GENTAMICIN KRKA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gentamicin Krka 40 mg/ml soluţie injectabilă
Gentamicin Krka 80 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 1 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină
66,65 mg.
Fiecare 2 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 80 mg sub formă de sulfat de gentamicină
133,3 mg. 1 ml soluţie injectabilă conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină
66,65 mg.
Excipienţi:
40 mg/1 ml 80 mg/2 ml
P-hidroxibenzoat de metil (E218) 1,80 mg 3,60 mg
P-hidroxibenzoat de propil (E216) 0,20 mg 0,40 mg
Metabisulfit de sodiu (E223) 3,20 mg 6,40 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gentamicin Krka este indicată pentru tratamentul infecţiilor sistemice severe datorate unor bacterii
Gram-negative aerobe. Aceste infecţii includ:
- sepsis sau alte alte infecţii sistemice severe;
- infecţii intraabdominale: peritonită, abcese, colangită (de obicei în combinaţie cu metronidazol
sau clindamicină);
- infecţii neonatale severe;
- infecţii alte tractului urinar şi respirator;
2
- infecţii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;
- tularemie;
- endocardită (de obicei în combinaţie cu un antibiotic -lactaminic).
Gentamicin Krka este indicată de asemenea în profilaxia infecţiilor postoperatorii intraabdominale, în
special atunci când este implicat tractul urinar sau intestinul. Când intervenţia chirurgicală se face pe
intestin, se administrează o doză de gentamicină în combinaţie cu metronidazol sau clindamicină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale locale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Gentamicina se administrează intramuscular sau intravenos, în aceleaşi doze. Gentamicina poate fi
administrată intravenos direct, sau printr-un cateter intravenos. Timpul de injectare va fi de 2-3
minute. Atunci când doza zilnică totală este administrată într-o doză unică, timpul de injectare va fi de
30-60 minute.
Datorită efectului postantibiotic al gentamicinei, eficacitatea dozelor următoare, administrate în timpul
acţiunii efectului postantibiotic, este redusă, întrucât în acest interval bacteriile sunt mai puţin sensibile
la gentamicină. În vederea asigurării unei eficacităţi maxime, administrarea gentamicinei într-o doză
zilnică unică conferă un dublu avantaj:
- acţiune bactericidă mai puternică, rezultată din concentraţia plasmatică iniţială înaltă de
gentamicină,
- efect bactericid mai bun al dozelor următoare, rezultat din prelungirea intervalului de timp
dintre doze.
Administrarea gentamicinei într-o doza zilnică unică este contraindicată pacienţilor cu
imunodeficienţe (neutropenie), insuficienţă renală severă, fibroză chistică, ascită, endocardită
infecţioasă, arsuri extinse (peste 20% din suprafaţa corpului) sau în timpul sarcinii.
Dozare pentru pacienţii cu funcţie renală normală
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 2-5 mg/kg şi zi, intramuscular sau intravenos., în 1-3 subdoze.
Copii,cu vârsta între 1 şi 12 ani
Doza zilnică recomandată la copii cu vârsta între 1 şi 12 ani, cu funcţie renală normală este de 3-6 mg
pe kg greutate corporală, sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.
Sugari cu vârsta între o lună şi un an
Doza zilnică recomandată la sugari după vârsta de o lună este de 4,5-7,5 mg pe kg greutate corporală
sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.
Nou-născuţi cu vârsta până la o lună
Doza zilnică recomandată la nou-născuţi este de 4-7 mg/kg şi zi. Datorită timpului de înjumătăţire
prelungit, doza zilnică la nou-născuţi trebuie administrată în doză unică.
Când gentamicina se administrează în doze multiple, doza iniţială pentru adulţi trebuie să fie de 1,5-2
mg/kg greutate corporală, indiferent de funcţia renală, deoarece această dozare asigură concentraţiile
optime cele mai mari.
La nou-născuţi, sugari şi copii, aceleaşi doze, raportate la greutatea corporală, vor determina
concentraţii plasmatice de gentamicină mai mici decât la adulţi. De aceea, la aceste grupe de vârstă
3
sunt necesare doze terapeutice mai mari. Din motive de siguranţă, la copii se recomandă determinarea
zilnică a concentraţiei plamatice a gentamicinei. La 1 oră de la administrare, concentraţia plasmatică a
gentamicinei trebuie să fie de cel puţin 4 µg/ml.
Când gentamicina se administrează în doze multiple, concentraţia plasmatică, determinată înaintea
administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească 2 µg/ml. Când administrarea se face într-o
doză unică, concentraţia plasmatică, determinată înaintea administrării dozei următoare, nu trebuie să
depăşească 1 µg/ml.
Pentru o perfuzie i.v. de scurtă durată, gentamicina va fi dizolvată în 100-200 ml de ser fiziologic steril
sau în soluţie sterilă de dextroză 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să depăşească
1 mg/ml.
Dozare pentru pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de disfuncţie renală, doza zilnică recomandată trebuie scăzută şi ajustată conform funcţiei
renale.
Doza iniţială va fi aceeaşi ca la pacienţii cu funcţia renală normală. În continuarea tratamentului, doza
va fi ajustată fie prin prelungirea intervalului dintre administrări, fie prin reducerea dozelor.
Dozarea gentamicinei la pacienţii cu insuficienţă renală
Ureea
mg/100 ml mmol/l
Clearence-ul
creatininei
ml/min ml/s
Creatininemia
mg/100 ml µmol/l
Doze şi
intervalul dintre doze
7M >1,1S 200 >34 R–10 0,08–0,16 5,P–7,2 46V–63S 80 mg* la 48 ore
*Pacienţii cu greutatea sub 60 kg vor primi 60 mg gentamicină.
Reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze sunt măsuri la fel de adecvate pentru
ajustarea dozajului, dar trebuie subliniat faptul că aceste doze sunt aproximative şi că administrarea
aceloraşi doze la pacienţi diferiţi poate determina concentraţii diferite ale medicamentului. De aceea,
la pacienţii cu stări clinice deosebite, trebuie determinate concentraţiile serice ale gentamicinei, iar
dozele trebuie ajustate în concordanţă. Nivelul plasmatic al gentamicinei, determinat la 30-60 minute
de la administrarea i.v. sau i.m., trebuie să fie de cel puţin 5 µg/ml.
După o hemodializă, gentamicina se administrează în doză de 1-1,5 mg/kg greutate corporală. În
dializa peritoneală, la 2 litri de lichid de dializă se adaugă o doză de gentamicină de 1 mg/kg greutate
corporală.
Durata tratamentului
7-10 zile, iar în cazul infecţiilor foarte severe şi complicate se poate prelungi.
Recomandări de monitorizare:
Se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de gentamicină, în special la vârstnici, nou-născuţi şi
pacienţi cu disfuncţie renală. Probele de sânge trebuie recoltate la sfârşitul intervalului de dozare
(concentraţie minimă). Concentraţiile minime nu trebuie să depăşească 2 μg/ml la administrarea
gentamicinei de două ori pe zi, şi 1 μg/ml la administrarea unei doze zilnice unice.
4
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la gentamicină, la alte aminoglicozide sau la oricare dintre componentele
medicamentului;
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru evitarea reacţiilor adverse, se recomandă monitorizarea continuă (înaintea, în timpul şi după
tratament) a funcţiei renale (creatininemia, clearance-ul creatininei), controlul funcţiei vestibulare şi
auditive, precum şi monitorizarea parametrilor hepatici şi a altor investigaţii de laborator.
Pacienţii trataţi cu gentamicină trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape, întrucât, ca şi alte
aminoglicozide, gentamicina poate fi nefrotoxică, poate exercita un efect dăunător asupra organelor
auzului, echilibrului şi asupra conductibilităţii neuromusculare. Se va acorda atenţie apariţiei
hipoacuziei, vertijului şi tinitusului. Când este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gentamicinei, funcţiilor renală, vestibulară şi
auditivă.
Se recomandă precauţie la administrare pacienţilor cu hipocalcemie.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la cei vârstnici (peste 65 de ani), doza va fi ajustată în
concordanţă cu funcţia renală. La aceşti pacienţi este necesară asigurarea unei bune hidratări.
Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom
miastenic sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conductibilităţii neuromusculare.
Acesta poate fi evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.
Preacuţii speciale referitoare la excipienţi
Gentamicin Krka conţine parahidroxibenzoaţi (E216) şi (E218), care pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Metabisulfitul de sodiu (E223) poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm
Acest medicament conţine sodiu, < 1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu’’.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anumite diuretice puternice (acidul etacrinic şi furosemidul) pot potenţa reacţiile adverse ale
gentamicinei, deoarece administrarea concomitentă creşte concentraţia plasmatică şi tisulară a
gentamiciniei. Administrarea i.v. de diuretice poate creşte riscul de afectare renală, auditivă şi
vestibulară.
Administrarea concomitentă cu blocanţi neuromusculari (succinilcolină şi tubocurarină) poate duce la
agravarea blocului neuromuscular şi la paralizie respiratorie. Antidoturile sunt calciul şi neostigmina.
Trebuie evitată asocierea cu toxina botulinică, deoarece aminoglicozidele cresc riscul reacţiilor
adverse ale acesteia.
Gentamicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente neurotoxice şi nefrotoxice, în
special cu amikacină, tobramicină, vancomicină, cefaloridină, viomicină, polimixină B, netromicină,
neomicină şi streptomicină.
5
Administrarea concomitentă cu amfotericin B, ciclosporină, cisplatin, clindamicină, piperacilină,
metoxifluran, foscarnet şi substanţe de contrast administrate i.v. sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Gentamicina traversează bariera placentară şi poate afecta aparatul auditiv şi vestibular al fătului.
Gentamicin Krka va fi administrată femeilor gravide numai în situaţii de urgenţă, când nu este
disponibil alt antibiotic, mai adecvat.
Alăptarea
Gentamicina este excretată în laptele matern, astfel încât se recomandă întreruperea alăptatului în
timpul tratamentului.
Fertilitatea
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gentamicina nu afectează abilităţile psihofizice. În cazuri individuale, pot apărea modificări tranzitorii
ale echilibrului. Această stare poate apărea şi după întreruperea tratamentului, de aceea pacientul
trebuie avizat în acest sens.
4.8 Reacţii adverse
Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular şi auditiv şi renal, precum şi un efect
inhibitor asupra transmisiei neuromusculare.
Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului,
proteinurie, cefalee, oboseală, parestezii, tulburării vizuale, palpitaţii, creşterea valorilor ureei,
creatininei, bilirubinei şi a activităţii transaminazelor. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei
unei diarei persistente, datorată suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Eozinofilie, neutropenie,
trombocitopenie, anemie,
scăderea hemoglobinemiei.
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate (erupţie
cutanată tranzitorie)
Reacţie anafilactică
6
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Hipocalcemie,
hipokaliemie,
hipomagnezemie
Tulburări psihice
Tulburări ale
sistemului nervos
Blocaj neuromuscular ** Cefalee, fatigabilitate,
parestezii
Tulburări oculare Tulburări vizuale
Tulburări acustice şi
vestibulare
Tulburări de auz
şi de echilibru *,
senzaţie de
presiune în urechi,
nistagmus, vertij
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă, vărsături,
diaree
Diaree persistentă (colită
pseudomembranoasă)
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea bilirubinemiei şi a
activităţii transaminazelor;
aceste reacţii adverse
reprezintă indicatori ai
insuficienţei hepatice
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Creşterea uremiei
şi
creatininemiei***,
proteinurie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Hipertermie, palpitaţii
*Riscul afectării auzului este crescut dacă concentraţiile plasmatice ale gentamicinei depăşesc în mod
constant 2 µg/ml. Concentraţiile crescute ocazional nu determină apariţia tulburărilor auditive decât
dacă sunt de peste 10 µg/ml. Disfuncţia vestibulară şi auditivă nu este frecventă, însă este importantă,
deoarece este, de obicei, ireversibilă. Aceasta se poate exacerba chiar după ce administrarea
gentamicinei este întreruptă. Iniţial este afectată perceperea frecvenţelor înalte. Disfuncţia auditivă este
detectată prin audiometrie înaintea apariţiei semnelor clinice. Primele simptome sunt tinitus şi senzaţia
de presiune în urechi. Disfuncţia vestibulară se manifestă clinic prin greaţă, vărsături, vertij sau
nistagmus. Disfuncţia auditivă a fost stabilită prin audiometrie la 22% dintre pacienţi. Pacienţii cu risc
crescut de disfuncţie auditivă şi vestibulară sunt cei cu istoric de disfuncţie auditivă şi vestibulară, cei
cu insuficienţă renală, pacienţii trataţi cu alte medicamente ototoxice, pacienţi hidrataţi neadecvat sau
cei trataţi cu doze crescute de gentamicină pentru o perioadă mai lungă de timp.
**Apare mai ales la administrarea rapidă i.v. sau la administrarea unor doze mari de gentamicin
intrapleural sau intraperitoneal.
***Nefrotoxicitatea gentamicinei este mai frecventă dacă concentraţia plasmatică a gentamicinei
depăşeşte în mod 2 µg/ml, la pacienţi vârstnici, femei, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi hidrataţi
neadecvat, pacienţi cu sindrom nefrotic, cei cu nefropatie diabetică şi la cei trataţi cu alte medicamente
nefrotoxice. Insuficienţa este reversibilă. Se caracterizează prin creşterea creatininemiei. Poate fi
evitată prin hidratare adecvată.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina deteriorarea ireversibilă a aparatului auditiv şi vestibular, afectarea
tranzitorie a funcţiei renale şi blocaj neuromuscular. Se recomandă monitorizarea atentă a pacientului,
7
în special a funcţiilor respiratorie, auditivă, vestibulară, a diurezei, a concentraţiei plasmatice de
gentamicină, uremia, creatininemia, calcemia, magnezemia şi potasemia. Trebuie menţinută hidratarea
corectă a pacientului. Blocajul neuromuscular poate fi redus prin administrarea parenterală a calciului
şi neostigminei. Hemodializa poate ajuta la îndepărtarea gentamicinei din corp, în special în caz de
insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice aminoglicozidice, codul ATC: J01GB03.
Mecanism de acţiune
Gentamicina este un antibiotic bactericid. Inhibă sinteza de proteine în peretele bacterian, prin ataşarea
la subunităţile mari şi mici ale ribozomilor. dar această acţiune nu explică activitatea bactericidă a
gentamicinei. Semnificaţia cea mai mare o are, probabil, penetrarea activă a gentamicinei prin peretele
bacterian în celulă. Astfel, în celula bacteriană se realizează concentraţii foarte mari de gentamicină, ce
depăşesc semnificativ pe cele din vecinătatea celulei bacteriene.
În condiţii anaerobe, la creşterea osmolarităţii şi valori scăzute ale pH-ului, gradientul este scăzut,
penetrarea este împiedicată şi apare o rezistenţă relativă a bacteriei faţă de gentamicină. Trecerea
gentamicinei în bacterie este inhibată şi de concentraţii crescute de calciu şi magneziu.
În concentraţiile atinse în cortexul renal şi fluidul perilimfatic din urechea internă, gentamicina poate
reduce sinteza proteinelor microsomale, acest lucru constituind explicaţia toxicităţii la om.
Eficacitate antibacteriană
Gentamicina acţionează asupra bacteriilor aerobe gram-negative, stafilococi şi Listeria
monocytogenes.
Gentamicina acţionează asupra următoarelor bacterii gram-pozitive:
- Aproape toate enterobacteriaceele: E. coli, Enterobacter spp., Klebsiella, Proteus (indol-pozitiv
şi indol-negativ), Salmonella, Shigella, Providencia, Serratia, Citrobacter, Hafnia, Edwardsiella şi
Arizona spp.,
- Pseudomonas aeruginosa,
- Brucella, Moraxella, Pasteurella multocida, Francisella tularensis, Acinetobacter
calcoaceticus, Aeromonas spp.,
- Campylobacter pylori, C. jejuni.
Gentamicina este de asemenea activă împotriva următoarelor bacterii gram-pozitive:
- Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus saprophyticus spp.
(inclusiv tulpini rezistente la penicilină şi meticilină),
- Listeria monocytogenes.
CMI pentru unele bacterii:
Bacterie CMI (µg/ml)
E. coli 1,0–4,M
Klebsiella aerogenes 1,0–2,M
Klebsiella (alte spp.) 0,06–1,M
8
Proteus mirabilis 2,0–8,0
Proteus vulgaris 1,0–4,0
Morganella morganii 1,0–4,0
Providencia rettgeri 0,5–4,0
Salmonella spp. 0,25–1,0
Pseudomonas aeruginosa 1,0–8,0
Staphylococcus aureus 0,12–1,0
Listeria monocytogenes 1,0–8,0
Rezistenţa
Rezistenţa bacteriană la gentamicină se bazează pe cel puţin 3 mecanisme: mutaţie ribozomală,
transport ineficient al gentamicinei în celulă şi degradarea gentamicinei prin diferite enzime.
La introducerea gentamicinei în terapie, existau puţine bacterii rezistente. Datorită utilizării frecvente a
gentamicinei, mai ales în unităţile de terapie intensivă şi de tratamentul arsurilor, numărul de
enterobacteriacee rezistente a crescut. Este un lucru cunoscut că prin restricţia utilizării gentamicinei
în anumite unităţi spitaliceşti, rezistenţa bacteriană este redusă rapid.
În timpul tratamentului cu gentamicină, rezistenţa apare foarte rar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Administrată intramuscular, gentamicina prezintă o absorbţie rapidă şi completă. Nivelul maxim al
concentraţiei plasmatice apare la 30-90 de minute. Vascularizarea slabă a muşchilor reduce resorbţia
gentamicinei.
Atunci când gentamicina se administrează într-o perfuzie de 20-30 de minute, concentraţiile
plasmatice sunt egale cu acelea obţinute prin administrarea intramusculară a unei doze egale.
Gentamicina se absoarbe rapid după administrarea intraperitoneală sau intrapleurală. Prin
administrarea intratecală sau intraventriculară, absorbţia gentamicinei este neglijabilă.
Valorile medii ale concentraţiei maxime după administrare intramusculară a unei doze de 80 mg
gentamicină este de 7 µg/ml, după 0,5-2 ore. Dublarea dozei duce la dublarea concentraţiei maxime
plasmatice. Concentraţia maximă optimă este de 7-10 µg /ml.
La nou-născuţi cu vârsta de până la 7 zile, concentraţia maximă plasmatică de 4 µg /ml este atinsă
după 30-60 de minute de la administrarea unei doze de 2,5 mg/kg greutate corporală.
La administrare în doză zilnică unică, concentraţiile maxime sunt mai mari decât cele obţinute prin
fracţionarea dozei în trei prize pe zi. Conform datelor, valoarea cea mai redusă a toxicităţii se
înregistrează la concentraţii între 10 până la 15 µg/ml. Înaintea administrăii dozei următoare,
concentraţia nu trebuie să fie niciodată peste 2 µg/ml.
Distribuţie
Gradul de legare a gentamicinei de proteinele plasmatice este scăzut (25%); dar, în cazul unei
concentraţii scăzute de calciu şi magneziu în plasmă, legarea de proteine poate creşte la 70%.
Volumul de distribuţie al gentamicinei aste aproximativ echivalent cu volumul lichidului extracelular.
La nou-născuţi apa reprezintă de la 70 până la 75% din greutatea corporală, comparativ cu 50 până la
55% la adulţi. Compartimentul hidric extracelular este mai mare (40% din greutatea corporală la nou-
născuţi, comparativ cu 25% din greutatea corporală la adulţi). De aceea, volumul de distribuţie al
9
gentamicinei pe kg greutate corporală se modifică şi scade odată cu înaintarea în vârstă, de la 0,5 l
până la 0,7 l pe kg greutate corporală la nou-născutul prematur, până la 0,25 l pe kg greutate corporală
la adolescenţi. Când volumul de distribuţie pe kg greutate corporală este mai mare, este necesară
administrarea unei doze mai mari pe kg greutate corporală, pentru atingerea unei concentraţii serice
maxime adecvate.
Gentamicina trece în interstiţiul aproape tuturor organelor. Penetrează bine în eritrocite şi neutrofile,
dar mai ales în celulele tubilor renali proximali, unde concentraţia sa o depăşeşte pe cea plasmatică.
Timpul de înjumătăţire al gentamicinei este de 1,5-5,5 ore la subiecţii tineri, sănătoşi, 1 oră la copiii
mai mari şi 2,3-3,3 ore la nou-născuţi.
În secreţia bronşică, gentamicina atinge numai 25% din concentraţia plasmatică.
Concentraţia gentamicinei în lichidul cefalorahidian la adulţi este foarte scăzută. Concentraţii mai
ridicate se înregistrează la nou-născuţi şi în cazul prezenţei unei inflamaţii meningeale.
Gentamicina difuzează bine în cornee şi umoarea apoasă, dar slab în corpul vitros.
În fluidul sinovial, gentamicina atinge 25-50% din concentraţia plasmatică.
În prostată şi salivă este prezentă în concentraţii foarte mici. În bilă, atinge 25-88% din concentraţia
plasmatică.
În urină apar concentraţii de gentamicină extrem de ridicate (de 25-100 ori mai mari decât cea
plasmatică)
Gentamicina penetrează în muşchiul cardiac, ficat, muşchi şi rinichi, unde se acumulează 40% din
cantitatea totală de antibiotic din organism.
În plasma fetală se ating concentraţii de gentamicină de până la 40% din concentraţia plasmatică
maternă. Gentamicina seste excretată în cantităţi foarte mici în laptele matern.
Metabolizare şi excreţie
Gentamicina nu este metabolizată în organism, dar este excretată sub formă nemodificată, activă
microbiologic, preponderent pe cale renală. La pacienţii cu funcţie renală normală, timpul normal de
injumătăţire prin eliminare este de aproximativ 2 până la 3 ore. La nou-născuţi, viteza de eliminare
este mai redusă, datorită imaturităţii funcţiei renale. Valorile medii ale timpului de înjumătăţire prin
eliminare sunt de aproximativ 8 ore la nou-născuţi prematuri cu vârstă gestaţională de 26 până la 34
săptămâni, comparativ cu 6,7 ore la nou-născuţii cu vârstă gestaţională de 35 până la 37 săptămâni.
Corespunzător, valorile clearance-ului cresc de la aproximativ 0,05 l pe oră la nou-născuţi cu vârstă
gestaţională de 27 săptămâni, până la 0,2 l pe oră nou-născuţi cu vârstă gestaţională de 40 săptămâni.
Gentamicina rămâne în ţesuturi o perioada îndelungată după întreruperea tratamentului.
Disfuncţia renală reduce eliminarea gentamicinei. Hemodializa reduce concentraţia plasmatică a
gentamicinei la aproximativ jumătate din valoarea ei normală. Gentamicina se elimină din organism
prin dializă peritoneală
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută au demonstrat nivelul scăzut de toxicitate al gentamicinei la şoareci,
şobolani, iepuri, cobai şi maimuţe: valorile DD50 au fost între 20 mg/kg greutate corporală până la 180
mg/kg greutate corporală după administrare intravenoasă şi între 430 mg/kg greutate corporală până la
780 mg/kg greutate corporală după administrare intramusculară. După administrare de doze repetate
(pe o perioadă de până la 50 zile) de gentamicină de până la 200 mg/kg greutate corporală pe zi la
şobolani, iepuri, câini, cobai şi maimuţe, s-a observat că efectele toxice apar mai ales la nivel renal şi
otic. Se presupune că efectele toxice s-au datorat acumulării gentamicinei. După administrare
parenterală repetată, apar efecte toxice locale.
10
Gentamicina nu afectează fertilitatea şi funcţia de reproducere; la animalele de laborator s-a dovedit
embriotoxică.
Gentamicina nu prezintă potenţial mutagen şi carcinogen.
În studiile pre-clinice au apărut efecte numai la concentraţii considerate suficient de mari faţă de
dozele maxime recomandate la om, de ceea prezintă o importanţă clinică minoră.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
P-hidroxibenzoat de metil (E218)
P-hidroxibenzoat de propil (E216)
Edetat disodic
Metabisulfit de sodiu (E223)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
In vitro, beta-lactaminele pot inactiva gentamicina. De aceea, nu trebuie administrate în acelaşi
recipient de perfuzie intravenoasă. De asemenea, gentamicina nu va fi amestecată cu eritromicina,
heparina şi carbonatul hidrogenat de sodiu.
Medicamentul nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Gentamicin KRKA 40 mg/ml, soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă
Gentamicin KRKA 80 mg/2 ml, soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a
câte 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni pentru utilizare
Pentru administrare rapidă intravenoasă, gentamicina va fi diluată în 100-200 ml ser fiziologic sau
glucoză sterilă 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să fie mai mare de 1 mg/ml.
11
7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d.d. Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gentamicin KRKA 40 mg/ml soluţie injectabilă: 7214/2006/01-02
Gentamicin KRKA 80 mg/2 ml soluţie injectabilă: 7215/2006/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gentamicin Krka 40 mg/ml soluţie injectabilă
Gentamicin Krka 80 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 1 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină
66,65 mg.
Fiecare 2 ml soluţie injectabilă (1 fiolă) conţine gentamicină 80 mg sub formă de sulfat de gentamicină
133,3 mg. 1 ml soluţie injectabilă conţine gentamicină 40 mg sub formă de sulfat de gentamicină
66,65 mg.
Excipienţi:
40 mg/1 ml 80 mg/2 ml
P-hidroxibenzoat de metil (E218) 1,80 mg 3,60 mg
P-hidroxibenzoat de propil (E216) 0,20 mg 0,40 mg
Metabisulfit de sodiu (E223) 3,20 mg 6,40 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră până la slab galbenă, fără particule în suspensie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gentamicin Krka este indicată pentru tratamentul infecţiilor sistemice severe datorate unor bacterii
Gram-negative aerobe. Aceste infecţii includ:
- sepsis sau alte alte infecţii sistemice severe;
- infecţii intraabdominale: peritonită, abcese, colangită (de obicei în combinaţie cu metronidazol
sau clindamicină);
- infecţii neonatale severe;
- infecţii alte tractului urinar şi respirator;
2
- infecţii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;
- tularemie;
- endocardită (de obicei în combinaţie cu un antibiotic -lactaminic).
Gentamicin Krka este indicată de asemenea în profilaxia infecţiilor postoperatorii intraabdominale, în
special atunci când este implicat tractul urinar sau intestinul. Când intervenţia chirurgicală se face pe
intestin, se administrează o doză de gentamicină în combinaţie cu metronidazol sau clindamicină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale locale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. Doze şi mod de administrare
Gentamicina se administrează intramuscular sau intravenos, în aceleaşi doze. Gentamicina poate fi
administrată intravenos direct, sau printr-un cateter intravenos. Timpul de injectare va fi de 2-3
minute. Atunci când doza zilnică totală este administrată într-o doză unică, timpul de injectare va fi de
30-60 minute.
Datorită efectului postantibiotic al gentamicinei, eficacitatea dozelor următoare, administrate în timpul
acţiunii efectului postantibiotic, este redusă, întrucât în acest interval bacteriile sunt mai puţin sensibile
la gentamicină. În vederea asigurării unei eficacităţi maxime, administrarea gentamicinei într-o doză
zilnică unică conferă un dublu avantaj:
- acţiune bactericidă mai puternică, rezultată din concentraţia plasmatică iniţială înaltă de
gentamicină,
- efect bactericid mai bun al dozelor următoare, rezultat din prelungirea intervalului de timp
dintre doze.
Administrarea gentamicinei într-o doza zilnică unică este contraindicată pacienţilor cu
imunodeficienţe (neutropenie), insuficienţă renală severă, fibroză chistică, ascită, endocardită
infecţioasă, arsuri extinse (peste 20% din suprafaţa corpului) sau în timpul sarcinii.
Dozare pentru pacienţii cu funcţie renală normală
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 2-5 mg/kg şi zi, intramuscular sau intravenos., în 1-3 subdoze.
Copii,cu vârsta între 1 şi 12 ani
Doza zilnică recomandată la copii cu vârsta între 1 şi 12 ani, cu funcţie renală normală este de 3-6 mg
pe kg greutate corporală, sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.
Sugari cu vârsta între o lună şi un an
Doza zilnică recomandată la sugari după vârsta de o lună este de 4,5-7,5 mg pe kg greutate corporală
sub formă de doza unică (de preferat) sau fracţionată în 2 doze.
Nou-născuţi cu vârsta până la o lună
Doza zilnică recomandată la nou-născuţi este de 4-7 mg/kg şi zi. Datorită timpului de înjumătăţire
prelungit, doza zilnică la nou-născuţi trebuie administrată în doză unică.
Când gentamicina se administrează în doze multiple, doza iniţială pentru adulţi trebuie să fie de 1,5-2
mg/kg greutate corporală, indiferent de funcţia renală, deoarece această dozare asigură concentraţiile
optime cele mai mari.
La nou-născuţi, sugari şi copii, aceleaşi doze, raportate la greutatea corporală, vor determina
concentraţii plasmatice de gentamicină mai mici decât la adulţi. De aceea, la aceste grupe de vârstă
3
sunt necesare doze terapeutice mai mari. Din motive de siguranţă, la copii se recomandă determinarea
zilnică a concentraţiei plamatice a gentamicinei. La 1 oră de la administrare, concentraţia plasmatică a
gentamicinei trebuie să fie de cel puţin 4 µg/ml.
Când gentamicina se administrează în doze multiple, concentraţia plasmatică, determinată înaintea
administrării dozei următoare, nu trebuie să depăşească 2 µg/ml. Când administrarea se face într-o
doză unică, concentraţia plasmatică, determinată înaintea administrării dozei următoare, nu trebuie să
depăşească 1 µg/ml.
Pentru o perfuzie i.v. de scurtă durată, gentamicina va fi dizolvată în 100-200 ml de ser fiziologic steril
sau în soluţie sterilă de dextroză 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să depăşească
1 mg/ml.
Dozare pentru pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de disfuncţie renală, doza zilnică recomandată trebuie scăzută şi ajustată conform funcţiei
renale.
Doza iniţială va fi aceeaşi ca la pacienţii cu funcţia renală normală. În continuarea tratamentului, doza
va fi ajustată fie prin prelungirea intervalului dintre administrări, fie prin reducerea dozelor.
Dozarea gentamicinei la pacienţii cu insuficienţă renală
Ureea
mg/100 ml mmol/l
Clearence-ul
creatininei
ml/min ml/s
Creatininemia
mg/100 ml µmol/l
Doze şi
intervalul dintre doze
7M >1,1S 200 >34 R–10 0,08–0,16 5,P–7,2 46V–63S 80 mg* la 48 ore
*Pacienţii cu greutatea sub 60 kg vor primi 60 mg gentamicină.
Reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze sunt măsuri la fel de adecvate pentru
ajustarea dozajului, dar trebuie subliniat faptul că aceste doze sunt aproximative şi că administrarea
aceloraşi doze la pacienţi diferiţi poate determina concentraţii diferite ale medicamentului. De aceea,
la pacienţii cu stări clinice deosebite, trebuie determinate concentraţiile serice ale gentamicinei, iar
dozele trebuie ajustate în concordanţă. Nivelul plasmatic al gentamicinei, determinat la 30-60 minute
de la administrarea i.v. sau i.m., trebuie să fie de cel puţin 5 µg/ml.
După o hemodializă, gentamicina se administrează în doză de 1-1,5 mg/kg greutate corporală. În
dializa peritoneală, la 2 litri de lichid de dializă se adaugă o doză de gentamicină de 1 mg/kg greutate
corporală.
Durata tratamentului
7-10 zile, iar în cazul infecţiilor foarte severe şi complicate se poate prelungi.
Recomandări de monitorizare:
Se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de gentamicină, în special la vârstnici, nou-născuţi şi
pacienţi cu disfuncţie renală. Probele de sânge trebuie recoltate la sfârşitul intervalului de dozare
(concentraţie minimă). Concentraţiile minime nu trebuie să depăşească 2 μg/ml la administrarea
gentamicinei de două ori pe zi, şi 1 μg/ml la administrarea unei doze zilnice unice.
4
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la gentamicină, la alte aminoglicozide sau la oricare dintre componentele
medicamentului;
- Miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru evitarea reacţiilor adverse, se recomandă monitorizarea continuă (înaintea, în timpul şi după
tratament) a funcţiei renale (creatininemia, clearance-ul creatininei), controlul funcţiei vestibulare şi
auditive, precum şi monitorizarea parametrilor hepatici şi a altor investigaţii de laborator.
Pacienţii trataţi cu gentamicină trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape, întrucât, ca şi alte
aminoglicozide, gentamicina poate fi nefrotoxică, poate exercita un efect dăunător asupra organelor
auzului, echilibrului şi asupra conductibilităţii neuromusculare. Se va acorda atenţie apariţiei
hipoacuziei, vertijului şi tinitusului. Când este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gentamicinei, funcţiilor renală, vestibulară şi
auditivă.
Se recomandă precauţie la administrare pacienţilor cu hipocalcemie.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă şi la cei vârstnici (peste 65 de ani), doza va fi ajustată în
concordanţă cu funcţia renală. La aceşti pacienţi este necesară asigurarea unei bune hidratări.
Sunt necesare precauţii speciale atunci când gentamicina este administrată pacienţilor cu sindrom
miastenic sau boală Parkinson, întrucât poate surveni blocarea conductibilităţii neuromusculare.
Acesta poate fi evitată prin reducerea ratei de administrare i.v.
Preacuţii speciale referitoare la excipienţi
Gentamicin Krka conţine parahidroxibenzoaţi (E216) şi (E218), care pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Metabisulfitul de sodiu (E223) poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm
Acest medicament conţine sodiu, < 1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu’’.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anumite diuretice puternice (acidul etacrinic şi furosemidul) pot potenţa reacţiile adverse ale
gentamicinei, deoarece administrarea concomitentă creşte concentraţia plasmatică şi tisulară a
gentamiciniei. Administrarea i.v. de diuretice poate creşte riscul de afectare renală, auditivă şi
vestibulară.
Administrarea concomitentă cu blocanţi neuromusculari (succinilcolină şi tubocurarină) poate duce la
agravarea blocului neuromuscular şi la paralizie respiratorie. Antidoturile sunt calciul şi neostigmina.
Trebuie evitată asocierea cu toxina botulinică, deoarece aminoglicozidele cresc riscul reacţiilor
adverse ale acesteia.
Gentamicina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente neurotoxice şi nefrotoxice, în
special cu amikacină, tobramicină, vancomicină, cefaloridină, viomicină, polimixină B, netromicină,
neomicină şi streptomicină.
5
Administrarea concomitentă cu amfotericin B, ciclosporină, cisplatin, clindamicină, piperacilină,
metoxifluran, foscarnet şi substanţe de contrast administrate i.v. sporeşte riscul de afectare renală,
auditivă şi vestibulară.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Gentamicina traversează bariera placentară şi poate afecta aparatul auditiv şi vestibular al fătului.
Gentamicin Krka va fi administrată femeilor gravide numai în situaţii de urgenţă, când nu este
disponibil alt antibiotic, mai adecvat.
Alăptarea
Gentamicina este excretată în laptele matern, astfel încât se recomandă întreruperea alăptatului în
timpul tratamentului.
Fertilitatea
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gentamicina nu afectează abilităţile psihofizice. În cazuri individuale, pot apărea modificări tranzitorii
ale echilibrului. Această stare poate apărea şi după întreruperea tratamentului, de aceea pacientul
trebuie avizat în acest sens.
4.8 Reacţii adverse
Gentamicina are un efect toxic asupra aparatelor vestibular şi auditiv şi renal, precum şi un efect
inhibitor asupra transmisiei neuromusculare.
Alte reacţii adverse posibile sunt: reacţii de hipersensibilitate, creşterea temperaturii corpului,
proteinurie, cefalee, oboseală, parestezii, tulburării vizuale, palpitaţii, creşterea valorilor ureei,
creatininei, bilirubinei şi a activităţii transaminazelor. S-a raportat, de asemenea, posibilitatea apariţiei
unei diarei persistente, datorată suprainfecţiei cu bacterii rezistente (colită pseudomembranoasă).
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Eozinofilie, neutropenie,
trombocitopenie, anemie,
scăderea hemoglobinemiei.
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate (erupţie
cutanată tranzitorie)
Reacţie anafilactică
6
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Hipocalcemie,
hipokaliemie,
hipomagnezemie
Tulburări psihice
Tulburări ale
sistemului nervos
Blocaj neuromuscular ** Cefalee, fatigabilitate,
parestezii
Tulburări oculare Tulburări vizuale
Tulburări acustice şi
vestibulare
Tulburări de auz
şi de echilibru *,
senzaţie de
presiune în urechi,
nistagmus, vertij
Tulburări gastro-
intestinale
Greaţă, vărsături,
diaree
Diaree persistentă (colită
pseudomembranoasă)
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea bilirubinemiei şi a
activităţii transaminazelor;
aceste reacţii adverse
reprezintă indicatori ai
insuficienţei hepatice
Tulburări renale şi ale
căilor urinare
Creşterea uremiei
şi
creatininemiei***,
proteinurie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Hipertermie, palpitaţii
*Riscul afectării auzului este crescut dacă concentraţiile plasmatice ale gentamicinei depăşesc în mod
constant 2 µg/ml. Concentraţiile crescute ocazional nu determină apariţia tulburărilor auditive decât
dacă sunt de peste 10 µg/ml. Disfuncţia vestibulară şi auditivă nu este frecventă, însă este importantă,
deoarece este, de obicei, ireversibilă. Aceasta se poate exacerba chiar după ce administrarea
gentamicinei este întreruptă. Iniţial este afectată perceperea frecvenţelor înalte. Disfuncţia auditivă este
detectată prin audiometrie înaintea apariţiei semnelor clinice. Primele simptome sunt tinitus şi senzaţia
de presiune în urechi. Disfuncţia vestibulară se manifestă clinic prin greaţă, vărsături, vertij sau
nistagmus. Disfuncţia auditivă a fost stabilită prin audiometrie la 22% dintre pacienţi. Pacienţii cu risc
crescut de disfuncţie auditivă şi vestibulară sunt cei cu istoric de disfuncţie auditivă şi vestibulară, cei
cu insuficienţă renală, pacienţii trataţi cu alte medicamente ototoxice, pacienţi hidrataţi neadecvat sau
cei trataţi cu doze crescute de gentamicină pentru o perioadă mai lungă de timp.
**Apare mai ales la administrarea rapidă i.v. sau la administrarea unor doze mari de gentamicin
intrapleural sau intraperitoneal.
***Nefrotoxicitatea gentamicinei este mai frecventă dacă concentraţia plasmatică a gentamicinei
depăşeşte în mod 2 µg/ml, la pacienţi vârstnici, femei, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi hidrataţi
neadecvat, pacienţi cu sindrom nefrotic, cei cu nefropatie diabetică şi la cei trataţi cu alte medicamente
nefrotoxice. Insuficienţa este reversibilă. Se caracterizează prin creşterea creatininemiei. Poate fi
evitată prin hidratare adecvată.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina deteriorarea ireversibilă a aparatului auditiv şi vestibular, afectarea
tranzitorie a funcţiei renale şi blocaj neuromuscular. Se recomandă monitorizarea atentă a pacientului,
7
în special a funcţiilor respiratorie, auditivă, vestibulară, a diurezei, a concentraţiei plasmatice de
gentamicină, uremia, creatininemia, calcemia, magnezemia şi potasemia. Trebuie menţinută hidratarea
corectă a pacientului. Blocajul neuromuscular poate fi redus prin administrarea parenterală a calciului
şi neostigminei. Hemodializa poate ajuta la îndepărtarea gentamicinei din corp, în special în caz de
insuficienţă renală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice aminoglicozidice, codul ATC: J01GB03.
Mecanism de acţiune
Gentamicina este un antibiotic bactericid. Inhibă sinteza de proteine în peretele bacterian, prin ataşarea
la subunităţile mari şi mici ale ribozomilor. dar această acţiune nu explică activitatea bactericidă a
gentamicinei. Semnificaţia cea mai mare o are, probabil, penetrarea activă a gentamicinei prin peretele
bacterian în celulă. Astfel, în celula bacteriană se realizează concentraţii foarte mari de gentamicină, ce
depăşesc semnificativ pe cele din vecinătatea celulei bacteriene.
În condiţii anaerobe, la creşterea osmolarităţii şi valori scăzute ale pH-ului, gradientul este scăzut,
penetrarea este împiedicată şi apare o rezistenţă relativă a bacteriei faţă de gentamicină. Trecerea
gentamicinei în bacterie este inhibată şi de concentraţii crescute de calciu şi magneziu.
În concentraţiile atinse în cortexul renal şi fluidul perilimfatic din urechea internă, gentamicina poate
reduce sinteza proteinelor microsomale, acest lucru constituind explicaţia toxicităţii la om.
Eficacitate antibacteriană
Gentamicina acţionează asupra bacteriilor aerobe gram-negative, stafilococi şi Listeria
monocytogenes.
Gentamicina acţionează asupra următoarelor bacterii gram-pozitive:
- Aproape toate enterobacteriaceele: E. coli, Enterobacter spp., Klebsiella, Proteus (indol-pozitiv
şi indol-negativ), Salmonella, Shigella, Providencia, Serratia, Citrobacter, Hafnia, Edwardsiella şi
Arizona spp.,
- Pseudomonas aeruginosa,
- Brucella, Moraxella, Pasteurella multocida, Francisella tularensis, Acinetobacter
calcoaceticus, Aeromonas spp.,
- Campylobacter pylori, C. jejuni.
Gentamicina este de asemenea activă împotriva următoarelor bacterii gram-pozitive:
- Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus saprophyticus spp.
(inclusiv tulpini rezistente la penicilină şi meticilină),
- Listeria monocytogenes.
CMI pentru unele bacterii:
Bacterie CMI (µg/ml)
E. coli 1,0–4,M
Klebsiella aerogenes 1,0–2,M
Klebsiella (alte spp.) 0,06–1,M
8
Proteus mirabilis 2,0–8,0
Proteus vulgaris 1,0–4,0
Morganella morganii 1,0–4,0
Providencia rettgeri 0,5–4,0
Salmonella spp. 0,25–1,0
Pseudomonas aeruginosa 1,0–8,0
Staphylococcus aureus 0,12–1,0
Listeria monocytogenes 1,0–8,0
Rezistenţa
Rezistenţa bacteriană la gentamicină se bazează pe cel puţin 3 mecanisme: mutaţie ribozomală,
transport ineficient al gentamicinei în celulă şi degradarea gentamicinei prin diferite enzime.
La introducerea gentamicinei în terapie, existau puţine bacterii rezistente. Datorită utilizării frecvente a
gentamicinei, mai ales în unităţile de terapie intensivă şi de tratamentul arsurilor, numărul de
enterobacteriacee rezistente a crescut. Este un lucru cunoscut că prin restricţia utilizării gentamicinei
în anumite unităţi spitaliceşti, rezistenţa bacteriană este redusă rapid.
În timpul tratamentului cu gentamicină, rezistenţa apare foarte rar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Administrată intramuscular, gentamicina prezintă o absorbţie rapidă şi completă. Nivelul maxim al
concentraţiei plasmatice apare la 30-90 de minute. Vascularizarea slabă a muşchilor reduce resorbţia
gentamicinei.
Atunci când gentamicina se administrează într-o perfuzie de 20-30 de minute, concentraţiile
plasmatice sunt egale cu acelea obţinute prin administrarea intramusculară a unei doze egale.
Gentamicina se absoarbe rapid după administrarea intraperitoneală sau intrapleurală. Prin
administrarea intratecală sau intraventriculară, absorbţia gentamicinei este neglijabilă.
Valorile medii ale concentraţiei maxime după administrare intramusculară a unei doze de 80 mg
gentamicină este de 7 µg/ml, după 0,5-2 ore. Dublarea dozei duce la dublarea concentraţiei maxime
plasmatice. Concentraţia maximă optimă este de 7-10 µg /ml.
La nou-născuţi cu vârsta de până la 7 zile, concentraţia maximă plasmatică de 4 µg /ml este atinsă
după 30-60 de minute de la administrarea unei doze de 2,5 mg/kg greutate corporală.
La administrare în doză zilnică unică, concentraţiile maxime sunt mai mari decât cele obţinute prin
fracţionarea dozei în trei prize pe zi. Conform datelor, valoarea cea mai redusă a toxicităţii se
înregistrează la concentraţii între 10 până la 15 µg/ml. Înaintea administrăii dozei următoare,
concentraţia nu trebuie să fie niciodată peste 2 µg/ml.
Distribuţie
Gradul de legare a gentamicinei de proteinele plasmatice este scăzut (25%); dar, în cazul unei
concentraţii scăzute de calciu şi magneziu în plasmă, legarea de proteine poate creşte la 70%.
Volumul de distribuţie al gentamicinei aste aproximativ echivalent cu volumul lichidului extracelular.
La nou-născuţi apa reprezintă de la 70 până la 75% din greutatea corporală, comparativ cu 50 până la
55% la adulţi. Compartimentul hidric extracelular este mai mare (40% din greutatea corporală la nou-
născuţi, comparativ cu 25% din greutatea corporală la adulţi). De aceea, volumul de distribuţie al
9
gentamicinei pe kg greutate corporală se modifică şi scade odată cu înaintarea în vârstă, de la 0,5 l
până la 0,7 l pe kg greutate corporală la nou-născutul prematur, până la 0,25 l pe kg greutate corporală
la adolescenţi. Când volumul de distribuţie pe kg greutate corporală este mai mare, este necesară
administrarea unei doze mai mari pe kg greutate corporală, pentru atingerea unei concentraţii serice
maxime adecvate.
Gentamicina trece în interstiţiul aproape tuturor organelor. Penetrează bine în eritrocite şi neutrofile,
dar mai ales în celulele tubilor renali proximali, unde concentraţia sa o depăşeşte pe cea plasmatică.
Timpul de înjumătăţire al gentamicinei este de 1,5-5,5 ore la subiecţii tineri, sănătoşi, 1 oră la copiii
mai mari şi 2,3-3,3 ore la nou-născuţi.
În secreţia bronşică, gentamicina atinge numai 25% din concentraţia plasmatică.
Concentraţia gentamicinei în lichidul cefalorahidian la adulţi este foarte scăzută. Concentraţii mai
ridicate se înregistrează la nou-născuţi şi în cazul prezenţei unei inflamaţii meningeale.
Gentamicina difuzează bine în cornee şi umoarea apoasă, dar slab în corpul vitros.
În fluidul sinovial, gentamicina atinge 25-50% din concentraţia plasmatică.
În prostată şi salivă este prezentă în concentraţii foarte mici. În bilă, atinge 25-88% din concentraţia
plasmatică.
În urină apar concentraţii de gentamicină extrem de ridicate (de 25-100 ori mai mari decât cea
plasmatică)
Gentamicina penetrează în muşchiul cardiac, ficat, muşchi şi rinichi, unde se acumulează 40% din
cantitatea totală de antibiotic din organism.
În plasma fetală se ating concentraţii de gentamicină de până la 40% din concentraţia plasmatică
maternă. Gentamicina seste excretată în cantităţi foarte mici în laptele matern.
Metabolizare şi excreţie
Gentamicina nu este metabolizată în organism, dar este excretată sub formă nemodificată, activă
microbiologic, preponderent pe cale renală. La pacienţii cu funcţie renală normală, timpul normal de
injumătăţire prin eliminare este de aproximativ 2 până la 3 ore. La nou-născuţi, viteza de eliminare
este mai redusă, datorită imaturităţii funcţiei renale. Valorile medii ale timpului de înjumătăţire prin
eliminare sunt de aproximativ 8 ore la nou-născuţi prematuri cu vârstă gestaţională de 26 până la 34
săptămâni, comparativ cu 6,7 ore la nou-născuţii cu vârstă gestaţională de 35 până la 37 săptămâni.
Corespunzător, valorile clearance-ului cresc de la aproximativ 0,05 l pe oră la nou-născuţi cu vârstă
gestaţională de 27 săptămâni, până la 0,2 l pe oră nou-născuţi cu vârstă gestaţională de 40 săptămâni.
Gentamicina rămâne în ţesuturi o perioada îndelungată după întreruperea tratamentului.
Disfuncţia renală reduce eliminarea gentamicinei. Hemodializa reduce concentraţia plasmatică a
gentamicinei la aproximativ jumătate din valoarea ei normală. Gentamicina se elimină din organism
prin dializă peritoneală
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate acută au demonstrat nivelul scăzut de toxicitate al gentamicinei la şoareci,
şobolani, iepuri, cobai şi maimuţe: valorile DD50 au fost între 20 mg/kg greutate corporală până la 180
mg/kg greutate corporală după administrare intravenoasă şi între 430 mg/kg greutate corporală până la
780 mg/kg greutate corporală după administrare intramusculară. După administrare de doze repetate
(pe o perioadă de până la 50 zile) de gentamicină de până la 200 mg/kg greutate corporală pe zi la
şobolani, iepuri, câini, cobai şi maimuţe, s-a observat că efectele toxice apar mai ales la nivel renal şi
otic. Se presupune că efectele toxice s-au datorat acumulării gentamicinei. După administrare
parenterală repetată, apar efecte toxice locale.
10
Gentamicina nu afectează fertilitatea şi funcţia de reproducere; la animalele de laborator s-a dovedit
embriotoxică.
Gentamicina nu prezintă potenţial mutagen şi carcinogen.
În studiile pre-clinice au apărut efecte numai la concentraţii considerate suficient de mari faţă de
dozele maxime recomandate la om, de ceea prezintă o importanţă clinică minoră.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
P-hidroxibenzoat de metil (E218)
P-hidroxibenzoat de propil (E216)
Edetat disodic
Metabisulfit de sodiu (E223)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
In vitro, beta-lactaminele pot inactiva gentamicina. De aceea, nu trebuie administrate în acelaşi
recipient de perfuzie intravenoasă. De asemenea, gentamicina nu va fi amestecată cu eritromicina,
heparina şi carbonatul hidrogenat de sodiu.
Medicamentul nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25oC. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Gentamicin KRKA 40 mg/ml, soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă
Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a câte 1 ml soluţie injectabilă
Gentamicin KRKA 80 mg/2 ml, soluţie injectabilă
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă Cutie cu 50 fiole din sticlă incoloră a
câte 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Instrucţiuni pentru utilizare
Pentru administrare rapidă intravenoasă, gentamicina va fi diluată în 100-200 ml ser fiziologic sau
glucoză sterilă 5%. Concentraţia de gentamicină din soluţie nu trebuie să fie mai mare de 1 mg/ml.
11
7. DEŢINATORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d.d. Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gentamicin KRKA 40 mg/ml soluţie injectabilă: 7214/2006/01-02
Gentamicin KRKA 80 mg/2 ml soluţie injectabilă: 7215/2006/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2012
