri abdominale;
- tulbur ări cardio-vasculare : bradicardie (< 3 %), extremit ăţi reci;
- tulbur ări ale sistemului nervos : oboseală, ame ţeli (1 - 10 %), cefalee, somnolen ţă, insomnie.
Rare
:
- tulbur ări gastro-intestinale : diaree sau constipa ţie (1 - 5 %), xerostomie, flatulen ţă;
- tulbur ări cardio-vasculare : insuficienţă cardiac ă, aritmii cardiace, fenomen Raynaud, edeme
periferice, sincop ă, dureri precordiale;
- tulbur ări respiratorii : dispnee, bronhospasm, rinite;
- tulbur ări cutanate : fotosensibilitate;
- tulbur ări ale sistemului nervos : depresie, stare confuzional ă ş i pierderea de scurtă durată a memoriei;
- tulbur ări musculo-scheletice : dureri musculare;
- investiga ţii diagnostice : teste funcţionale hepatice anormale.
Foarte rare
:
- tulbur ări cardio-vasculare : prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-
ventricular preexistent, gangren ă la pacien ţii cu tulbur ări circulatorii periferice severe preexistente,
hipotensiune arterială ;
- tulbur ări cutanate : agravarea psoriazisului, erup ţii cutanate;
- tulbur ări ale organelor de simţ : tulburări de vedere, xeroftalmie, vedere înce ţo şat ă, conjunctivite,
tinitus;
- tulbur ări hematologice şi limfatice : agranulocitoz ă, trombocitopenie;
- alte reac ţii adverse : alopecie reversibil ă, tulbur ări ale concentra ţiilor plasmatice ale lipidelor.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj pot s ă apară : bradicardie, bronhospasm, sc ădere marcat ă a tensiunii arteriale şi
insuficien ţă cardiac ă, bloc atrio-ventricular, şoc cardiogen, stop cardiac, com ă, grea ţă, v ărs ături,
cianoz ă, hipoglicemie şi, ocazional, hiperkaliemie. Primele manifest ări apar, de obicei, în 20 minute
pân ă la 2 ore de la ingerarea medicamentului.
Tratamentul trebuie s ă includă măsuri de înl ăturare a medicamentului neabsorbit prin provocarea de
v ărs ături (dac ă pacientul este con ştient), lavaj gastric şi administrare de c ărbune activat.
Dacă apare bradicardie şi hipotensiune sever ă se vor administra:
- atropin ă 1-2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie.
Dacă este necesar, se va administra izoprenalin ă, 25 µg, injectat ă lent intravenos sau dobutamin ă 2,5-
10 μg/kg/min în perfuzie intravenoas ă.
În caz de decompensare cardiac ă la nou-n ăscutul din mam ă tratat ă cu blocante beta-adrenergice, se
administreaz ă glucagon 0,3 mg/kg; izoprenalin ă ş i dobutamin ă, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectueaz ă într-o unitate de terapie intensiv ă.
Tartratul de metoprolol nu se elimin ă eficient din circula ţia sistemic ă prin hemodializ ă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Tartratul de metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici (beta – blocant
cardioselectiv f ără ac ţiune simpatomimetic ă intrinsec ă).
Ca urmare a efectului beta blocant şi a altor mecanisme, determin ă urm ătoarele ac ţiuni:
- antihipertensiv ă: foarte probabil prin antagonism competitiv al catecolaminelor eliberate în timpul
stresului fizic şi psihic, conducând la reducerea frecven ţei cardiace, a debitului şi contractilit ăţii
cardiace, prin inhibarea secre ţiei de renină ş i printr-un mecanism simpatic central cu sc ăderea
tonusului vascular periferic;
- antianginoas ă: consecin ţă a reducerii necesarului miocardic de oxigen în timpul efortului, urmare a
diminu ării frecven ţei cardiace, tensiunii sistolice şi contractilit ăţii miocardice având ca efect reducerea
frecven ţei, duratei şi severit ăţii atacurilor anginoase, m ărind capacitatea fizic ă la efort;
- antiaritmic ă: prin sc ăderea frecven ţei sinusale (se utilizeaz ă în cazuri de tahicardie
supraventricular ă); prin inhibarea automatismulu i celulelor pacemaker (se utilizeaz ă în extrasistolele
ventriculare) ş i prin scăderea vitezei de conducere AV.
Efectul tartratului de metoprolol în dozele recomandate se limiteaz ă la nivelul cordului, dozele mai
mari pot avea efecte şi asupra tractului respirator, circula ţiei sanguine periferice şi glicemiei.
Metoprolol nu are nici un efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranar ă. Beta-
blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, mic şorând
frecven ţa cardiacă , debitul cardiac şi tensiunea arterial ă. În situa ţii de stres, atunci când se secret ă
cantit ăţi crescute de adrenalin ă, metoprololul nu împiedic ă vasodilata ţia fiziologic ă normal ă.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare oral ă, metoprololul se absoarbe rapid şi complet din tractul gastro-intestinal dar
este metabolizat în propor ţie mare la primul pasaj hepatic. Concentra ţia plasmatic ă maxim ă se atinge
în aproximativ 1,5-2 ore. Are o liposolubilitate moderat ă.
Biodisponibilitatea este variabil ă, de aproximativ 50 % dup ă prima doz ă ş i de aproximativ 70 % dup ă
doze repetate.
Biodisponibilitatea cre şte în cazul administr ării concomitente cu alimentele.
Tartratul de metoprolol se distribuie larg în organism, cu un volum aparent de distribu ţie crescut, de 3 -
6 l / kg.
Metoprololul str ăbate bariera hematoencefalic ă ş i feto-placentar ă. Se leag ă de proteinele plasmatice în
propor ţie mic ă. Este metabolizat intens la nive l hepatic prin dezaminare oxidativ ă, orto-dezalchilare
urmată de oxidare şi hidroxilare alifatică .
Metaboli ţii se excret ă în urin ă împreună cu o propor ţie mic ă din substan ţa netransformat ă. Rata hidroxil ării la
alfa-hidroxi-metoprolol este determinat ă de polimorfismul genetic; timpul de înjum ătăţ ire la hidroxilatorii
rapizi fiind de aproximativ 3-4 ore, în timp ce pentru hidroxilatorii len ţi este de aproximativ 7 ore.
Aproximativ 10% din doza administrat ă este biotransformat ă la nivel hepatic în alfa-hidroxi-
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţ in activ decât substanţa netransformat ă.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală , în special sub formă de metaboli ţi (95%).
În caz de insuficien ţă renal ă nu este necesar ă ajustarea dozei.
În caz de insuficien ţă hepatic ă poate fi necesar ă sc ăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Tartratul de metoprolol are toxicitate sc ăzută :
DL
50 ≥ 400 mg/kg (studii la animale), dup ă cum urmeaz ă:
Nr.
crt. Specia
Calea de admnistrare DL
50, mg/kg
1. Şoarece p.o. 1480
2. Şobolan p.o. 5500
Carcinogenitate
Dup administrarea tartratului de metoprolol la şobolan, timp de 2 ani, în doze orale de până la 800
mg/kg în 3 prize zilnice, nu s-a eviden ţiat dezvoltarea de tumori benigne sau maligne.
Singurele modific ări histologice care au ap ărut, datorate medicamentului, au fost cre şterea inciden ţei
acumul ărilor focale de macrofagi spumoş i în alveolele pulmonare şi o u şoar ă cre ştere în hiperplazia
biliar ă.
Dup ă administrarea tartratului de metoprolol la şoarecele Swiss albinos, în doze orale de pân ă la 750
mg/kg şi zi, în luna 21 a studiului, s-a eviden ţiat o cre ştere a dezvolt ării tumorilor pulmonare benigne
la şoarecele femel ă, la care s-au administrat doze maxime, comparativ cu animalele netratate.
Acest studiu s-a repetat la şoarecii CD-1; nu s-a observat nici o diferen ţă biologic semnificativ ă sau
statistic ă între şoarecii trata ţi, indiferent de sex.
Mutagenitate
În studiile de mutagenitate efectuate la şoarece, studiile cromozomiale efectuate pe celule somatice,
testele de mutagenitate la Salmonella/microzomul mamilar, testele pentru anomalii nucleare în nucleii
interfazici somatici, tartratul de metoprolol nu a prezentat poten ţial mutagen.
Importan ţa acestor teste în utilizarea tartratului de metoprolol la om, nu este cunoscut ă înc ă.
Toxicitatea asupra func ţiei de reproducere
Studiile la animale nu au demonstrat poten ţial teratogen şi nici alte reac ţii adverse la embrioni şi/sau
fetu şi.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Amidon de porumb, lactoz ă monohidrat, celuloz ă microcristalină , povidonă K 30, amidon
pregelatinizat, dioxid de siliciu coloidal, talc, stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
S.C. AC Helcor Pharma S.R.L.
Str. Victor Babe ş, Nr. 50, Baia Mare, Jud. Maramure ş, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Betaprol 50 mg
6733/2006/01-02
Betaprol 100 mg
6734/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Reînnoirea autoriza ţiei, August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2006
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betaprol 50 mg, comprimate
Betaprol 100 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Betaprol 50 mg
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Betaprol 100 mg
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Excipient: lactoz ă.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate.
Betaprol 50 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, având gravat pe una dintre feţe MT 50, iar pe cealalt ă fa ţă o
crest ătur ă, cu diametrul de 8 mm, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
Betaprol 100 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, având gravat pe una dintre feţe MT 100, iar pe cealalt ă fa ţă o
crest ătur ă, cu diametrul de 10 mm, de culoare alb ă sau aproape alb ă.
Linia median ă are numai rolul de a u şura ruperea comprimatului pentru a fi înghi ţit u şor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă;
- prevenirea crizelor de angină pectorală;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului administrat intravenos;
- tratament de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic (sc ăderea mortalit ăţii);
- manifest ări func ţionale cardiace: eretism cardiac;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în terapia hipertiroidismului.
Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulbur ări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrial ă, tahicardie jonc ţional ă) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventricular ă).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de metoprolol trebuie întotdeauna ajustate la necesit ăţile individuale ale pacientului.
În caz de hipertensiune arterial ă, doza recomandat ă este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în
1-2 prize. Doza va fi adaptat ă în func ţie de r ăspunsul terapeutic. Terapia va fi început ă cu o doz ă
ini ţial ă de 100 mg tartrat de metoprolol, urmând dac ă este cazul, s ă fie scă zută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescut ă la interval de o s ăpt ămân ă, cu înc ă 100 mg tartrat de metoprolol. Doza
maxim ă recomandată este de 400 mg tartrat de me toprolol pe zi în 2 prize.
Metoprololul se poate administra singur sau în asociere cu diuretice sau alt ă medica ţie
antihipertensivă .
În caz de angină pectoral ă, tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe zi, în 1-2 prize. În
func ţie de r ăspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescut ă s ăpt ămânal. Doza maxim ă recomandat ă
este de 300 - 400 mg tartrat de metoprolol pe zi în 2 - 3 prize.
În infarctul miocardic acut , se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol dup ă 15 minute
de la ultima injectare intravenoas ă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerat ă. Această doză se repet ă
la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de între ţinere se administrează 200 mg tartrat de
metoprolol pe zi în dou ă prize, diminea ţa şi seara sau în priz ă unic ă.
În cazul pacienţ ilor care nu au tolerat întreaga doz ă de metoprolol administrat ă intravenos, terapia cu
tartrat de metoprolol va fi ini ţiat ă cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind
în func ţie de gradul de intoleran ţă), la 15 minute dup ă administrarea ultimei doze intravenoase sau în
momentul în care condi ţiile (statusul) hemodinamice permit.
Ca tratament de între ţinere, se administreaz ă 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
În caz de intoleranţă gravă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.
Doza recomandat ă în tratamentul de lung ă durat ă al infarctului miocardic este de 100-200 mg tartrat
de metoprolol pe zi în 2-3 prize.
În caz de aritmii cardiace , doza uzuală este de 50 mg tartrat de metopr olol de 2-3 ori pe zi, crescând
doza zilnic ă, dac ă se impune, pân ă la 300 mg tartrat de metoprolol administrate frac ţionat în 3 prize.
În eretismul cardiac , doza recomandată este de 50-100 mg tartra t de metoprolol pe zi.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol
de 2 - 4 ori pe zi. Doza va fi redus ă treptat odat ă cu normalizarea concentra ţiei hormonilor tiroidieni.
În profilaxia migrenei doza recomandată este de 100 - 200 mg tartrat de metoprolol zilnic, în 2 prize.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat dup ă mas ă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
Copii
Deoarece, siguran ţa şi eficacitatea tartratului de metoprolol nu au fost stabilite la copii, nu se
recomand ă administrarea la aceast ă grupă de vârst ă.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la oricare dintre excipien ţi;
- forme severe de astm bron şic şi bronhopneumopatie cronic ă obstructiv ă;
- insuficien ţă cardiac ă ce nu r ăspunde la tratament;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- angor Prinzmetal (neasociat cu alte afec ţiuni cardiovasculare şi în cazul administr ării metoprololului
în monoterapie);
- boala nodului sinusal;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie sinusal ă (frecven ţa cardiac ă sub 45-50 b ătă i/min);
- forme severe de sindrom Raynaud şi afec ţiuni arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipotensiune arterial ă;
- antecedente de reac ţii anafilactice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În caz de cardiopatie ischemic ă tratamentul trebuie întrerupt treptat, pe o perioad ă de 1-2 s ăpt ămâni,
ini ţiind în acela şi timp, dac ă este necesar, tratamentul de înlocuir e, pentru a evita agravarea anginei
pectorale. Tratamentul la bolnavii cu angin ă pectorală nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot s ă apară
tulbur ări grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subit ă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă ce r ăspunde la tratament, dac ă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medical ă atentă .
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistreaz ă bradicardie marcat ă (sub 50-55 bă tă i/minut),
simptomatic ă, doza de tartrat de metoprolol tebuie sc ăzută .
Datorită efectului lor dromotrop negativ, blocantele be ta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angin ă Prinzmetal blocantele beta-adrenergice pot s ă creasc ă num ărul ş i durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu
alte afec ţiuni cardiovasculare, cu condi ţia administr ării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afec ţiuni arteriale periferice (boal ă sau sindrom Raynaud, arterit ă sau arteriopatie
obliterant ă cronic ă a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afec ţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv
ş i, cu prudenţă , un agonist par ţial puternic.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în trat amentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesit ă monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
În caz de insuficien ţă hepatic ă este necesară măsurarea periodic ă a frecven ţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50-55 b ătă i/minut) în repaus, impune sc ăderea dozei.
În ciroza hepatic ă biodisponibilitatea metoprololului poate s ă creasc ă datorit ă sc ăderii clearance-ului
plasmatic.
La pacien ţii cu diabet zaharat, înc ă de la ini ţierea administr ării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; ace şti bolnavi sesizeaz ă mai pu ţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnaleaz ă hipoglicemia (anxietate, tahicardie, transpira ţii etc.).
În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afec ţiunii.
La pacien ţii cu predispozi ţie la reac ţii anafilactice severe, indiferent de etiologie, în special dup ă
administrarea substan ţelor de contrast iodate sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reac ţiilor alergice ş i lipsă de r ăspuns la
tratamentul cu adrenalin ă la doze uzuale.
În cazul efectuă rii anesteziei generale, blocantele beta-adrenergice determin ă reducerea tahicardiei
reflexe şi cre şterea riscului de hipotensiune arterial ă. Continuarea tratamentului cu blocante beta-
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterial ă. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţ ia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
- la pacien ţii cu insuficien ţă coronarian ă este preferabilă continuarea tratamentului pân ă la interven ţia
chirurgical ă, datorit ă riscului legat de oprirea administr ării blocantelor beta-adrenergice;
- în situa ţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibil ă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominan ţa vagal ă prin administrarea în prealabil, a unei cantit ăţi suficiente de atropin ă
în func ţie de necesit ăţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
De asemenea, trebuie avut în vedere riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoz ă, blocantele beta-adrenergice pot s ă mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate s ă determine o reac ţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Excipien ţi
Deoarece medicamentul con ţine lactoz ă este contraindicat la bolnavii cu afec ţiuni ereditare rare cum
sunt intoleran ţa la galactoză , deficitul de lactaz ă Lapp sau malabsorb ţia glucoz ă-galactoz ă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitent ă cu amiodarona poate s ă provoace tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecani smelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibi ţia beta-adrenergic ă poate fi înl ăturată în timpul
interven ţiei chirurgicale de c ătre stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-
adrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată , iar medicul anestezist trebuie informat despre acest
tratament.
Administrarea concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a
contractilit ăţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medical ă ş i
monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramid ă), pot s ă apară tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul cre şte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a medicamentului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse, de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medical ă; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se reduce în timpul
tratamentului cu cimetidin ă ş i se cre şte după oprirea tratamentului.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
adverse neurologice şi cardiace ale acesteia. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere
clinic ă, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale
lidocainei în timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele compuş i de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţe de cel pu ţin 2 ore de metoprolol.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i
administrarea nu poate fi întrerupt ă, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Se recomandă supraveghere atent ă în cazul administr ării concomitente cu inhibitori de
monoaminooxidaz ă (IMAO).
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene mic şoreaz ă efectul hipotensor al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocante ale canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i hipotensiune arterial ă ortostatic ă sever ă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o provoac ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Nu s-a eviden ţiat efect teratogen pentru metoprololul administrat în timpul sarcinii. Dac ă se
administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-blocantelor la
nou-n ăscut, ac ţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a contractilit ăţii
miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară bradicardie,
detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atent ă ş i
specializată (frecvenţă cardiac ă ş i glicemie) a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. Nu se recomand ă administrarea metoprolol în timpul
al ăpt ării. Dac ă tratamentul cu metoprolol este totu şi necesar, al ăptarea trebuie întrerupt ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea de apari ţie a ame ţelilor ş i a oboselii.
4.8 Reac ţii adverse
Pentru clasificarea reac ţiilor adverse s-a utilizat urm ătoarea conven ţie:
Foarte frecvente: > 1/10; Frecvente: > 1/100, < 1/10; Mai putin frecvente >1/1000, < 1/100;
Rare >1/10000, < 1/1000; Foarte rare (incluzînd cazuri izolate) 1/10000.
Frecvente
:
- tulbur ări gastro-intestinale : greaţă, v ărs ături, dureri abdominale;
- tulbur ări cardio-vasculare : bradicardie (< 3 %), extremit ăţi reci;
- tulbur ări ale sistemului nervos : oboseală, ame ţeli (1 - 10 %), cefalee, somnolen ţă, insomnie.
Rare
:
- tulbur ări gastro-intestinale : diaree sau constipa ţie (1 - 5 %), xerostomie, flatulen ţă;
- tulbur ări cardio-vasculare : insuficienţă cardiac ă, aritmii cardiace, fenomen Raynaud, edeme
periferice, sincop ă, dureri precordiale;
- tulbur ări respiratorii : dispnee, bronhospasm, rinite;
- tulbur ări cutanate : fotosensibilitate;
- tulbur ări ale sistemului nervos : depresie, stare confuzional ă ş i pierderea de scurtă durată a memoriei;
- tulbur ări musculo-scheletice : dureri musculare;
- investiga ţii diagnostice : teste funcţionale hepatice anormale.
Foarte rare
:
- tulbur ări cardio-vasculare : prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-
ventricular preexistent, gangren ă la pacien ţii cu tulbur ări circulatorii periferice severe preexistente,
hipotensiune arterială ;
- tulbur ări cutanate : agravarea psoriazisului, erup ţii cutanate;
- tulbur ări ale organelor de simţ : tulburări de vedere, xeroftalmie, vedere înce ţo şat ă, conjunctivite,
tinitus;
- tulbur ări hematologice şi limfatice : agranulocitoz ă, trombocitopenie;
- alte reac ţii adverse : alopecie reversibil ă, tulbur ări ale concentra ţiilor plasmatice ale lipidelor.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj pot s ă apară : bradicardie, bronhospasm, sc ădere marcat ă a tensiunii arteriale şi
insuficien ţă cardiac ă, bloc atrio-ventricular, şoc cardiogen, stop cardiac, com ă, grea ţă, v ărs ături,
cianoz ă, hipoglicemie şi, ocazional, hiperkaliemie. Primele manifest ări apar, de obicei, în 20 minute
pân ă la 2 ore de la ingerarea medicamentului.
Tratamentul trebuie s ă includă măsuri de înl ăturare a medicamentului neabsorbit prin provocarea de
v ărs ături (dac ă pacientul este con ştient), lavaj gastric şi administrare de c ărbune activat.
Dacă apare bradicardie şi hipotensiune sever ă se vor administra:
- atropin ă 1-2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie.
Dacă este necesar, se va administra izoprenalin ă, 25 µg, injectat ă lent intravenos sau dobutamin ă 2,5-
10 μg/kg/min în perfuzie intravenoas ă.
În caz de decompensare cardiac ă la nou-n ăscutul din mam ă tratat ă cu blocante beta-adrenergice, se
administreaz ă glucagon 0,3 mg/kg; izoprenalin ă ş i dobutamin ă, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectueaz ă într-o unitate de terapie intensiv ă.
Tartratul de metoprolol nu se elimin ă eficient din circula ţia sistemic ă prin hemodializ ă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Tartratul de metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici (beta – blocant
cardioselectiv f ără ac ţiune simpatomimetic ă intrinsec ă).
Ca urmare a efectului beta blocant şi a altor mecanisme, determin ă urm ătoarele ac ţiuni:
- antihipertensiv ă: foarte probabil prin antagonism competitiv al catecolaminelor eliberate în timpul
stresului fizic şi psihic, conducând la reducerea frecven ţei cardiace, a debitului şi contractilit ăţii
cardiace, prin inhibarea secre ţiei de renină ş i printr-un mecanism simpatic central cu sc ăderea
tonusului vascular periferic;
- antianginoas ă: consecin ţă a reducerii necesarului miocardic de oxigen în timpul efortului, urmare a
diminu ării frecven ţei cardiace, tensiunii sistolice şi contractilit ăţii miocardice având ca efect reducerea
frecven ţei, duratei şi severit ăţii atacurilor anginoase, m ărind capacitatea fizic ă la efort;
- antiaritmic ă: prin sc ăderea frecven ţei sinusale (se utilizeaz ă în cazuri de tahicardie
supraventricular ă); prin inhibarea automatismulu i celulelor pacemaker (se utilizeaz ă în extrasistolele
ventriculare) ş i prin scăderea vitezei de conducere AV.
Efectul tartratului de metoprolol în dozele recomandate se limiteaz ă la nivelul cordului, dozele mai
mari pot avea efecte şi asupra tractului respirator, circula ţiei sanguine periferice şi glicemiei.
Metoprolol nu are nici un efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranar ă. Beta-
blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, mic şorând
frecven ţa cardiacă , debitul cardiac şi tensiunea arterial ă. În situa ţii de stres, atunci când se secret ă
cantit ăţi crescute de adrenalin ă, metoprololul nu împiedic ă vasodilata ţia fiziologic ă normal ă.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare oral ă, metoprololul se absoarbe rapid şi complet din tractul gastro-intestinal dar
este metabolizat în propor ţie mare la primul pasaj hepatic. Concentra ţia plasmatic ă maxim ă se atinge
în aproximativ 1,5-2 ore. Are o liposolubilitate moderat ă.
Biodisponibilitatea este variabil ă, de aproximativ 50 % dup ă prima doz ă ş i de aproximativ 70 % dup ă
doze repetate.
Biodisponibilitatea cre şte în cazul administr ării concomitente cu alimentele.
Tartratul de metoprolol se distribuie larg în organism, cu un volum aparent de distribu ţie crescut, de 3 -
6 l / kg.
Metoprololul str ăbate bariera hematoencefalic ă ş i feto-placentar ă. Se leag ă de proteinele plasmatice în
propor ţie mic ă. Este metabolizat intens la nive l hepatic prin dezaminare oxidativ ă, orto-dezalchilare
urmată de oxidare şi hidroxilare alifatică .
Metaboli ţii se excret ă în urin ă împreună cu o propor ţie mic ă din substan ţa netransformat ă. Rata hidroxil ării la
alfa-hidroxi-metoprolol este determinat ă de polimorfismul genetic; timpul de înjum ătăţ ire la hidroxilatorii
rapizi fiind de aproximativ 3-4 ore, în timp ce pentru hidroxilatorii len ţi este de aproximativ 7 ore.
Aproximativ 10% din doza administrat ă este biotransformat ă la nivel hepatic în alfa-hidroxi-
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţ in activ decât substanţa netransformat ă.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală , în special sub formă de metaboli ţi (95%).
În caz de insuficien ţă renal ă nu este necesar ă ajustarea dozei.
În caz de insuficien ţă hepatic ă poate fi necesar ă sc ăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Tartratul de metoprolol are toxicitate sc ăzută :
DL
50 ≥ 400 mg/kg (studii la animale), dup ă cum urmeaz ă:
Nr.
crt. Specia
Calea de admnistrare DL
50, mg/kg
1. Şoarece p.o. 1480
2. Şobolan p.o. 5500
Carcinogenitate
Dup administrarea tartratului de metoprolol la şobolan, timp de 2 ani, în doze orale de până la 800
mg/kg în 3 prize zilnice, nu s-a eviden ţiat dezvoltarea de tumori benigne sau maligne.
Singurele modific ări histologice care au ap ărut, datorate medicamentului, au fost cre şterea inciden ţei
acumul ărilor focale de macrofagi spumoş i în alveolele pulmonare şi o u şoar ă cre ştere în hiperplazia
biliar ă.
Dup ă administrarea tartratului de metoprolol la şoarecele Swiss albinos, în doze orale de pân ă la 750
mg/kg şi zi, în luna 21 a studiului, s-a eviden ţiat o cre ştere a dezvolt ării tumorilor pulmonare benigne
la şoarecele femel ă, la care s-au administrat doze maxime, comparativ cu animalele netratate.
Acest studiu s-a repetat la şoarecii CD-1; nu s-a observat nici o diferen ţă biologic semnificativ ă sau
statistic ă între şoarecii trata ţi, indiferent de sex.
Mutagenitate
În studiile de mutagenitate efectuate la şoarece, studiile cromozomiale efectuate pe celule somatice,
testele de mutagenitate la Salmonella/microzomul mamilar, testele pentru anomalii nucleare în nucleii
interfazici somatici, tartratul de metoprolol nu a prezentat poten ţial mutagen.
Importan ţa acestor teste în utilizarea tartratului de metoprolol la om, nu este cunoscut ă înc ă.
Toxicitatea asupra func ţiei de reproducere
Studiile la animale nu au demonstrat poten ţial teratogen şi nici alte reac ţii adverse la embrioni şi/sau
fetu şi.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Amidon de porumb, lactoz ă monohidrat, celuloz ă microcristalină , povidonă K 30, amidon
pregelatinizat, dioxid de siliciu coloidal, talc, stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
S.C. AC Helcor Pharma S.R.L.
Str. Victor Babe ş, Nr. 50, Baia Mare, Jud. Maramure ş, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Betaprol 50 mg
6733/2006/01-02
Betaprol 100 mg
6734/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Reînnoirea autoriza ţiei, August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2006
