CAPTOPRIL LAROPHARM 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Captopril Laropharm 25 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 31,33 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, având gravat pe una din feţe o linie mediană
iar pe cealaltă faţă sigla firmei.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:
- hipertensiune arterială;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
- perioada post-infarct miocardic la pacienţii stabili din punct de vedere clinic cu disfuncţie
ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%;
- nefropatia diabetică la pacienţii cu diabet zaharat de tip I (insulinodependent).
Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1
4.2 Doze şi mod de administrare
Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea
valorilor creatininemiei şi potasemiei.
Doze
În hipertensiunea arterială:
La pacienţii fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza iniţială recomandată
este de 25-50 mg captopril pe zi, în două prize administrate la interval de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril administrată în 2 prize.
2
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale severe pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului,
doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi reduse
ulterior.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice:
- Fie va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
captopril (cu controlul atent al valorilor tensionale în aceasta perioadă), cu reluarea ulterioară a
administrării diureticului, dacă este necesar;
- Fie se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în
funcţie de răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
În hipertensiunea renovasculară, este recomandată iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25
mg captopril, urmând ca aceasta să fie ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic.
În insuficienţa renală, dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform
tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m
2) Doza maximă zilnică
(mg) Doza iniţială zilnică
(mg)
> 41 în principiu 150 25 – 50
40 – 21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
În insuficienţa cardiacă congestivă:
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 – 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Perioada post-infarct miocardic:
Tratamentul poate fi iniţiat, după 3 zile de la producerea infarctulului miocardic, cu o doză unică de
6,25 mg captopril; urmând ca dozajul să fie crescut progresiv în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi
răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi redus pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică:
Doza zilnică este de 50 – 100 mg captopril, administrată în 2–3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică cunoscută, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei
renale.
Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, poate fi utilizat în monoterapie sau concomitent cu alte
medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
3
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la captopril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la
oricare dintre excipienţii produsului medicamentos;
- Angioedem în antecedente (edem Quincke) asociat administrării unui inhibitor al enzimei de
conversie;
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
- Stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
- Hiperpotasemie;
- Administrarea concomitentă a Captopril Laropharm 25mg, comprimate, cu medicamente care conţin
aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi
1,73 m
2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce
agranulocitoză şi/sau depresie medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul
risc/beneficiu înainte de începerea tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.
Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke):
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, membrelor a fost raportată rar la
pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (inclusiv
captopril). În asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie supravegheat
atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în
general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea altor măsurilor terapeutice corespunzătoare.
Pacienţi hemodializaţi
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
au fost raportate reacţii anafilactoide mai ales când se folosesc membrane cu permeabilitate mare. La
aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de agenţi
antihipertensivi.
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce tuse. În mod caracteristic tusea
este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei
trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie
hidrosodată)
La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală,
insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s-a observat apariţia unei stimulări
importante a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate
importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).
Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate provoca,
în special după administrarea primei doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere
bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o creştere a creatininei plasmatice (chiar dacă mai rar şi într-un
interval de timp întârziat), care poate indica o insuficienţă renală acută, funcţională.
În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face prog
resiv.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) trebuie utilizaţi cu prudenţă în cazul pacienţilor
cu obstrucţie ventriculară sau valvulară stângă sau a tractului de ejecţie a ventricului stâng şi trebuie
evitat în caz de şoc cardiogen sau în caz de obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.
4
Chirurgie/anestezie
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
produc hipotensiune arterială, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce
hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea arterială, se recomandă corectarea acesteia prin
expansiune volemică.
În insuficienţa renală, dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance-ului
creatininei.
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză cunoscută, cu cardiopatie ischemică şi
insuficienţă circulatorie cerebrală, deoarece scăderea bruscă a tensiunii arteriale poate precipita un
accident vascular ischemic cerebral sau coronarian.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (de stadiu IV NYHA) sau la pacienţii cu diabet zaharat
insulinodependent (tendinţă spontană de hiperpotasemie), iniţierea tratamentului se va face sub
supraveghere medicală, cu doze reduse iniţial.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Vârstnici:
La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea tratamentului cu
inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie
de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Copii:
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea la copii.
Sarcina:
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensin
ei (IECA) nu trebuie început în
timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu
profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament
alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Deoarece conţine lactoză monohidrat pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de
hiperpotasemie potenţial letală.
- Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.
- Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.
5
Asocieri care necesită prudenţă:
- Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală
acută în caz de depleţie hidrosodată preexistentă.
- Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi
ajustarea dozei de antihipertensiv).
- Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
- Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.
- Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea
riscului de hipotensiune arterială ortostatică.
- Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
- Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente
imunosupresoare (creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).
- Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
- Alfa-blocante cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin, tamsulosin):
majorarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică.
- Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează
asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct 4.4). Utilizarea
IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea
tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie
transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în
timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi,
dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi
induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie)(vezi pct.5.3).
Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA
trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi
4.4).
Alăptarea
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril
Laropharm 25 mg, comprimate, în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici
în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi
renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, de către mamele
care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul
va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricarei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul terapiei cu
captopril.
4.8 Reacţii adverse
Administrarea de Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, poate determina următoarele reacţii
adverse (clasificate conform terminologiei MedDRA):
Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10.
Frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi.
Mai puţin frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi.
Rare: care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi.
Foarte rare: care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi.
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
008 Tulburări hematologice şi
limfatice Foarte rare Trombocitopenie, anemie aplastică (mai
frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi
renal), neutropenie/ agranulocitoză (la bolnavii
trataţi cu imunosupresoare)
009 Tulburări ale sistemului
imunitar Frecvenţă
necunoscută În special la pacienţii cu insuficienţă renală -
colagenoze (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie)
011 Tulburări metabolice şi de
nutriţie Rare Anorexie Foarte rare Hiperpotasemie (de obicei tranzitorie),
hipoglicemie
012 Tulburări psihice Frecvente Tulburări de somn Foarte rare Confuzie, depresie
013 Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Disgeuzia (tulburări de gust) – apare mai
frecvent în primele 3 luni de tratament, pentru
dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă renală,
vertij
Rare Cefalee, parestezii
Foarte rare Accidente cerebrovasculare
014 Tulburari oculare Foarte rare Vedere tulbure
016 Tulburări cardiace Mai puţin
frecventeTahicardie, angină pectorală
Foarte rare Stop cardiac, şoc cardiogen
017 Tulburări vasculare Rare Hipotensiune, sindrom Raynaud
018 Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Frecvente Tuse uscată, iritantă, dispnee Foarte rare Bronhospasm, rinită
019
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Greaţă, vomă, iritaţii gastrice, dureri
abdominale, diaree, constipaţie, gură uscată
Rare Stomatită, angioedem intestinal (a se vedea pct.
4.4)
Foarte rare Glosită, ulcer peptic, pancreatită
020 Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatite colestatice sau mixte, creşterea
valorilor transaminazelor hepatice şi/sau a
bilirubinei
021 Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Prurit, erupţii cutanate, alopecie
7
ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Angioedem (a se vedea pct. 4.4)
Foarte rare Urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, fotosensibilitate, dermatită exfoliativă
022 Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Foarte rare Mialgie, artralgie
023 Tulburări renale şi ale
căilor urinare Rare Fenomene de insuficienţă renală funcţională
(reversibilă la oprirea tratamentului), apar mai
frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la
deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. Aceste
fenomene pot fi severe la bolnavii cu stenoză de
arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic
funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă.
025 Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte rare Impotenţă, ginecomastie
027 Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin
frecvente Dureri toracice, oboseală, stare de rău generală
Foarte rare Febră
028 Investigaţii diagnostice Foarte rare Proteinurie (în cazul tratamentului cu doze mai
mari de 150 mg captopril/zi sau în caz de
afectare renală preexistentă), eozinofilie,
creşterea potasiului seric, creşterea ureei,
creatininei, bilirubinei serice, a VSH-ului,
scăderea sodiului seric, a hemoglobinei,
hematocritului, leucocitelor, trombocitelor; titru
pozitiv anticorpi antinucleari
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism,
iar la nevoie se va administra în perfuzie ser fiziologic sau înlocuitori de plasmă.
Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA,
codul ATC: C09AA01
8
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul produce diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
9
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75%. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95%, din care 40-50% nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei
ori pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8
ore după administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar
alăptat o va primi este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale, în timpul organogenezei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar
captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima
perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.
Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Lactoză monohidrat super tab spray-dried
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Povidonă K 30
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 20 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10
S.C. LAROPHARM S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
381/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 20.12.2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Captopril Laropharm 25 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 31,33 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, având gravat pe una din feţe o linie mediană
iar pe cealaltă faţă sigla firmei.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:
- hipertensiune arterială;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
- perioada post-infarct miocardic la pacienţii stabili din punct de vedere clinic cu disfuncţie
ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%;
- nefropatia diabetică la pacienţii cu diabet zaharat de tip I (insulinodependent).
Vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1
4.2 Doze şi mod de administrare
Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea
valorilor creatininemiei şi potasemiei.
Doze
În hipertensiunea arterială:
La pacienţii fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza iniţială recomandată
este de 25-50 mg captopril pe zi, în două prize administrate la interval de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril administrată în 2 prize.
2
Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale severe pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului,
doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi reduse
ulterior.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice:
- Fie va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
captopril (cu controlul atent al valorilor tensionale în aceasta perioadă), cu reluarea ulterioară a
administrării diureticului, dacă este necesar;
- Fie se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în
funcţie de răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
În hipertensiunea renovasculară, este recomandată iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25
mg captopril, urmând ca aceasta să fie ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic.
În insuficienţa renală, dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform
tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m
2) Doza maximă zilnică
(mg) Doza iniţială zilnică
(mg)
> 41 în principiu 150 25 – 50
40 – 21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
În insuficienţa cardiacă congestivă:
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 – 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Perioada post-infarct miocardic:
Tratamentul poate fi iniţiat, după 3 zile de la producerea infarctulului miocardic, cu o doză unică de
6,25 mg captopril; urmând ca dozajul să fie crescut progresiv în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi
răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi redus pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică:
Doza zilnică este de 50 – 100 mg captopril, administrată în 2–3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică cunoscută, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei
renale.
Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, poate fi utilizat în monoterapie sau concomitent cu alte
medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
3
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la captopril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la
oricare dintre excipienţii produsului medicamentos;
- Angioedem în antecedente (edem Quincke) asociat administrării unui inhibitor al enzimei de
conversie;
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
- Stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
- Hiperpotasemie;
- Administrarea concomitentă a Captopril Laropharm 25mg, comprimate, cu medicamente care conţin
aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi
1,73 m
2) (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce
agranulocitoză şi/sau depresie medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul
risc/beneficiu înainte de începerea tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.
Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke):
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui, membrelor a fost raportată rar la
pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (inclusiv
captopril). În asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie supravegheat
atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în
general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea altor măsurilor terapeutice corespunzătoare.
Pacienţi hemodializaţi
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
au fost raportate reacţii anafilactoide mai ales când se folosesc membrane cu permeabilitate mare. La
aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a altor clase de agenţi
antihipertensivi.
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce tuse. În mod caracteristic tusea
este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei
trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie
hidrosodată)
La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală,
insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s-a observat apariţia unei stimulări
importante a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate
importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).
Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate provoca,
în special după administrarea primei doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere
bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o creştere a creatininei plasmatice (chiar dacă mai rar şi într-un
interval de timp întârziat), care poate indica o insuficienţă renală acută, funcţională.
În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face prog
resiv.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) trebuie utilizaţi cu prudenţă în cazul pacienţilor
cu obstrucţie ventriculară sau valvulară stângă sau a tractului de ejecţie a ventricului stâng şi trebuie
evitat în caz de şoc cardiogen sau în caz de obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.
4
Chirurgie/anestezie
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care
produc hipotensiune arterială, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot produce
hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea arterială, se recomandă corectarea acesteia prin
expansiune volemică.
În insuficienţa renală, dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance-ului
creatininei.
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză cunoscută, cu cardiopatie ischemică şi
insuficienţă circulatorie cerebrală, deoarece scăderea bruscă a tensiunii arteriale poate precipita un
accident vascular ischemic cerebral sau coronarian.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (de stadiu IV NYHA) sau la pacienţii cu diabet zaharat
insulinodependent (tendinţă spontană de hiperpotasemie), iniţierea tratamentului se va face sub
supraveghere medicală, cu doze reduse iniţial.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Vârstnici:
La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea tratamentului cu
inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie
de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Copii:
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea la copii.
Sarcina:
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensin
ei (IECA) nu trebuie început în
timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu
profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei
sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament
alternativ (vezi pct. 4.3 si 4.6).
Deoarece conţine lactoză monohidrat pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de
hiperpotasemie potenţial letală.
- Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.
- Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.
5
Asocieri care necesită prudenţă:
- Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală
acută în caz de depleţie hidrosodată preexistentă.
- Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi
ajustarea dozei de antihipertensiv).
- Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
- Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.
- Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea
riscului de hipotensiune arterială ortostatică.
- Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
- Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente
imunosupresoare (creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).
- Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
- Alfa-blocante cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin, tamsulosin):
majorarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică.
- Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează
asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct 4.4). Utilizarea
IECA în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea
tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie
transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în
timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi,
dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi
induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie)(vezi pct.5.3).
Dacă expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea
ecografică a funcţiei renale şi a craniului. Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA
trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi
4.4).
Alăptarea
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril
Laropharm 25 mg, comprimate, în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici
în primele săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi
renale, precum şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, de către mamele
care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul
va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricarei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul terapiei cu
captopril.
4.8 Reacţii adverse
Administrarea de Captopril Laropharm 25 mg, comprimate, poate determina următoarele reacţii
adverse (clasificate conform terminologiei MedDRA):
Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10.
Frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi.
Mai puţin frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi.
Rare: care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi.
Foarte rare: care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi.
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
008 Tulburări hematologice şi
limfatice Foarte rare Trombocitopenie, anemie aplastică (mai
frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi
renal), neutropenie/ agranulocitoză (la bolnavii
trataţi cu imunosupresoare)
009 Tulburări ale sistemului
imunitar Frecvenţă
necunoscută În special la pacienţii cu insuficienţă renală -
colagenoze (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie)
011 Tulburări metabolice şi de
nutriţie Rare Anorexie Foarte rare Hiperpotasemie (de obicei tranzitorie),
hipoglicemie
012 Tulburări psihice Frecvente Tulburări de somn Foarte rare Confuzie, depresie
013 Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Disgeuzia (tulburări de gust) – apare mai
frecvent în primele 3 luni de tratament, pentru
dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă renală,
vertij
Rare Cefalee, parestezii
Foarte rare Accidente cerebrovasculare
014 Tulburari oculare Foarte rare Vedere tulbure
016 Tulburări cardiace Mai puţin
frecventeTahicardie, angină pectorală
Foarte rare Stop cardiac, şoc cardiogen
017 Tulburări vasculare Rare Hipotensiune, sindrom Raynaud
018 Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Frecvente Tuse uscată, iritantă, dispnee Foarte rare Bronhospasm, rinită
019
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Greaţă, vomă, iritaţii gastrice, dureri
abdominale, diaree, constipaţie, gură uscată
Rare Stomatită, angioedem intestinal (a se vedea pct.
4.4)
Foarte rare Glosită, ulcer peptic, pancreatită
020 Tulburări hepatobiliare Foarte rare Hepatite colestatice sau mixte, creşterea
valorilor transaminazelor hepatice şi/sau a
bilirubinei
021 Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Prurit, erupţii cutanate, alopecie
7
ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Angioedem (a se vedea pct. 4.4)
Foarte rare Urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem
polimorf, fotosensibilitate, dermatită exfoliativă
022 Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Foarte rare Mialgie, artralgie
023 Tulburări renale şi ale
căilor urinare Rare Fenomene de insuficienţă renală funcţională
(reversibilă la oprirea tratamentului), apar mai
frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la
deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. Aceste
fenomene pot fi severe la bolnavii cu stenoză de
arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic
funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă.
025 Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Foarte rare Impotenţă, ginecomastie
027 Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin
frecvente Dureri toracice, oboseală, stare de rău generală
Foarte rare Febră
028 Investigaţii diagnostice Foarte rare Proteinurie (în cazul tratamentului cu doze mai
mari de 150 mg captopril/zi sau în caz de
afectare renală preexistentă), eozinofilie,
creşterea potasiului seric, creşterea ureei,
creatininei, bilirubinei serice, a VSH-ului,
scăderea sodiului seric, a hemoglobinei,
hematocritului, leucocitelor, trombocitelor; titru
pozitiv anticorpi antinucleari
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism,
iar la nevoie se va administra în perfuzie ser fiziologic sau înlocuitori de plasmă.
Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente cu acţiune pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA,
codul ATC: C09AA01
8
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul produce diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
9
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75%. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95%, din care 40-50% nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei
ori pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8
ore după administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar
alăptat o va primi este mai mică de 0,002% din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale, în timpul organogenezei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar
captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima
perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.
Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Lactoză monohidrat super tab spray-dried
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Povidonă K 30
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 20 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10
S.C. LAROPHARM S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
381/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 20.12.2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
