GLUCOTROL XL 5mg
Substanta activa: GLIPIZIDUMClasa ATC: A10BB07Forma farmaceutica: COMPR. FILM. ELIB. MODIF.
Prescriptie: P-RF
Tip ambalaj: Cutie x 1 flac. din PEID prevazut cu sistem de inchidere securizat pt. copii x 30 compr. film. cu elib. prel.
Producator: PFIZER PGM - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucotrol XL 5 mg, comprimate cu eliberare modificată
Glucotrol XL 10 mg, comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Glucotrol XL 5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine glipizidă 5 mg.
Glucotrol XL 10 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine glipizidă 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Glucotrol XL 5 mg
Comprimate biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu un orificiu pe o faţă şi imprimate “GLX 5” pe
cealaltă faţă.
Glucotrol XL 10 mg
Comprimate biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu un orificiu pe o faţă şi imprimate
“GLX 10” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Glucotrol XL este indicat pentru îmbunătăţirea controlului glicemic la adulţi cu diabet zaharat tip 2, ca
adjuvant al dietei şi exerciţiului fizic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza trebuie adaptată în mod individual, similar oricărui agent hipoglicemiant.
Comprimatele cu eliberare modificatǎ trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientǎ de lichid.
Comprimatele nu trebuie mestecate, divizate sau sfǎrâmate (A se vedea punctul 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare).
2
Doza iniţială recomandată
Doza iniţială recomandată este de 5 mg glipizidă pe zi, la micul dejun.
Pentru dozele iniţiale recomandate pacienţilor vârstnici şi altor pacienţi cu risc de hipoglicemie, a se
vedea “Administrarea la vârstnici şi la pacienţi cu risc crescut”.
Ajustarea tratamentului
Dozele se pot creşte cu 2,5 mg sau 5 mg glipizidă , în funcţie de nivelul glicemiei. Este necesar un
interval de câteva zile între ajustări
Concentraţiile plasmatice de echilibru se ating după 5 zile de tratament cu .
Glucotrol XL. La pacienţii
vârstnici pot fi necesare încă 1-2 zile de tratament.
Tratamentul de întreţinere
Controlul eficient al glicemiei se poate obţine prin administrarea Glucotrol XL o dată pe zi. Doza
maximă recomandată este de 20 mg glipizidă pe zi, deoarece scăderea maximă a glicemiei se
înregistrează la acest nivel.
Pacienţii trataţi cu glipizidă standard (comprimate cu eliberare imediată) 5-20 mg pe zi, pot trece în
siguranţă la tratamentul cu Glucotrol XL) administrat o dată pe zi, în doză echivalentă sau mai mică.
Administrarea la copii
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului la copii nu au fost stabilite.
Administrarea la vârstnici şi la pacienţi cu risc crescut
Pentru a reduce riscul hipoglicemiei la pacienţii vârstnici, taraţi, malnutriţi, cu aport neregulat de
calorii sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, dozele iniţiale şi cele de întreţinere trebuie
să fie mici. (A se vedea Doza iniţialǎ recomandatǎ şi punctul 4.4 Atenţionări şi precaţii speciale
pentru utilizare).
Studiile clinice la aproximativ 200 de pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste, au demonstrat că
tratamentul cu comprimate cu eliberare modificată care conţin glipizidă este la fel de sigur şi eficient
ca şi la pacienţi sub 65 de ani.
Pacienţii aflaţi în tratament cu insulină
Ca şi în cazul altor hipoglicemiante sulfonilureice, mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 stabilizat
sub tratament cu insulină, pot trece în siguranţă la tratamentul cu glipizidă comprimate cu eliberare
modificată.
Această schimbare de tratament trebuie să ţină seama de următoarele reguli generale:
- la pacienţii trataţi cu insulină maximum 20 unităţi pe zi, insulino-terapia poate fi întreruptă, iar
tratamentul cu Glucotrol XLpoate fi început cu dozele uzuale recomandate. Între ajustări trebuie să
existe intervale de câteva zile.
- la pacienţii trataţi cu insulină în doze de peste 20 unităţi pe zi, doza de insulină trebuie redusă la
jumătate, iar tratamentul cu Glucotrol XL poate fi început cu dozele uzuale recomandate. Reducerea
ulterioară a dozelor de insulină depinde de răspunsul individual la tratament. Între ajustări trebuie să
existe intervale de câteva zile.
În perioada de întrerupere a tratamentului cu insulină, pacienţii trebuie să-şi determine glicemia .
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze imediat medicului, dacă observă rezultate anormale ale acestor
determinări.
În anumite situaţii, în special dacă pacientul a fost sub tratament cu insulină peste 40 unităţi pe zi, este
recomandabilă internarea în spital pentru monitorizare în aceste perioade de tranziţie.
Pacienţii aflaţi în tratament cu alte hipoglicemiante orale
Ca şi în cazul altor sulfonilureice, trecerea de la tratamentul cu altă substanţă sulfonilureică la cel cu
Glucotrol XLtrebuie făcută cu monitorizare concomitentă, pentru a preveni hipoglicemia (de exemplu,
prin monitorizarea simptomelor sau a glicemiei), timp de minim 2 săptămâni.
Trecerea la tratamentul cu Glucotrol XLse face utilizând o doză mică .
Tratamentul asociat
3
Dacă la tratamentul cu Glucotrol XLse adaugă un alt agent hipoglicemiant, tratamentul cu acesta din
urmă trebuie iniţiat la cea mai mică doză recomandată, iar pacientul trebuie atent supravegheat pentru
a preveni episoadele hipoglicemice. În acest scop, se recomandă consultarea rezumatului
caracteristicilor produsului celui de al doilea hipoglicemiant oral.
Dacă la tratamentul cu alţi agenţi hipoglicemianţi se adaugă Glucotrol XL, doza iniţială de glipizidă
trebuie să fie de 5 mg. La pacienţii predispuşi la hipoglicemie, dozele iniţiale recomandate pot fi mai
mici. Ajustarea se face în funcţie de evoluţia clinică a fiecărui pacient.
Atunci când colesevelam este administrat concomitent cu glipizidă GITS, concentraţia plasmatică
maximă şi expunerea totală la glipizidă sunt reduse. De aceea, glipizidă GITS trebuie administrată cu
cel puţin 4 ore înainte de colesevelam
(vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- Diabet zaharat tip 1, cetoacidoză diabetică, comă diabetică.- Insuficienţă renală severă;
- Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază
Deficit de G6PD: Deoarece Glucotrol XL aparţine grupului medicamentelor sulfonilureice, se
recomandă prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD. Administrarea sulfonilureicelor la pacienţii cu
deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază poate determina apariţia anemiei hemolitice, prin urmare la
aceşti pacienţi trebuie luate în considerare variante terapeutice cu medicamente fără structură
sulfonilureică.
Hipoglicemie
Toate sulfonilureicele, inclusiv Glucotrol XL, au potenţial de inducere a reacţiilor hipoglicemice
severe, care pot avea ca rezultat coma hipoglicemică şi pot necesita spitalizare.
Pacienţii cu hipoglicemie severă trebuie trataţi prin administrare adecvată de glucoză şi monitorizaţi
timp de minim 24-48 de ore.
Insuficienţa hepatică şi insuficienţa renală
Insuficienţa hepaticǎ sau renalǎ pot afecta disponibilitatea glipizidei şi pot, de asemenea, determina
scăderea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul reacţiilor hipoglicemice severe
.
Pacienţii vârstnici, taraţi sau malnutriţi, pacienţii cu insuficienţă suprarenală sau pituitară sunt, în mod
particular, susceptibili de a prezenta reacţii hipoglicemice induse de medicamentele hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi cu blocante beta-
adrenergice.
Hipoglicemia este mai probabilă atunci când aportul caloric este deficitar, după efortul fizic intens sau
prelungit, după ingestia de alcool sau atunci când schema de tratament cuprinde mai mult de un agent
hipoglicemiant.
Pierderea controlului glicemiei
Dacă un pacient echilibrat printr-un anumit tratament antidiabetic este expus unui stres (de exemplu
febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale) controlul glicemiei poate fi pierdut.
În aceste condiţii, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu Glucotrol XLşi administrarea de
insulină.
Eficienţa oricǎrui hipoglicemiant oral, inclusiv a glipizidei, în reducerea glicemie pânǎ la nivelul ţintǎ,
poate scǎdea în decursul timpului la mulţi pacienţi. Acest fapt se poate datora progresiei diabetului sau
creşterii pragului de sensibilitate la medicament.
Fenomenul este cunoscut ca eşec secundar, pentru a-l diferenţia de eşecul primar, în care
medicamentul este ineficace chiar de la începutul tratamentului. Înainte de a considera un eşec
secundar, se recomandǎ ajustarea adecvatǎ a dozelor şi a dietei.
Teste de laborator
4
Glicemia trebuie controlată periodic. Trebuie măsurată hemoglobina glicozilată, iar tratamentul trebuie
efectuat conform ghidurilor terapeutice standard.
Afecţiuni renale şi hepatice: Proprietăţile farmacocinetice şi/sau farmacodinamice ale Glucotrol XL
pot suferi modificări la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Dacă la aceşti pacienţi apare
hipoglicemie, aceasta poate fi de lungă durată şi trebuie luate măsuri corespunzătoare.
Boli gastrointestinale
Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a Glucotrol XL poate influenţa
farmacocinetica şi în consecinţă, eficacitatea clinică a medicamentului.
Ca şi în cazul altor produse nedeformabile, trebuie manifestată prudenţă atunci când se administrează
Glucotrol XL pacienţilor cu stricturi preexistente pronunţate ale tractului gastrointestinal (patologice
sau iatrogene).
Rar, au fost raportate cazuri de sindroame obstructive la pacienţii cu stricturi preexistente în asociere
cu ingestia de medicamente sub forma acestor comprimate cu eliberare prelungită şi conţinând
materiale nedeformabile.
Informaţii pentru pacienţi
Pacienţii şi membrii familiilor acestora trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie, despre
simptomele şi tratamentul acesteia şi despre factorii care o pot favoriza. De asemenea, trebuie să li se
explice şi posibilitatea eşecurilor primare sau secundare.
Pacienţii trebuie informaţi că aceste comprimate cu eliberare modificată conţinând glipizidă.
Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau sfărâmate. Pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă,
uneori, constată prezenţa în scaun a unor particule asemănătoare comprimatelor. Glipizida este
conţinută într-un înveliş neabsorbabil, conceput special pentru eliberarea lentă a medicamentului,
astfel încât să poată fi absorbit. Când acest proces este complet, învelişul este eliminat din organism.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele substanţe medicamentoase pot creşte efectul hipoglicemiant:
Miconazol: creşte efectul hipoglicemiant, putând determina hipoglicemie sau chiar comă
hipoglicemică.
Fluconazol: a fost raportată hipoglicemie determinată de asocierea glipizidei cu fluconazol, probabil
prin prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică a glipizidei.
Voriconazol: Deşi nu s-au desfăşurat studii, voriconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
sulfonilureicelor (ex: tolbutamidă, glipizidă şi gliburidă) şi pot determina apariţia hipoglicemiei. În
timpul administrării asociate, se recomandă monitorizarea cu atenţie a glicemiei.
Antiinflamatoare nesteroidiene AINS (de exemplu, fenilbutazonă): cresc efectul hipoglicemiant al
sulfonilureicelor prin îndepărtarea acestora de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea eliminării
sulfonilureicelor.
Salicilaţi (acid acetilsalicilic): administrarea concomitentă produce creşterea efectului de scădere a
glicemiei, datorită dozelor mari de acid acetilsalicilic, prin sinergism (acţiunea de scădere a glicemiei a
acidului acetilsalicilic).
Alcoolul etilic: asocierea duce la creşterea efectului de scădere a glicemiei, ceea ce poate determina
comă hipoglicemică.
Beta-blocante: toate beta-blocantele maschează simptomele hipoglicemiei, de exemplu palpitaţiile şi
tahicardia. Majoritatea beta-blocantelor cardio-neselective cresc incidenţa şi severitatea
hipoglicemiilor.
5
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: folosirea IEC poate duce la creşterea efectului de
scădere a glicemiei la pacienţii trataţi cu sulfonilureice, inclusiv glipizidă. De aceea poate fi necesară
scăderea dozei de glipizidă.
Antagonişti de receptori H
2: antagoniştii receptorilor H2 (de exemplu, cimetidina) pot potenţa efectul
de scădere a glicemiei al sulfonilureicelor, inclusiv al glipizidei.
În general, acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureicelor poate fi potenţată de inhibitorii de
monoaminoxidază şi de medicamente cu afinitate crescută pentru proteinele plasmatice, cum sunt
sulfonamidele, cloramfenicolul, probenecidul şi anticoagulantele cumarinice.
Când se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente, la un pacient la care se
administrează glipizidă, pacientul trebuie supravegheat cu atenţie pentru prevenirea hipoglicemiei.
Studiile in vitro asupra legării de proteinele plasmatice umane au evidenţiat că glipizida se leagă
diferit faţă de tolbutamidă şi nu interacţionează cu salicilatul sau dicumarolul. Totuşi, se recomandă
prudenţă în extrapolarea acestor rezultate la situaţia clinică şi în folosirea concomitentă a glipizidei cu
aceste medicamente.
Următoarele substanţe medicamentoase administrate în asociere cu Glucotrol XL pot determina
hiperglicemie:
Fenotiazinele (de exemplu., clorpromazină) în doze mari ( > 100 mg clorpromazină pe zi): produc
creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării de insulină).
Corticosteroizii: au efect hiperglicemiant.
Simpatomimeticele (de exemplu., ritodrina, salbutamolul, terbutalina): determină creşterea glicemiei
datorită stimulării receptorilor beta 2-adrenergici.
Alte medicamente care pot determina hiperglicemie şi pot duce la pierderea controlului glicemiei
includ tiazidele şi alte diuretice, produsele tiroidiene, estrogenii, progesteronii, contraceptivele orale,
fenitoina, acidul nicotinic, blocantele canalelor de calciu şi izoniazida.
Dacă se întrerupe sau se începe tratamentul cu aceste medicamente la pacienţii care primesc glipizidă,
aceştia trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a preveni hipoglicemia.
Colesevelam: În studii de evaluare a efectelor colesevelam asupra farmacocineticii glipizidei sub
forma comprimatelor cu eliberare modificată la voluntari sănătoşi, la administrarea concomitentă a
colesevelam cu glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată s-a observat o reducere a
ASC
0-∞ cu 12% şi a Cmax cu 13%. Atunci când glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare
modificată a fost administrată cu 4 ore înainte de colesevelam, nu a existat o modificare semnificativă
a ASC
0-∞ sau a Cmax ale glipizidei - 4%, respectiv 0%. De aceea, glipizidă sub forma comprimatelor cu
eliberare modificată trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte de colesevelam pentru a fi sigur că
absorbţia glipizidei nu va fi redusă de colesevelam.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În studiile de reproducere la şobolani, glipizida a manifestat efecte fetotoxice uşoare.
Nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la şobolani sau iepuri.
Glucotrol XL trebuie administrat în cursul sarcinii doar dacă potenţialul beneficiu terapeutic matern
depăşeşte riscurile posibile asupra fătului.
Deoarece datele disponibile sugerează că nivelele anormale ale glicemiei în cursul sarcinii sunt
asociate cu o incidenţă crescută a anomaliilor congenitale, se recomandă administrarea de insulină în
cursul sarcinii, pentru a menţine glicemia la niveluri cât mai apropiate de valorile normale.
6
La nou-născuţii din mame care au primit sulfonilureice în momentul naşterii, s-a raportat hipoglicemia
severă prelungită (4-10 zile).
Dacă se administrează în cursul sarcinii, tratamentul cu glipizidă trebuie întrerupt cu cel puţin o lună
înaintea datei presupuse a naşterii şi trebuie utilizate alte metode terapeutice pentru menţinerea
glicemiei la valori cât mai apropiate de cele normale.
Alăptarea
Deşi nu se cunoaşte dacă glipizida este eliminată în laptele matern, se ştie că unele medicamente
sulfonilureice pot fi excretate în laptele matern. Deoarece există risc de hipoglicemie la sugarii hrăniţi
la sân, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, trebuie să se decidă dacă se întrerupe
alăptarea sau tratamentul. Dacă tratamentul este întrerupt şi dieta nu este suficientă pentru controlul
glicemiei, trebuie avută în vedere insulinoterapia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost studiate efectele tratamentului cu glipizidă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje; totuşi, nu există dovezi care să sugereze că Glucotrol XL ar influenţa aceste activităţi.
Pacienţii trebuie să cunoască simptomele hipoglicemiei şi să fie prudenţi atunci când conduc vehicule
sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate posibil asociate cu Glucotrol XL sunt prezentate în următorul tabel pe
aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi
<1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000 şi < 1/1000), Foarte rare (<
1/10000), Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice:
Cu frecvenţă necunoscută – leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică, anemie
aplastică, pancitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Frecvente – hipoglicemia poate fi severă şi poate duce la comă (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.9).
Cu frecvenţă necunoscută - A fost raportată hiponatremie.
Tulburări psihice:
Mai puţin frecvente – confuzie*.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente – Au fost raportate cefalee* şi tremor* la pacienţii trataţi cu Glucotrol XL.
Tulburări oculare:
Frecvente – Afectare oculară
Cu frecvenţă necunoscută – Au fost raportate tulburări de vedere, precum vedere înceţoşată*,
conjuctivitǎ, hemoragii retiniene şi diminuarea acuităţii vizuale* la pacienţii trataţi cu Glucotrol XL.
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente – dureri abdominale, greaţă, constipaţie, diaree, disconfort epigastric şi vărsături
Cu frecvenţă necunoscută – disconfort epigastric
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută – icter colestatic, hepatită toxică. Dacă apare icter colestatic, tratamentul cu
glipizidǎ trebuie întrerupt.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente – prurit
Mai puţin frecvente – urticarie
7
Cu frecvenţă necunoscută – reacţii alergice cutanate, inclusiv erupţii cutanate şi mucoase tranzitorii, şi
erupţii maculopapulare
Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice:
Cu frecvenţă necunoscută – A fost raportată porfirie non-acută la pacienţii trataţi cu sulfonilureice.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută – stare generală de rău*
Investigaţii diagnostice:
Frecvente – nivel crescut al aspartataminotransferazei, nivel crescut al fosfatazei alcaline serice, nivel
crescut al creatininei serice
Cu frecvenţă necunoscută – nivel crescut al dehidrogenazei lactice, nivel crescut al ureei serice.
Asocierea acestor creşteri cu Glucotrol XL nu este sigură.
Notǎ: reacţiile adverse exemplificate cu * sunt, de regulă, tranzitorii şi nu necesită întreruperea
tratamentului; totuşi, pot constitui şi simptome de hipoglicemie.
Au fost raportate reacţii similare administrării de disulfiram la pacienţii trataţi cu sulfonilureice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul cu Glucotrol XL la om nu este bine documentată.
Supradozajul cu sulfonilureice, inclusiv glipizidă, poate induce hipoglicemie.
Simptomele uşoare de hipoglicemie fără pierderea conştienţei sau tulburările neurologice minore
trebuie tratate prompt cu glucoză pe cale orală şi ajustarea dozei şi/sau a dietei. Supravegherea
medicală atentă trebuie continuată până când pacientul este în afara pericolului.
Reacţiile severe de hipoglicemie, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice apar mai rar, dar
constituie urgenţe medicale, necesitând spitalizare imediată. Dacă coma hipoglicemică este certă sau
presupusă, pacientului i se administrează imediat soluţie concentrată de glucoză (50%) intravenos.
Aceasta poate fi urmată de administrarea în perfuzie continuă a unei soluţii mai diluate de glucoză
(10%), la o rată care să asigure o glicemie de peste 100 mg/dl. Pacienţii trebuie supravegheaţi cu
atenţie timp de minim 24-48 ore, deoarece hipoglicemia se poate reinstala după o ameliorare clinică
aparentă.
Clearance-ul plasmatic al glipizidei poate fi prelungit în cazul persoanelor cu afecţiuni hepatice.
Din cauza capacităţii crescute de legare a glipizidei de proteinele plasmatice, dializa este puţin
probabil să fie utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10B B07.
Glipizida se presupune că scade glicemia prin stimularea eliberării de insulină la nivel pancreatic,
efect care depinde de starea funcţională a celulelor pancreatice beta.
La pacienţii diabetici, răspunsul insulinotrop la alimentaţie este intensificat de administrarea de
glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată.
8
.
Insulinemia postprandială şi răspunsul peptidului C se menţin la nivel crescut după cel puţin 6 luni de
la tratament.
Reducerea HbA
1c şi glicemia à jeun au fost similare la pacienţii tineri şi la cei vârstnici.
Alte efecte:
Un studiu clinic randomizat , dublu orb, a demonstrat că tratamentul cu glipizidă este
eficient în controlarea glicemiei, fără afectarea patologică a profilului lipoproteinelor plasmatice la
pacienţii trataţi pentru diabet zaharat tip 2. Aceste modificări au fost corelate corespunzător cu
reducerea glicemiei à jeun.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După 2-3 ore de la administrarea comprimatelor cu eliberare modificată, concentraţia plasmatică a
glipizidei creşte treptat, atingând concentraţia plasmatică maximă la 6-12 h de la administrare.
Prin administrarea într-o singură priză zilnică a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare
modificată este menţinută o concentraţie plasmatică eficace de glipizidă în intervalul de administrare
de 24 de ore, cu mai puţine fluctuaţii ale concentraţiei plasmatice maxime decât în cazul administrării
de două ori pe zi de glipizidă cu eliberare imediată.
Biodisponibilitatea medie relativă a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare modificată la 21
de bărbaţi cu diabet zaharat de tip 2 după administrarea a 20 mg glipizidă sub formă de comprimate cu
eliberare modificată, comparativ cu glipizida cu eliberare imediată (10 mg de două ori pe zi) a fost de
81 22%la starea de echilibru. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă după cel
mult 5 zile de administrare a comprimatelor cu eliberare modificată conţinând glipizidă.
La pacienţii
cu vârsta peste 65 de ani, a fost nevoie de aproximativ 1-2 zile în plus pentru atingerea
stării de echilibru.
În cazul tratamentului de lungă durată cu glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată,
la
pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, nu a fost observată acumularea glipizidei în organism.
Administrarea comprimatelor cu eliberare modificată odată cu alimentele nu influenţează durata de 2-
3 ore de absorbţie a medicamentului.
Într-un studiu pentru observarea efectului alimentaţiei asupra tratamentului, administrarea în doză
unică de glipizidă sub formă de comprimate cu eliberare modificată imediat înainte de o masă cu
conţinut lipidic mare, a dus la creşterea cu 40% a C
max a glipizidei, modificare semnificativă; în
schimb, ASC nu a fost influenţată semnificativ.
Nu există diferenţe între valorile glicemiei determinate în starea de saţietate şi cea à jeun.
Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a glipizidei pe perioade lungi (de exemplu,
sindromul de intestin scurt) poate influenţa profilul farmacocinetic al medicamentului şi pot duce la
scăderea concentraţiilor plasmatice.
Într-un studiu cu doze multiple efectuat la 26 de bărbaţi cu diabet zaharat tip 2, farmacocinetica
glipizidei a fost lineară în intervalul de dozare (5-60 mg glipizidă sub formă de comprimate cu
eliberare modificată), concentraţiile plasmatice ale medicamentului crescând proporţional cu doza.
Într-un studiu cu doză unică la 24 subiecţi sănătoşi s-a demonstrat că administrarea a 4 comprimate cu
eliberare modificată a 5 mg glipizidă, 2 comprimate cu eliberare modificată a 10 mg glipizidă şi un
comprimat cu eliberare modificată a 20 mg glipizidă au fost echivalente.
Glipizida este eliminată în primul rând prin metabolizare hepatică: mai puţin de 10% din doză sunt
excretate ca medicament nemetabolizat în urină şi fecale; aproximativ 90% din doză sunt excretate sub
formă de produşi de metabolism în urină (80%) şi fecale (10%).
Glipizida se leagă în proporţie de 98-99% de proteinele plasmatice, în principal de albumină.
Într-un studiu încrucişat, controlat placebo, la voluntari sănătoşi, glipizida nu a manifestat activitate
antidiuretică şi de fapt, a dus la o uşoară creştere a clearance-ului apei libere.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice, toxicitatea orală acută a glipizidei a fost extrem de scăzută la toate speciile
studiate (DL
50 mai mare de 4 g/kg).
Studiile de toxicitate acută nu au evidenţiat nici o sensibilitate specifică.
Testele de toxicitate cronică la şobolan şi câine, la doze până la 8 mg/kg, nu au evidenţiat nici un efect
toxic.
9
Un studiu de 20 de luni la şobolan şi un studiu de 18 luni la şoarece, la doze până la 75 ori doza
maximă la om, nu au evidenţiat nici un efect carcinogenic al medicamentului.
Testele de genotoxicitate bacteriană şi in vivo au fost sistematic negative.
Studiile la şobolan de ambele sexe la doze de până la 75 ori doza maximă la om nu au evidenţiat nici
un efect asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glucotrol XL 5 mg
Strat activ: oxid de polietilenă, hipromeloză, oxid roşu de fer (E 171), stearat de magneziu
Strat osmotic: oxid de polietilenă, clorură de sodiu, hipromeloză, oxid roşu de fer (E171), stearat de
magneziu
Membrană: acetat de celuloză, macrogol 3350
Film: Opadry White YS-2-7063 care conţine hipromeloză, macrogol şi dioxid de titan (E172)
Date de imprimare: cerneală neagră tip S-1-17823 (care conţine Shellac, alcool izopropilic, oxid negru
de fer (E172), alcool n-butilic, propilenglicol, hidroxid de amoniu)
Glucotrol XL 10 mg
Strat activ: oxid de polietilenă, hipromeloză, oxid roşu de fer (E 171), stearat de magneziu
Strat osmotic: oxid de polietilenă, clorură de sodiu, hipromeloză, oxid roşu de fer (E171), stearat de
magneziu
Membrană: acetat de celuloză, macrogol 3350
Film: Opadry White YS-2-7063 care conţine hipromeloză, macrogol şi dioxid de titan E172
Date de imprimare: cerneală neagră tip S-1-17823 (care conţine Shellac, alcool izopropilic, oxid negru
de fer (E 172), alcool n-butilic, propilenglicol, hidroxid de amoniu)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glucotrol XL 5 mg
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, sigilat cu folie de aluminiu lăcuită, prevăzut cu
capac filetat HDPE/polipropilenă, cu sistem de închidere securizat pentru copii, a câte 30 comprimate
cu eliberare modificată
Glucotrol XL 10 mg
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, sigilat cu folie de aluminiu lăcuită, prevăzut cu
capac filetat HDPE/polipropilenă, cu sistem de închidere securizat pentru copii, a câte 30 comprimate
cu eliberare modificată
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG,
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT 13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glucotrol XL 5 mg: 6869/2006/01
Glucotrol XL 10 mg: 6870/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Octombrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Glucotrol XL 5 mg, comprimate cu eliberare modificată
Glucotrol XL 10 mg, comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Glucotrol XL 5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine glipizidă 5 mg.
Glucotrol XL 10 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine glipizidă 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Glucotrol XL 5 mg
Comprimate biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu un orificiu pe o faţă şi imprimate “GLX 5” pe
cealaltă faţă.
Glucotrol XL 10 mg
Comprimate biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu un orificiu pe o faţă şi imprimate
“GLX 10” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Glucotrol XL este indicat pentru îmbunătăţirea controlului glicemic la adulţi cu diabet zaharat tip 2, ca
adjuvant al dietei şi exerciţiului fizic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza trebuie adaptată în mod individual, similar oricărui agent hipoglicemiant.
Comprimatele cu eliberare modificatǎ trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientǎ de lichid.
Comprimatele nu trebuie mestecate, divizate sau sfǎrâmate (A se vedea punctul 4.4 Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare).
2
Doza iniţială recomandată
Doza iniţială recomandată este de 5 mg glipizidă pe zi, la micul dejun.
Pentru dozele iniţiale recomandate pacienţilor vârstnici şi altor pacienţi cu risc de hipoglicemie, a se
vedea “Administrarea la vârstnici şi la pacienţi cu risc crescut”.
Ajustarea tratamentului
Dozele se pot creşte cu 2,5 mg sau 5 mg glipizidă , în funcţie de nivelul glicemiei. Este necesar un
interval de câteva zile între ajustări
Concentraţiile plasmatice de echilibru se ating după 5 zile de tratament cu .
Glucotrol XL. La pacienţii
vârstnici pot fi necesare încă 1-2 zile de tratament.
Tratamentul de întreţinere
Controlul eficient al glicemiei se poate obţine prin administrarea Glucotrol XL o dată pe zi. Doza
maximă recomandată este de 20 mg glipizidă pe zi, deoarece scăderea maximă a glicemiei se
înregistrează la acest nivel.
Pacienţii trataţi cu glipizidă standard (comprimate cu eliberare imediată) 5-20 mg pe zi, pot trece în
siguranţă la tratamentul cu Glucotrol XL) administrat o dată pe zi, în doză echivalentă sau mai mică.
Administrarea la copii
Siguranţa şi eficacitatea tratamentului la copii nu au fost stabilite.
Administrarea la vârstnici şi la pacienţi cu risc crescut
Pentru a reduce riscul hipoglicemiei la pacienţii vârstnici, taraţi, malnutriţi, cu aport neregulat de
calorii sau la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, dozele iniţiale şi cele de întreţinere trebuie
să fie mici. (A se vedea Doza iniţialǎ recomandatǎ şi punctul 4.4 Atenţionări şi precaţii speciale
pentru utilizare).
Studiile clinice la aproximativ 200 de pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste, au demonstrat că
tratamentul cu comprimate cu eliberare modificată care conţin glipizidă este la fel de sigur şi eficient
ca şi la pacienţi sub 65 de ani.
Pacienţii aflaţi în tratament cu insulină
Ca şi în cazul altor hipoglicemiante sulfonilureice, mulţi pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 stabilizat
sub tratament cu insulină, pot trece în siguranţă la tratamentul cu glipizidă comprimate cu eliberare
modificată.
Această schimbare de tratament trebuie să ţină seama de următoarele reguli generale:
- la pacienţii trataţi cu insulină maximum 20 unităţi pe zi, insulino-terapia poate fi întreruptă, iar
tratamentul cu Glucotrol XLpoate fi început cu dozele uzuale recomandate. Între ajustări trebuie să
existe intervale de câteva zile.
- la pacienţii trataţi cu insulină în doze de peste 20 unităţi pe zi, doza de insulină trebuie redusă la
jumătate, iar tratamentul cu Glucotrol XL poate fi început cu dozele uzuale recomandate. Reducerea
ulterioară a dozelor de insulină depinde de răspunsul individual la tratament. Între ajustări trebuie să
existe intervale de câteva zile.
În perioada de întrerupere a tratamentului cu insulină, pacienţii trebuie să-şi determine glicemia .
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze imediat medicului, dacă observă rezultate anormale ale acestor
determinări.
În anumite situaţii, în special dacă pacientul a fost sub tratament cu insulină peste 40 unităţi pe zi, este
recomandabilă internarea în spital pentru monitorizare în aceste perioade de tranziţie.
Pacienţii aflaţi în tratament cu alte hipoglicemiante orale
Ca şi în cazul altor sulfonilureice, trecerea de la tratamentul cu altă substanţă sulfonilureică la cel cu
Glucotrol XLtrebuie făcută cu monitorizare concomitentă, pentru a preveni hipoglicemia (de exemplu,
prin monitorizarea simptomelor sau a glicemiei), timp de minim 2 săptămâni.
Trecerea la tratamentul cu Glucotrol XLse face utilizând o doză mică .
Tratamentul asociat
3
Dacă la tratamentul cu Glucotrol XLse adaugă un alt agent hipoglicemiant, tratamentul cu acesta din
urmă trebuie iniţiat la cea mai mică doză recomandată, iar pacientul trebuie atent supravegheat pentru
a preveni episoadele hipoglicemice. În acest scop, se recomandă consultarea rezumatului
caracteristicilor produsului celui de al doilea hipoglicemiant oral.
Dacă la tratamentul cu alţi agenţi hipoglicemianţi se adaugă Glucotrol XL, doza iniţială de glipizidă
trebuie să fie de 5 mg. La pacienţii predispuşi la hipoglicemie, dozele iniţiale recomandate pot fi mai
mici. Ajustarea se face în funcţie de evoluţia clinică a fiecărui pacient.
Atunci când colesevelam este administrat concomitent cu glipizidă GITS, concentraţia plasmatică
maximă şi expunerea totală la glipizidă sunt reduse. De aceea, glipizidă GITS trebuie administrată cu
cel puţin 4 ore înainte de colesevelam
(vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;
- Diabet zaharat tip 1, cetoacidoză diabetică, comă diabetică.- Insuficienţă renală severă;
- Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază
Deficit de G6PD: Deoarece Glucotrol XL aparţine grupului medicamentelor sulfonilureice, se
recomandă prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD. Administrarea sulfonilureicelor la pacienţii cu
deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază poate determina apariţia anemiei hemolitice, prin urmare la
aceşti pacienţi trebuie luate în considerare variante terapeutice cu medicamente fără structură
sulfonilureică.
Hipoglicemie
Toate sulfonilureicele, inclusiv Glucotrol XL, au potenţial de inducere a reacţiilor hipoglicemice
severe, care pot avea ca rezultat coma hipoglicemică şi pot necesita spitalizare.
Pacienţii cu hipoglicemie severă trebuie trataţi prin administrare adecvată de glucoză şi monitorizaţi
timp de minim 24-48 de ore.
Insuficienţa hepatică şi insuficienţa renală
Insuficienţa hepaticǎ sau renalǎ pot afecta disponibilitatea glipizidei şi pot, de asemenea, determina
scăderea capacităţii de gluconeogeneză, ambele crescând riscul reacţiilor hipoglicemice severe
.
Pacienţii vârstnici, taraţi sau malnutriţi, pacienţii cu insuficienţă suprarenală sau pituitară sunt, în mod
particular, susceptibili de a prezenta reacţii hipoglicemice induse de medicamentele hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate fi greu de recunoscut la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi cu blocante beta-
adrenergice.
Hipoglicemia este mai probabilă atunci când aportul caloric este deficitar, după efortul fizic intens sau
prelungit, după ingestia de alcool sau atunci când schema de tratament cuprinde mai mult de un agent
hipoglicemiant.
Pierderea controlului glicemiei
Dacă un pacient echilibrat printr-un anumit tratament antidiabetic este expus unui stres (de exemplu
febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale) controlul glicemiei poate fi pierdut.
În aceste condiţii, poate fi necesară întreruperea tratamentului cu Glucotrol XLşi administrarea de
insulină.
Eficienţa oricǎrui hipoglicemiant oral, inclusiv a glipizidei, în reducerea glicemie pânǎ la nivelul ţintǎ,
poate scǎdea în decursul timpului la mulţi pacienţi. Acest fapt se poate datora progresiei diabetului sau
creşterii pragului de sensibilitate la medicament.
Fenomenul este cunoscut ca eşec secundar, pentru a-l diferenţia de eşecul primar, în care
medicamentul este ineficace chiar de la începutul tratamentului. Înainte de a considera un eşec
secundar, se recomandǎ ajustarea adecvatǎ a dozelor şi a dietei.
Teste de laborator
4
Glicemia trebuie controlată periodic. Trebuie măsurată hemoglobina glicozilată, iar tratamentul trebuie
efectuat conform ghidurilor terapeutice standard.
Afecţiuni renale şi hepatice: Proprietăţile farmacocinetice şi/sau farmacodinamice ale Glucotrol XL
pot suferi modificări la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Dacă la aceşti pacienţi apare
hipoglicemie, aceasta poate fi de lungă durată şi trebuie luate măsuri corespunzătoare.
Boli gastrointestinale
Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a Glucotrol XL poate influenţa
farmacocinetica şi în consecinţă, eficacitatea clinică a medicamentului.
Ca şi în cazul altor produse nedeformabile, trebuie manifestată prudenţă atunci când se administrează
Glucotrol XL pacienţilor cu stricturi preexistente pronunţate ale tractului gastrointestinal (patologice
sau iatrogene).
Rar, au fost raportate cazuri de sindroame obstructive la pacienţii cu stricturi preexistente în asociere
cu ingestia de medicamente sub forma acestor comprimate cu eliberare prelungită şi conţinând
materiale nedeformabile.
Informaţii pentru pacienţi
Pacienţii şi membrii familiilor acestora trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie, despre
simptomele şi tratamentul acesteia şi despre factorii care o pot favoriza. De asemenea, trebuie să li se
explice şi posibilitatea eşecurilor primare sau secundare.
Pacienţii trebuie informaţi că aceste comprimate cu eliberare modificată conţinând glipizidă.
Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau sfărâmate. Pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă,
uneori, constată prezenţa în scaun a unor particule asemănătoare comprimatelor. Glipizida este
conţinută într-un înveliş neabsorbabil, conceput special pentru eliberarea lentă a medicamentului,
astfel încât să poată fi absorbit. Când acest proces este complet, învelişul este eliminat din organism.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele substanţe medicamentoase pot creşte efectul hipoglicemiant:
Miconazol: creşte efectul hipoglicemiant, putând determina hipoglicemie sau chiar comă
hipoglicemică.
Fluconazol: a fost raportată hipoglicemie determinată de asocierea glipizidei cu fluconazol, probabil
prin prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică a glipizidei.
Voriconazol: Deşi nu s-au desfăşurat studii, voriconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
sulfonilureicelor (ex: tolbutamidă, glipizidă şi gliburidă) şi pot determina apariţia hipoglicemiei. În
timpul administrării asociate, se recomandă monitorizarea cu atenţie a glicemiei.
Antiinflamatoare nesteroidiene AINS (de exemplu, fenilbutazonă): cresc efectul hipoglicemiant al
sulfonilureicelor prin îndepărtarea acestora de pe proteinele plasmatice şi/sau scăderea eliminării
sulfonilureicelor.
Salicilaţi (acid acetilsalicilic): administrarea concomitentă produce creşterea efectului de scădere a
glicemiei, datorită dozelor mari de acid acetilsalicilic, prin sinergism (acţiunea de scădere a glicemiei a
acidului acetilsalicilic).
Alcoolul etilic: asocierea duce la creşterea efectului de scădere a glicemiei, ceea ce poate determina
comă hipoglicemică.
Beta-blocante: toate beta-blocantele maschează simptomele hipoglicemiei, de exemplu palpitaţiile şi
tahicardia. Majoritatea beta-blocantelor cardio-neselective cresc incidenţa şi severitatea
hipoglicemiilor.
5
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei: folosirea IEC poate duce la creşterea efectului de
scădere a glicemiei la pacienţii trataţi cu sulfonilureice, inclusiv glipizidă. De aceea poate fi necesară
scăderea dozei de glipizidă.
Antagonişti de receptori H
2: antagoniştii receptorilor H2 (de exemplu, cimetidina) pot potenţa efectul
de scădere a glicemiei al sulfonilureicelor, inclusiv al glipizidei.
În general, acţiunea hipoglicemiantă a sulfonilureicelor poate fi potenţată de inhibitorii de
monoaminoxidază şi de medicamente cu afinitate crescută pentru proteinele plasmatice, cum sunt
sulfonamidele, cloramfenicolul, probenecidul şi anticoagulantele cumarinice.
Când se instituie sau se întrerupe tratamentul cu aceste medicamente, la un pacient la care se
administrează glipizidă, pacientul trebuie supravegheat cu atenţie pentru prevenirea hipoglicemiei.
Studiile in vitro asupra legării de proteinele plasmatice umane au evidenţiat că glipizida se leagă
diferit faţă de tolbutamidă şi nu interacţionează cu salicilatul sau dicumarolul. Totuşi, se recomandă
prudenţă în extrapolarea acestor rezultate la situaţia clinică şi în folosirea concomitentă a glipizidei cu
aceste medicamente.
Următoarele substanţe medicamentoase administrate în asociere cu Glucotrol XL pot determina
hiperglicemie:
Fenotiazinele (de exemplu., clorpromazină) în doze mari ( > 100 mg clorpromazină pe zi): produc
creşterea glicemiei (prin scăderea eliberării de insulină).
Corticosteroizii: au efect hiperglicemiant.
Simpatomimeticele (de exemplu., ritodrina, salbutamolul, terbutalina): determină creşterea glicemiei
datorită stimulării receptorilor beta 2-adrenergici.
Alte medicamente care pot determina hiperglicemie şi pot duce la pierderea controlului glicemiei
includ tiazidele şi alte diuretice, produsele tiroidiene, estrogenii, progesteronii, contraceptivele orale,
fenitoina, acidul nicotinic, blocantele canalelor de calciu şi izoniazida.
Dacă se întrerupe sau se începe tratamentul cu aceste medicamente la pacienţii care primesc glipizidă,
aceştia trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a preveni hipoglicemia.
Colesevelam: În studii de evaluare a efectelor colesevelam asupra farmacocineticii glipizidei sub
forma comprimatelor cu eliberare modificată la voluntari sănătoşi, la administrarea concomitentă a
colesevelam cu glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată s-a observat o reducere a
ASC
0-∞ cu 12% şi a Cmax cu 13%. Atunci când glipizida sub forma comprimatelor cu eliberare
modificată a fost administrată cu 4 ore înainte de colesevelam, nu a existat o modificare semnificativă
a ASC
0-∞ sau a Cmax ale glipizidei - 4%, respectiv 0%. De aceea, glipizidă sub forma comprimatelor cu
eliberare modificată trebuie administrată cu cel puţin 4 ore înainte de colesevelam pentru a fi sigur că
absorbţia glipizidei nu va fi redusă de colesevelam.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În studiile de reproducere la şobolani, glipizida a manifestat efecte fetotoxice uşoare.
Nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la şobolani sau iepuri.
Glucotrol XL trebuie administrat în cursul sarcinii doar dacă potenţialul beneficiu terapeutic matern
depăşeşte riscurile posibile asupra fătului.
Deoarece datele disponibile sugerează că nivelele anormale ale glicemiei în cursul sarcinii sunt
asociate cu o incidenţă crescută a anomaliilor congenitale, se recomandă administrarea de insulină în
cursul sarcinii, pentru a menţine glicemia la niveluri cât mai apropiate de valorile normale.
6
La nou-născuţii din mame care au primit sulfonilureice în momentul naşterii, s-a raportat hipoglicemia
severă prelungită (4-10 zile).
Dacă se administrează în cursul sarcinii, tratamentul cu glipizidă trebuie întrerupt cu cel puţin o lună
înaintea datei presupuse a naşterii şi trebuie utilizate alte metode terapeutice pentru menţinerea
glicemiei la valori cât mai apropiate de cele normale.
Alăptarea
Deşi nu se cunoaşte dacă glipizida este eliminată în laptele matern, se ştie că unele medicamente
sulfonilureice pot fi excretate în laptele matern. Deoarece există risc de hipoglicemie la sugarii hrăniţi
la sân, în funcţie de importanţa tratamentului pentru mamă, trebuie să se decidă dacă se întrerupe
alăptarea sau tratamentul. Dacă tratamentul este întrerupt şi dieta nu este suficientă pentru controlul
glicemiei, trebuie avută în vedere insulinoterapia.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost studiate efectele tratamentului cu glipizidă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje; totuşi, nu există dovezi care să sugereze că Glucotrol XL ar influenţa aceste activităţi.
Pacienţii trebuie să cunoască simptomele hipoglicemiei şi să fie prudenţi atunci când conduc vehicule
sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate posibil asociate cu Glucotrol XL sunt prezentate în următorul tabel pe
aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 şi
<1/10), Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), Rare (≥1/10000 şi < 1/1000), Foarte rare (<
1/10000), Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tulburări hematologice şi limfatice:
Cu frecvenţă necunoscută – leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie hemolitică, anemie
aplastică, pancitopenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Frecvente – hipoglicemia poate fi severă şi poate duce la comă (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.9).
Cu frecvenţă necunoscută - A fost raportată hiponatremie.
Tulburări psihice:
Mai puţin frecvente – confuzie*.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente – Au fost raportate cefalee* şi tremor* la pacienţii trataţi cu Glucotrol XL.
Tulburări oculare:
Frecvente – Afectare oculară
Cu frecvenţă necunoscută – Au fost raportate tulburări de vedere, precum vedere înceţoşată*,
conjuctivitǎ, hemoragii retiniene şi diminuarea acuităţii vizuale* la pacienţii trataţi cu Glucotrol XL.
Tulburări gastro-intestinale:
Frecvente – dureri abdominale, greaţă, constipaţie, diaree, disconfort epigastric şi vărsături
Cu frecvenţă necunoscută – disconfort epigastric
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută – icter colestatic, hepatită toxică. Dacă apare icter colestatic, tratamentul cu
glipizidǎ trebuie întrerupt.
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Frecvente – prurit
Mai puţin frecvente – urticarie
7
Cu frecvenţă necunoscută – reacţii alergice cutanate, inclusiv erupţii cutanate şi mucoase tranzitorii, şi
erupţii maculopapulare
Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice:
Cu frecvenţă necunoscută – A fost raportată porfirie non-acută la pacienţii trataţi cu sulfonilureice.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută – stare generală de rău*
Investigaţii diagnostice:
Frecvente – nivel crescut al aspartataminotransferazei, nivel crescut al fosfatazei alcaline serice, nivel
crescut al creatininei serice
Cu frecvenţă necunoscută – nivel crescut al dehidrogenazei lactice, nivel crescut al ureei serice.
Asocierea acestor creşteri cu Glucotrol XL nu este sigură.
Notǎ: reacţiile adverse exemplificate cu * sunt, de regulă, tranzitorii şi nu necesită întreruperea
tratamentului; totuşi, pot constitui şi simptome de hipoglicemie.
Au fost raportate reacţii similare administrării de disulfiram la pacienţii trataţi cu sulfonilureice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul cu Glucotrol XL la om nu este bine documentată.
Supradozajul cu sulfonilureice, inclusiv glipizidă, poate induce hipoglicemie.
Simptomele uşoare de hipoglicemie fără pierderea conştienţei sau tulburările neurologice minore
trebuie tratate prompt cu glucoză pe cale orală şi ajustarea dozei şi/sau a dietei. Supravegherea
medicală atentă trebuie continuată până când pacientul este în afara pericolului.
Reacţiile severe de hipoglicemie, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice apar mai rar, dar
constituie urgenţe medicale, necesitând spitalizare imediată. Dacă coma hipoglicemică este certă sau
presupusă, pacientului i se administrează imediat soluţie concentrată de glucoză (50%) intravenos.
Aceasta poate fi urmată de administrarea în perfuzie continuă a unei soluţii mai diluate de glucoză
(10%), la o rată care să asigure o glicemie de peste 100 mg/dl. Pacienţii trebuie supravegheaţi cu
atenţie timp de minim 24-48 ore, deoarece hipoglicemia se poate reinstala după o ameliorare clinică
aparentă.
Clearance-ul plasmatic al glipizidei poate fi prelungit în cazul persoanelor cu afecţiuni hepatice.
Din cauza capacităţii crescute de legare a glipizidei de proteinele plasmatice, dializa este puţin
probabil să fie utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10B B07.
Glipizida se presupune că scade glicemia prin stimularea eliberării de insulină la nivel pancreatic,
efect care depinde de starea funcţională a celulelor pancreatice beta.
La pacienţii diabetici, răspunsul insulinotrop la alimentaţie este intensificat de administrarea de
glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată.
8
.
Insulinemia postprandială şi răspunsul peptidului C se menţin la nivel crescut după cel puţin 6 luni de
la tratament.
Reducerea HbA
1c şi glicemia à jeun au fost similare la pacienţii tineri şi la cei vârstnici.
Alte efecte:
Un studiu clinic randomizat , dublu orb, a demonstrat că tratamentul cu glipizidă este
eficient în controlarea glicemiei, fără afectarea patologică a profilului lipoproteinelor plasmatice la
pacienţii trataţi pentru diabet zaharat tip 2. Aceste modificări au fost corelate corespunzător cu
reducerea glicemiei à jeun.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După 2-3 ore de la administrarea comprimatelor cu eliberare modificată, concentraţia plasmatică a
glipizidei creşte treptat, atingând concentraţia plasmatică maximă la 6-12 h de la administrare.
Prin administrarea într-o singură priză zilnică a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare
modificată este menţinută o concentraţie plasmatică eficace de glipizidă în intervalul de administrare
de 24 de ore, cu mai puţine fluctuaţii ale concentraţiei plasmatice maxime decât în cazul administrării
de două ori pe zi de glipizidă cu eliberare imediată.
Biodisponibilitatea medie relativă a glipizidei sub forma comprimatelor cu eliberare modificată la 21
de bărbaţi cu diabet zaharat de tip 2 după administrarea a 20 mg glipizidă sub formă de comprimate cu
eliberare modificată, comparativ cu glipizida cu eliberare imediată (10 mg de două ori pe zi) a fost de
81 22%la starea de echilibru. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă după cel
mult 5 zile de administrare a comprimatelor cu eliberare modificată conţinând glipizidă.
La pacienţii
cu vârsta peste 65 de ani, a fost nevoie de aproximativ 1-2 zile în plus pentru atingerea
stării de echilibru.
În cazul tratamentului de lungă durată cu glipizidă sub forma comprimatelor cu eliberare modificată,
la
pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, nu a fost observată acumularea glipizidei în organism.
Administrarea comprimatelor cu eliberare modificată odată cu alimentele nu influenţează durata de 2-
3 ore de absorbţie a medicamentului.
Într-un studiu pentru observarea efectului alimentaţiei asupra tratamentului, administrarea în doză
unică de glipizidă sub formă de comprimate cu eliberare modificată imediat înainte de o masă cu
conţinut lipidic mare, a dus la creşterea cu 40% a C
max a glipizidei, modificare semnificativă; în
schimb, ASC nu a fost influenţată semnificativ.
Nu există diferenţe între valorile glicemiei determinate în starea de saţietate şi cea à jeun.
Reducerea marcată a timpului de retenţie gastrointestinală a glipizidei pe perioade lungi (de exemplu,
sindromul de intestin scurt) poate influenţa profilul farmacocinetic al medicamentului şi pot duce la
scăderea concentraţiilor plasmatice.
Într-un studiu cu doze multiple efectuat la 26 de bărbaţi cu diabet zaharat tip 2, farmacocinetica
glipizidei a fost lineară în intervalul de dozare (5-60 mg glipizidă sub formă de comprimate cu
eliberare modificată), concentraţiile plasmatice ale medicamentului crescând proporţional cu doza.
Într-un studiu cu doză unică la 24 subiecţi sănătoşi s-a demonstrat că administrarea a 4 comprimate cu
eliberare modificată a 5 mg glipizidă, 2 comprimate cu eliberare modificată a 10 mg glipizidă şi un
comprimat cu eliberare modificată a 20 mg glipizidă au fost echivalente.
Glipizida este eliminată în primul rând prin metabolizare hepatică: mai puţin de 10% din doză sunt
excretate ca medicament nemetabolizat în urină şi fecale; aproximativ 90% din doză sunt excretate sub
formă de produşi de metabolism în urină (80%) şi fecale (10%).
Glipizida se leagă în proporţie de 98-99% de proteinele plasmatice, în principal de albumină.
Într-un studiu încrucişat, controlat placebo, la voluntari sănătoşi, glipizida nu a manifestat activitate
antidiuretică şi de fapt, a dus la o uşoară creştere a clearance-ului apei libere.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice, toxicitatea orală acută a glipizidei a fost extrem de scăzută la toate speciile
studiate (DL
50 mai mare de 4 g/kg).
Studiile de toxicitate acută nu au evidenţiat nici o sensibilitate specifică.
Testele de toxicitate cronică la şobolan şi câine, la doze până la 8 mg/kg, nu au evidenţiat nici un efect
toxic.
9
Un studiu de 20 de luni la şobolan şi un studiu de 18 luni la şoarece, la doze până la 75 ori doza
maximă la om, nu au evidenţiat nici un efect carcinogenic al medicamentului.
Testele de genotoxicitate bacteriană şi in vivo au fost sistematic negative.
Studiile la şobolan de ambele sexe la doze de până la 75 ori doza maximă la om nu au evidenţiat nici
un efect asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glucotrol XL 5 mg
Strat activ: oxid de polietilenă, hipromeloză, oxid roşu de fer (E 171), stearat de magneziu
Strat osmotic: oxid de polietilenă, clorură de sodiu, hipromeloză, oxid roşu de fer (E171), stearat de
magneziu
Membrană: acetat de celuloză, macrogol 3350
Film: Opadry White YS-2-7063 care conţine hipromeloză, macrogol şi dioxid de titan (E172)
Date de imprimare: cerneală neagră tip S-1-17823 (care conţine Shellac, alcool izopropilic, oxid negru
de fer (E172), alcool n-butilic, propilenglicol, hidroxid de amoniu)
Glucotrol XL 10 mg
Strat activ: oxid de polietilenă, hipromeloză, oxid roşu de fer (E 171), stearat de magneziu
Strat osmotic: oxid de polietilenă, clorură de sodiu, hipromeloză, oxid roşu de fer (E171), stearat de
magneziu
Membrană: acetat de celuloză, macrogol 3350
Film: Opadry White YS-2-7063 care conţine hipromeloză, macrogol şi dioxid de titan E172
Date de imprimare: cerneală neagră tip S-1-17823 (care conţine Shellac, alcool izopropilic, oxid negru
de fer (E 172), alcool n-butilic, propilenglicol, hidroxid de amoniu)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Glucotrol XL 5 mg
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, sigilat cu folie de aluminiu lăcuită, prevăzut cu
capac filetat HDPE/polipropilenă, cu sistem de închidere securizat pentru copii, a câte 30 comprimate
cu eliberare modificată
Glucotrol XL 10 mg
Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate, sigilat cu folie de aluminiu lăcuită, prevăzut cu
capac filetat HDPE/polipropilenă, cu sistem de închidere securizat pentru copii, a câte 30 comprimate
cu eliberare modificată
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG,
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT 13 9NJ, Marea Britanie
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
Glucotrol XL 5 mg: 6869/2006/01
Glucotrol XL 10 mg: 6870/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Octombrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
