AMOKSIKLAV 2 x 625 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi
125 mg acid clavulanic sub formă de clavulanat de potasiu. Raportul este de 4:1.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 875 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi
125 mg acid clavulanic sub formă de clavulanat de potasiu. Raportul este de 7:1.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Amoksiklav 2x 625 mg comprimat filmat
Comprimatele filmate de 625 mg sunt albe sau aproape albe, ovale, biconvexe.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimat filmat
Comprimatele filmate de 625 mg sunt albe sau aproape albe, ovale, cu marginile ascuţite, marcate
cu 875/125 pe o parte şi cu AMC pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoksiklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi
(vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1):
• Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)
• Otita medie acută
• Acutizări ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită
• Pielonefrită
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese
dentare severe cu celulită difuzantă.
2
• Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului
în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4)
• Severitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formulărilor alternative ale Amoksiklav (de exemplu, a acelora care eliberează doze
mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
fiind necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Amoksiklav 625 mg comprimate filmate
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză
totală zilnică de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic când este administrată conform
recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de
amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav, pentru a evita
administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct.
4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii
(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie
prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul
prelungit).
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
O doză de 500 mg/125 mg de trei ori pe zi.
Amoksiklav 1000 mg comprimate filmate
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ de 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză
totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/ 250 mg acid clvulanic cu administrare de două ori pe zi şi
2625 mg amoxicilină/375 mg acid clavulnic cu administrare de trei ori pe zi, când este
administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav,
pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii
(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie
prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul
prelungit).
Adulţi şi copii 40 kg
3
Doze recomandate
doza standard (pentru toate indicaţiile): 875 mg/125 mg de două ori pe zi;
doză mai mare (în special pentru infecţii precum otită medie, sinuzită, infecţii ale căilor
respiratorii inferioare şi infecţii ale tractului urinar): 875 mg/125 mg de trei ori pe zi.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de
30 ml/min.
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
ClCr: 10-30 ml/min 500 mg/125 mg de două ori pe zi
ClCr < 10 ml /min 500 mg/125 mg o dată pe zi
Hemodializă 500 mg/125 mg la intervale de 24 de ore, plus 500 mg/125 mg în timpul
dializei, repetat la finalul dializei (deoarece sunt scăzute concentraţiile
serice atât ale amoxicilinei cât şi ale acidului clavulanic)
La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, nu este recomandată utilizarea
formulărilor de Amoksiklav cu un raport amoxicilină–acid clavulanic de 7:1, deoarece nu sunt
disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3
şi 4.4).
Comprimatele filmate de Amoksiklav 2x 625 mg şi Amoksiklav 2x 1000 mg nu sunt
recomandate copiilor cu greutate corporală sub 40 kg.
Mod de administrare
Amoksiklav se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-
intestinală şi pentru a optimiza absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic.
Tratamentul poate să înceapă cu Amoksiklav administrat parenteral şi poate fi continuat cu
preparate orale de Amoksiklav.
Durata tratamentului trebuie să fie corespunzătoare cu indicaţia şi să nu depăşească 14 zile fără o
reevaluare medicală.
4.3 Contraindicaţii
4 Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.
4.8).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o
anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau
alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice)
grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente
de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică,
tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un
tratament alternativ corespunzător.
În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la
amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.
Utilizarea Amoksiklav nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să
aibă o sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de
beta- lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie
utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari (vezi pct. 4.8).
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza
infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după
utilizarea de amoxicilină.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina
creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt
sensibile.
Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un
simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie
adversă
necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic şi contraindică orice
administrare ulterioară de amoxicilină.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă
hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.8).
Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia
cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor
populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar
5 în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea
tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri
extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu
afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial
de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor
antibacteriene, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct.
4.8). De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care
prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată
antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt,
trebuie apelat la medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor
organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea
timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu
concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru
menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă
(vezi pct. 4.2).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul
tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil
să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea
posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat
permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu
medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din
cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.
Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi
albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia
Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior
descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide
non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De
aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic
trebuie interpretate cu
precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.
Informaţii importante privind componentele acestui medicament
Acest medicament conţine potasiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă
în potasiu-hiperkalemia.
Acest medicament conţine sodiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă în
sodiu. Cantitatea maximă de sodiu dintr-o zi nu trebuie să depăşească 200 mg.
6 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului
(International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi
la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul
de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii
amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi
4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii
acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară
renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine
crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.
Micofenolat de mofetil
La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației
metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de
amoxicilină și acid clavulanic. Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate
modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice
de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate
acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt timp după
tratamentul cu antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate
cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au
indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură
prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită
necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în
care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului
clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii
alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar
putea fi întreruptă. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul
perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
7 utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli,
convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct.
4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi
vărsăturile. RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă,prezentate
conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.
A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse. Foarte
frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Candidoză muco-cutanată Frecvente
Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută
Tulburări hematologice și limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare
Trombocitopenie Rare
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută
Prelungirea timpului de sângerare și de protrombină1Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar10
Edem angioneurotic Cu frecvență necunoscută
Anafilaxie Cu frecvență necunoscută
Pseudoboala serului Cu frecvență necunoscută
Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli Mai puțin frecvente
Cefalee Mai puțin frecvente
Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută
Convulsii2 Cu frecvență necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Foarte frecvente
Greață3 Frecvente
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puțin frecvente
8
Colită antibiotic asociată4 Cu frecvență necunoscută
Limbă cu aspect de ”păr negru” Cu frecvență necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creșterea ASAT și/sau ALAT5 Mai puțin frecvente
Hepatită6 Cu frecvență necunoscută
Icter colestatic6 Cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 7
Rash cutanat Mai puțin frecvente
Prurit Mai puțin frecvente
Urticarie Mai puțin frecvente
Eritem multiform Rare
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută
Pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP)9 Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale și ale căilor urinare
Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută
Cristaliurie8 Cu frecvență necunoscută
1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.4. 3 Greața este frecvent asociată cu doze orale mari. Dacă simptomatologia digestive este importantă medicamentul
poate fi luat luat la începutul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 O creștere moderată a nivelului ALAT și SAT a fost observată și la pacienții tratați cu antibiotic beta-lactamice,
dar semnificația acestei observații nu este cunoscută. 6 Astfel de fenomene au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilizare tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4). 8 Vezi pct. 4.9. 9 Vezi pct. 4.4 10 Vezi pct. 4.3 și 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost
observată
cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
9
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de
doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-
electrolitic. Amoxicilina/acidul clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul
ATC: J01CR02
Mod de acţiune
Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai
multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză
a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular
bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care
este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea,
spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste
enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime,
beta- lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită
un efect antibacterian util clinic.
Legătura farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care
concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T > CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
• inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt
inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
• alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau
contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European
10 privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing- (EUCAST)
Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml)
Sensibil
Intermediar2
Rezistent
Haemophilus influenzae1
≤1 - >1
Morexella catarrhalis1
≤1 - >1
Staphylococcus aureus2
≤2 - >2
Stafilococi coagulazo- negativi2
≤0,25 >0,25
Enteroccocus1
≤4 8 >8
Streptococcus A, B, C, G5
≤0,25 - >0,25
Streptococcus pneumoniae3
≤0,5 1-2 >2
Enterobacteriaceae1,4
- - >8
Anaerobi gram-negativi1
≤4 8 >8
Anaerobi gram-pozitivi1
≤4 8 >8
Valori critice independente de
specie ≤2 4-8 >8
1
Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia
de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2
Valorile raportate sunt pentru oxacilină.
3
Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.
4
Valoarea critică de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă
sunt raportate ca rezistente.
5
Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de
timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a
rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul
anumitor tipuri de infecţii.
Specii obişnuit sensibile
Microorganisme gram-pozitive aerobe
Enterococcus faecalis
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)
£
Stafilococi coagulazo-negativi (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae1
Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemolitici
11 Grupul Streptococcus viridans
Microorganisme gram-negative aerobe
Capnocytophaga spp.
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae2
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis
Fusobacterium nucleatum
Prevotella spp.
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme gram-pozitive aerobe
Enterococcus faecium $
Microorganisme gram-negative aerobe
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme gram-negative aerobe
Acinetobacter sp.
Citrobacter freundii
Enterobacter sp.
Legionella pneumophila
Morganella morganii
Providencia spp.
Pseudomonas sp.
Serratia sp.
Stenotrophomonas maltophilia
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamzdophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
12 $ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.
£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
1
Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu
formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere
a
sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
2
În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu
sensibilitate scăzută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele
componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. Absorbţia
amoxicilinei/acidului clavulanic este optimizată când administrarea se face la începutul unei
mese. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o
biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt
similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (T
max) în ambele cazuri este
de aproximativ o oră.
Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic
(comprimate 500 mg/125 mg de trei ori pe zi) s-a administrat în condiţii de repus alimentar la un
lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici
Substanţă(e) activă(e)
administrată(e) Doză Cmax *ASC(0-24h) T1/2
(mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)
Amoxicilină
AMX/ AC
500 mg/125 mg 500 7,19
+ 2,26 1,5 (1,0-2,5) 53,5
8,87 1,15
+0,20
Acid clavulanic
AMX/ AC
500 mg/125 mg 125 2,40
+ 0,83 1,5 (1,0-2,0) 15,72
+3,86 0,98
+0,12
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Valoarea mediană (intervalul)
Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care amoxicilina/acidul clavulanic
(comprimate
875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-au administrat în condiţii de repaus alimentar la un lot de
voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici
Medicament
administrat
Doză Cmax *ASC(0-24h) T1/2
(mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)
Amoxicilină
13
AMX/AC
875 mg/125 mg
875 11,64
+ 2,78
1,50 (1,0-2,5) 53,52
+ 1,31
1,19
+0,21
Acid clavulanic
AMX/AC
875 mg/125 mg
125 2,18
+ 0,99
1,5 (1,0-2,0) 15,72
+3,86
0,98
+0,12
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Valoarea mediană (intervalul)
Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de
amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală
de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ
0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.
După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost
detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid
sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul
cefalorahidian.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe
derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea
penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid
clavulanic (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct.
4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi
echivalente cu până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în propoţie
mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul
expirat.
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este
eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare de
aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi.
Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat
nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de
Amoksiklav 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară
a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de
ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în
primele 2 ore după administrare.
14 Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a
acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârstă
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3
luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în
prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări
zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai
probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea
dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de
sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra
farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea
funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul
amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de
amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea
de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică
trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere.
Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
15 Hidroxipropilceluloză
Etilceluloză
Polisorbat 80
Trietilcitrat
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
Hidroxipropilceluloză
Etilceluloză
Polisorbat 80
Trietilcitrat
Dioxid de titan (E 171)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate filmate.
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 14 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 7 comprimate filmate.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 7 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
16 Lek Pharmaceuticals d.d.
Verovskova 57, 1526 Ljubljana, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
6353/2006/01-02-03
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
6354/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Aprilie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 500 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi
125 mg acid clavulanic sub formă de clavulanat de potasiu. Raportul este de 4:1.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine 875 mg amoxicilină sub formă de amoxicilină trihidrat şi
125 mg acid clavulanic sub formă de clavulanat de potasiu. Raportul este de 7:1.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Amoksiklav 2x 625 mg comprimat filmat
Comprimatele filmate de 625 mg sunt albe sau aproape albe, ovale, biconvexe.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimat filmat
Comprimatele filmate de 625 mg sunt albe sau aproape albe, ovale, cu marginile ascuţite, marcate
cu 875/125 pe o parte şi cu AMC pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Amoksiklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi
(vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1):
• Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător)
• Otita medie acută
• Acutizări ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
• Pneumonie dobândită în comunitate
• Cistită
• Pielonefrită
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, mai ales celulită, muşcături de animale, abcese
dentare severe cu celulită difuzantă.
2
• Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului
în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Alegerea dozei pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
• Agentul patogen suspicionat şi sensibilitatea sa probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4)
• Severitatea şi localizarea infecţiei
• Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formulărilor alternative ale Amoksiklav (de exemplu, a acelora care eliberează doze
mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
fiind necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Amoksiklav 625 mg comprimate filmate
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză
totală zilnică de 1500 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic când este administrată conform
recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de
amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav, pentru a evita
administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct.
4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii
(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie
prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul
prelungit).
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
O doză de 500 mg/125 mg de trei ori pe zi.
Amoksiklav 1000 mg comprimate filmate
Pentru adulţi şi copii cu greutatea ≥ de 40 kg, această formulare de Amoksiklav eliberează o doză
totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/ 250 mg acid clvulanic cu administrare de două ori pe zi şi
2625 mg amoxicilină/375 mg acid clavulnic cu administrare de trei ori pe zi, când este
administrată conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de Amoksiklav,
pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic, fără ca aceasta să fie
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii
(de exemplu, osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie
prelungit mai mult de 14 zile fără examinare (vezi punctul 4.4 cu privire la tratamentul
prelungit).
Adulţi şi copii 40 kg
3
Doze recomandate
doza standard (pentru toate indicaţiile): 875 mg/125 mg de două ori pe zi;
doză mai mare (în special pentru infecţii precum otită medie, sinuzită, infecţii ale căilor
respiratorii inferioare şi infecţii ale tractului urinar): 875 mg/125 mg de trei ori pe zi.
Vârstnici
Nu se consideră necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozelor se bazează pe concentraţia maximă recomandată de amoxicilină.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei (ClCr) mai mare de
30 ml/min.
Adulţi şi copii cu greutatea ≥ 40 kg
ClCr: 10-30 ml/min 500 mg/125 mg de două ori pe zi
ClCr < 10 ml /min 500 mg/125 mg o dată pe zi
Hemodializă 500 mg/125 mg la intervale de 24 de ore, plus 500 mg/125 mg în timpul
dializei, repetat la finalul dializei (deoarece sunt scăzute concentraţiile
serice atât ale amoxicilinei cât şi ale acidului clavulanic)
La pacienţii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min, nu este recomandată utilizarea
formulărilor de Amoksiklav cu un raport amoxicilină–acid clavulanic de 7:1, deoarece nu sunt
disponibile recomandări privind ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
A se administra cu prudenţă şi a se monitoriza funcţia hepatică la intervale regulate (vezi pct. 4.3
şi 4.4).
Comprimatele filmate de Amoksiklav 2x 625 mg şi Amoksiklav 2x 1000 mg nu sunt
recomandate copiilor cu greutate corporală sub 40 kg.
Mod de administrare
Amoksiklav se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei pentru a reduce la minim potenţialul de intoleranţă gastro-
intestinală şi pentru a optimiza absorbţia amoxicilinei/acidului clavulanic.
Tratamentul poate să înceapă cu Amoksiklav administrat parenteral şi poate fi continuat cu
preparate orale de Amoksiklav.
Durata tratamentului trebuie să fie corespunzătoare cu indicaţia şi să nu depăşească 14 zile fără o
reevaluare medicală.
4.3 Contraindicaţii
4 Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporine, carbapeneme sau monobactami).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.
4.8).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de iniţierea tratamentului cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, trebuie efectuată o
anamneză atentă legată de reacţii de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau
alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.3 și 4.8).
La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice)
grave şi ocazional letale. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente
de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică,
tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi trebuie instituit un
tratament alternativ corespunzător.
În cazul în care se dovedeşte că o infecţie este provocată de un microorganism/microorganisme
sensibil/sensibile la amoxicilină, atunci trebuie luată în considerare trecerea de la
amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, conform ghidurilor oficiale.
Utilizarea Amoksiklav nu este indicată când există un risc mare ca prezumtivii agenţi patogeni să
aibă o sensibilitate scăzută sau rezistenţă la antibiotice beta-lactamice, care nu este mediată de
beta- lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic. Această formulare nu trebuie
utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu S. pneumonie rezistent la penicilină.
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari (vezi pct. 4.8).
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza
infecţioasă, deoarece apariţia unei erupţii morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după
utilizarea de amoxicilină.
Utilizarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate determina
creşterea riscului de reacţii cutanate alergice.
Utilizarea prelungită poate să ducă ocazional la proliferarea microorganismelor care nu sunt
sensibile.
Apariţia la începerea tratamentului a eritemului generalizat febril asociat cu pustule poate fi un
simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie
adversă
necesită întreruperea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic şi contraindică orice
administrare ulterioară de amoxicilină.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă
hepatică confirmată (vezi pct. 4.2, 4.3 și 4.8).
Evenimentele hepatice au fost raportate mai ales la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi se pot asocia
cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor
populaţiilor, semnele şi simptomele apar de obicei în timpul şi la scurt timp după tratament, dar
5 în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea
tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri
extrem de rare, au fost raportate decese. Acestea au survenit aproape întotdeauna la pacienţii cu
afecţiuni subiacente grave sau care au luat medicaţii concomitente cunoscute ca având potenţial
de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).
Colita asociată cu antibioticele a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor
antibacteriene, iar severitatea poate varia de la uşoară până la punerea vieţii în pericol (vezi pct.
4.8). De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care
prezintă diaree în timpul sau după administrarea oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată
antibioticelor, tratamentul cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie imediat întrerupt,
trebuie apelat la medic şi început un tratament corespunzător. Medicamentele antiperistaltice sunt
contraindicate în această situaţie.
În timpul tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor
organelor şi sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.
La pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic a fost rareori raportată prelungirea
timpului de protrombină. Este necesară monitorizare corespunzătoare în cazul în care se prescriu
concomitent anticoagulante. Ajustarea dozei de anticoagulante orale poate fi necesară pentru
menţinerea gradului dorit de anticoagulare (vezi pct. 4.5 şi 4.8).
La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în conformitate cu gradul de insuficienţă
(vezi pct. 4.2).
La pacienţii cu debit urinar scăzut, s-a observat foarte rar cristalurie, mai ales în cazul
tratamentului parenteral. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este recomandabil
să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi un debit urinar adecvat pentru a scădea
posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat
permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.9).
Se recomandă ca în cazul testării prezenţei de glucoză în urină în timpul tratamentului cu
medicamente care conţin amoxicilină, să se utilizeze metode enzimatice cu glucozoxidază, din
cauza rezultatelor fals pozitive care pot să apară în cazul metodelor chimice.
Prezenţa acidului clavulanic din Amoksiklav poate determina o legare nespecifică a IgG şi
albuminei de membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.
Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia
Aspergillus EIA la pacienţi trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic, care au fost ulterior
descoperiţi a nu fi infectaţi cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide
non-Aspergillus şi polifuranozide cu testul Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. De
aceea, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu asocierea amoxicilină/acid clavulanic
trebuie interpretate cu
precauţie şi trebuie confirmate de alte metode de diagnostic.
Informaţii importante privind componentele acestui medicament
Acest medicament conţine potasiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă
în potasiu-hiperkalemia.
Acest medicament conţine sodiu, care poate fi dăunător pentru pacienţii aflaţi sub dietă săracă în
sodiu. Cantitatea maximă de sodiu dintr-o zi nu trebuie să depăşească 200 mg.
6 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Anticoagulantele orale şi antibioticele penicilinice au fost utilizate pe scară largă în practică, fără
a se raporta interacţiuni. Cu toate acestea, în literatură există cazuri de creştere a INR-ului
(International Normalised Ratio) la pacienţii aflaţi în tratament cu acenocumarol sau warfarină şi
la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul
de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii
amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi
4.8).
Metotrexat
Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului, determinând o creştere potenţială a toxicităţii
acestuia.
Probenecid
Utilizarea concomitentă de probenicid nu este recomandată. Probenecidul scade secreţia tubulară
renală a amoxicilinei. Utilizarea concomitentă de probenecid poate duce la concentraţii sanguine
crescute şi prelungite de amoxicilină, nu însă şi de acid clavulanic.
Micofenolat de mofetil
La pacienții care primesc micofenolat de mofetil s-a raportat reducerea concentrației
metabolitului activ acid micofenolic (AM) cu aproximativ 50% în urma administrării orale de
amoxicilină și acid clavulanic. Schimbarea concentrației poate să nu exprime cu exactitate
modificările expunerii totale la AM. Prin urmare, în mod normal, în absența unei dovezi clinice
de disfuncție a grefei nu este necesară modificarea dozei de micofenolat de mofetil. Cu toate
acestea, se recomandă monitorizarea cu atenție în timpul asocierii și la scurt timp după
tratamentul cu antibiotic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii,
dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării post-natale (vezi pct. 5.3). Datele limitate
cu privire la utilizarea asocierii amoxicilină/acid clavulanic pe perioada sarcinii la om nu au
indicat un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu la femei cu ruptură
prematură de membrane fetale înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu
asocierea amoxicilină/acid clavulanic se poate asocia cu un risc crescut de enterocolită
necrozantă la nou-născuţi. Utilizarea trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în
care este considerată esenţială de către medic.
Alăptarea
Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu se cunoaşte nimic cu privire la efectul acidului
clavulanic asupra sugarului alăptat natural). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii
alăptaţi natural, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar
putea fi întreruptă. Asocierea amoxicilină/acid clavulanic trebuie administrată în timpul
perioadei de alăptare numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
7 utilaje. Cu toate acestea, pot apărea reacţii adverse (de exemplu reacţii alergice, ameţeli,
convulsii), care pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct.
4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi
vărsăturile. RAM provenite din studiile clinice şi supravegherea după punerea pe piaţă,prezentate
conform clasificării MedDRA, pe aparate, sisteme şi organe sunt enumerate mai jos.
A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse. Foarte
frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Candidoză muco-cutanată Frecvente
Dezvoltarea unor organisme non-susceptibile Cu frecvență necunoscută
Tulburări hematologice și limfatice
Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare
Trombocitopenie Rare
Agranulocitoză reversibilă Cu frecvență necunoscută
Anemie hemolitică Cu frecvență necunoscută
Prelungirea timpului de sângerare și de protrombină1Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului imunitar10
Edem angioneurotic Cu frecvență necunoscută
Anafilaxie Cu frecvență necunoscută
Pseudoboala serului Cu frecvență necunoscută
Vasculită de hipersensibilizare Cu frecvență necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli Mai puțin frecvente
Cefalee Mai puțin frecvente
Hiperactivitate reversibilă Cu frecvență necunoscută
Convulsii2 Cu frecvență necunoscută
Meningită aseptică Cu frecvență necunoscută
Tulburări gastro-intestinale
Diaree Foarte frecvente
Greață3 Frecvente
Vărsături Frecvente
Indigestie Mai puțin frecvente
8
Colită antibiotic asociată4 Cu frecvență necunoscută
Limbă cu aspect de ”păr negru” Cu frecvență necunoscută
Tulburări hepatobiliare
Creșterea ASAT și/sau ALAT5 Mai puțin frecvente
Hepatită6 Cu frecvență necunoscută
Icter colestatic6 Cu frecvență necunoscută
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat 7
Rash cutanat Mai puțin frecvente
Prurit Mai puțin frecvente
Urticarie Mai puțin frecvente
Eritem multiform Rare
Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvență necunoscută
Necroliză epidermică toxică Cu frecvență necunoscută
Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvență necunoscută
Pustuloză exantematoasă acută generalizată (AGEP)9 Cu frecvență necunoscută
Tulburări renale și ale căilor urinare
Nefrită interstițială Cu frecvență necunoscută
Cristaliurie8 Cu frecvență necunoscută
1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.4. 3 Greața este frecvent asociată cu doze orale mari. Dacă simptomatologia digestive este importantă medicamentul
poate fi luat luat la începutul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă sau hemoragică (vezi pct. 4.4). 5 O creștere moderată a nivelului ALAT și SAT a fost observată și la pacienții tratați cu antibiotic beta-lactamice,
dar semnificația acestei observații nu este cunoscută. 6 Astfel de fenomene au fost observate și la alte peniciline și cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apar semne de dermatită de hipersensibilizare tratamentul trebuie oprit (vezi pct. 4.4). 8 Vezi pct. 4.9. 9 Vezi pct. 4.4 10 Vezi pct. 4.3 și 4.4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne de supradozaj
Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost
observată
cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
9
Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze
mari.
S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea de
doze mari pe cale intravenoasă. Trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.4).
Tratamentul intoxicaţiei
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, având în vedere echilibrul hidro-
electrolitic. Amoxicilina/acidul clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; codul
ATC: J01CR02
Mod de acţiune
Amoxicilina este o penicilină de semisinteză (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai
multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PLP) din procesul de biosinteză
a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretelui celular
bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care
este, de obicei, urmată de liză celulară şi moarte.
Amoxicilina poate fi degradată de beta-lactamaze produse de bacterii rezistente şi de aceea,
spectrul activităţii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care pot produce aceste
enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam înrudit structural cu penicilinele. Inactivează unele enzime,
beta- lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu exercită
un efect antibacterian util clinic.
Legătura farmacocinetică/farmacodinamie
Cel mai important factor determinant pentru eficienţa amoxicilinei este durata de timp în care
concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie [T > CMI].
Mecanisme de rezistenţă
Există două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic:
• inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta-lactamaze ale bacteriilor care nu sunt
inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C sau D.
• alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.
Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismul pompei de eflux pot determina sau
contribui la rezistenţa bacteriană, mai ales în cazul bacteriilor gram-negative.
Valori critice
Valorile critice ale CMI pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele ale Comitetului European
10 privind Testarea Sensibilităţii Microbiene-The European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing- (EUCAST)
Microorganism Valori critice de sensibilitate (µg/ml)
Sensibil
Intermediar2
Rezistent
Haemophilus influenzae1
≤1 - >1
Morexella catarrhalis1
≤1 - >1
Staphylococcus aureus2
≤2 - >2
Stafilococi coagulazo- negativi2
≤0,25 >0,25
Enteroccocus1
≤4 8 >8
Streptococcus A, B, C, G5
≤0,25 - >0,25
Streptococcus pneumoniae3
≤0,5 1-2 >2
Enterobacteriaceae1,4
- - >8
Anaerobi gram-negativi1
≤4 8 >8
Anaerobi gram-pozitivi1
≤4 8 >8
Valori critice independente de
specie ≤2 4-8 >8
1
Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină. Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia
de acid clavulanic este stabilită la 2 mg/l.
2
Valorile raportate sunt pentru oxacilină.
3
Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la ampicilină.
4
Valoarea critică de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă
sunt raportate ca rezistente.
5
Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice de sensibilitate la benzilpenicilină.
Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de
timp, iar informaţiile locale referitoare la rezistenţă sunt de dorit, mai ales în cazul tratării
infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor când prevalenţa locală a
rezistenţei este atât de mare încât utilitatea antibioticului este discutabilă cel puţin în cazul
anumitor tipuri de infecţii.
Specii obişnuit sensibile
Microorganisme gram-pozitive aerobe
Enterococcus faecalis
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)
£
Stafilococi coagulazo-negativi (sensibil la meticilină)
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae1
Streptococcus pyogenes*şi alţi streptococi beta-hemolitici
11 Grupul Streptococcus viridans
Microorganisme gram-negative aerobe
Capnocytophaga spp.
Eikenella corrodens
Haemophilus influenzae2
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis
Fusobacterium nucleatum
Prevotella spp.
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme gram-pozitive aerobe
Enterococcus faecium $
Microorganisme gram-negative aerobe
Escherichia coli
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme gram-negative aerobe
Acinetobacter sp.
Citrobacter freundii
Enterobacter sp.
Legionella pneumophila
Morganella morganii
Providencia spp.
Pseudomonas sp.
Serratia sp.
Stenotrophomonas maltophilia
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamzdophila psittaci
Coxiella burnetti
Mycoplasma pneumoniae
12 $ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.
£ Toţi stafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic.
1
Streptococcus pneumoniae care este în totalitate sensibil la penicilină, poate fi tratat cu
formularea amoxicilină/acid clavulanic. Organismele care prezintă orice grad de reducere
a
sensibilităţii faţă de penicilină nu trebuie tratate cu această formulare (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
2
În unele ţări ale UE, au fost raportate cu o frecvenţă mai mare de 10% tulpini cu
sensibilitate scăzută.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Amoxicilina şi acidul clavulanic disociază complet în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele
componente sunt absorbite rapid şi în proporţie mare pe cale orală. Absorbţia
amoxicilinei/acidului clavulanic este optimizată când administrarea se face la începutul unei
mese. După administrare pe cale orală, amoxicilina şi acidul clavulanic prezintă o
biodisponibilitate de aproximativ 70%. Profilurile plasmatice ale ambelor componente sunt
similare, iar timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (T
max) în ambele cazuri este
de aproximativ o oră.
Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care asocierea amoxicilină/acid clavulanic
(comprimate 500 mg/125 mg de trei ori pe zi) s-a administrat în condiţii de repus alimentar la un
lot de voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici
Substanţă(e) activă(e)
administrată(e) Doză Cmax *ASC(0-24h) T1/2
(mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)
Amoxicilină
AMX/ AC
500 mg/125 mg 500 7,19
+ 2,26 1,5 (1,0-2,5) 53,5
8,87 1,15
+0,20
Acid clavulanic
AMX/ AC
500 mg/125 mg 125 2,40
+ 0,83 1,5 (1,0-2,0) 15,72
+3,86 0,98
+0,12
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Valoarea mediană (intervalul)
Rezultatele de farmacocinetică dintr-un studiu, în care amoxicilina/acidul clavulanic
(comprimate
875 mg/125 mg de două ori pe zi) s-au administrat în condiţii de repaus alimentar la un lot de
voluntari sănătoşi sunt prezentate mai jos.
Valorile medii (+ DS) ale parametrilor farmacocinetici
Medicament
administrat
Doză Cmax *ASC(0-24h) T1/2
(mg) (µg/ml) (ore) ((µg.h/ml) (ore)
Amoxicilină
13
AMX/AC
875 mg/125 mg
875 11,64
+ 2,78
1,50 (1,0-2,5) 53,52
+ 1,31
1,19
+0,21
Acid clavulanic
AMX/AC
875 mg/125 mg
125 2,18
+ 0,99
1,5 (1,0-2,0) 15,72
+3,86
0,98
+0,12
AMX – amoxicilină, AC – acid clavulanic
* Valoarea mediană (intervalul)
Concentraţiile serice de amoxicilină şi de acid clavulanic obţinute cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic sunt similare cu cele obţinute în cazul administrării pe cale orală doar a dozelor de
amoxicilină sau doar a dozelor de acid clavulanic.
Distribuţie
Aproximativ 25% din cantitatea totală de acid clavulanic din plasmă şi 18% din cantitatea totală
de amoxicilină din plasmă se leagă de proteine. Volumul aparent de distribuţie este aproximativ
0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.
După administrare pe cale intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost
detectate în colecist, ţesut abdominal, ţesut cutanat, ţesut adipos, ţesuturi musculare, lichid
sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul
cefalorahidian.
Din studiile la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de substanţe
derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea
penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea pot fi detectate în lapte urme de acid
clavulanic (vezi pct. 4.6).
S-a demonstrat că atât amoxicilina cât şi acidul clavulanic străbat bariera placentară (vezi pct.
4.6).
Metabolizare
Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi
echivalente cu până la 10–25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în propoţie
mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi sub formă de dioxid de carbon, în aerul
expirat.
Eliminare
Calea majoră de eliminare pentru amoxicilină este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este
eliminat atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.
Asocierea amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire prin eliminare de
aproximativ o oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră la subiecţii sănătoşi.
Aproximativ 60-70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat
nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de
Amoksiklav 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au evidenţiat că excreţia urinară
a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic pe o perioadă de 24 de
ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în
primele 2 ore după administrare.
14 Utilizarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi pe cea a
acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).
Vârstă
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al amoxicilinei este similar pentru copii cu vârsta între 3
luni şi 2 ani, copii mai mari şi adulţi. Pentru copii foarte mici (inclusiv nou-născuţii prematuri) în
prima săptămână de viaţă, intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări
zilnice, din cauza imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici este mai
probabil să prezinte funcţie renală scăzută, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea
dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.
Sex
După administrarea pe cale orală a asocierii amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi de
sex masculin şi feminin, sexul nu a prezentat o influenţă semnificativă nici asupra
farmacocineticii amoxicilinei, nici a acidului clavulanic.
Insuficienţă renală
Clearance-ul total seric al asocierii amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea
funcţiei renale. Scăderea clearance-ului medicamentului este mai pronunţată în cazul
amoxicilinei decât în cazul acidului clavulanic, deoarece se excretă un procent mai mare de
amoxicilină pe cale renală. De aceea, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea
de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie stabilite cu precauţie dozele, iar funcţia hepatică
trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere.
Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la câini cu asocierea amoxicilină/acid
clavulanic au evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu Amoksiklav sau cu componentele sale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
15 Hidroxipropilceluloză
Etilceluloză
Polisorbat 80
Trietilcitrat
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Celuloză microcristalină
Film
Hidroxipropilceluloză
Etilceluloză
Polisorbat 80
Trietilcitrat
Dioxid de titan (E 171)
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate filmate.
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 14 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 7 comprimate filmate.
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
Cutie cu 1 blister Al/Al cu 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere Al/Al a câte 7 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
16 Lek Pharmaceuticals d.d.
Verovskova 57, 1526 Ljubljana, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Amoksiklav 2x 625 mg comprimate filmate
6353/2006/01-02-03
Amoksiklav 2x 1000 mg comprimate filmate
6354/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Aprilie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
