1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ADRENALINĂ 1 mg soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml (o fiolă) soluţie injectabilă conţine epinefrină 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut: acetonbisulfit de sodiu 4mg/1ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de urgenţă al următoarelor afecţiuni:
- reacţii alergice: şoc anafilactic, alte reacţii anafilactice acute sistemice, edem angioneurotic;
- afecţiuni cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculară), detresă cardiocirculatorie cu
stări de şoc hemoragic, traumatic, infecţios sau secundară chirurgiei cardiace;
- afecţiuni bronhopulmonare: criza de astm bronşic.
Medicamentul poate fi asociat anestezicelor locale (procaină, lidocaină) pentru a prelungi efectul
local al acestora.
4.2 Doze şi mod de administrare
Şoc anafilactic
Administrare intravenoasă
Se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în 10 ml ser fiziologic. Doza recomandată este de 0,1
mg epinefrină (echivalent a 1 ml soluţie diluată), administrată intravenos în bolus. Administrarea se
poate repeta până la restabilirea stării hemodinamice.
Administrare subcutanată
Adulţi
Doza recomandată este de 0,3 mg epinefrină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată). Ameliorarea
stării generale apare în 3 – 5 minute de la administrarea subcutanată. Dacă este necesar, după 10 –
15 minute se pot administra încă 0,3 mg epinefrină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta sub 2 ani (sub 12 kg)
Doza recomandată este de 0,05 – 0,1 mg epinefrină (0,05 – 0,1 ml soluţie injectabilă nediluată).
2
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani (12 – 18 kg)
Doza recomandată este de 0,15 mg epinefrină (0,15 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (18 – 33 kg)
Doza recomandată este de 0,2 mg epinefrină (0,2 ml soluţie injectabilă nediluată).
Stop cardiac
Doza recomandată este de 1 – 5 mg epinefrină (1 – 5 ml soluţie injectabilă nediluată) până la
restabilirea stării hemodinamice.
Detresă cardiocirculatorie cu stări de şoc
Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut, administrată cu injectomatul, doza medie fiind
stabilită în funcţie de efectul terapeutic dorit.
Criza de astm bronşic
Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg epinefrină (0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată),
administrată subcutanat. Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea.
Mod de administrare
Adrenalină 1 mg se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac.
Cel mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a
coapsei. Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că
Adrenalină 1 mg este injectată în muşchi. Adrenalină 1 mg nu trebuie administrată în degetele de la
mâini sau de la picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză tisulară
ischemică. Injecţiile intramusculare de adrenalină în fese trebuie evitate, din cauza riscului de
necroză tisulară.
4.3 Contraindicaţii
Contraindicaţiile sunt relative deoarece acest medicament este destinat utilizării în situaţii de
urgenţă, care pun viaţa în pericol.
Cu excepţia situaţiilor de urgență, trebuie luate în considerare următoarele contraindicații:
Hipersensibilitate la adrenalină (epinefrină), la amine simpatomimetice sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului enumeraţi la pct. 6.1.
Tulburări de ritm ventricular.
Cardiomiopatie obstructivă.
Hipertiroidism.
Hipertensiune arterială.
Cardiopatie ischemică.
Diabet zaharat.
Glaucom cu unghi închis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aceste avertismente și precauții speciale sunt relative deoarece acest medicament este destinat
utilizării în situații de urgenţă, care pun viața în pericol.
În timpul tratamentului cu epinefrină se recomandă monitorizare cardiologică şi
electrocardiografică.
În cazul administrării intravenoase pot să apară tulburări de ritm ventricular cu risc de fibrilaţie
ventriculară, posibil letală.
În caz de şoc hipovolemic se recomandă restabilirea volemiei înaintea administrării de epinefrină.
3
În caz de apariţie a manifestărilor reacţiei anafilactice cum sunt prurit generalizat, eritem, edem al
buzelor sau orofaringian, senzaţie de constricţie toracică, transpiraţii profunde, hipotensiune
arterială, epinefrina trebuie administrată pe cale subcutanată.
Adrenalină 1 mg trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică, cord pulmonar, tahicardie sau aritmii ectopice, infarct miocardic, hipertiroidism,
feocromocitom, glaucom cu unghi închis, adenom de prostată cu retenţie de urină, insuficienţă
renală severă, parkinsonism, hipercalcemie, hipokaliemie, la pacienţi vârstnici sau la gravide,
deoarece există riscul agravării acestor afecţiuni. Utilizați cu precauție extremă la pacienţii cu astm
bronşic de lungă durată și emfizem care au dezvoltat boli de inimă degenerative. Poate fi indusă
durerea anginoasă atunci când insuficienţa coronariană este prezentă.
Trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care suferă de disreflexie vegetativă (hiperreflexie),
în special în leziuni ale coloanei vertebrale (de exemplu, tetraplegici).
Epinefrina inhibă secreţia de insulină şi pacienţii cu diabet zaharat pot necesita creşterea dozei de
insulină.
Injectarea locală repetată poate determina necroză la locul de injectare (prin vasoconstricţie dacă
acest medicament este administrat într-un loc de injectare necorespunzător, cum sunt degete sau
fese).
Injectarea intraarterială accidentală poate determina hemoragie cerebrală datorită creşterii bruşte a
tensiunii arteriale.
Administrarea endotraheală de epinefrină poate contamina detectorul colorimetru de dioxid de
carbon şi poate determina o schimbare de culoare fals pozitivă (decolorare galben fix).
Datorită conţinutului de acetonbisulfit de sodiu, Adrenalină 1 mg poate determina la persoanele
sensibile, în special la cele cu antecedente de astm bronşic, reacţii de tip alergic inclusiv simptome
anafilactice şi bronhospasm.
Epinefrina poate determina pozitivarea testelor antidoping la sportivi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Beta-blocante neselective: administrarea concomitentă poate determina hipertensiune arterială
severă şi bradicardie. Propranololul inhibă, de asemenea, efectul bronhodilatator al epinefrinei.
Alfa-blocante: administrarea concomitentă poate să scadă intensitatea efectului vasoconstrictor al
epinefrinei (hipotensiune arterială şi tahicardie).
Chinină, chinidină, digoxină, ciclopropan, fluorohidrocarbonaţi sau cocaină: administrarea
concomitentă creşte riscul de apariţie al aritmiilor cardiace.
Anestezicele lichide volatile, cum este halotanul creşte riscul de aritmii ventriculare induse de
epinefrină și edem pulmonar acut dacă este prezentă hipoxia.
Antidepresive triciclice, antidepresive inhibitoare ale recaptării noradrenalinei şi serotoninei,
antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO): cresc riscul de apariţie al aritmiilor
cardiace. Utilizarea concomitentă sau utilizarea cu 2 săptămâni ȋnainte de adrenalină a inhibitorilor
de monoaminooxidază creşte riscul de evenimente adverse.
Medicamentele simpatomimetice (de exemplu izoproterenol): cresc riscul de aritmii cardiace grave.
Hiperglicemia indusă de epinefrină poate duce la pierderea controlului glicemiei la pacienții
diabetici tratați cu medicamente antidiabetice.
4
Efectele vasoconstrictor și presor ale epinefrinei, mediate prin acţiunea sa alfa-adrenergică, pot fi
crescute prin administrarea concomitentă a medicamentelor cu efecte similare, cum sunt alcaloizi
de ergot sau oxitocină.
Epinefrina inversează în mod specific efectele antihipertensive ale blocantelor neuronilor
adrenergici, cum este guanetidina cu risc de hipertensiune arterială severă.
Epinefrina creşte riscul de efecte adverse cardiace ale levodopa.
Utilizarea entacaponei poate creşte efectele cronotrop și aritmogen ale epinefrinei.
Incompatibilităţi în soluţie: vitamina C, atropină sulfurică, carbenicilină, cefalotină, cloramfenicol
hemisuccinat, clorpromazină clorhidrică, meticilină sodică, novobiocină sodică, benzilpenicilină
sodică şi potasică, soluţii alcaline, tetraciclină clorhidrică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În timpul sarcinii epinefrina trebuie utilizată numai dacă beneficiul potenţial aşteptat justifică riscul
asupra fătului.
Epinefrina traversează placenta. Epinefrina poate să scadă marcat fluxul de sânge la nivelul
placentei, accentuând scăderea fluxului sangvin determinată de şocul anafilactic. Există unele
dovezi privind incidenţa uşor crescută de anomalii congenitale. Injecția de epinefrină poate provoca
tahicardie fetală, ritm cardiac neregulat, extrasistole şi sunete cardiace puternice. În travaliu,
epinefrina poate întârzia a doua etapă.
Alăptare
Nu se aşteaptă ca epinefrina excretată în laptele matern să aibă vreun efect asupra sugarilor
alimentaţi natural. Epinefrina este eliminată în laptele matern, dar nu sunt realizate concentrații
plasmatice farmacologic active pe cale orală; utilizarea de epinefrină la mamele care alăptează se
presupune a fi sigură.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje deoarece simptomele şocului
anafilactic pot afecta aceste capacităţi.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar
Adrenalină 1 mg conţine un sulfit (acetonbisulfit de sodiu) care poate determina reacţii de tip
alergic inclusiv reacţii anafilactice, cu potenţial letal sau episoade astmatice mai puţin grave la
pacienţii sensibili.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Creşterea glicemiei (chiar şi la doze mici).
Efectele biochimice includ inhibarea secreţiei de insulină, stimularea secreţiei hormonului de
creştere, implicarea în procesul de gluconeogeneză, glicoliză, lipoliză şi cetogeneză.
Tulburări psihice
Anxietate, nelinişte.
Tulburări ale sistemului nervos
Tremor, ameţeli, cefalee, parestezie la nivelul extremităţilor.
5
Tulburări cardiace
Palpitaţii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase.
Ischemie miocardică, infarct miocardic, cardiomiopatie de stres.
La doze mari sau la persoane sensibile pot să apară aritmii (fibrilaţii ventriculare potenţial letale),
creşterea bruscă a tensiunii arteriale (cu risc de hemoragie cerebrală) şi vasoconstricţie (în teritoriul
cutanat, al mucoaselor şi renal).
Tulburări vasculare
Necroza intestinului, extremități reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee, edem pulmonar determinat de hipertensiune arterială.
Tulburări gastrointestinale
Greaţă, vărsături.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Dificultăţi de micţiune cu retenţie urinară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Transpiraţii, slăbiciune.
Necroză ischemică locală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome: aritmii cardiace ce determină fibrilaţie ventriculară şi deces.
Supradozajul sau injectarea intraarterială poate determina hemoragie cerebrală (datorită creşterii
bruşte a tensiunii arteriale), fibrilaţie ventriculară (în special la cardiaci) şi infarct miocardic acut
(la pacienţii cu cardiopatie ischemică). Vasoconstricţia periferică şi stimularea cardiacă pot
determina edem pulmonar acut.
Tratament: medicamente blocante alfa şi beta-adrenergice, cum este labetalol pot contracara
efectele epineferinei sau un medicament beta-blocant poate fi utilizat pentru a trata orice aritmii
supraventriculare şi fentolamina pentru controlul efectelor alfa-mediate asupra circulației
periferice. Vasodilatatori cu acțiune rapidă cum sunt nitrații și nitroprusiatul de sodiu poate fi de
asemenea de ajutor.
Trebuie să fie disponibil imediat suportul de resuscitare.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, agenţi adrenergici şi
dopaminergici, codul ATC: C01CA24.
Epinefrina este un simpatomimetic direct care acţionează asupra receptorilor α şi β adrenergici.
Stimulează receptorii alfa-adrenergici determinând vasoconstricţia arteriolelor mici. Stimulează
automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea şi contractilitatea miocardului, creşte debitul şi
travaliul cardiac, crescând astfel necesarul de oxigen.
Efecte majore sunt creșterea tensiunii arteriale sistolice, reducerea presiunii diastolice, tahicardie,
hiperglicemie şi hipokaliemie. Acesta este un stimulent cardiac puternic.
Stimulează receptorii bronşici beta-adrenergici determinând bronhodilataţie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrarea subcutanată a epinefrinei este urmată de absorbţie relativ lentă (3 - 5 minute)
datorită vasoconstricţiei locale. Epinefrina are un debut rapid şi acţiune de scurtă durată și este
distribuită rapid la inimă, splină, mai multe ţesuturi glandulare şi la nervii adrenergici. Ea
traversează placenta şi se elimină în laptele matern. Absorbţia este mult mai rapidă în cazul
injectării intramusculare. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%.
Debutul acțiunii este rapid și după perfuzie intravenoasă, timpul de înjumătățire este de
aproximativ 5-10 minute.
Epinefrina este inactivată rapid în organism, în special în ficat, de enzimele COMT (catecol-O-
metiltransferază) şi MAO (monoaminooxidază).
Până la 90% din doza administrată intravenos se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid tartric,
Uree,
Acetonbisulfit de sodiu,
Clorură de sodiu,
Acid clorhidric diluat sau
Hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 10%,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Epinefrina este repede degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu
(adrenalina nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu; soluţia este oxidată la adrenocrom şi apoi
formează polimeri), halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor
reductibile (fier, cupru şi zinc).
Nu se va amesteca cu soluţii care conţin aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.
7
6.3 Perioada de valabilitate
1 an.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 100 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj - Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5777/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Octombrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ADRENALINĂ 1 mg soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml (o fiolă) soluţie injectabilă conţine epinefrină 1 mg.
Excipient cu efect cunoscut: acetonbisulfit de sodiu 4mg/1ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de urgenţă al următoarelor afecţiuni:
- reacţii alergice: şoc anafilactic, alte reacţii anafilactice acute sistemice, edem angioneurotic;
- afecţiuni cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculară), detresă cardiocirculatorie cu
stări de şoc hemoragic, traumatic, infecţios sau secundară chirurgiei cardiace;
- afecţiuni bronhopulmonare: criza de astm bronşic.
Medicamentul poate fi asociat anestezicelor locale (procaină, lidocaină) pentru a prelungi efectul
local al acestora.
4.2 Doze şi mod de administrare
Şoc anafilactic
Administrare intravenoasă
Se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în 10 ml ser fiziologic. Doza recomandată este de 0,1
mg epinefrină (echivalent a 1 ml soluţie diluată), administrată intravenos în bolus. Administrarea se
poate repeta până la restabilirea stării hemodinamice.
Administrare subcutanată
Adulţi
Doza recomandată este de 0,3 mg epinefrină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată). Ameliorarea
stării generale apare în 3 – 5 minute de la administrarea subcutanată. Dacă este necesar, după 10 –
15 minute se pot administra încă 0,3 mg epinefrină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta sub 2 ani (sub 12 kg)
Doza recomandată este de 0,05 – 0,1 mg epinefrină (0,05 – 0,1 ml soluţie injectabilă nediluată).
2
Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani (12 – 18 kg)
Doza recomandată este de 0,15 mg epinefrină (0,15 ml soluţie injectabilă nediluată).
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (18 – 33 kg)
Doza recomandată este de 0,2 mg epinefrină (0,2 ml soluţie injectabilă nediluată).
Stop cardiac
Doza recomandată este de 1 – 5 mg epinefrină (1 – 5 ml soluţie injectabilă nediluată) până la
restabilirea stării hemodinamice.
Detresă cardiocirculatorie cu stări de şoc
Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut, administrată cu injectomatul, doza medie fiind
stabilită în funcţie de efectul terapeutic dorit.
Criza de astm bronşic
Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg epinefrină (0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată),
administrată subcutanat. Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea.
Mod de administrare
Adrenalină 1 mg se administrează intravenos, intramuscular, subcutanat şi intracardiac.
Cel mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a
coapsei. Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că
Adrenalină 1 mg este injectată în muşchi. Adrenalină 1 mg nu trebuie administrată în degetele de la
mâini sau de la picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză tisulară
ischemică. Injecţiile intramusculare de adrenalină în fese trebuie evitate, din cauza riscului de
necroză tisulară.
4.3 Contraindicaţii
Contraindicaţiile sunt relative deoarece acest medicament este destinat utilizării în situaţii de
urgenţă, care pun viaţa în pericol.
Cu excepţia situaţiilor de urgență, trebuie luate în considerare următoarele contraindicații:
Hipersensibilitate la adrenalină (epinefrină), la amine simpatomimetice sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului enumeraţi la pct. 6.1.
Tulburări de ritm ventricular.
Cardiomiopatie obstructivă.
Hipertiroidism.
Hipertensiune arterială.
Cardiopatie ischemică.
Diabet zaharat.
Glaucom cu unghi închis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aceste avertismente și precauții speciale sunt relative deoarece acest medicament este destinat
utilizării în situații de urgenţă, care pun viața în pericol.
În timpul tratamentului cu epinefrină se recomandă monitorizare cardiologică şi
electrocardiografică.
În cazul administrării intravenoase pot să apară tulburări de ritm ventricular cu risc de fibrilaţie
ventriculară, posibil letală.
În caz de şoc hipovolemic se recomandă restabilirea volemiei înaintea administrării de epinefrină.
3
În caz de apariţie a manifestărilor reacţiei anafilactice cum sunt prurit generalizat, eritem, edem al
buzelor sau orofaringian, senzaţie de constricţie toracică, transpiraţii profunde, hipotensiune
arterială, epinefrina trebuie administrată pe cale subcutanată.
Adrenalină 1 mg trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică, cord pulmonar, tahicardie sau aritmii ectopice, infarct miocardic, hipertiroidism,
feocromocitom, glaucom cu unghi închis, adenom de prostată cu retenţie de urină, insuficienţă
renală severă, parkinsonism, hipercalcemie, hipokaliemie, la pacienţi vârstnici sau la gravide,
deoarece există riscul agravării acestor afecţiuni. Utilizați cu precauție extremă la pacienţii cu astm
bronşic de lungă durată și emfizem care au dezvoltat boli de inimă degenerative. Poate fi indusă
durerea anginoasă atunci când insuficienţa coronariană este prezentă.
Trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care suferă de disreflexie vegetativă (hiperreflexie),
în special în leziuni ale coloanei vertebrale (de exemplu, tetraplegici).
Epinefrina inhibă secreţia de insulină şi pacienţii cu diabet zaharat pot necesita creşterea dozei de
insulină.
Injectarea locală repetată poate determina necroză la locul de injectare (prin vasoconstricţie dacă
acest medicament este administrat într-un loc de injectare necorespunzător, cum sunt degete sau
fese).
Injectarea intraarterială accidentală poate determina hemoragie cerebrală datorită creşterii bruşte a
tensiunii arteriale.
Administrarea endotraheală de epinefrină poate contamina detectorul colorimetru de dioxid de
carbon şi poate determina o schimbare de culoare fals pozitivă (decolorare galben fix).
Datorită conţinutului de acetonbisulfit de sodiu, Adrenalină 1 mg poate determina la persoanele
sensibile, în special la cele cu antecedente de astm bronşic, reacţii de tip alergic inclusiv simptome
anafilactice şi bronhospasm.
Epinefrina poate determina pozitivarea testelor antidoping la sportivi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Beta-blocante neselective: administrarea concomitentă poate determina hipertensiune arterială
severă şi bradicardie. Propranololul inhibă, de asemenea, efectul bronhodilatator al epinefrinei.
Alfa-blocante: administrarea concomitentă poate să scadă intensitatea efectului vasoconstrictor al
epinefrinei (hipotensiune arterială şi tahicardie).
Chinină, chinidină, digoxină, ciclopropan, fluorohidrocarbonaţi sau cocaină: administrarea
concomitentă creşte riscul de apariţie al aritmiilor cardiace.
Anestezicele lichide volatile, cum este halotanul creşte riscul de aritmii ventriculare induse de
epinefrină și edem pulmonar acut dacă este prezentă hipoxia.
Antidepresive triciclice, antidepresive inhibitoare ale recaptării noradrenalinei şi serotoninei,
antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO): cresc riscul de apariţie al aritmiilor
cardiace. Utilizarea concomitentă sau utilizarea cu 2 săptămâni ȋnainte de adrenalină a inhibitorilor
de monoaminooxidază creşte riscul de evenimente adverse.
Medicamentele simpatomimetice (de exemplu izoproterenol): cresc riscul de aritmii cardiace grave.
Hiperglicemia indusă de epinefrină poate duce la pierderea controlului glicemiei la pacienții
diabetici tratați cu medicamente antidiabetice.
4
Efectele vasoconstrictor și presor ale epinefrinei, mediate prin acţiunea sa alfa-adrenergică, pot fi
crescute prin administrarea concomitentă a medicamentelor cu efecte similare, cum sunt alcaloizi
de ergot sau oxitocină.
Epinefrina inversează în mod specific efectele antihipertensive ale blocantelor neuronilor
adrenergici, cum este guanetidina cu risc de hipertensiune arterială severă.
Epinefrina creşte riscul de efecte adverse cardiace ale levodopa.
Utilizarea entacaponei poate creşte efectele cronotrop și aritmogen ale epinefrinei.
Incompatibilităţi în soluţie: vitamina C, atropină sulfurică, carbenicilină, cefalotină, cloramfenicol
hemisuccinat, clorpromazină clorhidrică, meticilină sodică, novobiocină sodică, benzilpenicilină
sodică şi potasică, soluţii alcaline, tetraciclină clorhidrică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
În timpul sarcinii epinefrina trebuie utilizată numai dacă beneficiul potenţial aşteptat justifică riscul
asupra fătului.
Epinefrina traversează placenta. Epinefrina poate să scadă marcat fluxul de sânge la nivelul
placentei, accentuând scăderea fluxului sangvin determinată de şocul anafilactic. Există unele
dovezi privind incidenţa uşor crescută de anomalii congenitale. Injecția de epinefrină poate provoca
tahicardie fetală, ritm cardiac neregulat, extrasistole şi sunete cardiace puternice. În travaliu,
epinefrina poate întârzia a doua etapă.
Alăptare
Nu se aşteaptă ca epinefrina excretată în laptele matern să aibă vreun efect asupra sugarilor
alimentaţi natural. Epinefrina este eliminată în laptele matern, dar nu sunt realizate concentrații
plasmatice farmacologic active pe cale orală; utilizarea de epinefrină la mamele care alăptează se
presupune a fi sigură.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje deoarece simptomele şocului
anafilactic pot afecta aceste capacităţi.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar
Adrenalină 1 mg conţine un sulfit (acetonbisulfit de sodiu) care poate determina reacţii de tip
alergic inclusiv reacţii anafilactice, cu potenţial letal sau episoade astmatice mai puţin grave la
pacienţii sensibili.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Creşterea glicemiei (chiar şi la doze mici).
Efectele biochimice includ inhibarea secreţiei de insulină, stimularea secreţiei hormonului de
creştere, implicarea în procesul de gluconeogeneză, glicoliză, lipoliză şi cetogeneză.
Tulburări psihice
Anxietate, nelinişte.
Tulburări ale sistemului nervos
Tremor, ameţeli, cefalee, parestezie la nivelul extremităţilor.
5
Tulburări cardiace
Palpitaţii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase.
Ischemie miocardică, infarct miocardic, cardiomiopatie de stres.
La doze mari sau la persoane sensibile pot să apară aritmii (fibrilaţii ventriculare potenţial letale),
creşterea bruscă a tensiunii arteriale (cu risc de hemoragie cerebrală) şi vasoconstricţie (în teritoriul
cutanat, al mucoaselor şi renal).
Tulburări vasculare
Necroza intestinului, extremități reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee, edem pulmonar determinat de hipertensiune arterială.
Tulburări gastrointestinale
Greaţă, vărsături.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Dificultăţi de micţiune cu retenţie urinară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Transpiraţii, slăbiciune.
Necroză ischemică locală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome: aritmii cardiace ce determină fibrilaţie ventriculară şi deces.
Supradozajul sau injectarea intraarterială poate determina hemoragie cerebrală (datorită creşterii
bruşte a tensiunii arteriale), fibrilaţie ventriculară (în special la cardiaci) şi infarct miocardic acut
(la pacienţii cu cardiopatie ischemică). Vasoconstricţia periferică şi stimularea cardiacă pot
determina edem pulmonar acut.
Tratament: medicamente blocante alfa şi beta-adrenergice, cum este labetalol pot contracara
efectele epineferinei sau un medicament beta-blocant poate fi utilizat pentru a trata orice aritmii
supraventriculare şi fentolamina pentru controlul efectelor alfa-mediate asupra circulației
periferice. Vasodilatatori cu acțiune rapidă cum sunt nitrații și nitroprusiatul de sodiu poate fi de
asemenea de ajutor.
Trebuie să fie disponibil imediat suportul de resuscitare.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: stimulante cardiace exclusiv glicozizi cardiotonici, agenţi adrenergici şi
dopaminergici, codul ATC: C01CA24.
Epinefrina este un simpatomimetic direct care acţionează asupra receptorilor α şi β adrenergici.
Stimulează receptorii alfa-adrenergici determinând vasoconstricţia arteriolelor mici. Stimulează
automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea şi contractilitatea miocardului, creşte debitul şi
travaliul cardiac, crescând astfel necesarul de oxigen.
Efecte majore sunt creșterea tensiunii arteriale sistolice, reducerea presiunii diastolice, tahicardie,
hiperglicemie şi hipokaliemie. Acesta este un stimulent cardiac puternic.
Stimulează receptorii bronşici beta-adrenergici determinând bronhodilataţie.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrarea subcutanată a epinefrinei este urmată de absorbţie relativ lentă (3 - 5 minute)
datorită vasoconstricţiei locale. Epinefrina are un debut rapid şi acţiune de scurtă durată și este
distribuită rapid la inimă, splină, mai multe ţesuturi glandulare şi la nervii adrenergici. Ea
traversează placenta şi se elimină în laptele matern. Absorbţia este mult mai rapidă în cazul
injectării intramusculare. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%.
Debutul acțiunii este rapid și după perfuzie intravenoasă, timpul de înjumătățire este de
aproximativ 5-10 minute.
Epinefrina este inactivată rapid în organism, în special în ficat, de enzimele COMT (catecol-O-
metiltransferază) şi MAO (monoaminooxidază).
Până la 90% din doza administrată intravenos se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid tartric,
Uree,
Acetonbisulfit de sodiu,
Clorură de sodiu,
Acid clorhidric diluat sau
Hidroxid de sodiu sub formă de soluţie 10%,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Epinefrina este repede degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu
(adrenalina nu trebuie amestecată cu bicarbonat de sodiu; soluţia este oxidată la adrenocrom şi apoi
formează polimeri), halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor
reductibile (fier, cupru şi zinc).
Nu se va amesteca cu soluţii care conţin aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.
7
6.3 Perioada de valabilitate
1 an.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 100 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj - Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5777/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare, Octombrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
